712 matches
-
o mână tremurândă, iar groparii traseră de frânghia care susținea coșciugul, coborându‑l grijuliu În groapă. Sofia stătea deoparte, nemișcată. Țărâna Începu să cadă pe capac. Zgomotul era aidoma bubuiturilor Înfundate Într‑o tobă uriașă. Curând, pe locul unde fusese adâncitura de la poalele unui palmier uriaș, se ivi o movilă aidoma dunei de nisip. Petru se urcă pe movilă, Își Înălță brațele la cer și Începu să murmure o rugăciune. Cu ochii Închiși, cu capul gol ușor Înclinat, dădea impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
zilele. Unele zile erau așa: Tovarășa Lătrău se privește într-o piersică, întorcându-și fața ca s-o vadă din unghiuri diverse în sticla bombată. Cu degetele celeilalte mâini, cu buricele lor trage pielea flască înapoi deasupra urechii. În timp ce trage, adâncitura întunecată de sub pomete dispare. Ce spun o să sune groaznic, zice Tovarășa Lătrău. Degetele ei dau drumul pielii, și jumătatea de față revine la pungile lăsate și ridurile întunecate. Am văzut poze cu oamenii ăia din lagăre, în spatele gardurilor de sârmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
alb albastru cu stilouri și creioane. A trecut de cealaltă parte a biroului și s-a așezat pe scaun, apoi s-a Întins spre ultimul sertar de jos. Chiar fără lumină, n-a avut nici o dificultate să dea de mica adâncitură unde era cheița. L-a descuiat și a pipăit teancul gros de foi al tezei. S-a Întrebat la ce bun o păstrase atâta vreme. I se părea penibilă, ceva mort, o piedică. A Împins o și a căutat pe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
acoperită cu litere șerpuitoare, scrise cu pixul. Un fel de formulă. — Ne apropiem, spuse. — E a lui Fidorous? — Mda, e caligrafia lui. M-am holbat la hârtie, trecându-mi cu degetul mare peste literele mici și albastre ca să simt ușoara adâncitură lăsată de pixul lui în timpul scrisului. O să ajungem azi? — O, da, zise Scout, pornind-o din nou printre rafturi. S-ar putea să ajungem într-o oră. Se întoarse și zâmbi. Dacă ai cât de cât habar să citești o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
exclamație și întrebare, toate înăuntru, deasupra sau în jurul listelor de taverne și pensiuni și baruri și orașe și trasee și plaje. — O, Doamne. Nici o forță în spatele cuvintelor, doar ele ieșind, scurgându-se afară din mine odată cu respirația. Degetele mele atinseră adânciturile, urmele lăsate de pix, colțurile îndoite ale paginilor. Clio. Ghidul lui Clio. Adevăratul scris de mână al lui Clio Aames chiar în fața mea. Cuvintele și urmele de pix se întrepătrunseră și se rostogoliră laolaltă pentru o secundă. Ceva lovi pagina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și sub formă de șir indian, Ochenoaia, fetele-i mai mici, cumătra Aglaia și cu Va (adormit, cărat cu deosebită gingășie În spatele bărbătesc al Didiței) mergeau tăcuți spre Rămășița. Rămășița era o baltă destul de mare care se formase Într-o adâncitură naturală, plină cu lăstăriș crescut anapoda, mărginită de plopi pitici cărora puteai să le numeri frunzele fără efort și acoperită de apele revărsate ale Siretului. Acesta, În cea mai mare parte a anului era calm, se umfla mai În fiecare
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
În zece pași: Înainte, tăticu’? E bine? Iubitor, Victor Olaru găsi, nici el nu știa de unde, puterea să glumească: Bravo, bravo! Ține-o tot așa! Văd că nu ai uitat drumul! Au coborât pe o cărare Îngustă, prevăzută cu niște adâncituri săpate, cu rol de trepte Într-o râpă adâncă și de-a dreptul Înspăimântătoare pentru Va care a solicitat să fie luat de mânuță, iar atunci când a trebuit să traverseze râpa pe o idee de punte Îngustă, șubredă, cu scânduri
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
așa că aveam să merg mai departe. Dacă și Lui i-a fost sete înainte de a ajunge în Împărăția Lui Taică-su, înseamnă c-am nimerit bine drumul. Numai oleacă să dorm mi-am zis și m-am cuibărit într-o adâncitură, la umbră, dincolo de drum și sub copac. M-au trezit niște glasuri. Cât pe ce să sar în picioare! Noroc că n-am făcut-o: erau cei doi, unchi-mio și vecinu' Cleopa. Vecinu' spunea să se oprească, dar unchi-mio a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
se lasă convinsă să ridice brațul în sus. Camera insistă, iar timpul pare suspendat aici, pe umbra fină sub care se ghicește rotunjimea sânului spre care se îndreaptă acum pensula. Mă întreb, cu stupoare, cine, la noi, ar considera dezvăluirea adânciturii dintre sâni sau plutirea fără sfârșit deasupra pufului de la subsuoară momente culminante ale unui show erotic. Cerințele bărbatului devin tot mai insistente și mai stranii. Iat-o îmbrăcată într-o cămășuță albă dantelată. "Vă rog" oare cum altfel s-ar
