6,508 matches
-
În crama lui, la fel ca în toate cavele din sat, intri direct din stradă printr-o poartă mare, fără să cobori nici măcar o treaptă. Doar un singur butoi de stejar, un foudre, în care încap cinci mii de litri, adăpostește un vin tare, un aperitiv, numit, după soiul de struguri, grenache. Alături de el, șase cuve de ceramică și metal, cilindri înalți și groși încât doi oameni nu-i pot cuprinde cu brațele, în care copilărosul must crește și se întărește
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/7733_a_9058]
-
umile. fântâni din orice margine de târg, eu le știam pe toate, în acele zile... deși măslinii iarăși dau în pârg, nu va fi nimenea să-i mai culeagă. A-mbătrânit o lume-ntreagă? Eu, pelerin în acest veac atroce, m-adăposteam la Santa Croce, și învățam acolo, în Florența, că-n Beatitudini stă, de fapt, esența... Din Orvieto pân' la Todi, convente știu, sub clare zodii. De la Spoleto înspre Terni aveam un pat în miezul iernii. Mai pot de-acuma să
Adrian Popescu by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/7844_a_9169]
-
lui rugându-se pentru iertarea noastră fierbinte, afară clopotnița cu turle rusești pare un pelerinaj de melci spre morminte. Căscioarele vinete-argintii, pe spinare de melci clădesc o campanilă puțin mai înaltă decât mulțimea smerită, turlele peste clopote dese de bronz adăpostesc Învierea din piatra rostogolită. Mișca fără zgomot buzele lui rugându-se pentru iertarea noastră fierbinte. În gura fiului meu lingurița cu vin scălda, peste gingie, smalțul primului dinte. Atotușor Un nor cu ghimpi zdrelea apusul peste zare, în loc de vălătuci, țâșnea
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/7802_a_9127]
-
Emil Brumaru M-adăpostesc, copil, sub calda ta aripă, Îngere răbdător, unde ți-e puful dulce. Mi-e sufletul în grabă și-n risipă; E timpul lucrurile să se culce Alăturea de umbra lor; dulapul Misterios, îmbujorat de-arome bune, A căpătat și el
M-adăpostesc, copil, sub calda ta aripă... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8466_a_9791]
-
la rândul ei descuiată. în sfârșit, intram într-o încăpere înaltă și ovală, văruită în alb, fără mobile, tristă. Am petrecut destule ore în tezaur. Când, în ultima primăvară a războiului, bombardamentele au devenit mai dese și mai intense, ne adăposteam în tezaur. între pereții groși, în subteran, exploziile se auzeau înfundat iar salvele artileriei antiaeriene țăcăneau ca o pușcă-jucărie. Ca și cum totul s-ar fi petrecut undeva, la mare distanță. Primejdioasă amăgire! Ar fi fost deajuns o bombă care să blocheze
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
dotări de securitate primitive, aduce cu un Berevoiești varianta internațională, drumurile n-au mai fost reparate din junețea lui Enver Hoxha (și a lui Ceaușescu), iar cartierele rezidențiale ale capitalei îți aduc în minte un Voluntari expandat pînă la a adăposti 300 000 de oameni. Eram acolo în expediție de jurnalism cultural (eu și alți 9 est-europeni), și cred că tuturor, trăitori la București, Sarajevo, Podgorica, Scopje, Split, Sofia, Ljubljana, Belgrad, Budapesta, Chișinău, Tirana ne-a făcut să ne simțim parte
Duhani dëmton... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13168_a_14493]
-
dandy-ului spiritual de tip Brummell. Ideea simplicității vestimentare care i-ar fi permis dandy-ului să treacă neobservat este transpusă acum, la nivelul discursului critic, într-o deloc întîmplătoare discreție a indicațiilor parantetice și frecventelor note de subsol. Acestea adăpostesc, uneori în mai mare măsură decât corpusul textului propriu-zis, subtile chei hermeneutice și chiar rezolvări interpretative originale, tot atâtea rezultate, la Ion Vartic, ale unei ingeniozități de veritabil “șahist” al criticii literare. După ce propune “revizuirea” critică a cazului insolitului casier
