3,069 matches
-
trei religii - catolică, protestantă, ortodoxă - și cu trei tradiții de drept - roman, anglo-saxon și bizantin -, este, ab ovo, „o construcție șubredă care nu se mai bucura de credit”. Cum și cât va rezista? Răspunsul este: „dacă această navă, la primă adiere de vânt de primăvară greco-ortodox, a intrat în derivă și legile nu mai sunt respectate, tratatele trebuie deja revizuite, atunci, la prima furtună de toamnă a Chestiunii Orientale, se va scufunda la fel ca ambarcațiunile de unică folosință ale refugiaților
BISERICA-STATUL de DOINA DRĂGUŢ în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/352291_a_353620]
-
octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Tu ești...eu sunt... Tu ești o mare înspumată Iar eu nisipul de pe mal Ce-așteaptă fremătând sărutul Primit prin fiecare val... Eu sunt o aripă deschisă În zborul către fericire Iar tu ești blânda adiere Ce mă susține prin iubire... Tu ești o stea lucind în noapte Eu, visător neobosit Ce vrea prin versul lui să-ți spună Că te iubesc...că te-am iubit... Noi suntem una...tu și eu... Un gând...o inimă
POEMELE IUBIRII 14 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381818_a_383147]
-
ori ninge, în mine nu-i iarnă,/ Vuiește pământul a lacrimi de dor,/ Se zbate pădurea în noi și răstoarnă/ Mormane de frunze, pe-un gând călător./ Mi-e sete de tine și nu mă mai satur/ Să-ți sorb adierea din cupa de foc,/ În poala iubirii, poverile-mi scutur,/ Adun univesul întreg la un loc.” O altă poezie cu care ne întâmpină autoarea este Amurgul din mine, prin care își asumă o mare încredere în ea și în fulgii
NOU VOLUM DE VERSURI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381752_a_383081]
-
ascunzi în falduri de vis un sân obraznic în lumină țâșnește te caut în gând și în suspin de umeri te prind suplă și senină te strâng în brațe tu dulcea mea femeie un trup sculptat de zei mângâiat de adieri de lumină născută din murmur de iubire ești zâmbet ce împrăștie bezna din mine fulg de vis pe aripi de dor Între vorbe ,si tăceri spre tine pornesc norii îi cuprind o cale așez din roua iubirii împletesc cunună de
POEM DE IUBIRE de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374169_a_375498]
-
Eram în casă la Toma Artene 4 în acea neuitată noapte de august [1952]. Casă așezată lîngă Valea Leșului. Care, ca orice râu de munte, își duce povestea din înălțimi spre șesuri. Și-o povestea-ntr-una pietrelor peste care trecea și adierii ce-l însoțea din vreme. O auzeam și noi bine de tot. Un murmur cald, mereu același, ca un refren de cântec vechi. Și povestea crește odată cu seva pământului purtată din vârf de munte spre rodul câmpiilor. Peste sat și
AMINTIRI DESPRE TUDOR JARDA de VERONICA OŞORHEIAN în ediţia nr. 143 din 23 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344331_a_345660]
-
ziuă, au izbucnit în torent de glasuri toți cântăreții pădurii. Pe pajiștea dinspre Săcătură, leneș, au început tălăngile să-și îmbine zvonul cu celelalte chemări: cu ale pârâului din vale, cu ale păsărelelor din codru, cu foșnetul pădurii mânat de adierea de vânt. În răstimpuri, pătrundea zbieret ascuțit de mioară. Și peste toate acestea, un fluier își trimitea doinirea departe în hături. Pînă la noi, nu pătrundeau decât câte un sunet, câte-un tril, câte-o întorsătură de cântec. Frânturi din
