242 matches
-
Octavio Paz a definit traducerea ca “moneda de aur în schimbul spiritual între popoare”. Înca în secolul al șaisprezecelea, marele poet francez Joachin Du Bellay a teoretizat asupra acestei arte ingrate și prost plătite. Însă, traducerea are și contestatori. E cunoscut adagiul italian „Il traduttore e sempre un traditore” (“Traducătorul este întotdeauna un trădător”) sau cel francez, potrivit căruia „traducerea e ca femeia: dacă e frumoasă, e infidelă, dacă este fidelă, nu e frumoasă...” E adevărat că multe cuvinte de laudă s-
Ce înseamnă să traduci poezie by Ognean Stamboliev () [Corola-journal/Journalistic/4773_a_6098]
-
prin maniera proprie cu care știe să se înalțe umilindu-se. E o tehnică retorică aici, aceea care ne insuflă simpatia spontană față de orice om silit a trece prin împrejurări delicate. În final, reținem amprenta nostimă a întîmplărilor, dar uităm adagiile în marginea bătrîneții. Păstrăm miniaturile biografice cu prospețimea lor stînjenitoare, lăsînd în urmă „filosofia“ lor însoțitoare.
Algor senectae by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4800_a_6125]
-
momentul acesta pe care-l trăim cu neliniște și cu o consternare firească. Nu-mi ascund nici o clipă că am venit aici ca să învăț, cu inocență și conform unei vechi înțelepciuni a umanismului - aceea cîndva cristalin rezumată într-un faimos adagiu al lui Terentius; ca om, socotesc că nimic nu-mi este străin și cred că fiecare dintre noi trebuie să ia sub semnul acestei esențiale solidarități lucrurile, așa de variate, de interesante, care au fost aduse acum în discuție. Nu
O flacără, dincolo de proza reușitei pragmatice by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4545_a_5870]
-
Că cine nu mă știe! Că cine mi-s io! Ascult un interviu pe temă autobiografică luat cuiva pe care, întâmplător, îl cunosc de la A la Z. Ce poate să născocească, mamă! În privința asta, mai am de învățat. E cunoscut adagiul: n-am timp să scriu scurt. Eu am destul, dar nu din cauza asta scriu scurt. Sunt mereu în defensivă - și asta n-ar fi nimic dacă Alexandra n-ar fi luat boala, la pătrat. Tresar de câte ori îmi văd numele în
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4551_a_5876]
-
personaj: adolescența. Tintin este ușor de confundat cu un adolescent, deși este probabil trecut de douăzeci de ani. Ceva copilăresc este imprimat în ființa lui și chiar atunci când dă pumni - deh, meserie periculoasă cea de ziarist! -, virilitatea sa are acest adagiu al adolescenței. Odată pornite, aventurile se înlănțuie spectaculos, se trece de la o situație la alta, disperarea urmează succesului relativ și invers, asemeni unei trânte, unde când un combatant este deasupra când celălalt. De data aceasta, povestea ne plasează într-o
Tintin se întoarce... din America by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5084_a_6409]
-
romanticilor, aruncând o provocare nu numai către femeia pe care tocmai încercase să o agreseze ci și artiștilor ce-l vor incarna pe scenă. În premiera văzută recent pe scena Operei Naționale București, cele două distribuții mi-au confirmat vechiul adagiu: fiecare rol are vremea lui. Este o bucurie să vezi cum tineri talentați își șlefuiesc armele, cum se încheagă într-o distribuție proaspătă, entuziastă, dar trebuie să le observi și limitele. Don Giovanni este unul dintre marile roluri ale repertoriului
„Don Giovanni“ – o comedie „cu final neașteptat“? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/3718_a_5043]
-
țările în care studiaseră, apogeul fiind atins de Paulescu, în al cărui curs de fiziologie principiile ce deosebesc viețuitoarele de lucruri sunt formulate în latină, alături de cele trei reguli ale cauzalității materiei. Să încheiem cu revolta profesorului Stoicescu la citirea adagiului lui Grabius privitor la inutilitatea efortului de a cunoaște acolo unde revelația nu te ajută: Melius est sistere gradum quam progredi per tenebras (mai bine să-ți oprești pasul decît să înaintezi în întuneric). Replica lui Stoicescu fiind: mai bine
