3,955 matches
-
paloarea sfinților din icoane în sărăcia aurita nici moartea nu prinde rădăcini îl mai aud și acum pe bătrânul ce ne-a întâmpinat avea mâinile că o frunză uscată pe atunci visele noastre de tineri dascăli de țară erau mai adânci mai senzuale că întunericul nopții acum când viața iată s-a dus ca un trandafir trecut prin mașină de carne
Dascăli de țară by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4744_a_6069]
-
această muzică vrăjit că aparțin unei atari ligi. Îmi amintesc din poetul Ady: „să aparțin cuiva....” Și dintr-o poetă americană: „De număr, socotesc întâi poeții...” BUCAȚI DE NOAPTE Lăsând Piața Victoriei, târziu seara, merg pe „Ana Ipătescu” singur. Mă adâncesc în trecut, dar nimeni nu știe. Un crai de Curtea Veche, fără iubiri. Și fără bani de la alții, fără prieteni. Doar c-un carnet și un pix ca puncte de sprijin. Poate veni april (neîntunecat). Când sosesc la casa stil
JURNAL BUCUREȘTEAN by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/5448_a_6773]
-
spre infime tunele ce tremură ca ierburile marine bătute de valuri eterice. Cad în explozii prin pădurea în flăcări. Trec podul invizibil. 21 de grame de suflet mă ridică mai sus decât norii, pe când sania îmi cară cadavrul și își adâncește urmele-n zăpadă, dar eu nu mai mă înșurubez în pământul cu morți. Și știu asta pentru că eu sunt peste tot și tu nu poți să mori, iubito, pentru că tu n-ai putea să dispari, mamă. Pentru că tu nu poți
Podul by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/5635_a_6960]
-
tot atunci m-a fulgerat și un gând de îndoială și teamă: „Pentru cine să scriu poezii?" Și parcă un fior de frig m-a pătruns când am văzut că piatra pe care stăteam rezemat, și toate pietrele-acelea din jur, adâncite-n pământ, erau semne ale unor șterse morminte. „Dar așteaptă și noaptea!" -auzeam parcă o voce, și-apoi, când singurătatea aceea s-a umplut de întuneric, niște urlete sinistre au prins a bântui prin întreg refugiul acela. .M-am trezit
Revelație nocturnă by Eugeniu Nistor () [Corola-journal/Imaginative/6014_a_7339]
-
aștept să vii cîrlionțată, Impudică, cu țîța mică goală, Lin clătinată peste-un iad de smoală, De îngerii din rai blînd lăudată Și-adusă mînă-n mînă chiar de Domnul Ce ne sărută, a iertare, somnul. Mă-nsingur. Tot mai mult mă adîncesc. Mă-nsingur. Tot mai mult mă adîncesc În pîlnia sticloasă și subțire Ce-mi trece viața-n vis sau amintire. Alături mie îngerii mari cresc, Dar nu mai știu ce gînd să-mi ocrotească. Li-e moale-aoreola, obosiți și ei De-atîta
Poezii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6420_a_7745]
-
țîța mică goală, Lin clătinată peste-un iad de smoală, De îngerii din rai blînd lăudată Și-adusă mînă-n mînă chiar de Domnul Ce ne sărută, a iertare, somnul. Mă-nsingur. Tot mai mult mă adîncesc. Mă-nsingur. Tot mai mult mă adîncesc În pîlnia sticloasă și subțire Ce-mi trece viața-n vis sau amintire. Alături mie îngerii mari cresc, Dar nu mai știu ce gînd să-mi ocrotească. Li-e moale-aoreola, obosiți și ei De-atîta drum. Și roua pămîntească Le-atîrnă-n aripi
Poezii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6420_a_7745]
-
alții aveau grijă de noi verbele în care și-au făcut loc nelegiuirile împăraților vor rezista mi se pare că nu aceasta e problema vieții noastre traăiesc în eroare fără a imagina un cerc în jurul tăcerii cînd vine arșița se adîncește muntele în jocul celor apropiați gesturile dispar spre izvorul din piatră haina ta are textura unui denunț inovația își propagă sensul prin ce s-a întîmplat cîndva simpla transcriere e sprijinirea unui trandafir de un obiect artistic prin care suflă
Poezie by Ioan Vieru () [Corola-journal/Imaginative/6401_a_7726]
-
am mers spre miezul pădurii Ne-au depășit motocicliști în costume negre-carnavalești au dispărut silențios în frunzișuri și ierburi acolo unde tu în urmă cu un an ai adormit îngerește cu fața spre cer iar eu căutam urme ( și mai ) adânci prin vegetația arsă de pe platou Și iată - vei auzi o gură bătrână bolborosind - și iată cum orice poveste își năruie cu un sadic rafinament propriile-i personaje celeste și iată cum le-azvârle sub streșini de periferie cum le uită
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
ori de bolnav, mai tare? Deci care dintre cele patru plus patru puncte intermediare, va veni ajutorul pe mare? Cum stăm cu coatele lipite de parapet, cu fața spre larg, privind în golul, în golful Genovei, chiar mai mult, ne adâncim treptat într-un golf mai mic, numit al Paradisului; o bucurie nu vine niciodată de una singură, zic, dar nici necazul, adaugă Angela... Ar trebui să simțim fierbintele Scirocco, sau Libeccio, pătimașul, libianul, dar vremea lor a trecut. Dinspre larg