Gratia interpretandi by Laura Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13191_a_14516]
-
simbolul unei masculinități puternice, cîntată orgiastic de bachante (menadele sau “furioasele”) apare ca un scelerat, ca un debil fizic, aproape neputincios. E deja altă imagine decît aceea, cunoscută, de efeminat și firav la trup, copilul lui Zeus cu muritoarea Semele, adăpostit de furia zeiței Hera în casa regelui Athamas, unde trăiește travestit în haine de femeie. Și este o altă miză pe care o imprimă regizorul montării. (De aici, oare, de la travestiul îndelung, să se fi inspirat Măniuțiu în ipostaza unui
Furioasele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13196_a_14521]
-
re)adaptează succesiv sensibilității contemporane. Iată, așadar, și a treia mare obsesie borgesiană, formulată în toată splendoarea ei în Pierre Menard, autorul lui Don Quijote. Mă voi opri îndeosebi asupra povestirii Biblioteca Babel, unde universul apare ca un turn bibliotecă ce adăpostește toate cărțile obținute prin permutarea în toate combinațiile a celor 25 de simboluri ortografice, și în toate limbile pământului. Așadar, Biblioteca ar cuprinde nu doar cărțile care au fost scrise, ci toate volumele care vor fi scrise în viitor și
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
alta, La Coupole... La Rotonde... Le Dôme... Le Select... unde își beau cafeaua pe vremuri Lenin și Troțki, întâmplarea a făcut ca, în locuința-atelier de pe rue Jay, cu tavanul de sticlă, proprietatea prietenilor mei buni Dody și Any ce mă adăpostesc, să dau în biblioteca lor de Hemingway cu a lui A moveable Feast, tradusă în franțuzește, după părerea mea mult prea explicit: Paris est un fête, Parisul este o sărbătoare...; vreau să spun, simplu, că pe străduța asta nouă, recent
Strada Jean Zay by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13325_a_14650]
-
măcar substanța din exemplificările Elementelor de poetică pentru că unele fragmente din poezia autorului Răsunetului sunt semnate cu pseudonimul "Eremitul", pe care Eminescu îl cunoștea din lectura poeziilor sale din "Foaie pentru minte, inimă și literatură" din Biblioteca gimnaziului din Cernăuți adăpostită în casa lui Aron Pumnul. Imaginea "eremitului", ipostază a poetului-tribun pașoptist reverberează în versul: "Smulge munților durerea, brazilor destinul spune". Cele mai bogate exemplificări se fac din Alecsandri, acoperind aproape toată aria tematică a poeziei sale, Cipariu intuind supremația literară
Cipariu și Eminescu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/12114_a_13439]
-
unde, adică, cu semnul întrebării, - dând din cap cu expresia aceea amuzată când de fapt te trezești vorbind singur... gândindu-se... aducându-și aminte urletul de lupoaică al lui Sisi, întâia oară, în cazemata aia de pe țărm, în care se adăpostiseră amândoi de cealaltă ploaie torențială, căzută însă pe la amiază cu vreo douăzeci de ani în urmă, mușcându-se ca animalele de pradă, în general... Sisi avea să facă socoteala și reieșise, după numărătoarea ei, că atunci s-ar fi prins
Asfințit cu ghioc (de citit iarna) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12136_a_13461]
-
soțul a răspuns memorabil: "Nimeni, dragă!". A doua oară l-am vizitat pe Barbu în spațioasa-i locuință din capitală, de pe strada Eminescu, în apropiere de Piața Romană. După ce a ținut să mă preumble prin înaltele-i încăperi ce-i adăposteau biblioteca, "patronul" m-a poftit să iau loc în camera sa de lucru. în timp ce amfitrionul se tolănise într-un larg și confortabil fotoliu, vizitatorului îi era rezervat, în fața biroului, un fel de trepied neverosimil de mic, din lemn sumbru și
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
