4,644 matches
-
urmezi ca la galerie: cu ovații. Andrei Pleșu convertește la morală. Cu cât articolul e mai substanțial, obligându-te la o lectură meditativă, aproape homeopatică, aș zice, cu atât entuziasmează și creează o mai rapidă și mai de lungă durată adeziune. Mai mult, precum Gabriel Liiceanu, resursele lui literare sunt încă nebănuite: un excelent portretist, mai bun chiar decât Eugen Lovinescu sau Costache Olăreanu, de pildă (Adrian Păunescu și comedia nuanțelor) și satiric în cea mai bună tradiție central-europeană (a se
Apel la decența pubilcă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12693_a_14018]
-
punem la socoteală muzicile de scenă, eclectice prin însăși natura lor asemănătoare unei corăbii ce ar dori să-și deschidă pânzele în direcția tuturor vânturilor (Six solos, Quatre pičces pour ballet). Nici vorbă însă de cameleonism ori versatilitate, ci de adeziunea la o estetică globală, transmodernă, cu care defilează (triumfător?) noul spirit al timpului în muzică. Un spirit care prin panoramarea contrariilor, prin negocierea lor (coincidentia oppositorum), își propune să stingă nevroza și isteria obsesivă, să devanseze datele unei experiențe limitate
Foc fără fum by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12707_a_14032]
-
a ajuns la ananghie, azvîrlit în temnițele regimului comunist pentru a cărui instaurare a luptat în prima linie. Abnegația și buna credință ce-l îndrumau pe Petre Pandrea, inclusiv în apărarea unor activiști comuniști, nu trebuie confundate însă cu o adeziune la sacrosancta "învățătură" a acestora. "Hîra" cu Lucrețiu Pătrășcanu a început chiar pe asemenea motive doctrinare. Pandrea îi spunea răspicat că, deși antifascist și democrat, nu acceptă înscrierea în Partidul Comunist, întrucît nu e de acord cu dictatura proletariatului, cu
Glose la Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12756_a_14081]
-
de un deceniu. Așa se explică gestul său, considerat drept frondă în epocă, de a deschide o expoziție în propria-i casă. Era în anul 1956. Inerent te gândești la revoluția anticomunistă din Ungaria, la spiritul ei care a primit adeziunea atâtor intelectuali români, probabil și a lui }uculescu. Dovezi în acest sens nu există, însă, dar măcar la nivel de speculație se poate presupune că un intelectual rasat, ce detesta compromisurile de orice fel, mai ales pe cele spirituale, nu
Ion Țuculescu - un caz de manipulare by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/12839_a_14164]
-
ea întâmplătoare. Motivele care au determinat această alegere ar putea fi: - ca pictor, Țuculescu își confirmase valoarea, iar ultimii ani de creație l-au propulsat, prin forța și originalitatea expresiei, în rândul artiștilor români de prim rang; - arta sa întrunea adeziunea tacită, nu întotdeauna favorabilă însă, a generațiilor mai vârstnice și majoritar entuziastă a tinerilor (artiști, scriitori, critici, muzicieni etc.) care, fascinați de noutatea formulei propuse și de imaginea sa nonconformistă, îi atribuiau calitatea de model; - lucrările sale se integrau într-
Ion Țuculescu - un caz de manipulare by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/12839_a_14164]
-
Fondane va mai publica un articol care-l arată preocupat de relațiile dintre literatură și revoluția socială, așa cum e gândită de marxism și, în speță, de cel sovietic, - sub titlul Les surréalistes et la révolution. Subiectul reflecției sale privește recenta adeziune la marxism a lui Breton și a suprarealiștilor, foarte discutabilă din punctul său de vedere. Mai exact, adeziunea vizată este cea legată de amintita publicație "Clarté, organul comunist din Paris", același, așadar, la care făcea trimitere și în textul precedent
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
