1,155 matches
-
Mâine vom depăna pe larg, impresii și păreri despre serată. *** Petrecerea s-a terminat târziu în noapte. Nu reușea să adoarmă. Emoțiile prin care trecea, împiedicau somnul să-și facă apariția. Se ridică din pat, să deschidă fereastra. Aerul călduț adia ușor. O răcorea și îi aducea puțină liniște. Privea grădina imensă cu pomi mici și iarbă deasă. Straturi de flori așezate strategic înfrumusețau aspectul. Felinarele împânzite pe domeniu luminau discret învăluind în mister curtea și conacul. Galopul unui cal se
MY LORD ( 5 ) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341199_a_342528]
-
de ploi, cu-alaiul cenușiu, E totuși vară și pe- ălei, pe pânze. Burgund încremenesc bujori de mai, Iar trandafiri sfioși ivesc potirele de catifea, Ridici cortina peste fire, o muzică de nai, Se- aude-n jur, iar dinspre foișor, adie aburi de cafea. Dansez în ploaie, joc de paparude Că în copilărie, mă cam privești mirat, Te- apropii, trandafirii cu petale ude Mi-i anini în păr și mă cuprinzi, galant. E-n vis de vară ce vă începe-odat' Stropita
BURGUND INCREMENESC BUJORI de DANIA BADEA în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369251_a_370580]
-
scurse printre degetele-i trandafirii, întrebându-se mut cum mai poate să simtă ceva în această clipă chinuită, smulsă din viață. Ori poate că era numai o iluzie? Poate că deja el nu mai aparținea vieții, poate că deja conștiința adia ca un firicel pe sub pleoapa întredeschisă, neștiind încă dacă să-i împresoare trupul vlăguit sau să mai aștepte câteva zile. Acea detașare a spiritului de substanța lui se lăsa așteptată, greu cucerită, ca o ceață densă, abandonată în mângâierea ultimelor
ECLIPSA DE SOARE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368085_a_369414]
-
gândurile tale stăpână, dar ce culege destinul, rămâne ca legătură divină și chiar dacă depărtarea se tot prelungește-n timp, în calendarul vieții vom păstra acest etern anotimp. N-am știut că-n oglinda timpului voi rămâne un mit, întotdeauna vor adia miresmele acestui trecut rănit, se spune că timpu' vindecă, a fost doar, pansament, iar iubirea n-are echivalent, e singurul medicament. N-am știut că vom fi destinați să ne scriem poeme, iar viața-i-mprevizibilă, e geloasă chiar și pe vreme
N-AM ŞTIUT... de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370479_a_371808]
-
ploaie parcă, pe el îl simți, nu-l vezi, Doar murdăria lumii, când e prea puternic și nervos Și el o-mprastie, pe unde vrea... Nu-i pasă nici de munte, nici de ape, Nici de păduri, el bate. Uneori, adie atât de ușor, cănd soarele-a apus, Încât mireasma serii, cu-al meu dor, Se dispersează și vine către tine. Ce fericit aș fi, să știu, ca atunci, Când la tine va ajunge, Vei tresari și te vei gândi la
PLOAIA E VÂNT de COSTI POP în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350551_a_351880]
-
Popa Publicat în: Ediția nr. 1404 din 04 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Rafale de vânt cald alintă-n geam perdele, Toamna da din umeri și-și scutură culoarea, În ceștile cu ceai presară îngeri stele, Pe-a nopților revere adie lin candoarea. Aproape ațipita pe brațul tău devin Ce n-am fost nimănui și nu voi fi vreodată, Poem scris cu absint din cupele de crin, De tine recitat, cu dragoste curată. Aud cum ma respiri, sărutul mă înaltă, În
DESTINAȚI IUBIRII de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1404 din 04 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349820_a_351149]
-
