302 matches
-
s-a și sfârșit”), ne reamintește îndemnul biblic prin care „suntem sfătuiți să ieșim” din lume, primindu-L pe Dumnezeu în noi chiar din lumea asta. Atunci vom înțelege limba adamică și vom afla Adevărul mult căutat. (pag.127- „Limba adamică”). Atunci vom auzi și înțelege „Simfonia a opta de Gustav Mahler” unde „cerul trece prin paginile Bibliei, /salcâmii trec prin mijlocul păsărilor/și florile prin inima culorilor”. Când aduce vorba de crizele lumești, poetul atrage atenția că acestea reprezintă „doar
DINCOLO DE POEZIE (NOTE DE CITITOR) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1407789720.html [Corola-blog/BlogPost/349378_a_350707]
-
după cortina și comfortul falsei siguranțe empirice și materialiste, omul post modern nu este de fapt decât un spectator iresponsabil al istoriei. Utopia post modernă, desacralizarea programată a istoriei, a istoriei fără Dumnezeu este eminamente demonica. Crește la sân șarpele adamic, post paradisiac, ascuns, înveninat cu elixilurile puterii și al ambițiilor faustice, deșarte. Există o istorie scrisă sau nescrisa a vietii spirituale a omului, a gândurilor și implacabilelor sale aspirații spre sacru, o istorie vie și plină de sens, o istorie
TEOLOGUMENA – DESPRE ISTORIA SACRA SI PROFANA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 by http://confluente.ro/marin_mihalache_1474638133.html [Corola-blog/BlogPost/374176_a_375505]
-
lumină. ● Nadejedea noastră nu este recâștigarea “paradisului pierdut”, ci îndumnezeirea. Condiția paradisiacă a omului a fost superioară celei de după căderea din hâr, dar Împărăția lui Dumnezeu promisă de Hristos este o împărăție a Duhului, superioară cu mult stării din paradisul adamic. În mintea sfanțului rugător conștiința sfâșiata de antinomii a omului gânditor se întregește. În trupul ascetului postitor existența lumii se vindecă de rănile păcatelor. Prin inima credinciosului adevărat harul lui Dumnezeu se strecoară în lume. Cât de mult i-ar
DESPRE IUBIRE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 by http://confluente.ro/marin_mihalache_1463597624.html [Corola-blog/BlogPost/380154_a_381483]
-
lumii de ceea ce a constituit centrul ei primordial, au drept echivalent în tradițiile iudaică și creștină simbolismul „căderii”, al alungării primului om din Rai ca urmare a „păcatului originar”. În tradiția greco-romană, Saturn este zeul vârstei de aur, al vârstei „adamice”, și este descris ca „bătrân” în raport cu momentul ciclic în care ne situăm, acela al ultimei faze a ciclului, „vârsta de fier”. Fiind prin excelență zeul vârstei de aur, Saturn era, pentru greci și romani, zeul care a revelat omenirii tradiția
AUTOR: DENIS MARIAN MALCIU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 720 din 20 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Povestea_sfintei_sarbatori_a_craciunu_marian_malciu_1356020543.html [Corola-blog/BlogPost/351556_a_352885]
-
fost dat atunci când m-am născut. Eu aleg ce gust de la masa bogată, însă nu vreau să uit că la sfârșitul acestei frumoase întâlniri cu lumea, trebuie să achit consumația. Astăzi dacă pentru mine se termină totul, achit cu moartea adamică, cea pentru care Isus, Fiul Domnului, a plătit cu viața Sa de om. Dacă nu voi sfârși acum, prin îngăduința Domnului, voi trece de la viață la Viață, dar până una alta, nu uit că plec de la o întâlnire care este
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/lumina-din-taina-cuvantului/ [Corola-blog/BlogPost/93745_a_95037]
-
a fost publicată postum, si este considerată ca fiind o mare “Nouă Revelație” , cei mai entuziaști susținători numind-o chiar “Nouă Biblie” deoarece în cele peste 10 000 de pagini, dicteul divin parcurge în diferite volume toate perioadele, de la cea adamica(Casă Domnului), până la cei trei ani de propovăduire ai lui Iisus în piesa de rezistență a operei (Marea Evanghelie a lui Ioan) și continuând până în prezent opera conține uluitoare profeții chiar și pentru data scrierii lor(1840-1864) și descrierea activității
