302 matches
-
de apa fierbinte a dușului, cu șoldurile ei impecabile, genunchii frumoși, curbura atletică a pulpelor și curba delicată a stomacului, care se sfârșea în triunghiul blond acoperit de chiloțelul minuscul și transparent. Când a simțit pe pulpele ei calde protuberanța adamică, a scos un geamăt de plăcere și m-a strâns și mai mult în îmbrățișarea ei... Îi simțeam dorința de a se abandona iubirii, de a sta cât mai mult lipită de trupul meu. Se lăsa cu voluptate îmbrățișată și
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368336_a_369665]
-
de apa fierbinte a dușului, cu șoldurile ei impecabile, genunchii frumoși, curbura atletică a pulpelor și curba delicată a stomacului, care se sfârșea în triunghiul blond acoperit de chiloțelul minuscul și transparent. Când a simțit pe pulpele ei calde protuberanța adamică, a scos un geamăt de plăcere și m-a strâns și mai mult în îmbrățișarea ei... Îi simțeam dorința de a se abandona iubirii, de a sta cât mai mult lipită de trupul meu. Se lăsa cu voluptate îmbrățișată și
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
Nu pune la probă iubirea/ Acest crin imaculat/ Al lumii./ Iubirea nu se-ncearcă,/ Ci se crede.” („Test”) Pentru poet, iubirea este simbolul regalității - crinul semnifică regalitatea - și acea credință care întreține flacăra vieții interioare. Mai mult, iubirea înseamnă cuplul adamic, ce le-a servit de model clasicilor. Poezia „Semnătura iubirii”, care dă și titlul volumului, vorbește despre eros ca un sentiment fundamental, întemeiat odată cu lumea. „La marginea cărărilor din noi/ lăsași iubirea ca pe-o semnătură/ c-o descifrăm de-
ATUNCI CAND IUBIREA DEVINE MESAGERUL CERULUI. VERSURI DE PETRU LASCAU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 155 din 04 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367190_a_368519]
-
fiarele de pe pământul-rai» («Iară șarpele era mai înțelept decât toate hiarăle ceale de asupra pământului...» - ibid.). Amăgitorul șarpe cu fundă roșcată, zărit o secundă numai, în „undă“, în „oglindă-undă“, „dialogând“ cu domnișoara-Evă, îi afundă (scufundă) și eroului liric (în autoproiectarea-i adamică) inima, aidoma „celuilalt șarpe“ ce, cu aproape două milenii înaintea celui biblic, a furat planta ne- muririi lui Ghilgameș (cf. GAB, 176), la scăldătoare, între „unde“ pierzându-și urma. În viziunea stănesciană, pedeapsa țintește și autocunoașterea cuplului împlinit sub pecetea
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
Mereu Curioși Prin Derapaje, când merele sunt de-ale noastre cu viermi și chiar impozabile fiindcă nu a plătit nicio generație impozit pentru ele; iar mama, ca și orice femeie, a fost, este și va fi mereu asociată cu merele adamice?! Uite o temă pentru feministele ovariene sau nu: de ce tocmai mere și nu prune, pere, ouă, banane? Din păcate, toate aceste substantive comune sunt compromise. Dacă v-aș da voie, ați încheia articolul sentențios, voi, Cristerieni Libenițoși Diabolicrocrieni: Ce te
MIGDALE DULCI-AMARE: „GÂNDIREA OVARIANĂ” (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/349680_a_351009]
-
Pentru mine lumea s-a și sfârșit” (pag.125- „Lumea s-a și sfârșit”), ne reamintește îndemnul biblic prin care „suntem sfătuiți să ieșim” din lume, primindu-L pe Dumnezeu în noi chiar din lumea asta. Atunci vom înțelege limba adamică și vom afla Adevărul mult căutat. (pag.127- „Limba adamică”). Atunci vom auzi și înțelege „Simfonia a opta de Gustav Mahler” unde „cerul trece prin paginile Bibliei, /salcâmii trec prin mijlocul păsărilor/și florile prin inima culorilor”. Când aduce vorba
DINCOLO DE POEZIE (NOTE DE CITITOR) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349378_a_350707]
-
s-a și sfârșit”), ne reamintește îndemnul biblic prin care „suntem sfătuiți să ieșim” din lume, primindu-L pe Dumnezeu în noi chiar din lumea asta. Atunci vom înțelege limba adamică și vom afla Adevărul mult căutat. (pag.127- „Limba adamică”). Atunci vom auzi și înțelege „Simfonia a opta de Gustav Mahler” unde „cerul trece prin paginile Bibliei, /salcâmii trec prin mijlocul păsărilor/și florile prin inima culorilor”. Când aduce vorba de crizele lumești, poetul atrage atenția că acestea reprezintă „doar