Poezie by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/7123_a_8448]
-
am zis: De ce dreptul la tălmăcire? Câte dovezi pot să aibă palmele mele întinse fără pete de sânge?, dar spornic întunericul lucrează izbindu-se de pereți, ca un protest. XXXIII. (măslinul desfrunzit) 1. E târziu, spuse călărețul, căci calul se adâncise în umbra fumurie; încă o zi voi putea să mai privesc vântul cum trece prin corturi și-armurile cum se lovesc de singurătate; încă o zi și pleoapele taie peisajul; ajunge să-ți simți cenușa pe limbă pentru a putea
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
pergamentat de biciurile anilor de arșiță palimpsestul ploilor grafomane cenzurat de iederă totuși vuia și vuia ca un tren din memorie într-o seară ploioasă împrejmuia poate o grădină dar nu avea nici o intrare era ca o frunte de meloman adâncit în tristețe de neconsolat sau niagară prinsă cu magnetofon și adusă dar unui copil orfan nu eram singurul deși multă vreme așa am crezut câțiva cari în anumite nopți nu reușeam să adormim cu povești irezistibil eram atrași de zid
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/7886_a_9211]
-
prispă, se sprijini, ca de obicei, cu mâna stângă de stâlpul din lemn pătrat care ținea acoperișul. Pe o porțiune lată cât palma lui, lemnul se tocise și se lustruise de atingerile repetate, ca tejgheaua măcelarului din colț, care se adâncise ca o copaie de atâtea tăiat carne pe ea și de atâta curățat, la sfârșitul fiecărei zile. Pisica îl întâmpină cu un miorlăit lung și răgușit, încolăcindu-și corpul lung și moale în jurul picioarelor sale. O împinse scurt cu piciorul
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
e închis Ca o cetate cu porți de fier Și lacăte fără număr. Azi nu mă rog, Mi-e gura secetă amară, Cuvintele mi se par bulgări Rostogolindu-se peste sicriul meu. Încep să uit drumul spre tine, Părinte, Mă adâncesc în ceață. Gând Neîmpăcați mi-s anii, sufocați, Seceta sufletelor nu se mai termină, Pământul țipă ca un rănit Prins între fiare contorsionate, Nu mai poate să respire. Prea multe suspine pe metru pătrat, Întind mâinile oameni și arbori, Răspund
Poezie by Petre Got () [Corola-journal/Imaginative/8306_a_9631]
-
blazați („evocăm fantome”), uneori ilizibilă, alteori deformând prin însăși natura ei, cum spune la un moment dat Puiu Ozias: „Sublimul e un efect optic, de perspectivă. Ne uităm în Timp ca prin capătul mic al ocheanului; unghiurile de fugă se adâncesc și dau o alură nobilă peisagiilor.” (p. 254) După un început greoi, romanul își găsește pe parcurs un ton mai potrivit și, pe alocuri, relatările bătrânului Ozias sunt captivante. Probabil, cei care îl cunosc mai bine pe Ion Vianu vor
Fantomele memoriei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13155_a_14480]
-
mînie a văzduhului!/ Ca dintr-un val m-am reîntors,/ o frunză de rugină/ căzu de-a lungul degetelor și ele n-o opriră.// Și mîinile mi le-am privit, de parcă/ atunci întîia oară le-aș fi văzut;/ privirea se adîncea uimită în țesuturi./ Și un singur gînd în mine se rosti:/ «Ce săracă alcătuire, cîtă iluzie! iluzie!»”. (Alcătuirea). Un văl al orbirii eliberatoare se întinde asupra priveliștilor: „Nu văd nimic, peștera cerului e stinsă./ Aud cum umblă apa.// M-am
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
cum umbra nemișcată ce-o arunc/ pe lac e străbătută de un pește./ Pește cu goana scurtă/ - atît de leneș și de grabnic încheiate/ zvîcniri, că nu ies niciodată/ din laturile umbrei mele.” (Febră). Pulverizate, înfățișările vieții se risipesc, se adîncesc în neființa trecutului devenit ficțiune metaforizantă: „Absență a timpului pe un țărm de fluviu oprit./ Și praful tot crește se spulberă/ cenușă a vieții purtată cîndva de puternica undă./ Ne scufundăm în uitare/ și lacrimi de pulbere curg/ din foștii
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
ca ultimă sfidare, parcă, el lansează fiecărui cititor invitația explicită la dezlegarea tainei. Dacă acceptăm premisa unei intenționalități auctoriale în acest sens (și cred că avem motive s-o facem: în timpul vieții, Caragiale beckettiza avant la lettre încercând ostentativ să adâncească misterul: „De ce s-o fi omorât Anghelache? Nici eu nu știu”), dacă, prin urmare, cădeam de acord că ne găsim în fața unei „ghicitori”, a unei enigme literare concepute ca atare în deplină cunoștință de cauză, putem purcede să urmărim în ce măsură
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