AMINTIRI DESPRE TUDOR JARDA de VERONICA OŞORHEIAN în ediţia nr. 143 din 23 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344331_a_345660]
-
coboram spre plaja de la Cazinou. Atras de aceeași chemare a mării, aproape că uitasem să mă sprijin în baston! Chiar alergam, neluând în seamă nimic din ce, în alte împrejurări, m-ar fi incomodat! Îmi simțeam obrajii plăcut mângâiați de adierea proaspătă a dimineții. Inima-mi bătea voinică, dirijând alert circulația sanguină. Întregul corp era, parcă, mai tonifiat, mintea clară, sufletul animat de o bucurie nestăpânită! Trecui prin fața statuii lui Ovidiu fără să mă opresc, încălcând obiceiul de a-l saluta
CELĂLALT de ANGELA DINA în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384454_a_385783]
-
sfânt Izvor a izvodit. 19 El străbătea pustietăți și negurile întinse Din constelații neștiute, știute, Necuprinse, În nici o parte a infinitului, pe unde colinda nu găsea o alta, mai frumoasă decât Ea. 20 Pași grei ca viforul, ori pași de adieri Cutremurau sau mângâiau pădurile ca ieri El tot pleca și revenea înamorat mereu Să-și vadă iar iubita, ca Unul Dumnezeu. 21 Ca să-L înduplece, să-I stea aproape Ea începu foșnetul, și susurul din ape Ca să-I robească auzul
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347925_a_349254]
-
Acasa > Strofe > Timp > PLOAIA Autor: Rodica Elena Lupu Publicat în: Ediția nr. 1494 din 02 februarie 2015 Toate Articolele Autorului O tresărire la primul tunet. Nu se simțea nici o adiere de vânt. Frunzele atârnau în copaci într-o neclintită așteptare. Văzduhul era de un cenușiu plumburiu. Un fulger brăzdă cerul. Al doilea bubuit de tunet se auzi din depărtare. Dar nu ploua. Tună din nou. O picătură de ploaie îmi
PLOAIA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376212_a_377541]
-
să-mi îmbraci goliciunea sufletului...rostul meu pe acest pamant îmi devine din ce in ce mai difuz. ...Aștept poate o minune, sau poate aștept să mă surp într-un interior fără conținut... Speranțele îmi dau tîrcoale; despletite, plutesc deasupra veșniciei, atingând cu o adiere hotarele existenței mele... Poate se vor transforma odatä... luînd a ta formă...umplându-mi astfel golul din suflet... Timpul se scurge nepăsător luîndu-mä în zbor tot mai sus ca apoi sä mä arunce cu nepăsare că pe un balast în
GOLUL DIN MINE de DOINA THEISS în ediţia nr. 816 din 26 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345407_a_346736]
-
doar o suflare, Ca o umbră, ca o rouă, Este a universului chemare, Când i-e scris - ,,se rupe,,-n două. Omul este un suspin, Este lacrima din nori, Este zâmbetul divin Când se-arată printre zori. Omul este-o adiere Pe a vântului aripă, Este plâns și mângâiere Omul este doar o ...clipă ! Această poezie, reprezintă coperta IV, a cărții,, Cu inima în palme,, a scriitoarei Sofia Vicoveanca. Această carte am citit-o și răscitit-o ! A apărut la Ed.