Jakob Lorber () [Corola-website/Science/326495_a_327824]
-
atlase de specialitate. În 2007 lansează o serie sensibilă și pură de portrete intitulată “Începutul lumii” (Beginning of the world). Expoziția este alcătuită din lucrări ce ilustrează portrete de copii dormind, având o aură pură și de început, restilizând temele adamice într-o manieră modernă și profundă. Dimensiunile considerabile, contrastele puternice, tehnica fotografică, titlurilor tablourilor date după numele copiilor fac din seria “Începutul lumii” o expoziție marcantă și greu de uitat. În 2008 lansează seria “Balcoane” (Balcony), reprezentant un detaliu generos
Robert Longo () [Corola-website/Science/318809_a_320138]
-
plasează În tradiția menestrelilor medievali. Dar, În decriptarea simbolurilor, astfel de texte (corespondențe) se dezvăluie prin co-semantizare, observă tot Petru Ursache. Încît citatul/ tiparul folcloric, substratul distilat slujesc un vizionarism cu vîrtuți inițiatice, chemînd În sprijin, În seriaDoinelor (dăina), „cuvîntul adamic” (cf. Theodor Codreanu) pentru a ajunge, pe urmele lui Eminescu, la adevărul din inimă, nu la cel mortificat. Cum bine se știe, Întreaga lirica a lui Cezar Ivănescu stă sub metaforă rodirii și obsesia morții, Îndemnînd la exerciții de exorcizare
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
constelații a veghei divine, transpune în bronz aceleași forme ovoidale! Inteligența plastică a artistului, bazată pe exersarea îndelungată a rigorismului elementelor primare, se manifestă într-o construcție ce se dorește a fi proiecția monumentală a austerității primordiale, cea de dinaintea epocii adamice! Dintr-un astfel de imbold revelat își extrage substanța vizuală tensiunea imaginativă a artistului. Pictura lui Zidaru ne propune, cu umilință aproape, această încremenire a unor vârste și realități imemoriale în fulgurante imagini simbolice. Vizualizarea unor asemenea "năzăriri", ce-și
Marian Zidaru () [Corola-website/Science/316848_a_318177]
-
prima versiune a romanului Jurnalul fericirii, Virgil Ierunca îi trimite de la Paris volumul lui Mircea Eliade ("De Zalmoxis à Gengis-Khan"). Acesta nota în jurnal: „Ce nu înseamnă Miorița: resemnare, fatalism, chemarea morții, pasivitate, pesimism. Ce înseamnă: anti-istoricitate, transfigurare a condiției adamice. Poporul român e înzestrat cu o putere de transfigurare ce-i permite să preschimbe întregul univers și să pătrundă în cosmosul liturgic (să participe la celebrarea liturgiei cosmice ar spune Maxim Mărturisitorul). Împotriva soartei nu te poți apăra ca împotriva
Fatalismul mioritic () [Corola-website/Science/314189_a_315518]
-
intuirea totalității și, în același timp, conștientizarea nostalgică a imposibilității de a o atinge (sau, mai curând, de a o păstra). Din această perspectivă, opera lui Ponge constituie, într-adevăr, o tentativă magistrală de ilustrare a acelei nostalgii cratyliste, socratice, adamice, despre care Roger Little afirma că ar constitui, deopotrivă, „forța și slăbiciunea”254 acestui tip de poezie. O asemenea atitudine readuce, inevitabil, în discuție vechea problematică a adevărului în poezie și, implicit, a adecvării cuvântului la realitate, pornind tocmai de la
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
unor rețele speciale de comunicare onirică - pentru vânătorii de vise aceste cupluri erau benefice, întrucât astfel izbuteau să intre în contact cu fărâme dintr-un Adam alchimic. În visele lor, visătorii combinau literele ca să ajungă la structura acestei făpturi primordiale, adamice. Relația dintre visații care se visează reciproc este terifiantă, însă, întrucât atunci când unul dintre partenerii onirici murea, implicit pierea și celălalt. Uneori, visătorii ajung să viseze partituri mai vechi decât ei înșiși, drept care generații și colectivități au șansa să producă
Metaficțiunea inter-onirică by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6099_a_7424]