e gândită de marxism și, în speță, de cel sovietic, - sub titlul Les surréalistes et la révolution. Subiectul reflecției sale privește recenta adeziune la marxism a lui Breton și a suprarealiștilor, foarte discutabilă din punctul său de vedere. Mai exact, adeziunea vizată este cea legată de amintita publicație "Clarté, organul comunist din Paris", același, așadar, la care făcea trimitere și în textul precedent, și de care suprarealiștii se detașaseră după o scurtă perioadă de colaborare. Comentând răspunsul lui Breton (un pamflet
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
Internaționale după programul marxist - scrie el -, acceptând o altă experiență, un alt destin al spiritului decât cel trăit de suprarealism - nu va fi obligat el, oare, să-și scoată pălăria în fața lumii evenimentelor, pentru a aboli un trecut supus cauțiunii?" Adeziunea la dictatura proletariatului e privită, astfel, cu mari reticențe, pe linia unei gândiri ce refuza domnia și justificarea "Rațiunii", proclamată și de burghezie, și impusă contra a ceea ce ea considera drept "arbitrar, balet al omului și al dorințelor sale, al
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
P. Istrati, Spovedanie pentru învinși, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1990, p. 23-24). Este o poziție reafirmată peste câțiva ani, în 1933, în articolul-confesiune Omul care nu aderă la nimic, unde , împotriva "minciunii sociale dominante", își va întări punctul de vedere individualist, adeziunea la "viața nomadă, la acea viață în care societatea n-are nici o putere asupra individului" Tot acolo va scrie că "Revoluția unuia singur, prin refuzul aderării la orice ar fi, este de altfel credința (sa) dintotdeauna" și că nu a
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
sensul ținerii aproape de un pretins adevăr istoric. Efectul cu adevărat puternic ar fi ieșit tocmai din totala detașare ironică, printr-un discurs meta, autoreferențial, polifonic-exclamativ. Povestitorul pare că insistă a ne convinge uneori de gravitatea faptelor, încearcă să obțină o adeziune de principiu insistând cumva pe cadrul convențional realist. Or cititorul tot așteaptă ca naratorul să-și "trădeze" personajele, să-i facă cu ochiul, în fine, să împingă povestirea definitiv în burlescul fără limite, mai ales că Bogdan Suceavă imprimă romanului
Mesinism New Age și terorism neoortodoxist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12395_a_13720]
-
intelectual", nu un artist ca Miro sau ca Breban, ci un intelectual dintre aceia pe care-i căutam în perioada războiului, de care am fugit apoi ani de zile și pe care-i regăsesc acum, cu o înțelegere și o adeziune superioară din partea mea" (p. 138). Amatorii de picanterii din lumea literară vor fi satisfăcuți să afle bîrfe picante, mai mult sau mai puțin verificate, care circulau în epocă, legate de relația lui Marin Preda cu Aurora Cornu, un denunț împotriva
Viața cu sufletul la gură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12464_a_13789]
-
permită luxul de a renunța (în cuvintele Ilenei Mălăncioiu) la scriitorii de dreapta pentru că sunt de dreapta și la cei de stânga pentru că sunt de stânga... Ion Gheorghe este un poet de stânga și nu face nici un secret din această adeziune devenită organică aderență. Comunist pur și dur, cum nu sunt mulți pe nisipurile mișcătoare ale politichiei dâmbovițene, el își transcrie în Elegii politice crezul ideologic, expunându-l cu o neobișnuită directețe. Nimic aluziv, răsucit sau cotit în transmiterea mesajului său
Roșu vertical by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11456_a_12781]
-
