156 matches
-
la o adică, după bunul și îndelung exersatul obicei al breslei. La masa prezidiului, aia cu față de masă roșie, rămasă aceeași din vremurile de demult, Maestrul scoase cu dinții dopul sticlei și primul pahar luă drumul gloriei. Pleata colilie, nasul acvilin, sprâncenele groase și privirea pierdută, dădeau certitudinea nașterii unor versuri nemuritoare în care metafora ar fi zguduit stâlpii universului. Era înconjurat de o sfântă tăcere plină de respect, doar foarte puțin tulburată de foșnetul rumegătoarelor ce nu se puteau abține
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
oltenesc al culturii Dudești provine un vas antropomorf descoperit la Cârcea Viaduct (M. Nica, 1984, fig. 7/1ab) (Planșa.I/1). Acesta este decorat cu benzi unghiulare late și paralele, îndreptate cu vârful în sus. Buza vasului are reliefat nasul acvilin, ochii sunt redați oblic-exoftalmici, ceea ce conferă aspectul unei bufnițe. Sânii sunt redați prin două gurguie destul de ample. Mâinile, cu toate că sunt fragmentate, denotă o tratare realistă, fiind poziționate pe pântecul destul de bombat. Pe linia cotului mâinii stângi, aproape de baza vasului, se
STATUETE ANTROPOMORFE ALE CULTURII DUDEŞTI. ANALIZA PRIMARĂ. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Livian Rădoescu () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_649]
-
și mai slab. În fotografiile de pe vremea aceea arată ca personajele din lumea interlopă pe care le idolatriza, pungașii cu mustață subțire și Împătimiții jocurilor de noroc care Împânzeau barurile de pe malul mării În Atena și Constantinopol. Nasul Îi era acvilin, privirea pătrunzătoare, iar impresia de ansamblu a feței avea ceva de vultur. Când zâmbea, Îi vedeai totuși blândețea din ochi, care te lămurea că Lefty nu era de fapt nici un fel de gangster, ci odrasla răsfățată și studioasă a unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o băgă În buzunar. Refugiatul deja cumpăra pâine de la brutăria de pe chei. Unde acum, când Își Întoarce fața, ascunzând franzela caldă sub costumul soios, razele soarelui, reflectate din apă, Îi luminează chipul și identitatea lui Începe să ia formă: nasul acvilin, expresia de șoim, blândețea răzbătând din ochii căprui. Pentru prima oară de când ajunsese În Smirna, Lefty Stephanides zâmbea. Din incursiunile sale precedente venise doar cu o piersică mucegăită și cu șase măsline și o Încurajase pe Desdemona să le Înghită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
târziu. Alături de el iată-mă pe mine, cândva sora lui, iată-mi chipul care e deja o enigmă, pâlpâind ca o vedere holografică Între două imagini: fetița drăgălașă, cu ochii negri, care eram pe vremuri și persoana severă, cu nasul acvilin, gen monedă romană, care sunt astăzi. Și așa am plutit noi doi de când lumea, așteptându-ne indicațiile regizorale și privind spectacolul din jur. De exemplu: Milton Stephanides absolvind la Annapolis În 1949. Chipiul alb zburând În sus. El și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fericită că a găsit în sfârșit soluția de a transmite mai departe puterea fiului ei Tiberius. Nu asta și-a dorit toată viața? Ce mai vrea acum? O privește brusc contrariat. Fața pungită și osoasă, cu maxilarul proeminent și profilul acvilin, i se pare dintr-odată necunos cută. Aceasta este Livia tinereții lui? Craniul ăsta aplatizat cu tâmplele pleșuve? Unde a dispărut figura plinuță cu nasul subțire, un pic arogant, și fruntea bombată? Oftează resemnat. Dacă frumusețea s-a dus, a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și porni înainte, oprindu-se în fața sa. Pentru o clipă, se măsurară din priviri, cântărindu-se unul pe celălalt. Hunul fu izbit nu atât de figura impunătoare a celui cu care se înfrunta, cât mai degrabă de mărimea nasului său acvilin și de inelele mari de argint pe care le purta în urechi; observă că avea pielea aspră și atât de arsă de soare, încât aproape că l-ar fi crezut dintr-un popor oriental. După o scurtă tăcere, timp în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
că un bărbat, ce avea în spate o mică suită, înainta să-i primească pe noii-veniți: era înalt și corpolent și corespundea perfect descrierii pe care Divicone i-o făcuse lui Ambarrus. Chipul său, pe care se distingea nasul puternic, acvilin, era încadrat de o barbă impunătoare, cârlionțată, până pe piept; părul lung și albit, îi cobora pe spate în mare dezordine, dându-i înfățișarea unui barbar. Tipice colonilor din câmpie erau, în schimb, pantalonii săi în carouri colorate și jacheta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