Casta medicilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3484_a_4809]
-
să facă afirmații tranșante e de prisos. De aceea, pentru autor, nimic nu e mai bun sau mai rău în istorie, ci doar altfel. De exemplu, degringolada din lumea artei, unde canonul artistic s-a spart, îi inspiră istoricului următorul adagiu: „Un vițel mort, dar bine conservat, și dat cu ceva culoare (exemplu autentic) e cotat mai bine decît un Rembrandt. Nu zic că e rău, zic doar că e altceva, radical altceva.“ (p.80) Relativismul e evident, alături de tenta sarcastică
Gustul idealurilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3577_a_4902]
-
cuvintele să știi/ ele-mi sunt surorile...” Și în acest din urmă film, relația celor doi este înainte de toate una discuționistă cu scăpărări teoretico-polemice, în care cuvântul are cuvântul. Și încă un numitor comun important: toate lungmetrajele lui Porumboiu au adagiul unui cântec de lume, de inimă albastră, reluarea pe o pantă ușoară, cu accente melo, întro cheie minoră, derizivă a partiturii serioase, grave. Cred că avem cu Metabolism unul dintre cele mai avansate filme românești ca reflecție a unui cineast
Lumini și umbre cinematografice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3188_a_4513]
-
dezgropa secretul, „osemintele”, devenea „o hienă” (faire la hyène)5. Semn al încrederii depline în determinarea astrală a umanității (o idee preluată tot din filosofia ocultă), orice întâlnire căpăta caracterul unei „conjuncții”. Un „sic” în vorbire semnala un adevăr, iar adagiul „sicissime” îi sublinia caracterul irefutabil ș.a.m.d. Trebuie însă spus din capul locului că toată această aducere a arcanelor oculte într-o vie de bohème depășea caracterul juvenil-parodic, vizibil, de pildă, în cazul „pahucilor” lui Urmuz. Aici, jocul adulților
În lojă cu Marcel Proust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3251_a_4576]
-
nu sunt mai puțin întregi, pe deplin exprimați. În ceea ce-i privește pe liricii fertili, ei nu "fug" în cantitate, ci sunt invincibil tentați să se servească de întinderea cantitativului, la modul cel mai legitim. Ei nu vor să inverseze adagiul latin, din Non multa, sed multum în opusul său: Non multum, sed multa! Conștient sau nu, prolificii vizează un multum in multa (acest in mă încântă tot atât cât prepoziția întru pe C. Noica!). S-a scris mult despre diferența
Multum in multa by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/10879_a_12204]
-
și nimic nu irita mai mult conducerea comunistă decît varietatea ori polemicile într-o societate sortită prin definiție unanimității. Resurecția victorioasă a diferenței, ce s-a produs după 1989, a fost, așa cum era și normal, zgomotoasă, hipertrofiată, uneori grotescă; niciodată adagiul Il faut que jeunesse se passé n-a fost mai actual decît după deceniile de imobilism și de stagnare programată. Cîteva simple adevăruri de bun simț, de obicei trecute cu vederea, ar putea însă calma surescitarea provocată de o asemenea
Generație și degenerare by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/10190_a_11515]
-
Titu Maiorescu, al conflictului dintre sferele de valori. Omul inteligent nu trebuie să fie neapărat și bun, cine este entuziast nu trebuie să fie neapărat și generos, după cum poetul nu trebuie să fie neapărat... poet cu toate ocaziile. În pofida celebrului adagiu pe care-l invocați, a vorbi despre o ,supărare" specifică poetului nu mi se pare oportun. A zis bine cine-a zis că poetul e obtuz, iară criticul transparent? Poet și critic, nu vă suspectați, în judecăți, de fixuri de
Interviurile româniei literare cu Gheorghe Grigurcu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10725_a_12050]
-
proscris, care se hrănește doar cu eșecuri, pe care le dorești, cu câtă satisfacție!” Echilibrul eroului rămâne, totuși, precar, balastul și povara trecutului nu se lasă ușor abandonate, resemnarea se infiltrează sub aparenta seninătate a reîntâlnirilor cu Orlando. Chiar și adagiul din final despre iubire ca „singura aducătoare de fericire pură” sună ironic, chiar parodic.
