426 matches
-
și, totuși, cineva o zărise, poate, poetul/ peste a cărui tristețe princiară/ (...)/ cobora amintirea aievea,/ și fața fără de cuprindere a lui Dumnezeu, / doar el ajunsese până la esențe/ (...)/ doar lui îi vorbea în șoaptă/ pom înflorind noaptea,/ curgând din el lumină -/ (...)/ adăsta un cântec neștiut de nimeni,/ venit din alte timpuri,/ din alte zări,/ din alte lumi îndepărtate...’’. Citind și recitind anumite tronsoane din ambițiosul volum al Marianei Didu, ni s-a lămurit tot mai accentuat percepția că și germinarea noii sale
,,Poemele fiinţei’’ de Mariana DIDU [Corola-blog/BlogPost/93548_a_94840]
-
ci cruzii luptători când au lovit cu tunul printre grăbite șoapte și-au ars-o-n întregime până-n ai zilei zori acuma se ridică un nou sălaș de suflet să fie obștii casă de rugă până-n veac și unde să adaste și cei care prin umblet sunt pelerini ai sorții, sau chiar pentru sărac sunt rostuite-arcade și turle de tumult din care glas de-arame va proroci în zări c-avem credință dreaptă ce vine de demult și va trimite-n
TRĂINICIE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377273_a_378602]
-
uită pe cale și doar mi-i vedea cum caut agale cu inima grea te caut și aștept spre mine să vii de drag mă deștept la ceasuri târzii o vorbă trimite din drum să îmi scază în zile zorite s-adăst ca-ntr-o oază *** Ciclul "Dragobete" Volumul "Ucenic în dragoste" © ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: DRAGOBETE - DULCI AMINTIRI / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1512, Anul V, 20 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu
DULCI AMINTIRI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377280_a_378609]
-
Puțin mai contează bunăstarea, pricopsirea. De multe ori exilatul este doar regele unui ținut de umbre. În artă însă lucrurile stau oarecum diferit. Diaspora muzicală, bunăoară, are acces la cetățenia unei patrii alterne: arta sunetelor. Astfel, nutrește speranța de a adăsta, tihnit, redempția, căci ajung la adevărata înțelegere numai cei care pornesc din nou pe drumul pierdut cândva și regăsesc tainele pe care le-au împrăștiat așa cum împrăștii molozul. Un dialog cu diaspora înseamnă să schițezi o icoană a sufletului celor
Undele diasporei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8501_a_9826]
-
entuziasm "și chiar cu o exaltare bizară", în special când semnalele unei istorii atroce se înmulțesc. Proteguind, literatura pretinde protecție, de unde, zicem, încleștarea de cerc vicios. Târzie, pe plan istoric, literatura română n-a cunoscut altoiul Renașterii, al Barocului, a adăstat Romantismul, Simbolismul la multă vreme după decesul acestora la locul de baștină - și cu decelabile modificări. Numărul de capodopere ale unei literaturi sărace este neînsemnat, ca să nu mai vorbim că înseși capodoperele îmbătrânesc, își pierd luciul, lectorii capabili să le
Să nu-ți faci iluzii... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8115_a_9440]
-
mâna, oameni buni, spre Pomul care se apleacă cu iubire asupra voastră, și Înfruptați-vă din roadele lui și răcoriți-vă la umbra lui! Verde - pomul Învățați și conștientizați Roșu - poamele iubiți și vă Înălțați din mizeria prafului de pe drum, adăstați la umbra Binelui, Îndestulării, Mulțumirii lucrului Împlinit, pentru că primiți putere. Și În acest răgaz de drum nu-i uitați pe cei care ne-au sădit pomul, l-au udat, l-au crescut cu luptă, dăruire, iubire, tocmai pentru ca noi să
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
Și În acest răgaz de drum nu-i uitați pe cei care ne-au sădit pomul, l-au udat, l-au crescut cu luptă, dăruire, iubire, tocmai pentru ca noi să ne bucurăm de fructele și umbra lui, să avem unde adăsta când obosim și care se bucură cu noi, când, odihniți și refăcuți, pornim mai departe la drum În căutarea următorului pom, mai mare, mai frumos, mai bogat, mai darnic. Ei toți ne-au lăsat câte o moștenire: un vers, un
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
crezi. Pe mama abia o țin minte. M-a lăsat de mică și-a plecat încolo, în păduri. N-am mai văzut-o. Am trăit singură cu frate-miu, crescuți de bunica. Într-o noapte își luară și păsările zborul. Adăstaseră pitite în cuiburi, în frunzișul pomilor, supraveghind din gămălia neagră și ușor brumată a ochilor forfota și zbaterea de jos, apoi, la urmă, răspunzând la o chemare neauzită de urechea oamenilor, începură să chirăie și să piuie zvârlind pădurii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mult dacă ar desface chingile dogmelor și canoanelor nefolositoare nimănui, cu atât mai mult ei însăși, prin simplul fapt că, în loc să adune adepți, îi îndepărtează și pe cei pe care îi are. Fiți mai înțelepți, onorate Înalte Fețe Bisericești și adăstați o clipă și cumpăniți la cele ce v-am spus și la altele, nespuse încă, adunați Marele Sinod, dezlegați frâele dezbinării religioase și transformați-o în iubire, înțelegere, cumpătare, astfel ca să redați fiecărui enoriaș libertatea pe care Însuși El a