DINCOLO DE POEZIE (NOTE DE CITITOR) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349378_a_350707]
-
credință, dacă aleg renunțarea și lepădarea, răstignirea și moartea, în sens duhovnicesc, la capătul ei află viața veșnică. Evanghelia aceasta ne aduce aminte de răsturnarea polilor sau a planurilor pe care o aduc Iisus Hristos, Biserica și creștinismul, dacă omul adamic caută să-și scape cu orice preț viața lui, cu prețul distrugerii vieții celorlalte ființe din jurul lui, al afectării mediului înconjurător și chiar al chinuirii semenilor și al ruperii sale din legătura cu Dumnezeu. Încercând să-și salveze supraviețuirea biologică
DESPRE CRUCEA LUI IISUS HRISTOS CA LEGE SUPREMĂ A VIEŢII NOASTRE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 79 din 20 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349674_a_351003]
-
pentru cei care cred, cruce fără înviere, că nu există suferință fără fericire sau că nu există moarte fără viață. Deci crucea exprimă acest paradox și vrea într-un fel să ni-l comunice nouă tuturor, ea reprezintă răsturnarea ispitirii adamice. Adam a crezut că poate să trăiască fără Dumnezeu și în loc de viață a câștigat cunoștința binelui și a răului și moartea. Mântuitorul nu caută moartea cu orice preț, moare, dar moartea și suferința Lui nasc viața. Creștinismul reprezintă întâlnirea cu
DESPRE CRUCEA LUI IISUS HRISTOS CA LEGE SUPREMĂ A VIEŢII NOASTRE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 79 din 20 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349674_a_351003]
-
de apa fierbinte a dușului, cu șoldurile ei impecabile, genunchii frumoși, curbura atletică a pulpelor și curba delicată a stomacului, care se sfârșea în triunghiul blond acoperit de chiloțelul minuscul și transparent. Când a simțit pe pulpele ei calde protuberanța adamică, a scos un geamăt de plăcere și m-a strâns și mai mult în îmbrățișarea ei... Îi simțeam dorința de a se abandona iubirii, de a sta cât mai mult lipită de trupul meu. Se lăsa cu voluptate îmbrățișată și
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349754_a_351083]
-
interculturale, ca fiind unul erotic: fructul interzis din care Eva ar fi mușcat se referă la unul din cei doi pomi ( arbori fructiferi, evident ai unui cod, ai unei parabole, cel al „ conștiinței binelui și răului”.Înțelegem deci că omul adamic, originar, cel ce trăia ( prin programul genomic originar aproape o mie de ani, a încălcat interdicția acelui program genetic, probabil deviind de la o condiție a „ inocenței paradiziace”, ca ființă perfect integrată în natură ( poate telepatică?) -iar mitologia și Vechiul Testament ebraic
PSEUDO-ESEU: RECAPITULARE DESPRE FEMEIE de EUGEN EVU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348168_a_349497]
-
din care se hrănește viața, istoria înseși. Și-n această lume în lume, călugărul aduce din ancestral în prezent ordinea, rugăciunea și nevoirea, ca unelte cu care omul se curăță la inimă pentru a se înfățișa Domnului în chipul lui adamic. Eu cred că istoria Mănăstirii Moisei trebuie ascultată direct de la Părintele Protosinghel Teofil Pop - Starețul vrednic al acestui sfânt așezământ, din două motive: pentru că sfinția sa poartă în exprimare inflexiunile graiului tainic al locului, așa cum vine el din începuturi, și pentru că
MĂNĂSTIREA MOISEI – MARAMUREŞ – VATRĂ DE SPIRITUALITATE ŞI SIHĂSTRIE AUTENTICĂ, VEGHEATĂ DE DUHUL BĂTRÂNILOR CUVIOŞI ŞI AL PĂRINŢILOR BISERICII ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 952 din 09 august 20 [Corola-blog/BlogPost/364969_a_366298]
-
fost dat atunci când m-am născut. Eu aleg ce gust de la masa bogată, însă nu vreau să uit că la sfârșitul acestei frumoase întâlniri cu lumea, trebuie să achit consumația. Astăzi dacă pentru mine se termină totul, achit cu moartea adamică, cea pentru care Isus, Fiul Domnului, a plătit cu viața Sa de om. Dacă nu voi sfârși acum, prin îngăduința Domnului, voi trece de la viață la Viață, dar până una alta, nu uit că plec de la o întâlnire care este