COMENTARIU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349097_a_350426]
-
din lume și i-a picurat-o în ochi. A luat toți bujorii și i-a pictat obrazul neted. A luat demnitatea brazilor și i-a dat-o să o poarte în această lume. A luat susurul tuturor izvoarelor și adierea vanturilor și i le-a picutat în voce. A luat culoarea cerului de primavera și i-a colorat irisul Și a mai hotărât să poarte cu ea toată această frumusețe chiar și atunci când povară anilor ar trebui să o urâțească
DOUA PRIVIRI de MIRELA PENU în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/340149_a_341478]
-
mereu singurătatea, pacea și liniștea sufletească. Dar acum nu știu, nu mai sunt atât de sigur ... - Ai vrea să fi doar cu mine, singur, undeva departe, pe o insulă tropicală pustie ? Această deviere de la subiectul anterior mi-a adus o adiere de bine. Nu-mi făcea o deosebită plăcere să vorbesc cu cineva despre tendințele mele de a sta retras, însingurat, undeva la periferiile societății. Mai ales că eu, fiind născut într-o zodie feciorelnică, aveam un fel de a gândi
IUBIREA ESTE UN ÎNGER DE LUMINĂ CU O SINGURĂ ARIPĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379730_a_381059]
-
nu mai venise pe aici, dar parcă nimic nu se schimbase. Se opri s-o privească. Soarele n-o mai lumina. Se ascunsese după un nor ce căpătase borduri roșietice, viu scânteietoare, îmbiind la meditație. Ziua se micșorase și o adiere răcoroasă, ca întotdeauna când vine toamna pe aceste locuri, îl întâmpină cu suflul ei mângâitor, prietenos. Pe aici erau cândva locurile lui de joacă în momentele de repaus între prânz și amiază, când vitele erau ostoite între două pășunări. Se
ȘATRA DIN POIANA STEJERERULUI de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372278_a_373607]
-
dacă vremea iar întoarce / Nedumeriri în jurul meu, / Un iad, dezgust îmi este viața, / Nu este cum a fi mai rău” (Și dacă), ca apoi, în liniștea universală a inițiaților lumii, care din când în când își mai abat cu regret adieri de entități mărețe asupra egoului teluric, să suspine: „Un rai, plăcere este viața - / Nu are cum a fi mai bine” (Și dacă). Conștient de tot ce are să fie poetul-om trăiește nu pentru a fi, ci pentru ideea înălțătoare a
PLÂNSUL BACOVIAN ŞI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357672_a_359001]
-
colțuros parcă al vămilor nemiloase ale timpului, un timp calculat cu exactitate de către regizor și actori, deopotrivă, într-un spațiu cu o istorie personală sălășluind, în integralitatea sa, printre faldurile somptuoase ale cortinei roșietice de catifea și în aerul cu adieri de metaforă solemnă al sălii de spectacol. Aici mi se amestecau, cu intensități lăuntrice inegale, și râsul, și plânsul, și bucuria, și clasica durere fără margini a sufletului, oprindu-mi-se aproape organic, pentru o anumită bucată de vreme de
TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350415_a_351744]
-
în ochii mei, nu-ți fie teamă și vino de mă mușcă, să-mi lași rană, fi derbedeu, golan, fi haimana vino de mă pătrunde,că în codrii luna-i stea, de vrei mă ai, sunt doar un vânt sunt adierea ta de neînfrânt, te culcă în pat, e așternutul nou și vino sunt a ta, sunt fata din tablou, stinge lumina, ca să putem dormi și când vor da iar zorii, vom ști să ne iubi. Referință Bibliografică: fata din tablou
FATA DIN TABLOU de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384245_a_385574]
-
Spunându-și frumoasele cuvinte de dragoste, tinerii se apropiau tot mai mult de patul care îi atrăgeau ca un magnet. Așezați unul lângă celălalt, Mircea explora cu buzele și cu mâinile lui puternice, ce treceau peste corpul fetei ca o adiere, fiecare centimetru, pentru a-i transmite întreaga sa pasiune. Săndica se frământa lângă el, plimbându-și mâinile dibace și curioase peste fesele și apoi peste intimitatea partenerului său care se tot dezvolta la atingerile sale delicate. Îl împinse cu mâna
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XI PLĂCERE SI SPERANŢĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1136 din 09 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341217_a_342546]