înaltă decât media, cu semne clare de obezitate, dar care părea mai tânăr decât vârsta pe care o avea - după toate aparențele, în jur de patruzeci. Avea capul mare și chipul palid, cu obrajii puțin căzuți și bine rași; nasul acvilin sugera un caracter puternic, impresie în parte contrazisă de bărbia puțin vizibilă și îngroșată de grăsimea gâtului. Buzele păreau să se lase trist către bărbia flască, ceea ce îi dădea un aer îndurerat. Pe piept lucea, peste platoșa alcătuită din solzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pentru mine o zi plină de amintiri fericite! Dar acest "3 august" nu m-a împiedicat să mă amorezez - primul "amor" mai serios - de o altă fată din Roman, Estella. Era o fată cam de 17 ani, brunetă, cu nasul acvilin, și care umbla cu rochii de culoare cenușie sau albastră, ori cel puțin fionguri din familia acestor culori. Desigur, nu i-am spus nimic nici ei - nici n-o cunoșteam -, dar aceasta știa. La grădina publică, la un rond din
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
barieră, spre a opri ostentativ orice atingere cât de indirectă cu ea, cu viața ei. Și era atât de femeie gospodina cu tulpanul legat pe frunte... După câtăva vreme apăru la o cotitură piscul Horăicelului, grandios și comic, cu profilul acvilin al unei jumătăți de cască normandă. Era vremea să ne odihnim. Am întins pelerina la piciorul unui mesteacăn, care a servit Adelei de spetează. Sprijinită de copac, botinele îi ieșeau de sub rochie, ca două ființe mici și impertinente. Dar Adela
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
confundară cu florile de pe zugrăveala din perete în chipuri de femei, ca niște picturi murale. În iluzia optică datorită slăbirii conștiinței, fiecare floare din perete devenise o imagine în miniatură a ei: o femeie mică, în profil, cu nasul puțin acvilin, cu bustul înalt, cu pieptul ușor bombat. Apoi imaginile se decolorară și muriră odată cu ultima licărire a conștiinței: nu dormisem de treizeci de ceasuri. ...Nasul Cleopatrei a determinat istoria lumii. Adela, mai modestă, a înnebunit pe un blazat lucid cu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
un clinchet ușor pe care Vultur-în-Zbor nu și-l explică. Ajunse lângă balansoar și rămase în picioare alături de omul pe care venise să-l vadă de atât de departe. Grimus tricota. Asemănători și totuși diferiți. Da, chipurile lor semănau: nasul acvilin, ochii înfundați în orbite, grumazul ferm și colțuros. Dar Grimus tenul de o culoare mai apropiată de măsliniul Prepelicarului decât de albul cadaveric al lui Vultur-în-Zbor. Iar ochii lor exprimau lucruri diferite: ai lui Grimus erau reci, distanți și scânteietori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
-i acolo? Întrebă Isaac. — SÎnt Daniel Sempere, Isaac. Mi s-a părut că-l aud blestemînd În șoaptă. Au urmat cele o mie de scrîșnete și trosnituri ale Încuietorii kafkiene. În cele din urmă, poarta cedă cîțiva centimetri, dezvăluind fața acvilină a lui Isaac Monfort În lumina unui opaiț. CÎnd mă văzu, paznicul oftă și-și dădu ochii peste cap. Și eu, de colo, nu știu de ce mai Întreb, zise el. Cine putea fi, la ora asta? Isaac era Înveșmîntat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ale unei încăperi în care se află un grup de bărbați, aproape în beznă. Figurile le sunt luminate doar de lămpi cu petrol, cu fitilul astfel ajustat încât să arunce o lumină slabă, portocalie. Pran distinge barba proeminentă și nasul acvilin al diwan-ului. Cea de a doua figură aparține unui curtean slab, cu ochelari cu ramă metalică și turban înalt. Cea de a treia figură este a tânărului englez blond, care părea teribil de neliniștit la mushaira. Acum arată și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
holul îndreptându-se spre mașină. Deși nu mai este tânără, Minty Braddock atrage atenția bărbaților. Nababul remarcă brațele ei lungi, fruntea albă, înaltă, curba buzelor. Minty, la rândul ei, este șocată de privirea lui. Acest tânăr conducător aspru, cu nasul acvilin și ochii negri - și cu atâtea bijuterii! Mai ales acea broșă. Este absolut irezistibil. Se apropie de ea, îi ia mâinile în palmele sale și scoate niște sunete extraodinare din gât, iar ea știe că va face orice îi va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nevenindu-mi să cred, cum un grup de profesioniști cu experiență și-au bâlbâit, pe rând, notițele, cu capetele coborâte. Era ca și cum întregul colectiv se ofilise sub privirea scrutătoare a lui Vivian. O singură femeie - o blondă splendidă cu nas acvilin, machiată meticulos și îmbrăcată cu un costum elegant negru a rămas complet relaxată, păstrându-și atitudinea profesională atunci când i-a relatat situația lui Vivian. Tipa era încarnarea definiției de „pus la punct“, de la pantofii fără toc, simpli, dar scumpi, până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