scenarii, materialul epic și psihologic îmbinându-se pentru configurarea dramatismului specific romanului politic și social al lui Agârbiceanu, rol decisiv având intelectualitatea satului, curajul acesteia de a gândi și de a se exprima. Personajele nu contemplă, ci acționează, schimbă și adâncesc situații, dar sentimentul trăirii imediate nu ține de imaginație și nici de fantezie. Am crezut că pot ocoli descrierea operei. Nu am fost în stare, deși în cazul de față interesantă este măsura în care ediția servește la cunoașterea ei
Ineditele Agârbiceanu by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13344_a_14669]
-
tipografia din Brașov a lui Iohann Gott cu titlul Din poesiele lui Andrei Mureșanu. Deși presa transilvăneană se străduiește să facă o insistentă reclamă favorabilă volumului 3, ca și în cazul traducerii Icoana creșterii rele, vânzarea se face greu ceea ce adâncește amărăciunea sufletească a poetului. La sugestia lui Bariț, volumul de poezii al lui Andrei Mureșanu este prezentat spre lectură unui comitet format din Timotei Cipariu, Pavel Vasici și Sava Popovici: „În urmă, îmi iau voie a înștiința pe onorabilul comitet
Ultimii ani ai lui Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/13345_a_14670]
-
un fascicul de lumină albă dinspre răsărit. O turmă de oi, trei siluete de oameni care vorbesc despre fericire... Eu nici măcar nu mai vorbesc... Mă uit pe geamul mașinii și, dincolo de bezna grea și nedreaptă, văd multă sărăcie, sate întregi adîncite în întuneric, nici un bec aprins prin curți, nici un felinar pe străzi. E doar șase seara. Ajung cu bine la Teatrul “Tony Bulandra”. Sînt pentru a doua oară aici și am sentimentul că vin de cînd lumea. E o atmosferă caldă
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
o baltă, unde n-auzii decât broaște cântând!... * Puțini scriitori români au intuit soarta poporului nostru, cu secole în urmă, fie și cu ajutorul unei jucărele... Al unei inteligențe formidabile, de fapt. Balta, mocirla în care ne aflăm astăzi, căzuți sau adânciți în ea printr-un regim atât de stricăcios... ca p și de și s-ul unei caricaturi grotești a Țiganiadei, ea însăși o caricatură, fala, totuși, a literaturii noastre - ar trebui să ne dea de gândit.
Tabăra țiganilor (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13385_a_14710]
-
am asistat la ciocnirea altora: destrămarea unui cuplu, falsa, mimata comunicare în suma întrebărilor clasice, superficiale și neconsistente, de uzură, care ascund prăpastia. Lipsa comunicării, frica de a afla ce nu vrei să știi construiește aberante scheme, iar compromisul se adîncește într-un hățiș fără ieșire. Soț-soție-copii-amantă. Legături primejdioase. Soția se trezește în casă, într-o noapte, cu tînăra amantă, en titre de ceva vreme, prezentată ca o necunoscută pescuită de pe marginea drumului. Vorba aceea, jurămîntul lui Hipocrate obligă la salvarea
La țară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12053_a_13378]
-
uriașul tablou de pe perete. Încă o situație trecută cu vederea, o mimare a împăcării, alte cercuri de cinism se desfac la vedere. Jocul pe muchie de cuțit al nervilor, al polițelor care se plătesc, la infinit?, în diferite moduri. Se adîncește hățișul.
La țară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12053_a_13378]
-
în sculptura contemporană românească, el n-a mai revenit în România decît după 1990. În toată această perioadă sculptorul a lucrat și a meditat, într-un anumit fel, pe fronturi diferite: pe de o parte și-a conservat și a adîncit experiențele inițiale din țară, iar, pe de altă parte, a încercat o adaptare, cu cît mai puține pierderi, la spațiul dinamic, determinat economic și necruțător cu cei indeciși, al pieței de artă occidentale. într-un anumit fel, Marianov a trăit
Bata Marianov (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12055_a_13380]
-
pe Foucault, "textul rătăcitor în universul lucrurilor" se apropie de sfîrșitul voiajului său. Acceptarea nivelului biologic oferă șansa unei comunicări între științele naturii, psihologie, științele sociale și creație. Prin cultivarea unor astfel de corespondențe infrastructurale, înțelegerea tuturor acestor domenii se adîncește, se dinamizează: "Contrar structuraliștilor, postmodernii nu gîndesc în diade și binalități, inclusiv de genul dihotomiei sincron/diacron. Fixîndu-și ca obiect dinamica structurilor de sens, nu forme reificate, perspectiva lor este holistă: nimic, inclusiv istoria nu mai rămîne în afara textului/limbajului
Pornind de la sincronism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12065_a_13390]