76 matches
-
totul original. Ce satisfacții ai ilustrând o operă literară? M-a pasionat, în general, să brodez pe margine, nu neapărat ilustrația directă. Cam de pe la 15 ani m-am axat pe ilustrația colorată în metal, care îmi dă destule satisfacții. 89 Acvaforte este, după câte știu, o tehnică destul de dificilă. De ce te ai oprit tocmai la ea? Pentru că presupune o anume finețe și o migală aparte, o răbdare pe care nu toți o au. Placa de metal trebuie întâi zgâriată cu acul
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
născută și conservată de mediul rural 52, o ruralitate din care nădăjduia să facă piatra de încercare a unității noastre sufletești și, totodată, mediul care să faciliteze întruparea acestei unități în creații culturale reprezentative. Pe fundalul unui asemenea portret în acvaforte, să rămînă oare, pentru unii exegeți, tot o nedumerire rațiunea pentru care Mircea Vulcănescu a optat, la un moment dat, pentru administrativ, preocupare cu caracter dominant și acaparator-agresiv a unui autor parcă devorat de arcanele posibilului?! Orice s-ar spune
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
după anul în care au fost compuse. ☼ The Book of Los, 1795; acest poem există într-un singur exemplar (avînd 5 plăci), gravat prin tehnică intaglio (gravare cu acul engl. burin, prin incizie; spre deosebire de gravarea în relief, prin corodare, aprox. acvaforte; Blake a mai folosit metodă intaglio și pentru ilustrațiile la Cartea lui Iov). Este asociat cu The Book of Ahania. Aici Blake relatează prin vocea bătrînei Eno ("aged Eno"), un bard feminin reprezentat rostind profeția sub "Stejarul veșnic" ("eternal Oak
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
1787-1788, presupunea folosirea unui lichid impermeabil, care, cu ajutorul penei de gravat, trebuia să ia forma textelor și desenelor pe plăci de cupru; după ce lichidul se usca pe plăci, acestea erau scufundate în acid (probabil acid azotic, ca în procedeul numit acvaforte), astfel încît textele și desenele rămîneau în relief, acidul corodînd metalul din jurul lichidului impermeabil uscat. Apoi plăcile puteau fi folosite pentru tipărirea pe hîrtie; copia rezultată putea fi colorată manual pentru a obtine produsul final. Fiecare pagină de carte era
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de a le face să acționeze. Ea excelează în schițarea unor scene de un relief atât de puternic încât viziunea rămâne fixată în ochi peisaje cu un caracter precis și profund românesc; cartea este un album de viguroase acuarele și acvaforte, nu un mare tablou de compoziție. Să intrăm în cabana lui Stan: "O mulțime de crăpături și goluri găureau pereții lăsați. Lemnul care susținea streașina era șubred și gata să cadă. Nici urmă de regularitate, peste tot un aspect de
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
soțul ei, însănătoșiți pe deplin, o smulg din primejdia păcatului și o aruncă din nou în austera datorie. Tabloul cumplitelor suferințe prin care este târât acest suflet sărman este atroce și de o perspicacitate teribilă, iar nuvela poartă subtitlul Radirung. Acvaforte: dalta zgârie cuprul și face să sângereze inima. Ein Gebet (O rugăciune) o drama dureroasă care povestește rivalitatea a două tinere, dintre care una, Berthalda, este rea și invidioasă. Ea este geloasă pe prietena ei, Editha, ale cărei frumusețe și
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
un minimalism descriptiv de bună calitate. Comunicarea de nivel zero transformă personajele în marionete ale propriei existențe. Drepturi de autor e un studiu de caz despre o lume marginală, eșuată în subcultură, iluzii, suficiență. Un umor galben dincolo de schița în acvaforte a unei societăți în derivă, cu atât mai tragică cu cât este incapabilă să-și intuiască limitele, necum să le depășească. Reluată în aceeași carte întrun Scenariu, proza e o probă în plus că viziunea de spectacol al lumii e
Privirea cinematografică by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2685_a_4010]
-
nu ocolește detaliul biografic și secvența de budoar, căutând explicații pentru adeseori misterioasele conflicte și alianțe care au marcat stânga secolului al douăzecilea. Dacă portretul lui Koestler este unul alcătuit din lumini și umbre (ba chiar apelând uneori la violența acvaforteului), Primo Levi se bucură de-un tratament empatic netulburat de vreo fisură ori reținere. Provenit din rândul unei familii de evrei asimilați din Piemonte, el are experiența Auschwitz-ului, pe care o narează într-o lucrare astăzi celebră, Se questo è
Brave old world (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5555_a_6880]
-