exces de hormoni feminini, atunci când stăteam lângă ea, experiență pe care căutam, desigur, s-o evit ori de câte ori puteam. Acum, Însă, nu aveam cum să mă fofilez. S-a repezit asupra mea ca o pasăre de pradă În picaj, nasul ei acvilin nefăcând decât să sublinieze asemănarea, și ciupi aerul chiar deasupra fiecăruia dintre obrajii mei. Dacă vă vine vreodată chef să aflați care mai e ultimul răcnet În materie de modă, sunați-o pe Baby și Întrebați-o ce poartă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
nu își dorește să fie ca nimeni altcineva, iar el spune, dacă îmi arăți unde se află, voi studia singur problema, apoi îl conduc emoționată până la ușa ei, privindu-i în secret chipul, din profil nu este la fel de frumos, trăsături acviline îi împovărează nasul și bărbia, dar, cu toate acestea, nu mă întorc în birou, ci mă grăbesc spre baie, mă privesc încordată în oglindă, sunt plăcut surprinsă, rujul acesta roșu mă avantajează, aduce o lumină blândă pe chipul acesta palid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ce mai vezi tu prin librăriile alea?” Întrebă Belbo. „Oameni nemaipomeniți, oameni care vorbesc cu Îngerii, care fac aur, și pe urmă magicieni profesioniști care au chiar față de magicieni profesioniști...” „Cum e fața de magician profesionist?” „Au, de obicei, nasul acvilin, sprâncenele ca de ruși și ochi vulturești, poartă plete până la umeri, ca pictorii de odinioară, și barbă, dar nu stufoasă, doar câteva smocuri Între bărbie și obraz, și mustăți care cad În jos peste buză În șuvițe, se Înțelege, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
camere uriașe gemea de tablouri, mese cu picioare de bronz, șifoniere din lemn de trandafir cât un camion și vreo cinci cămăruțe risipite prin casă după un plan arhitectural misterios. Erau strămătuși din partea lui taică-meu, adică grecoaice cu nasul acvilin și capul strâns la menghină până li se țuguiase ca o minge de rugby. Tanti Clemanza fusese măritată cu un poet sătesc, nea Miluță, și funcționase ca învățătoare în satul Chichirești. Acolo avuseseră o casă de lut cu boltă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o pălărie cu voaletă vernil și cu un buchețel liliachiu în mâna cu mănușă de ață. N-am recunoscut-o la început, dar privind-o mai bine i-am văzut trăsăturile acelea greu de confundat, buzele subțiri și reliefate, nasul acvilin, privirile triumfătoare, leonine, radiind tandre din ochii depărtați, fruntea bombată. Păcat că-și vopsise în negru părul, care altădată i se răsucea în inele ca de liță, roșii ca flacăra, peste spatele pistruiat. Semăna acum puțin cu Barbra Streissand. Am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nu păstră nici un inel. Din întîmplare, rochița pe care și-o pusese în acea zi era albă (cu tiv albăstrui), așa că, în simplitatea ei, părea o adevărată mireasă în miniatură, o mireasă roșcovană, buclată, cu un grațios și nobil nas acvilin. Ca buchet de nuntă, fetele i-au adunat un braț de flori de cîmp: păpădii, mușețel, albăstrele... Și celelalte fete își împărțiră rolurile. Ada și Balena aveau să fie părinții băiatului, Carmina și Puia cei ai fetei, iar Garoafa - preotul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a ajuns să se priceapă în politică atât de bine ? Auzi-o vorbind, cu obișnuita ei siguranță de sine... O plăcere a vanității îi animă chipul tânăr sau doar o încă dulce, o încă grațioasă-mică gușă ? Fruntea joasă, recele nas acvilin, buzele lungi și subțiri - o fire egoistă, ba chiar meschină ? O, stabilele, mediocrele noastre sentimente familiale, în care s-ar părea că nu știm nimic despre cel ce respiră alături, așa cum nu știm despre necunoscutul nostru trup pe care îl
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și o privire stranie și cruntă, erau de un căprui spălăcit, dar străluceau luminoși. Fața era lată, cu pomeți înalți și, când aflai de originea lui rusă, îți dădeai seama că era de tip slav. Avea un nas mare, puternic, acvilin și o gură mare, cu buze moi, umede, senzuale, iar buza de jos i se răsfrângea până peste bărbie. Se îmbrăca neglijent iar femeile, dintre care unele îl socoteau atrăgător, iar altele respingător, preziceau că va ajunge o epavă. Ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]