Schimb de dame by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4139_a_5464]
-
stă în alăturarea celor două domenii, grație unui act de erudiție histrionică. Dacă am scoate din carte reflecțiile în marginea teatrului, filosofia rămasă ar fi o colecție de locuri comune despre degradarea spiritului actual. La fel, dacă am păstra numai adagiile dramaturgice, ne-am pomeni cu un set de comentarii obișnuite de critică literară. Dar puse împreună, reflecțiile și adagiile alcătuiesc o bucată de dramaturgie a ideilor. Zografi știe să-și joace ideile, fiind el însuși un histrion de tip speculativ
Domeniul nedefinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4165_a_5490]
-
marginea teatrului, filosofia rămasă ar fi o colecție de locuri comune despre degradarea spiritului actual. La fel, dacă am păstra numai adagiile dramaturgice, ne-am pomeni cu un set de comentarii obișnuite de critică literară. Dar puse împreună, reflecțiile și adagiile alcătuiesc o bucată de dramaturgie a ideilor. Zografi știe să-și joace ideile, fiind el însuși un histrion de tip speculativ, trecerea de la un capitol la altul făcîndu-se ca o înlănțuire scenică, precum o pășire din treaptă în treaptă, spre
Domeniul nedefinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4165_a_5490]
-
nu rareori inutile și „grave” concluzii ale unor universitari la modă în Apus. Ambalate în noul „cifru” și artă a unor bibliografii savante, într-o păsărească greoaie, pretențioasă, structuralistă sau postmodernă, care nu face decât să ilustreze vechiul și ironicul adagiu latin, gramatici certant. Parturiunt montes... Și altele, numeroase. În ce mă privește, încă de la volumul Nietzsche și Marea Amiază, și în cazul eseului de față, am fost cu adevărat uimit de îndrăzneala și de priceperea, de insistența instinctivă - deoarece avem
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]
-
demult tipărite volumele 8 și 9 din monumentala lui „Contraistorie a filosofiei”. Un capitol „demistifică” fără cruțare legendele țesute în jurul lui J.P. Sartre și al Simonei de Beauvoir de către emulii de stânga ai scriitorului-filosof și de către feministele convinse de valabilitatea adagiului care i-a adus autoarei celui de„ Al treilea sex” o tristă celebritate - „nu te naști femeie, devii femeie”. Demistificarea se referă atât la viața personală a celor doi, cât și la atitudinile lor publice. În ce le privește pe
AntiSartre și AntiBeauvoir () [Corola-journal/Journalistic/3976_a_5301]
-
etapă în drumul spre București. Numit însă în post cam fără voia lui, rămîne în capitala Portugaliei și își ia în serios obligațiile, chiar dacă, intim, nu se va atașa niciodată acestei țări. Ce n’est que le provisoire qui dure - adagiul se află perfect ilustrat în cazul de față; în loc de cîteva săptămîni, paranteza portugheză va dura patru ani și șapte luni, schimbîndu-i eroului complet viața. (Textul reprezintă prima parte din prefața la Jurnalul portughez de Mircea Eliade, în curs de apariție
Placa turnanta by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/12911_a_14236]
-
că "răsplătirea"re �dă just ideea raportului dintre om și Dumnezeu. Pentru că Dumnezeu poate răsplăti pe om pentru o acțiune sau atitudine cuviincioasă, dar "Răsplătirea"este un termen care poate exprima raporturile între oa �meni: "după faptă, și răsplată"sună adagiul obișnuit în asemenea si �tuații: "Răsplata"sau "recompensa"(termen aproape echivalent, dar cu arie încă mai redusă) semnifică în general atitudinea omului care-și, recunoaște o datorie morală sau materială și care-și rezolvă în fapt, cu dreaptă evaluare, acest