și curat în râul Unde îmbrățișat e pe deplin. Ce netăcere lină are apa! Ce tainic curge fără niciun gând! Cu greu plătește sinele azi vama Unei iubiri adevărate pe pământ! Cluj Napoca 27 august 2015 Eternitatea Am întrebat vântul de unde adie? Pe tâmplă ca o mână infinită. Îmi astâmpără clipa toridă a neputinței De a lupta împotriva oboselii sălășluite În ochii deschiși spre zare și în mâinile Care stau de strajă pe armele credinței.. Și a speranței Apărând fără preget dragostea
NETĂCEREA SUFLETULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370324_a_371653]
-
sărbătoarea Și bucuria neamului nost’ românesc E ziua Limbii Române - comoara Pe care românii mult o iubesc. Plimbatu-și-a palmele peste câmpie Ziua crestele-nalte le-a mângâiat Raza de soare îmbrăcată în ie În limba română s-a revărsat. Vântul adie mai românește Ramuri recită doine străvechi Râurile murmură-n taină frățește Iar frunzele-n hore voios se întrec. Păsări măiastre își cântă iubirea Pe ramuri din codrul cel secular Limba română e însăși vorbirea Cea dulce a poporului meu milenar
NETĂCEREA SUFLETULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370324_a_371653]
-
de stejar găsești încă răcoare! În munți mai sunt cătune, unde se-aude ruga, Cel mai smerit și sincer, desigur este sluga, Pe cerul dimineții cresc aripile-n zbor Un vultur tăie-albastru și visul călător. Pădurile șoptesc când vântul mai adie Și-n câmpuri e concert, un tril de ciocârlie, Din piatră seacă curge izvor cu apă vie Mai sunt creștini ce vin cu drag la Liturghie. Chiar Dunărea bătrână se scurge în tăcere Și uneori prin valuri scăldate de durere
CÂMPIA LIBERTĂȚII de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370457_a_371786]
-
în mine ochii mei oglindesc același cer pe care il sorb ochii tăi când răsari din nopțile târzii ca să-nfloresti în clipele ce par a trece la margini de cuvânt auzi mereu ecoul ce-n sufletul lumii se naște și adie fără urmă prin noi de la Inceput ca să vedem același vis să urmăm același drum, un eter ne respira, un Destin ne conduce căci purtăm aură unui cer înstelat și-n noi înscrisă adânc legea tainica a firii de când venim si
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
cale numai a meași o lumină ce arde în mineochii mei oglindesc același cerpe care îl sorb ochii tăicând răsari din nopțile târziică să-nfloresti în clipele ce par a trecela margini de cuvântauzi mereu ecoulce-n sufletul lumii se nașteși adie fără urmă prin noide la Începutca să vedem același vissă urmăm același drum,un eter ne respira, un Destin ne conducecăci purtăm aură unui cer înstelatși-n noi înscrisă adânclegea tainica a firiide când venimși când plecăm în Lumina.... XVIII. PE
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
Eseuri > PLIMBARE PE STRĂZILE SUFLETULUI... Autor: Cristina P. Korys Publicat în: Ediția nr. 2077 din 07 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Astăzi am decis să îmi plimb gândurile toate, în liniștea serii cu parfum de vânt de vară târzie, liniștitor adiind, pe străzile magice ale sufletului meu!... S-au adunat ceva nori, care anunțau că o să plouă, dar se pare că s-au răzgândit, între timp... Ce ți-e și cu oamenii, și cu norii, și cu toate lucrurile firești, întâmplătoare
PLIMBARE PE STRĂZILE SUFLETULUI... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375833_a_377162]
-
rău și ascunsă într-un castel cu ziduri groase în care nu pătrunsese niciodată picior de voinic. Târziu, când i se făcu foame de-a binelea, găsi fragi și mure din care mâncă pe săturate și iar porni. Începuse să adie un vânt jucăuș iar Rică nu își dădu seama că soarele trecuse de partea cealaltă a muntelui, decât atuci când acesta apuse, umbrele dispărură cu totul și se făcu dintr-odată rece. Continuă să meargă și exact când întunericul devenea