LUMINA DIN TAINA CUVÂNTULUI de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364755_a_366084]
-
lumii de ceea ce a constituit centrul ei primordial, au drept echivalent în tradițiile iudaică și creștină simbolismul „căderii”, al alungării primului om din Rai ca urmare a „păcatului originar”. În tradiția greco-romană, Saturn este zeul vârstei de aur, al vârstei „adamice”, și este descris ca „bătrân” în raport cu momentul ciclic în care ne situăm, acela al ultimei faze a ciclului, „vârsta de fier”. Fiind prin excelență zeul vârstei de aur, Saturn era, pentru greci și romani, zeul care a revelat omenirii tradiția
AUTOR: DENIS MARIAN MALCIU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 720 din 20 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351556_a_352885]
-
cea vie și dătătoare de minuni, cu Pruncul mereu în brațe, icoană la care se închină sufletul meu. Ziua de azi și toate zilele de pe pământ încep cu tine. Toate zilele din calendar Încep cu tine, Femeie! Ne-singurătatea mea Adamică. Respirație fără de care Poemul acesta E în zadar. Cu tine Mi-a început ziua De pe pământ, Ziua în care Sunt. Lăudat fie numele tău, Cel statornic Și sfânt. Referință Bibliografică: Toate zilele încep cu tine... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare
TOATE ZILELE ÎNCEP CU TINE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346584_a_347913]
-
Versuri > Omagiu > NICOLAE NICOARĂ-HORIA - DE ZIUA TA FEMEIE ! Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 433 din 08 martie 2012 Toate Articolele Autorului TOATE ZILELE ÎNCEP CU TINE Toate zilele din calendar Încep cu tine, Femeie! Ne-singurătatea mea Adamică. Respirație fără de care Poemul acesta E în zadar. Cu tine Mi-a început ziua De pe pământ, Ziua în care Sunt. Lăudat fie numele tău, Cel statornic Și sfânt. PRIMĂVARA DIN POEM E primăvară! din poem te strig, De-acolo-ntotdeauna
DE ZIUA TA FEMEIE ! de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346583_a_347912]
-
Nu pune la probă iubirea/ Acest crin imaculat/ Al lumii./ Iubirea nu se-ncearcă,/ Ci se crede.” („Test”) Pentru poet, iubirea este simbolul regalității - crinul semnifică regalitatea - și acea credință care întreține flacăra vieții interioare. Mai mult, iubirea înseamnă cuplul adamic, ce le-a servit de model clasicilor. Poezia „Semnătura iubirii”, care dă și titlul volumului, vorbește despre eros ca un sentiment fundamental, întemeiat odată cu lumea. „La marginea cărărilor din noi/ lăsași iubirea ca pe-o semnătură/ c-o descifrăm de-
„SEMNĂTURA IUBIRII”, VERSURI CREŞTINE DE PETRU LASCĂU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355990_a_357319]
-
și-a revărsat erudiția imaginativă spre cenușiul maturității, când durerea fizică îi măcina trupul dezgolind dorul de o lume pe care numai el o putea vedea și urmări în evoluția ei decadentă. Această evoluție își trăia planul existențial de când păcatul adamic a pus stăpânire pe pornirile necontrolate sau sugestiv mimate ale entității-om. Decadența este repetitivă, la fiecare generație se nasc renghiuri umane dezinvolte, tulburate de situații, complex, care, dacă societatea este nepregătită să stopeze, cât de cât, evoluția regresivă, cade
PREVIZIUNE CATACLISMICĂ ÎN POEZIA SIMBOLISTĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354775_a_356104]
-
omide. Macii sunt albi, nu sunt de jar, Dorul mai pâlpâie rar. Prind un cuvânt, pasăre-n zbor, M-agăț de el, mă-nalț spre nor, Aștept curcubee de cuvinte, Poduri peste tăceri nesfârșite. Îndoieli, iluzii, adevăr, Zbucium, întrebări, Înșelarea adamică din măr. Referință Bibliografică: O nouă dimineață / Adriana Tomoni : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1177, Anul IV, 22 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Adriana Tomoni : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