-
adune foile de pe jos. Gudrun scoase niște sunete care puteau să aparțină atât latinei fără flexiune, cât și limbii ceremâșilor și care exprimau dispreț și indignare În amândouă, semn al Înrudirii universale dintre toate limbile, coborâtoare dintr-un singur trunchi adamic. Se supuse, randomizând mai ceva ca un calculator. A doua zi dimineața, Belbo era radios. „Merge“, spuse el. „Merge și produce niște rezultate nesperate“. Ne Întinse output-ul imprimat. Templierii au legătură cu orice Nu-i adevărat ce urmează Isus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și rosturilor existenței umane în mintea Ancăi, a cărei vocație esențială fusese de a rămâne femeia unui singur bărbat: acela care "o alesese" și pe care "și-l alesese" o dată pentru totdeauna" (p. 155). Autorul vede în această opțiune "cuplul adamic", ziditor sociogonic ori Orfeu și Euridice" (p. 156). Se pare că drama propune o lume greu de sondat și de intuit, la fel ca romanul Baltagul al lui Sadoveanu, cu o Vitorie Lipan radicală din perspectiva cuplului care suferă o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
după principiile călinesciene, unind în discursul său atât funcția majoră a motivelor poetice, stilul, cât și funcția estetică a limbajului. În acest sens, pe culoarul structural axial deschis de către critic întâlnim interpretările făcute pe tema copilăriei (focarul energiilor primare, izvorul adamic, cu lacrima lui salvatoare); tema principiului matern care, în imaginarul poetic vierean, are întâietate; tema originilor, casa părintească reprezentând centrul ființial, centrul lumii, locul de refugiu în liniște(a) (universului), dar și de întoarcere la sânul matern; feminitatea este și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
agăi Elie îndemna la moderație. Voia reforme "blânde și graduale" și o "bună orânduială", nicidecum înnoirea "prichită" (vorba basarabeanului Stihescu, personajul său din Tainele inimei). Adică acele "sărituri fără orânduială", cum scria îngrijorat Eminescu. Față de spiritele exaltate, cețoase, proclamând sentimentul adamic, confiscate de felurite manii (romanomania, de pildă, în vremea aceluiași Kogălniceanu), temperanța ar fi soluția de urmat, refuzând jetul ditirambic ori oglinzile mincinoase. Doar rămânând "în hotarele moderației" putem câștiga respectul Europei; schimbând realitățile, nu vorbele, pentru a ne apropia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
găsește condiții de dezvoltare biologică. Inadecvarea ne dă dreptul să conchidem că reinvestirea biblică este apanajul inconștientului creator shakesperian. Totodată, uciderea fratelui ne amintește de episodul lui Cain și Abel, după cum astuția Gertrudei se încadrează în același context al Grădinii adamice. Nici finalul nu e lipsit de conotații mistice. În atmosfera apocaliptică provocată de otrava preparată de ignobilul Claudius, cuvintele lui Fortinbras și, în egală măsură, glasul înțeleptului Horatio, dator să spună lumii povestea nefericitului prinț, se solidarizează într-un Fiat
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
cu o diademă și având alături o Marie strălucitoare. Ei figurează cuplul primordial care celebrează întoarcerea la inocența edenică. Pentru aceasta, un predicator gol dă exemplul și invită participanții la adunare să se dezbrace ca semn de restaurare a ordinii adamice. Urmează sex colectiv în toată regula, cu acompaniament de cântări și mișcări exprimând bucuria! îUnii - istorici ai artei - consideră pânzele lui Hieronymus Bosch drept niște alegorii sau figurări ale acestor ceremonii adamice... Fără dovezi cu adevărat convingătoare. Pentru a le
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