RICĂ NĂZDRĂVANUL de ION UNTARU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356729_a_358058]
-
umoristic pe teme actuale din viața publică a contemporanilor noștri, mai mult sau mai puțin vestiți. Suspendate în echilibru incredibil între cer și pământ, amintesc parcă de judecata de apoi, ne fac să râdem sau să fim triști, lasă să adie boarea efemerului peste fondul unei bănuieli mai adânci. Descumpănit, privitorul oscilează ades între lacrimi și veselie iar în final depune armele, abandonându-se firesc râsului irezistibil. Nu-ți ajunge o săptămână pentru a le vizita pe toate, ca să le înțelegi
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93107_a_94399]
-
miezul din etern. Născut, puiuțul cuibărit în scutec Simte primul alint, întâiul cântec E graiul mamei, aromă sonoră Smirna și tămâia din prima oră. Ea are-n glas susur de pâraie Iar în privire iubirea-i văpaie Crânguri de vise, adiate de vânt Boabe de mărgăritar în cuvânt. Din dor de dor se-apleacă smerit Peste pruncuțul abia adormit Cu glasu-i de miere îi cântă ușor Cântec de leagăn ocrotitor. L-a ascultat și ea cândva cântat De mama ei, ce
GRAIUL MATERN de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 978 din 04 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365005_a_366334]
-
mea Nici când îngeri vor veni Stele să-ți țină făclii O să te ascund eu bine Nimeni să nu dea de tine. FIERBINTE Nesățioase guri de flori, Răstoarnă roua dimineții. Zvâcnesc boboci plini de fiori, Înbrățișând sămânță vieții. Insinuant, vântul adie, Patrunde-adanc în cuib de iarbă, Tresaltă cu-a lui bărbăție Petale rumene de nalba. Buze arzând, rupte din soare, Pe coapte mere zăbovesc Săruta lung și cu ardoare, Fructul, ca sânul fecioresc. E totul cald și-nmiresmat, Ca-ntr-un
NU POT SĂ PLEC (POEME) de MIHAELA NEACŞU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360298_a_361627]
-
Tânărul vesel, plin de speranțe care sub cnuturi nu a gemut, din sentimente adună gloanțe și răni închide cu un sărut. Bărbatul mândru de-a sa solie îmi strânge mâna c-un gest firesc și-n al meu sânge pacea adie când parcă aripi din nou îmi cresc. Bătrânul singur, trist c-a sa viață a fost o clipă, un fulger doar, zâmbind privește moartea în față și mă îndeamnă tânăr să par. Aș vrea Aș vrea ca-n ziua cea
ETAPE AŞ VREA de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379674_a_381003]
-
Ediția nr. 1481 din 20 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Petrecerea s-a terminat târziu în noapte. Nu reușea să adoarmă. Emoțiile prin care trecea, împiedicau somnul să-și facă apariția. Se ridică din pat, să deschidă fereastra. Aerul călduț adia ușor. O răcorea aducându-i puțină liniște. Privea grădina imensă cu pomi mici și iarbă deasă, bine îngrijită. Straturi de flori așezate strategic înfrumusețau aspectul. Felinarele împânzite pe domeniu luminau discret învăluind în mister curtea și conacul. Galopul unui cal
MY LORD (FRAGMENT) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1481 din 20 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349908_a_351237]
-
1941, la București. În 1961 s-a căsătorit cu poetul Adrian Păunescu cu care are doi copii, Ioana și Andrei. “N-aș fi putut speră, copac al vieții,/ să-mi duci verdele crud din primăvară/ pulberi și flori ce tandre adiară/ spre alt final decât cel al blândeții// blând tu în tot și-n fiecare frunză/ duios că pasărea ce vrea să moară/ de ea văzut în ultima ei oară/ miraculoasă masă-ntinsă-strânsă/ graal luminos la cină cea de ceară// vizibil în