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
de minciună. Să-i învățăm că omul poate Doar adevăruri mari să spună. și să muncească cu iubire Pentru urmași și pentru alții Că asta e a lui menire Să lupte să-și ajute frații. și dacă lupta te-ostenește, Adastă la icoana Maicii : și pentru toate-I mulțumește și-apoi pornește mai departe. Așa pornesc și eu acuma Pe drumul ce mi l-am ales Ca să vă spun și mai departe Din tot ce știu, ce-am înțeles. și-o
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
dintre noi nu spune nimic. Mergem spre casă încet, ca la plimbare. Nu ne uităm una la alta pentru că lacrimile nu se lasă oprite și nici una dintre noi nu vrea să i le vadă cealaltă. Ajungem la „Trei Ierarhi” și adăstăm câteva momente în biserica răcoroasă și plină de energie. Avem nevoie amândouă de energia Luminii și a Divinității. Și primim: Energie, Lumină și curajul de a merge mai departe, de a rezista cutremurului dezlănțuit în casele noastre. E. se mută
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
nu din cauza inimii a murit și că nu pot stabili în nici un fel cauza decesului. Dar eu am știut. Am știut, chiar dacă inconștient la început, am știut că, așa cum și-a construit gardul acela vechi în jurul meu, nu avea să adaste mult timp la noi, speranța de viață fiind redusă, aproape nulă. Iar după toate câte s-au petrecut am avut certitudinea visului împlinit. Și, ca să-l parafrazez pe Eminescu, aș spune ca încheiere: Și te-ai dus, dulce minune! Dăinuie
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
de Ucigă-l Toaca, mai puse o întrebare așa, de formă: — Oare de ce ies ei, părinte? — Nu știu, taică. Le-o fi urât. — N-o fi coada Necuratului? insistă Celebi, furios pe un popă atât de puțin ortodox. — Necuratul nu adastă niciodată pe lângă sfânta cruce, îl informă dogmatic și sentențios preotul. Satana nu umblă prin cimitire. Tânărul culegător de folclor stătu o clipă pe gânduri. Oare se mănâncă și între ei? întrebă. „Căci dacă Dumnezeu e mort, atunci Logosul a murit
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Cine știe ce teorii greșite ne hrănesc chiar în acest moment orgoliul cunoașterii! Partea proastă e că aflăm despre o teorie că este greșită abia după ce ne-am smuls din brațele ei. Iar dacă o bună parte din viața noastră intelectuală am adăstat în umbra acesteia e posibil chiar să nu ne mai putem desprinde, ea căpătând statutul de dogmă. Partea și mai proastă e că o teorie este dovedită ca greșită de o altă teorie. Trebuie să înțelegem teoriile ca dezvoltându-se
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
continentului. Epilogul volumului de eseuri Europa are forma creierului meu este expresia unei emoționante gratitudini, prin sinceritate și stil, adresată Academiei Schloss Solitude, "utopie, paradis" în care Mircea Cărtărescu a reușit să termine trilogia Orbitor, un paradis în care au adăstat și alți scriitori români: Nora Iuga, T. O. Bobe, Daniel Vighi, Rodica Drăghincescu, fiecare plecînd de acolo, cu o carte scrisă. Mircea Cărtărescu a plecat cu două: ultimul volum, terminat, al trilogiei sale și acest proaspăt volum de eseuri, lansat
Mircea Cărtărescu în presa germană by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8770_a_10095]
-
la fleacuri, cu toate homericele lui păcate, era, de bună seamă, o consolare. Departe de ea, la vreo douăzeci de secole după Christ, zeii nu mai sînt decît niște oameni care s-au descurcat mai bine. Iar cursele de șoareci adastă la tot pasul. Despre vîrsta asta, de catran, e Zeii prind șoareci, jurnalul de încercare al lui Dimitrie Stelaru, din 1968, de la Editura pentru Literatură. "Jurnalul" e un fel de a spune, cît timp faptele și oamenii sînt doar jetoane
Joacă pentru zei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8876_a_10201]
-
fructificată mai tîrziu în romanul În preajma revoluției. Semnalînd în treacăt o interesantă reflecție cu funcție introductivă, referitoare la deosebirea uriașă dintre psihologia rusească și cea europeană, deosebire care ar face (aproape) imposibilă înțelegerea de către europeni a dramelelor rusești 11, să adăstăm puțin asupra biografiei și portretului revoluționarului al cărui nume ajunsese pe prima pagină a ziarelor pariziene. Ludvig A. Sawicki - aflăm din articolul O sinucidere - s-a născut în Kowno în aprilie 1863, într-o bogată familie poloneză; orfan, a absolvit
Începuturile Publicistice ale lui Constantin Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9082_a_10407]