cu impresia unei lipse de vlagă aliate cu (nomina odiosa!) Kitsch-ul! N-avem ce-i face, suntem confruntați tot mai mult cu energiile disimulate ale unui imperiu de reacții ,snoabe", așa vor timpurile, așa vrea moda! Cum să trezească adeziune o expoziție ai cărei participanți nu-și propun să iasă în evidență, nu vor să fie cu tot dinadinsul originali, ci numai să interpreteze cinstit, fără nici o emfază spectaculoasă, ceea ce văd în fața ochilor?! De altfel, în prefața catalogului, Andrei Pleșu
Paul Gherasim a împlinit 80 de ani! by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11464_a_12789]
-
că adresându-i-se, în februarie 1971, lui Ioanichie Olteanu, trecător director al Editurii Eminescu, i se va confesa astfel: "E dorința mea de ultima clipă să le spun cititorilor că cel ce se numește Nichifor Crainic și-a dat adeziunea la tot ce se săvârșește azi în România, sub conducerea Partidului Comunist Român, în fruntea căruia veghează încordat la bine și la fericire, la independența și la suveranitatea națională, destoinicul bărbat Nicolae Ceaușescu, vrednic urmaș al marilor noștri conducători pe
În arhive diplomatice germane Nichifor Crainic by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11678_a_13003]
-
obștii românești? Oricât ne-am întreba, pentru a relaxa întrucîtva discuția, în ce grad autorul Desfășurării a crezut în forul său intim în "învățătura" comunistă și-n utopia propulsată de aceasta, nefiind imposibil a-și fi mimat de la un punct adeziunea, în ce grad a acceptat compromisurile constante și întinse pe cea mai mare parte a traiectului său biografic și creator exclusiv ca o condiție a supraviețuirii (degenerate - să nu uităm! - în oficializare pompoasă!), rămîne cel puțin ideea că "a făcut
O revizuire convingătoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11722_a_13047]
-
In Ioannis Evangelium, XL, 9: credimus ut cognoscamus, non cognoscimus ut credamus. În toate aceste pasaje este vorba însă despre înțelegerea intimă a adevărurilor revelate. În ceea ce privește pregătirea pentru credință, Augustin marchează în mod net rolul rațiunii care precedă și însoțește adeziunea spiritului. Aceasta este ordinea relațiilor dintre rațiune și credință<footnote E. Portalié, Saint Augustin, in Dictionnaire de Théologie Catholique, Paris, 1931, col. 2337 2341 footnote>. Câteva exemple în continuare. Înaintea credinței, rațiunea are a ne arăta nu adevărul intim al
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
poezie, dar mă bate gândul că stilul paginii sale, lipsit de patetism și rezervându-și o anumită distanță de obiectul cercetat se afla la opusul capacității de îmbrățișare a unui critic poet. Acesta nu e un reproș, temperatura ridicată a adeziunilor sale la reușitele poetice comentate convine, credem, unui moment dificil, în care se scrie enorm de multă poezie și se citește tot mai puțină. Cele mai semnificative versuri ale poetului cercetat - Mircea Ivănescu, Leonid Dimov, Nichita Stănescu, Marin Sorescu - sunt
Criticul poet by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12282_a_13607]
-
vreme trebuie imaginat ca un altoi între un intelectual complex și un mic-și-agitat pachet de nervi - dar cât de atașant în încăpățânata sa candoare, cum avea să-l descrie Matei Călinescu, douăzeci de ani mai târziu! El se întreabă dacă adeziunea sa notorie la comunism nu va fi fost dictată de un soi de sete de sacrificiu semănând cu... narcisismul. Confidențialul PC român se aruncase singur, în ilegalitate cerând, în 1924, la injoncțiunea Internaționalei comuniste, un statut federal pentru România abia
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
de vini neștiute, de fantasme tulburătoare și de figuri ale neputinței ori morții. Sensibilă la ultragiul realității, vocea poetică se modulează, de multe ori, în arpegiile melancoliei dense, ori ale unui patos sublimat. Lirica Ilenei Mălăncioiu nu este una a adeziunii la valorile exteriorității, ci, mai degrabă, una a retranșării în spațiul propriului sine, într-un teritoriu imaginar cu o arhitectură singulară și rafinată. Pasărea tăiată este, poate poemul reprezentativ pentru viziunea, stilul și mijloacele de construcție lirică ale Ilenei Mălăncioiu