românului care, după o săptămână de muncă încordată, voia altceva decât o povestioară cu prințese nefericite și nobili renascentiști cu maniere de bădărani. Problema era că s-a încheiat o epocă. „Omul recent”, al cărui portret l-a desenat în acvaforte H.-R. Patapievici, a triumfat. De-acum, în epoca fărâmițării și-a creierelor lobotomizate, totul a devenit posibil. Totul, adică nimic. Nu mă grăbesc să trag concluzii dintr-o simplă și, în fond, irelevantă întâmplare. Din păcate, ea vine în
Spectacol pentru doi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5482_a_6807]
-
intimitatea unui personaj istoric obsedat nu doar de întâlnirile diplomatice la vârf, ci și de starea furtunului de udat iarba din curtea Castelului. Amatorul de can-can-uri politice va fi servit din plin. Mulți vor fi încântați să citească portretele în acvaforte ale unui Václav Klaus, actualul președinte ale Cehiei ("Politica lui a reflectat întodeauna ceva din egocentrismul lui ș...ț, mândru de calitatea de ceh, care nu suporta gândul că ne-am putea alia cu altcineva, desigur mai puțin avansat ca
Chiar: de ce n-am avut un Havel? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7077_a_8402]
-
fie același observator implacabil al vieții spaniole, într-o galerie de personaje și scene descinzînd din Quevedo, Goya și Valle-Inclán. Nucleul tuturor scrierilor sale este tableta ce consemnează o impresie fulgurantă, definită de el ca o îmbinare de caricatură și acvaforte, o explozie de viață, aparent arbitrară ("fără cap și coadă, stabilind conexiuni fugare cu realitățile cele mai diverse"), în fond însă înscrindu-se într-un ansamblu coerent de stampe ale Spaniei profunde, acea Spanie văzută de Unamuno (și Cela preia îndemnul
Camilo José Cela sau adevărul profund și dureros by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/15459_a_16784]
-
izbucnește în flăcări la plecarea lui. Trece apoi pe la bisericuța ascunsă în munte a unui sihastru, de la care obține pilitură de aur din călcâiul haiducului Zlota. Povestea acestuia, de o cruzime la limita suportabilului, ne este redată în durități de acvaforte. în sfârșit, retras printre obiectele strânse, arhivarul se lasă supus influențelor acestora, meditează asupra lor, ajungând să intuiască un sens obscur în procesul de revenire la condiția de obiect. Impresionează în acest roman simțul pentru materialitatea obiectelor, intuiția înscrierii lor
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cu Demirgian, Expertul și madam Valsamaky-Farfara, Sultana spori achizițiile de obiecte vechi, dar la vânzare proceda altfel. Cumula obiectele făcând colecții și tipărind cataloage sau întocmea interioare complete din mobile de anticariat și le vindea solidar. Luând ca temă câteva acvaforte de Aman, adunase, de pildă, mai ales cu concursul doamnei Farfara, un număr de mobile rebegite, dar grațioase, pe care Expertul cu ajutorul tapițerilor le restaurase, și crease "un salon românesc din epoca lui Th. Aman", pe care-l petrecuse cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
atunci pentru lucrările de calitate. Mai pe urmă, am trecut la galeria de artă modernă din Vale Giulia. De acolo, mi-au rămas întipărite în minte patru lucrări mici de Monticelli, scene cu oameni și cai. Toate lucrările, litografii și acvaforte, foarte numeroase, de Brangmain, un pictor al muncitorilor, mă mai interesa un oarecare Galli. Apoi, ca amuzament, grosimile excesive ale lui Mancini. În galeria Corsini două lucrări mici, panouri lunguiețe, de mare calitate, un botez al Sf. Ioan sau Crist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
la punct logica vagului și care se opuseseră conceptelor „totul sau nimic“ din teoria mulțimilor, spre a da seama de imprecizia lumii și a comportamentelor. În oglinda de deasupra chiuvetei, capul lui ar semăna mai degrabă cu o gravură În acvaforte decît cu o pictură. Avea trăsăturile atacate de un acid eficace, cel al tensiunii psihologice permanente care Îl rodea. Lumina din baie nu era prea bună. I se mai Întîmplase să se trezească spunîndu-și că nu-i mai rămînea altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Club! Mai subliniez În subtext că m-am simțit negrăit de satisfăcut, ca porteño, când am constatat că foiletonistul nostru, deși provincial, s-a arătat insensibil la propaganda făcută de localismul Îngust și a știut să aleagă, pentru tipicele sale acvaforte, un cadru natural: Buenos Aires. Voi aplauda fără răgaz curajul și bunul-gust de care dă dovadă populara noastră „Urâtanie Isteață“ Întorcând spatele destrăbălatului și murdarului „burtăverde“ din Rosario. Însă de pe această paletă metropolitană lipsesc două note, pe care Îndrăznesc să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Paquin și În liniile echivoce ale lui Schiaparelli. Mii de scuze, dragă confrère: poetul a luat-o Înaintea istoricului. Pentru a schița portretul acestei Madame Hsin, am recurs la pastel; pentru efigia lui Tai An, voi face apel la virila acvaforte. Nici o prejudecată, oricât de adânc Înrădăcinată ar fi, nu-mi va schimonosi imaginea. Mă voi mărgini la probele fotografice ale jurnalelor de la orice oră. Cât despre rest, copacul nu se vede din pricina pădurii: șoptim „un chinez“ și ne urmăm febril