se dezbrace ca semn de restaurare a ordinii adamice. Urmează sex colectiv în toată regula, cu acompaniament de cântări și mișcări exprimând bucuria! îUnii - istorici ai artei - consideră pânzele lui Hieronymus Bosch drept niște alegorii sau figurări ale acestor ceremonii adamice... Fără dovezi cu adevărat convingătoare. Pentru a le celebra ori pentru a le critica? Ni-l imaginăm cu greu pe foarte creștinul Filip al II-lea colecționar ahtiat după pânze de inspirație eretică...) Catolicilor nu le-au plăcut această scenografie
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
al Congresul Partidului Muncitoresc Român, 21 februarie 1948.</ref>. În această perioadă statul devine unicul proprietar, investitor și promotor. Funcționarea lui se baza exclusiv pe principiile centralizatoare ale „stalinismului economic”. România pornea pe calea construcției socialiste. 3.1.2. Tentația adamică a perioadei postbelice în condițiile specifice amintite mai sus, începe reconstrucția de ambele părți ale Cortinei de Fier. Fiecare dintre decidenți conștientizează că distrugerea în bună măsură a unei lumi oferă posibilitatea reconstrucției într-o manieră vizionară. Cu alte cuvinte
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
marxiste. Clădirile nu trebuiau doar să reflecte pasiv schimbarea condițiilor sociale ci trebuiau să fie instrumente active ale schimbării. „Clădirile însele trebuiau să fie revoluționare și să acționeze ca element activ social”. România. Comitetele de planificare - contraexemplu pentru Squatteurs Tentația adamică a reconstrucției și conștientizarea efectelor de lungă durată s-a tradus în maniere opuse în cele două lumi separate de Cortina de Fier. Am văzut care era viziunea în Franța. La Bucureșți, referirea la documentele de partid și la decizii
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
împinse spre infracțiune într-un mod aproape natural. Excepția o constituie, în acest tip de lume, inocența, nu păcatul. În romanul de față, omul și-a recăpătat dreptul la individualitate. Părăsind orașul, regăsind natura, el nu redobândește însă automat condiția adamică. Oamenii nu devin mai buni. În schimb, motivațiile lor sunt mult mai personalizate. Crimele petrecute în The Lady in the Lake au explicații precise, legate de acțiuni și interese precise ale făptașilor. Retrăgându-se în natură, protagoniștii restrâng, în mod
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
valoarea funcțională a unui singur cuvânt, sau chiar a unui singur fonem. Astfel, în structura unei poezii, grupurile de cuvinte transportă un ce aparte, un supra-cuvânt sau mai bine zis un necuvânt". Grație "necuvintelor", viziunea (primenită) ia forma unui început adamic. De la fiziologia poeziei să trecem la argumentele Despre limbajul artistic. Rostirea de structură clasică zice eseistul se sprijină pe substantive, acestea cu încărcătură statică; în cea de tip romantic, pe verbe, vehicule dinamice (Disjuncție similară, adăugăm noi, la Paul Valéry
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
lucrurile se scaldă în fantezie, în legendă și mit, în cea de a doua figurația limpede, sobră, directă, lăsând jelirea în urmă, punctează traumatisme, crize, stări de impas, realități perturbatoare frizând absurdul. Pe scurt, Grigore Vieru nu e nici auroral, adamic, nici vesperal, ci un poet al amiezii, un solar fără nimic criptic ori încifrat; opera sa, în totul, se vrea un portret al vocilor din juru-i în dialog cu vocea-i interioară. Că în mitologia sa din primii ani chipul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
a lepădat veșmintele și aparține luminii. În studiile sale de etnologie și mitologie, Eliade arată că, pentru a intra în insula transcendentală de tip Svetadvâpa - "insula albă" - Insula Șerpilor, Insula lui Euthanasius, este necesară depășirea condiției umane, reîntoarcerea în starea adamică, paradisiacă; insula transcendentă este un simbol al realității absolute, imutabile, transcendente; ființele care populează insula sunt arhetipuri, ființe care pot cunoaște fără să devină 179). Tot din perspectivă gnostică este explicată întrebarea lui Andronic adresată Dorinei ("Cum te cheamă pe
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]