ș...ț Prăvălia era deschisă de la cinci dimineața la unsprezece seara. Closetul se afla pe un maidan, la distanță de o verstă. "Mi se întîmpla, își va aminti Cehov, să dau nas în nas cu cîte un vagabond care se adăpostea acolo peste noapte. Ce spaimă trăgeam amîndoi!" În fine, unul din comisionari, care stătea la pîndă pe drum, se întorcea strigînd: "Vine tata!" Anton se ridica, deschidea bine ochii aburiți de somn și se pregătea, cu inima strînsă, pentru o
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
doar chinul paradisului pierdut, ci și no man's land-ul unde fericirea s-a conservat. Captiv în propria memorie acolo unde Clementine dispare de lângă el amintire cu amintire, Joel încearcă să o sustragă din teritoriile hărții și să o adăpostească în amintirile din copilărie. Joel (re)trăiește prezentul unor amintiri asupra cărora poate opera modificări, chiar dacă acestea nu mai au nici un viitor. Michel Gondry este pur și simplu magnific. Ideea lui Cameron Crowe din Vanilla Sky este dusă aici la
Chinul eternei dimineți de dupa dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12242_a_13567]
-
porecla primită după ce lucrase pe un vapor, În tinerețe. Eni Îl cunoscuse când avea 11 ani. Fusese găzduit la el Întro vară, pe timpul vacanței, cănd culegea ciuperci prin pădurile Învecinate. Acum era sprijinit de omul lui Stalin, Bodnaras, pe carel adăpostise sub Antonescu. Marină era șeful organizației P.N.T. din județul sau. I se propusese scaunul de Patriarh ! Dar,pentru asta, trebuia să fie mitropolit al Moldovei. Soția Îi murise și avea un băiat și o fată, pe care-i crescuse singur
Păienjeniș. In: Editura Destine Literare by Eugen de Panciu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_305]
-
Nu e doar o "întoarcere spre natură", un rousseauism liric, ci o provocare a acesteia prin limbajul inventiv, productiv pe făgașul unei autosatisfacții jubilante. Idila incipientă capotează în violența devenirii: "Cai pe drum; primăvară dezpotcovită./ Pe insula pustie m-am adăpostit eu singur.// Sub apăsarea serii de aprilie așteptam...// Puhoiul rîului după poarta grădinii/ Se zbate și nimeni nu-l va opri.../ De violență nu mă tem; mi-e rușine!/ Peste tot legi și iar legi. Pași tăcuți. De legea pustie
Aventura vitalitatii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12810_a_14135]
-
documente și manuscrise ce îi aparținuseră lui sau familiei. Casa va rezista vreme de câțiva ani, până ce interesul partidului pentru artist începe din nou să scadă. Datorită "planului de urbanizare", casa va fi demolată, și donația Maria }uculescu va fi adăpostită într-un nou înființat Muzeu al colecțiilor care, la rândul lui, își va închide porțile după alți câțiva ani de funcționare, iar puține dintre lucrările sale își vor găsi locul, chinuit, în una dintre cele mai mici săli ale Muzeului
Ion Țuculescu - un caz de manipulare by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/12839_a_14164]
-
originea denunțului și a arestării se găsea fostul său adversar Henric Adler (p. 93). Amenințat să fie trimis în Ungaria, într-un moment de neatenție al pazei, evadează într-un mod miraculos (p. 98-99). Dar nu e totuși scăpat. E adăpostit câteva zile de prietenul pictor Manole Stelian în subteranele Muzeului Modern (p. 107), până reușește să treacă în Moldova, cu ajutorul socialiștilor (capitolul Goana). Aventura trecerii clandestine cu trenul a frontului pe la Mărășești e de-a dreptul palpitantă; e întors din
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12833_a_14158]
-
cățărat gâfâind dl Severin e descalificant nu doar pentru cel care scrie astfel de elucubrații, dar și despre partidul care-l conține, ca să zic așa, și pe acest neașteptat reprezentant al xenofobiei cu spume. Cât despre ziarul care continuă să adăpostească astfel de texte, nu mai e nimic de zis. În ce mă privește, voi prefera să mă consider în perpetuitate un ,alogen frustrat", decât să fiu vreodată asimilat cu ,calmii" pesediști a căror ideologie postiliesciană o ilustrează Adrian Severin.