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
confirmat în producțiile din epoca franceză când și motivele vechi au fost reluate din altă optică, schimbată, cu accente noi pe etică și pe istorie. La Eliade, același proces transpare mai discret, mai voalat, evitându-se reprobarea fățișă a culpei (adeziunea la Legiune). Creația care urmează însă, mai ales cercetarea științifică, pledează pentru o cale raționalistă și umanistă, pentu toleranță și democrație. Și la Céline se poate stabili o datare asemănătoare. Cele două mari romane amintite sunt ferite de aberațiile ulterioare
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
boala, închisoarea, anonimatul. Totalitarismul cotropește terenul opțiunilor în arena civică, dar nu se mulțumește cu atât, râvnește să-l priveze pe artist de independența inspirației. Am vorbit cu alt prilej de această modificare a coercițiunii, nu sunt suficiente legămintele de adeziune, luarea de cuvânt la adunări publice. Noii stăpâni vor mult mai mult, cer supunerea prin operă. Este cel mai greu sacrificiu la care trebuie să se preteze cărturarul. Nu numai că nu i se mai permite să creeze în afara perimetrului
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
debut, dîndu-l apoi la topit, pe motiv că "oferea o imagine neagră asupra realității socialiste" (Laurențiu Ulici - Literatura română contemporană, București, Eminescu, 1995, p. 364); prea puțină poeticitate și în filarea și avertizarea sa de către Securitatea ceaușistă, "ca urmare a adeziunii sale la programul lui Paul Goma" (Mihai Pelin -Opisul emigrației politice, București, Compania, 2002, p. 220); încă mai puțin lirism în greva foamei pe care autorul o declară în 1978, în semn de protest față de arestarea politică și internarea psihiatrică
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
vremii), grupate în două volume: Caractere (1973, Premiul UTC) și Biografii comune (1974); în aceeași perioadă, autorul e angajat ca redactor la revista Argeș. La mai bine de un an de la primele fricțiuni cu Securitatea (datorate trimiterii unei scrisori de adeziune la mișcarea lui Paul Goma), Alexandru Monciu-Sudinski revine în atenția "organelor de drept" la 15 mai 1978, atunci cînd, printr-o nouă scrisoare de protest social, se solidarizează cu prietenul său, filosoful Cezar Mititelu și declară greva foamei pentru eliberarea
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
e datorit exclusiv direcțiunii acestui ziar care a înțeles să-mi ofere găzduire în cadrul celei mai desăvîrșite libertăți." 35 Sorana Gurian cerea aici, în fapt, ca intervenția ei să nu fie considerată o trecere de partea cealaltă a baricadei, o adeziune la ideologia partidului liberal. Implicit, ea semnala totodată refuzul unei părți a presei de a-i da găzduire. (Reamintim că numărul din martie 1947 al "Revistei Fundațiilor Regale" este ultimul la care colaborează.) Pricinile refuzului, însă, încă o dată, trebuie căutate
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13872_a_15197]
-
E.: - Da. În primul rînd, criticul și istoricul literar Ilarie Chendi, care conducea revista Viața literară și artistică și care mi-a publicat mai multe poezii, pe prima pagină a sus-numitei reviste. Om care m-a apreciat și a cărui adeziune m-a încurajat foarte mult în domeniul poeziei. D. T.: - Aveți, fără îndoială, amintiri bogate; ați cunoscut multe personalități, din domeniul artelor mai cu seamă. Cîteva nume?... V. E.: - Da, multe asemenea întîlniri au fost interesante, m-au impresionat foarte
Interviu inedit cu Victor Eftimiu - septembrie 1970 by Daniel Tei () [Corola-journal/Imaginative/14065_a_15390]