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
peisaje și teme tipic spaniole, dar a excelat și În romane, memorii și piese de teatru. Azotea. Acoperiș În formă de terasă. Bazaconii. Nume sub care sunt cel mai adesea pomenite În Spania Proverbele pictorului Francisco de Goya, gravuri În acvaforte realizate Între 1816 și 1823. Inițial, mapa urma să cuprindă 25 de gravuri. Academia de San Fernando a editat 18 planșe În 1864, iar revista „L’Art“, alte 4 În 1877. Jota. Dans popular (În ritm ternar, marcat de castaniete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
acesta, am suspinat și mi-am sprijinit fruntea de lemnul lucios al mesei. A fost un gând scurt, un zvâcnet al gândirii însoțit de o nălucire: Și dacă nu e decât un clovn? Dar al cui? P.S. Acest portret în acvaforte mi-a fost refuzat de redacția Ziarului de duminică pe motiv că este un „atac la persoană”. Probabil că dacă aș fi afirmat despre prim-ministru ceea ce am auzit și citit de atâtea ori, și anume că e un funcționar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
izbucnește în flăcări la plecarea lui. Trece apoi pe la bisericuța ascunsă în munte a unui sihastru, de la care obține pilitură de aur din călcâiul haiducului Zlota. Povestea acestuia, de o cruzime la limita suportabilului, ne este redată în durități de acvaforte. în sfârșit, retras printre obiectele strânse, arhivarul se lasă supus influențelor acestora, meditează asupra lor, ajungând să intuiască un sens obscur în procesul de revenire la condiția de obiect. Impresionează în acest roman simțul pentru materialitatea obiectelor, intuiția înscrierii lor
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
la volumele cu Impresii de călătorie de A.E. Baconski, „Remember“, unde graficianul Done Stan utilizează imaginea planului unui labirint, sugerând traseul complicat al drumului parcurs de scriitor în lume. Marcel Chirnoagă a realizat un ciclu de patru gravuri în acvaforte având ca temă „Mitul labirintului“. Original compuse, esențializate, desenate expresionist, aceste gravuri impresionează prin noutatea și forța viziunii plastice. Tema labirintului o găsim insinuată și în alte gravuri de același autor. Așa este lucrarea inspirată din Divina comedie de Dante
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
New York, George Wittenborn Inc., 1959 (reeditare a prefeței din catalogul expoziției lui Frédéric Benrath, Galerie Prismes, Paris, 1956); textul lui Stéphane Lupasco a fost publicat separat, într-o broșură, de Babel Editeur, Mazamet, 1985, în 20 exemplare ilustrate cu o acvaforte de Benrath și 200 exemplare incluzînd reproducerea unui tablou de Benrath; acest text a fost apoi publicat sub titlul Despre pictura abstractă, Mazamet, Babel Editeur, 1992. • "Le principe d'antagonisme et l'art abstrait", Ring des Arts, 1960, cu ilustrații
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
New York, George Wittenborn Inc., 1959 (reeditare a prefaței din catalogul expoziției lui Frédéric Benrath, Galerie Prismes, Paris, 1956); textul lui Stéphane Lupasco a fost publicat separat într-o plachetă, de Babel Editeur, Mazamet, 1985, în 20 exemplare ilustrate cu o acvaforte a lui Benrath și 200 exemplare conținînd reproducerea unui tablou de Benrath; acest text a fost apoi publicat sub titlul Sur la peinture abstraite, Mazamet, Babel Editeur, 1992. 36 Stéphane Lupasco, " Appel, peintre de la vie " (" Appel, pictor al vieții"), in
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
fiind imaginația. Și Puvis de Chavannes exercită o oarecare influență asupra lui, era căsătorit cu Maria Cantacuzino, sora bunicului său. Este atras de Villiers de l'Isle Adam, cum o știm dintr-o anecdotă: descoperă un exemplar ilustrat cu trei acvaforte de Rops pentru achiziționarea căruia renunță la fumat. De asemenea, se pare că muzica lui Wagner a avut o influență importantă în formarea sensibilității sale artistice. În 1912 participa cu acest din urmă tablou și cu panoul decorativ Toamna de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Vermont, la mondenele lui Teișanu devine sesizabilă poza. Pictorul chiar pune accent pe ea, introducând o anumită licențiozitate, o subtilă malițiozitate. Spre deosebire de Rops, desenul nu devine niciodată sarcastic, pictorul practică aluzia ca specie de eufemism grațios, fără mușcătura vitriolantă a acvaforte-urilor eroticii ropsiene. El nu depășește niciodată o anumită frontieră, cea care desparte mondenitatea frivolităților ușoare de creaturile damnate ale limburilor mondenității ropsiene. În La oglindă (pastel, 45,5 x 38 cm, 1911) avem un nud vaporos, așezat vertical și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]