Alogenia salvează România by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11424_a_12749]
-
povestește despre viața mizeră a pictorilor, fără a i se pomeni despre Dali, Picasso, Matisse, Buffet, care erau (aproape) niște nababi. I se vorbește mai ales despre sărăcia lucie a minunatului pictor rus, Soutine (cu chipurile sale chinuite, de neuitat), adăpostit într-o mansardă a lui Chagall. De ei este legată o întâmplare semnificativă pentru amândoi. Soutine cumpărase o carcasă de vită, cu puțină carne pe ea, pentru vestitul său tablou ,Bou jupuit". Până să-l termine, carnea s-a înverzit
EL by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11442_a_12767]
-
ale poetului, demult trecut în lumea drepților, care a pierdut până și palida șansă a eratei și nici nu mai răspunde la telefon, pentru a i se prezenta măcar cuvenitele scuze. Și astfel, un silentium pudic se așterne asupra erorilor, adăpostindu-le protector și menținând un climat propice proliferării lor. Readuc în memoria celor care au uitat-o sau au trecut-o cu vederea teribila gafă a lui Călinescu, care, la mijlocul anilor '30 ai secolului trecut, cade pradă unei cumplite erori
Nulla poena sine lege ? by I. Funeriu () [Corola-journal/Journalistic/11453_a_12778]
-
Vă și vedeam uitîndu-vă prin gaura cheii unei porți ce duce miraculos la cei ce modelează frecvențele, duratele, timbrele și intensitățile, transformîndu-le, grație întocmirilor savante ori restituirilor fidele, în mirabile efluvii sonore. Pe de altă parte, simțeam că aceste articole adăpostesc o erudiție ca o bancnotă ce nu poate fi folosită decît acolo unde ea are valoare. Nimic gratuit, de complezență. Nici diletantism, fie el chiar tratat cu seriozitate (așa cum, din păcate, se mai practică prin ogrăzile criticii noastre muzicale) ori
Scrisoare deschisă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11484_a_12809]
-
lirice. Reflectând la înlocuirea instrumentului de lucru al scriitorului cu unul ,de fabricație stalinistă, limba moldovenească", Nicolae Popa constată ,însingurarea scriitorului de limba română" în Republica Moldova. Cea mai mare parte a criticii basarabene - bună sau rea - pare să se fi adăpostit sub acoperișul literei C a alfabetului: Vasile Coroban, Mihai Cimpoi, Ion Ciocanu (prezenți cu pagini substanțiale în antologie), Simion Cibotaru (absent din sumar). Să nu-l uităm pe istoricul literar Ștefan Ciobanu, stabilit în România de dincoace de Prut după
Ieșirea din provincialism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11521_a_12846]
-
orașe depărtate între ele cât două țări. Ce altceva aș fi avut de făcut? Nu simțeam nici un fel de oboseală, nu înțelegeam de unde sentimentul de spaimă învăluitoare, ce mă copleșea. Poate unde un cer de cea mai deplină transparență nu adăpostea nici o stea, poate unde nici o pală de vânt nu se alcătuia, poate unde... Atunci m-am deșteptat, cu gândul de a da pe gât o dușcă de apă din termos. Cum nu-i simții gustul răcoritor, înțelesei că intrasem în
Secretul secretului rămâne secret by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11644_a_12969]