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
dată haide, numai puțin, nu vrei și tu puțin, uite, ți-l face subțire, așa de diluat că nici nu simți uneori, Rezvan consimte, dacă e în toane bune, lingurița de bambus ia deci numai o zvâcnitură de praf în adâncitura ei blândă, polonicul toarnă apa fierbinte. Bineînțeles că, în ciuda efortului meu, pămătuful nu reușește să scoată spuma la suprafață; este atât de puțin ceai, că lichidul are o culoare incertă, verde-praz spre gri, între timp Rezvan își dă, ștrengărește, ochii
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
întrunire a doamnelor din oraș Virginia povestise ceea ce-i spusese el, că nu fusese mobilizat fiindcă i se scosese un rinichi, singura care a crezut-o a fost Musica. Șefuleasa gării știa de la Tudorică al ei că Fănică avea o adîncitură la rărunchi, de cînd fuseseră amîndoi la Constanța la baia de abur, iar șeful gării îl întrebase ce pățise acolo. Ce să pățească? O operație la rinichi cînd era copil. Un doctor militar neamț îi făcuse ce i-o fi
Vis în doi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6856_a_8181]
-
pentru prima oară, și ea a scăpat din aburii romului, a simțit răsuflarea lui Fănică deasupra gurii ei. Și-a tras capul într-o parte, dar l-a apucat cu amîndouă mîinile de spinare și i-a căutat cu degetul adîncitura de la rărunchi. Mai întîi i-a mîngîiat-o pe margini, iar atunci cînd a simțit că se pierde în ritmul mișcărilor lui, i-a vîrît degetul în adîncitura aceea ciudată, ca și cum ar fi fost un al doilea sex al lui. Fănică
Vis în doi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6856_a_8181]
-
a apucat cu amîndouă mîinile de spinare și i-a căutat cu degetul adîncitura de la rărunchi. Mai întîi i-a mîngîiat-o pe margini, iar atunci cînd a simțit că se pierde în ritmul mișcărilor lui, i-a vîrît degetul în adîncitura aceea ciudată, ca și cum ar fi fost un al doilea sex al lui. Fănică a înțepenit brusc. Apoi s-a retras din ea ca și cum ar fi scăpat dintr-o capcană care-l năucise. Cînd s-au trezit, dimineața, Virginia stătea cu
Vis în doi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6856_a_8181]
-
să-i audă, cînd erau scoși la muncă la Tașaul, înspre lac, în timp ce doborau bucăți de mal în platformele de încărcare sau în timp ce săpau cu tîrnăcoapele în zidul de pămînt vertical, negru-lucios, creînd, pas cu pas, tîrnăcop cu tîrnăcop, niște adîncituri ca niște rigole verticale, în care, la nevoie, se puteau și adăposti - și nu de puține ori o făceau atunci cînd ploile erau prea puternice pentru a mai permite continuarea lucrului. Bruno descoperea, în fiecare zi, o lume în care
Matei Brunul by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Journalistic/5257_a_6582]
-
în legenda prințului Rama, își făcuseră un obicei din a-i înșela pe învățați, atrăgîndu-i într-o cursă fără scăpare. Prima oară cînd i-a spus această poveste, în timpul unei furtuni de la începutul toamnei, la adăpostul și-n semiîntunericul unei adîncituri în malul vertical pe care o săpaseră, lui Bruno i-a făcut plăcere să redevină actor pentru cîteva minute, reconstruind dialoguri învățate cîndva, rostindu-le curajos, sperînd ca vocea să-i fie acoperită de răpăială, de tunetele de-afară. Vatapi
Matei Brunul by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Journalistic/5257_a_6582]
-
spre munte, sub Eisenhower Avenue, în locul unde bulevardul se cocoșează pe-un pod cu balustrada de lemn, muncitorii de odinioară au săpat cu cazmalele o tranșee uriașă, să aducă șinele de tren în oraș, sunt șine lăsate în paragină, iar adâncitura asta, zidită cu calcar, a ajuns o groapă în care lumea aruncă cutii de bere, sifoane, ba chiar și saci întregi de gunoi și saltele; Brewer întotdeauna a fost un oraș dur, un oraș feroviar, cu străzile astea din vecinătatea
John Updike - Rabbit se odihnește () [Corola-journal/Journalistic/5309_a_6634]
-
cu sălbăticia, Daruri schimbate ceremenios În fiecare toamnă) Cîte un lucru frumos Înfățișîndu-li-se Fulgerător, Ca un șoim. *** Sidefuri - O creștere în jurul sufletului, Grăunțe și lut Pun acolo Îngerește, Fără voie dureroase, Altminteri, O podoabă vag Strălucitoare - Credința. *** Rîu în vară. Adîncitură prin care Asudă muntele Și făpturile lui; Grohotișuri, pietre Șlefuite, de generații, Prelingeri, Scalda înveselită De răcoare, Tinerețea frigului Încă neîmpovărată Judecînd după Stropii încălziți Pe cîte un umăr. Foarte curînd, Ghețuri, Lungul prizonierat Al iernii. *** Ciulini Prinși de zăpadă