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]
-
UNUI ADEVĂR Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 381 din 16 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Cronică de Al.Florin ȚENE Cugetarea- esența filosofică a exprimării unui adevăr Aforismul fiind o cugetare enunțată într-o formă concisă, memorabilă, adagiu, încorporează în cele câteva propoziții o esență filosofică, un gând, despre un adevăr al societății în care ne desfășurăm activitatea. Cugetarea este reflectarea unui gând, a unei meditații asupra unui fenomen, obiect sau relație interumană.Se pare că istoria filosofiei
CUGETAREA-ESENŢA FILOSOFICĂ A EXPRIMĂRII UNUI ADEVĂR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362063_a_363392]
-
2013 Toate Articolele Autorului „Prin unire cetățile mici se dezvoltă, prin dezbinare și cele mai mari se distrug.” Expresia provine din latină unde exista și ca proverb: „Divide et impera”. În română este mai cunoscut ca:„dezbină și stăpânește”. Acest „adagiu roman” a fost folosit ca principiu de guvernământ în diferite timpuri. Niccolo Machiavelli (1469-1527) a fost cel care a studiat și a scris despre politica imperiului roman, rezumând-o în această formulă. Ea este, după cum s-a putut cunoaște, mult
„DIVIDE ET IMPERA!” de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366623_a_367952]
-
a aflat nimic despre aberațiile unui președinte bețiv și iresponsabil! Sunt convins că se vor găsi unii care să comenteze în acest fel declarațiile lui Băsescu. Nu-i contrazic! O fi fost beat Băsescu, dar a spus adevărul, conform vechiului adagiu cu vinul și adevărul... E valabil și cu whiskyul! Numai cu vodka și berea nu se potrivește adevărul! Să ne întoarcem la anii de guvernare a Mareșalului. Putea regele Mihai să-l împiedice să guverneze așa cum a guvernat? Nu putea
DIALOG CU DL. PROF. ION COJA de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366726_a_368055]
-
Un velier abandonat În juru-i liniște. Și plaur O santinelă de răcoare În fundul calei zac odoare Și neștiute lăzi cu aur În fiecare naufragiu S-a consumat o tragedie Și restul lumii n-o să știe Cât costă-n sine, un adagiu Un țărm de marmuri și sidef Sosește-o vreme pentru toate Când niște clipe idioate Îți taie cheful pentru chef Și când sucombă utopia Se naște-un spirit mercantil Ghețarii albi care-i topi, i-a născut din nou. Dar
PRAXISM de ION UNTARU în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365736_a_367065]
-
considerându-ne doar o masă de consumatori ai produselor lor, mai ales când acești străini au responsabilitate europeană, ar conduce la dezideratul exprimat cu: „Mai multă Europă, prin mai multă democrație reală în statutele dezvoltării ei”. Cam acesta era măruntul adagiu pe care-l voiam alăturat lozincii actuale apopularilor europeni. (va urma) Corneliu LEU București noiembrie 2012 Referință Bibliografică: Corneliu LEU - DESPRE SENSIBILITĂȚI DEMOCRATICE (1) - SAU INCERCARE DE A LE EXPLICA UNUI PRIETEN STRĂIN (I) / Corneliu Leu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
SAU INCERCARE DE A LE EXPLICA UNUI PRIETEN STRĂIN (I) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 692 din 22 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350773_a_352102]