O NOUĂ DIMINEAŢĂ de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1177 din 22 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354979_a_356308]
-
singur... Singurătatea în care existentul începe să vorbească singur exprimă sfârșitul, pe care poetul îl sugerează temător, pentru că el conștientizează că aparține cu întregul creat, acestei lumi. Bacovia vede în fiind boală și este sugerată ca o iertare față de păcatul adamic. Că se află în plină natură sau în oricare încăpere aerul este maladiv, îi sugrumă eul, îi dezarmează dorința de a trăi însă îi insuflă imaginația în a crea și a se situa deasupra legăturii cu pământul. Universul bacovian este
ANUITATEA EFECTULUI MALADIV, ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356983_a_358312]
-
ritual de consum ce rivalizează cu însăși existența acestui animal al apelor. Postul și petrecerea cu pește a mesei constituie hrana delicioasă și pregătită cu multă evlavie, pentru că sărbătoarea nașterii Fiului constituie o dorință a ușurării trupului de tot greul adamic, de către creștinul ortodox. Iisus este venerat tocmai datorită limpezirii minții credinciosului și a liniștirii, totodată, a dorinței de consum a cărnii, prin savurarea peștelui, pe care însuși Mântuitorul l-a dăruit oamenilor, minunea de la Marea Tiberiadei din Noul Testament. Postul se
SĂRBĂTOAREA DE IGNAT ÎN SATUL ROMÂNESC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355177_a_356506]
-
noi documentele scrise, că acum două sute de ani, după ce porcul era sacrificat, se așeza pe el cel mai tânăr fecior din familie, pentru că tradiția spunea că numai așa nu se altera carnea, tânărul nenuntit fiind considerat încă lipsit de păcatul adamic. În popor se mai păstrează datina de a arunca tămâie în focul în care urmează să fie pârlit animalul, iar pe capul acestuia să incizeze semnul crucii, pentru a goni spiritele malefice cuibărite în corp. Credem că acest obicei, încă
SĂRBĂTOAREA DE IGNAT ÎN SATUL ROMÂNESC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355177_a_356506]
-
sau de pârlire a porcului, în noaptea de Joimari. Femeia a reprezentat întotdeauna, în concepțiile multor religii de constituire a pedepsirii greșelilor, a păcatului, punctul instigator, pentru că ea era cea care conducea treburile casei, ordonatoarea, chibzuitoarea și apărătoarea produsului păcatului adamic. Era cea care avea obligația să respecte strict legile naturii evanghelice, cea care putea curăța pruncul prin naștere și, de aceea, femeile care lucrau în ziua de Ignat erau torturate cu focul și opărite cu apă clocotită, așa cum zeița morții
SĂRBĂTOAREA DE IGNAT ÎN SATUL ROMÂNESC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355177_a_356506]
-
plumb „domnea”, se spune în poezie, iar imperfectul verbului este folosit pentru a sugera că într-o zi cu întunericul se poate sfârși, făcând loc luminii, nu se știe însă de când noaptea a coborât peste pământ și oameni. Nu păcatul adamic constituie grava noastră pierdere, ci fausticul conștient al vinderii, de dragul lumescului, a sufletului căreia divinitatea supremă îi dorește întoarcerea în matricea din care l-a desprins, dăruindu-l trupului, templul creației sale. Acolo unde este pustiu este și meditație, este
ARTĂ A SENSULUI CODIFICAT ÎN POEZIA BACOVIANĂ ASTFEL de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346169_a_347498]
-
avute / Histerii de muritori, / Pe sub corbii bocitori / Trec femeile pierdute” (De iarnă). Timpul este încă nehotărât în a opri ciclul „e pur simove” și, de aceea, prin vizionari se căuta domolirea lumescului însă plăcerea era atât de puternică încât păcatul adamic triumfa: „Și-atât de goală era strada - / De-amanți grădina era plină” (Fanfara). Drumurile se curăță, în schimb locurile înguste, mărginite atrag egoul împătimit, lipsit de cugetare. Plânsul poetului este uman: „Că plâng și nu știu unde să mă duc...” (Nocturnă) și
PLÂNSUL BACOVIAN ŞI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357672_a_359001]