Poezie by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/15448_a_16773]
-
apoi ca pentru a-și încălzi degetele. Nu era nimic excitant în gestul ei, îmi părea mai degrabă un oftat, la fel de firesc ca o nevoie minimalistă a organismului." (p. 124); Nu mai țin minte decât senzația aceea de cuibăreală în adâncitura palmei lui puțin umezite de sudoare și surescitare. Mi se cuibăriseră în straturile pielii iubirea care mi se scursese prin unghii și neliniștea care îmi invadase neuronii la gândul că aș putea da ochii cu ținătorul-meu-de-mână." (pp. 146-147). Aceasta fiind
"Intimitățuri" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11070_a_12395]
-
Tudor Diaconu). Să nu fiu Înțeles greșit: nu numai onomatopeele au stat la baza formării cuvintelor ci și radicalii, care exprimă la fel, o noțiune primordială, de la care s-au format multe cuvinte. De exemplu bor, cu sensul de gaură, adâncitură, care a generat aproape 500 de cuvinte: burtă, bor can, borțos, vorace; uș - cu sensul de a alunga a creat cuvintele: a ușui, ușă, a usca, a seca, așchie, etc. Din acești radicali, prin agregare sau anagramare s-au făcut
Limba română – limba europeană primordială. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_393]
-
la cale hăituiala cîte unei „pătlăgelele” izolate și, chiuind, trăgeau în micul nobil din praștii cu bătaie lungă. „Pătlăgeaua” singuratică, zgîlțîindu-și ghiozdanul, se salva în grabă în vreo străduță și, palidă, cu un galoș pierdut în fugă, rămînea îndelung în adîncitura intrării unei case oarecare. Galoșul capturat era aruncat de învingători pe acoperișul unei clădiri cu două etaje, cea mai înaltă din orășel. În Stargorod mai erau și cadeți pe care gimnaziștii îi numeau „cizme”. Ei însă locuiau în clădirea lor
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
Ion Stratan "Je vous salue, vieux Océan!" Lautréamont pentru Horia Foster City ne lipsește ca adâncitura dintre sânii unei femei frumoase "Nu am plecat" pare a fi o pornire Și nu vom vedea cazanul de aur din infernul amintirilor, pe când în acest cazinou ei au mizat totul pe roșu nu am decât câteva cuvinte, ca un
Ploile din Foster City by Ion Stratan () [Corola-journal/Imaginative/13659_a_14984]
-
de sutienul ăla nenorocit. În ziua aceea îmbrăcasem o bluză puțin mai transparentă, care dădea la iveală zbuciumul sânilor mei speriați. Însă, de data asta, privirea tovului se poticnise în sutienul meu și nu mai reușea să scape din capcana adânciturii dintre sâni. Totuși, furia nu-i trecuse: - Ce mă privești așa, ca o idioată? Apropie-te, să-ți arăt ce greșeli ai făcut! M-am apropiat timidă, dar „tovarășul” a întins mâna pe umerii mei. Ah...când mi-aduc aminte
CAP. 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383076_a_384405]
-
scrii, la raza unei lumânări, un capitol pe care, în alte condiții, în mod sigur, nu l-ai fi gândit. Ai defectat centrala Cazinoului. I-ai lăsat pe jucători în beznă. Unuia dintre ei, bila ruletei - aproape oprită într-o adâncitură câștigătoare - i-a luat, o clipă, graiul. Dar în secunda următoare s-a făcut întuneric și turul a fost anulat; nici unul dintre parteneri nu a vrut să recunoască jocul valabil, s-au încăierat. Au spart. Au strigat. Câțiva au cerut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cămile, una gonind spre răsărit, alta spre apus. La răsărit e un copil care culege pietricele În parcul Ioanid, un băiețel de doi ani, oacheș și vorbăreț. Îi simt mîna În mîna mea, Îi aud rîsul, Îmi lipesc fața de adîncitura moale a cefei lui. Miroase a miez de pîine proaspătă. Trăiește. Respiră. Mănîncă. Plînge. Urinează. Îi cunosc fiziologiile pe de rost. E viața. E realitatea cu zgomotele ei, cu mirosurile ei, cu secrețiile ei; mi se oferă simțurilor, e asemeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de uzură; el Începe competiția, eu o Închei. La apus e alt copil care culege pietricele, o fetiță de doi ani, oacheșă și vorbăreață. Nu-i simt mîna În mîna mea, nu-i aud rîsul, nu-mi lipesc fața de adîncitura moale a cefei ei, nu are miros. Nu trăiește. Nu respiră. Nu mănîncă. Nu plînge. Nu urinează. E fetița care am fost - Ficțiunea. Rece. Inertă. E doar clișeul unei vieți păstrat Într-un seif al creierului. Între aceste două imagini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]