-
DA, MAI AVEM Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 267 din 24 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului da, mai avem Mereu, mereu tot crește depărtarea, copacii sunt mai gârbovi desfrunziți, însă în inimi sunt iubiri ca marea tălăzuind în adieri fierbinți iubito, prinde-mi mâna și să mergem pe ale toamnelor alei să colindăm, să despletim iubirile din plete și printre flori târzii să le purtăm De cade ploaia, bruma, nu ne pese, și nici de iarna care ițește peste
DA, MAI AVEM de LEONID IACOB în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355885_a_357214]
-
2015 Toate Articolele Autorului albastru, roșu, stele senin, apus și noapte, miros de fructe coapte și frământări de iele tăcut se înfășoară sub aplecări de ciuturi și zborul lin de fluturi acordul de vioară ademeniri de gene și valț, și adiere; rotire în tăcere zbor lin către sprâncene e-al soarelui salutul în zori desprins din vise; descătușări promise ademenesc sărutul *** Referință Bibliografică: albastru, roșu, noapte / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1710, Anul V, 06 septembrie 2015
ALBASTRU, ROŞU, NOAPTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381911_a_383240]
-
de Mame licăresc ca păpădiile înrourate. Boldul morții trece-n hlamida de flori. Aruncată-n noapte, vremelnicia cade peste irozi. Iudele se vântură în elegii tenebroase și luciferice. Scuipările se prefac în lacrimi de ceară, iar biciul loviturilor, devine o adiere îndrăgostită de mărgăritar. Palmele care L-au lovit pe Iisus s-au înaripat în fluturi. Sutașii păzesc lumina podidită din Îngeri. Trâmbița Sărbătorii vestește chindia Ospățului. Razele de soare se așează senin peste gătiții nuntași. Atotfrumoasa Maria cumpănește Taina Vinului
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
ochilor,uitând calea.... Plâng,diamantele din steleîmi spală obrajiiprea obosiți de viață,prea timizi.Nori dispersați în timpîncearcă mângâierea aripilor de înger,mă adulmeca,mă îmbrățișează în speranță.Ascult glasul universului...Mă pierd în labirintul de ceațăal unui vis tentacular.Adierea blândă a șoaptelor fierbințiîmi șterge chipul udși...râd.WHEN A ȘLICE OF HEAVEN SAYS ”I LOVE YOU”...
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372314_a_373643]
-
Articolele Autorului În urmă cu circa două săptămâni, lui reb Fisel Ianchel Mendelovici din Pardes Moshe i s-a întâmplat ceva extraordinar: dimineața, imediat înainte de rugăciune, pe când își clătea mâinile cu apă stătută peste noapte, a simțit așa, ca o adiere pe față, ca și când ar fi avut o piele fină și gingașa, ca de fată mare. Aproape instinctiv și reflex, și-a atins cu mâinile jilave obrazul și, dacă nu a leșinat și nici nu a strigat să-l audă tot
SCHIŢE UMORISTICE (91) – EXTRAORDINAR de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366980_a_368309]
-
1 Autor: Adriana Orr Publicat în: Ediția nr. 1789 din 24 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului TÂNGESC LA DRUMURI PRĂFUITE DE ȚARĂ Tânjesc după drumuri prăfuite de țară, Dar mai mult tânjesc după petalele de trandafir Care șoptesc ușor în adierea vântului, Iar auriul lor catifelat Da camerei mele un aspect de vis. Mă atrag ape rostogolindu-se pe maluri Dar cel mai mult mă atrage Să privesc minunate flori de vară Și să sărut ciucurii parfumați al florilor de liliac
VISE NEÎMPLINITE (POEME)1 de ADRIANA ORR în ediţia nr. 1789 din 24 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375052_a_376381]
-
si-amăgire. Când vântul cald și dulce-adie, Iar frunza tremură încetișor, Iubite, brațul tău culcuș să-mi fie Pivirea ta, să stingă al meu dor. Doar vântul părul mi-l sărută, Cu flori de tei mi-l împletește, C-o adiere-mi spune: uită, uită! Iubește teiul! El flori înmiresmate-ți dăruiește. Și în parfumul dulce-al florilor de tei, Încă te mai aștept și-n gând te am, Însă iubite, lacrima din ochii mei, Îmi spune că te-am așteptat
TE MAI AȘTEPT de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2357 din 14 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372117_a_373446]