-
prânz îmbelșugat, niște bani, pentru ceea ce se numea în epocă, oboseala dinților. Ienicerii eliberatori introduseseră obiceiul care, iată, s-a mai păstrat. Acum toată suflarea românească îl hulește pe bătrân, care s-a retras demn în locuința lui, de unde poate adăsta timp îndelungat vrajbele iernii, tocmelile justiției, în depărtate anotimpuri. Vecini invidioși i-au scris pe gard: mită, partidul istoric din care făcea parte, l-a caterisit. Dacă nici vițelul, nici purcelușul nu mai vin, ciorba va fi rece, iar palinca
Înaltele Toamne by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9092_a_10417]
-
a-și pierde "nimbul mitologic" (Nicolae Manolescu). La cele două extreme s-ar putea situa, simbolic, două poeme (și nu neapărat doar acestea): Totuși iubită și Moloz. în cel dintâi, vizionarismul este frapant și totuși discret. Protagonistul poetic, pradă melancoliei, adastă pe un pod de beton privind apa, dar și "pietrele mărunte și cenușii/ monede ruginite mâl cutii de conserve și brusc o milă enormă m-a cuprins de acele vechituri aruncate/ o milă cutremurătoare și vastă ca și cum/ eu aș fi
Transpoezia by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9160_a_10485]
-
cântecul francez medieval cu prospețimea ritmurilor subite, surprinzătoare și laconismul formulelor melodice minimale, repetitive, pe de altă parte de muzica vocală debussystă cu delicatețea unisonurilor stabilizatoare, fortificatoare și eleganța schimbărilor de macaz armonic; Mihai Damian (Chanson pentru flaut și soprană) adastă pe pășunile copios păscute de serialiști și post-serialiști, amatori de efluvii sonore ne-vertebrate de canavalele ritmice ordonatoare și de peisajele sintactice etero-polifonice simetrizate în manieră weberniană; Tiberiu Olah (Déchanson no. 1 pentru soprană, doi flauți și clarinet) deconspiră magia
Muzici pentru Tristan Tzara by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9340_a_10665]
-
în lanul secerat lentorile pământului își scuipă sarea. din urletul de lup rănit, pustiul iernii se-ndesește și umple aerul de scrum ce vătuie ecoul. din trupul vămuit de ani, ca dintr-un flaut părăsit, se-nalță sunete ce-au adăstat în el, sperând în întrupări visate, în lungi vibrații ce rănesc lumina și o înghit ca pe-un nectar, menit să le-ndulcească vina de a se fi ascuns în plâns de nai. îngerul armoniei fără ochi, fără nas, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
apoi li se gată și lor oxigenul, iar în timpul acesta geometrii și topografii celești fac măsurătorile necesare și ridică axa lumii taman de pe Vîrful Omul (toponimia are și ea un înțeles tainic) și pînă la picioarele tronului pe care Dumnezeu adastă și desenează harta mistică a României. Cînd realitatea noastră geografică, istorică, politică, morală și spirituală este aceasta, adică un partaj între satanismul imanent și grația transcendentă, cum s-ar putea formula o informație? Poate cineva să spună, de pildă, ,,ieri
Secvențe estivale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9530_a_10855]
-
Doar că atunci, în iarna anului 2001, dacă v-ați fi aflat pe pârtia Clăbucet din Predeal, mai precis pe sub telescaun - dar ce să caute niște oameni serioși ca dumneavoastră acolo și de unde atâtea coincidențe? -, ați fi văzut cum Jean adăstează acolo cu un schi în mână. Cu unul doar. Stă și așteaptă pe cineva, pare-se. Care cineva vine degrabă. Uite-l! I-a căzut schiul din picior, putem deduce, pentru că ăsta care aleargă tot un schi are în mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
simpla lor prezență”. Dar cartea napocană mai este utilă, fiindcă tinerii noștri colegi habar n-au cu ce se mănîncă ...vizionarea cu comisie ideologică, spre exemplu, a unui text scris de D.R.Popescu - membru-n stafful Puterii de-atunci. Ea adastă asupra piesei Mormântul călărețului avar, spre alt exemplu, Încercînd să descopere cauzele interzicerii piesei & spectacolului, Într-o perioadă În care acribia politrucilor nu avea percutanță. „Cenzorul luminat și artistul culpabil - iată semnul brutal al unei normalități pe dos”(inspirat grăiește
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
din cărămidă, a spus că va da pe cea din lemn acelui sat - dintre Corjeuți și Hliboca - care a doua zi va fi primul sosit și pregătit să încarce lemnăria bisericii desfăcute... La revărsatul zorilor, șirul carelor celor din Corjeuți adăsta liniștit la poarta conacului: „Am venit, boierule, așa cum ai poruncit, să ducem biserica la noi în sat” - a grăit starostele sătenilor. „A voastră să fie, oameni buni, pentru că ați fost mai harnici ca alții!” Apoi după asta o pus oameni
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]