CONSTANTA BUZEA, UNUL DINTRE CEI MAI MARI POETI ROMANI CONTEMPORANI, A PLECAT IN CERURI, LANGA ADRIAN PAUNESCU de MIHAI MARIN în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/359073_a_360402]
-
le dă o singură speranță, Mi-ai dat tu mie acel ultimatum, Când ai semnat sentința de distanță Pe care am găsit-o în fereastră, Când amintirea se zărea abia, Și peste ce era iubirea noastră , Un vânt de primăvară adia... Dorina Omota 6.10.2014 Referință Bibliografică: Și ai plecat... / Dorina Omota : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2086, Anul VI, 16 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dorina Omota : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
ŞI AI PLECAT... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373938_a_375267]
-
violentă, aceasta nu înseamnă că el dorește neaparat moartea. Cu toate acestea, tre¬buie totuși să subliniem faptul că el este conștient că doar prin jertfa mucenicească a propriei sale ființe poate să ajungă la cel pe care-l iubește, adi¬că la Iisus Hristos. Prin sângele său, el pecetluiește iubirea sa și ea devine ast¬fel singurul mijloc de a fi în iubirea lui Dumnezeu și de a pecetlui aceas¬tă intimitate cu propria sa viață. Acest semn al sensibilității
JERTFA SFINŢILOR MARTIRI BRÂNCOVENI – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361619_a_362948]
-
Un suflet trist și tandru O binecuvântare TU NU POȚI SĂ TE ASCUNZI Tu nu poți să te-ascunzi Te regăsesc în noapte În tăceri și în șoapte Te rog să mai stai Când noaptea-și adună alai Iar vântul adie prin șoapte În pletele calde și uzi. Tu nu poți să te-ascunzi Te văd în mulțime, o carte Deschisă spre suflet, cetate La poarta ce duce spre rai A lumii albastru alai Se-ndreaptă spre tine iar șoapte Și
TAINELE NOPŢII (POEME) de LILIANA STOIAN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366384_a_367713]
-
Acasa > Poeme > Emotie > NOSTALGIE DE TOAMNA Autor: Dorina Omota Publicat în: Ediția nr. 2097 din 27 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Adie un vânt de toamnă Dulce precum un sărut, Surâde și mă îndeamnă, Să uit tot ce m-a durut. O frunză zboară alene, Legănându-se în vânt, Îmi ia roua de pe gene, Apoi cade la pământ. Intră dorul pe fereastră
NOSTALGIE DE TOAMNA de DORINA OMOTA în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366277_a_367606]
-
îmi cântă-ncetișor, Printre florile din glastră, O romanță de amor. Ies afară pe covorul Ruginiu de pe cărare, Mă îmbrățișează cerul, Printre razele de soare. Pe alei o crizantemă Îmi zâmbește ireal, Invitându-mă boemă, Să uit tot ce e banal. Adie un vânt de toamnă, Dulce precum un sărut, Surâde și mă îndeamnă, Să o iau de la-nceput... Dorina Omota 27.09.2016 Referință Bibliografică: Nostalgie de toamna / Dorina Omota : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2097, Anul VI, 27 septembrie
NOSTALGIE DE TOAMNA de DORINA OMOTA în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366277_a_367606]
-
de lumină în care se reflectă strălucitor razele Tricolorului, împrăștiindu-i mireasma mărturiei în Dorul prelins, ca într-o lacrimă de chihlimbar, Chipul frumos, măreț și duhovnicesc al Dacoromâniei Mari. Ființa ei plină de har, cu chipul minunat și armonios adie într-o manifestare a genialității. Dalta unui iscusit artist, penelul sau cuvântul îmbracă straie sărăcăcioase în fața naturii ei, răsfățate cu un spirit profund rafinat ce răspândește o desăvârșită subtilitate. Tot cutremurul ei lăuntric se prelungește într-o rugă mistică a
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]