3,016 matches
-
lilieci, Și se izbesc unul de altul, Și este de fapt noapte, Iar eu ies Și mă tem pentru scalpul meu. Primăvară Stătea picior peste picior, Cu brațele întinse pe spătarul băncii Și cămașa descheiată, Ca să primească direct pe piept Adierile Cu care lumea ar fi vrut să-l atingă. Ochii prea roșii, Vocea răgușită Și totuși Nu mi-am putut stăpâni o tresărire Când mi-a aruncat acel Ieșim la o cafea, frumoaso? Undeva, în stânga noastră mult, Pe Dâmbovița clăbucii
Poezie by Lavinia Braniște () [Corola-journal/Imaginative/9581_a_10906]
-
dar cele 8 sunete continuau să se miște, ridicân-du-se ca niște fire de păpădie. Pluteau foșnind pe sub nasul bărbatului, înțepenit în fotoliu, fuioare luminoase ieșite din sufletul muribund al unei femei îndrăgostite. Cristian se ridică ușor, urmând clinchetul ca o adiere și licărirea apelor spiralate, fără să se gândească la ceva, fără planuri și fără precauții, păși în hol, apoi deschise ușa de la baie și rămase o clipă trăznit de lumina orbitoare. Primii pași îi făcu pe orbecăite, apoi începu să
Cristian by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/9686_a_11011]
-
Monica Pillat Să fiu o adiere Dac-aș putea de mâine Să fiu o adiere, O mantie ca de valuri, Un văl întins sub pleoape, M-aș răspândi în toate Și-aș fi poate ca tine, De-a pururi nevăzută. Dar nu aș ști vreodată Dacă
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9877_a_11202]
-
Monica Pillat Să fiu o adiere Dac-aș putea de mâine Să fiu o adiere, O mantie ca de valuri, Un văl întins sub pleoape, M-aș răspândi în toate Și-aș fi poate ca tine, De-a pururi nevăzută. Dar nu aș ști vreodată Dacă suntem aproape, Până când nu ar trece Prin noi același
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9877_a_11202]
-
știu și tot ce nu știu mă zgîlțîie din temelii oare durerea să fie prețul roșu al buzelor mele lipite de Buzele Tale din femeie? ochii ei trec prin mine deschiși mîinile noastre se ating ca vîntul și floarea o adiere de lumi vechi este în șoaptele noastre iar cînd ne strîngem în brațe se rup cercurile timpului Un trandafir pe calorifer Aceeași pasăre ne-a privit și astăzi prin geam? un trandafir roșu pe calorifer în camera goală trupuri mai
Inedite by Ion Chichere () [Corola-journal/Imaginative/12064_a_13389]
-
fleacurile și pierzînd întregul în atîtea frumuseți de prisos, intermediare: "e de mirare cum zilele în care se întîmplă ceva definitiv în viață nu au nimic deosebit de celelalte, în care nu se întîmplă nimic." Se simte, în rîndurile acestea, o adiere de "hipermodernitate", o ascuțire extremă și-a simțurilor, și-a stilului. Pasiv-estetizată, și totuși instrumentul unei subtile constrîngeri, formula cărții lui Sebastian e un amestec de implicare și de lehamite, de simplitate și sofisticare. Nu-i un tipar care să
Case de vacanță by Simona Vasilache () [Corola-journal/Imaginative/12354_a_13679]
-
și mă aruncă în lume, învins ca tot omul obosit după o secundă de viață, - și atunci cad peste mine ca peste un trup inert, - era atît de frumoasă încît numai gîndul că o pot privi prin mine ca o adiere peste florile care mă vor obloji peste răni mă trezește și mă aruncă în lume gol ca tristețea mamei ce-și îngroapă fiul alături de țărîna soțului ei, atît de frumoasă cum numai eu am știut să o privesc așezîndu-se în
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
eu ce se detașează de planul contingentului, regăsindu-și universul interior și, implicit, arogându-și o postură și o poziție transcendentă față de elementele aparente, dizarmonice ale firii. În același timp, o astfel de metaforă are incontestabile conotații tanatice. Simbolistica morții, adierea neantului sunt evidente aici. În fapt, se poate spune, și criticii au observat acest lucru, că "regina moartă" e o imagine răsturnată, într-o oglindă tanatică, a poetei însăși: "Ci iar regina ta colindă peste lume/ Și ochiul meu născut
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
Dumitru Chioaru Piața Aurarilor Înalte ziduri cu flori în ferestre escaladate de-o scară de piatră adăposteau larma negustorilor de giuvaeruri în Piața Aurarilor mătăsuri catifele și atlazuri se vălureau sub adieri de vînt cununi de mireasă armuri cavalerești măști viu colorate se-nfiorau pe stîlpii proaspăt vopsiți în fiecare zi de tîrg cărți învelite-n piele scoase din teascul unui meșter neamț sub degetele inelate ale tîrgoveților îmbrăcați în haine de
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
din vale urcă praful și claxoanele mașinilor odată cu turiștii veniți să filmeze veșnicia despuiată pe vîrful unui munte amurgul întețește încă o dată rugul și-n zgomot de sticle sparte de cruci și țigări aruncate-n fîntînă se stinge viața vrăjitoarei - adierile rășinii de brad împrospătează pînă-n zori aerul satului învăluit în neguri deasupra lor cetatea pare o corabie ce-n soare se înalță cînd crezi că se scufundă Aleea Filosofilor De partea stîngă codrul secular de partea dreaptă casele de piatră
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
se sparge heruvul destăinuit într’un cerc luminos se arată purtând pe patru aripi izbăvitorul miel însângerat Graiul pietrelor o tăcere de cremene cuprinde clipa ceasul și ziua câtă iarbă și frunză naude navede nagreul văzduhului nici urmă de foșnet adierile-s duse’n pierzanii și nu e duh ori arătare neștiută să desferece graiul ascuns al pietrelor iar până la miezul magic al nopții în care tremură frunza și iarba-și dezvăluie jindul și foșnetul e-o vreme amarnic de lungă
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/13259_a_14584]
-
dintre cuvinte aripa-i stângă în tăișuri de scrum despică zariștea pierdută cu lumina-i amăgitoare aducerea aminte pâlpâie ascunsă dincolo de auzire și văz Semnele ascunse cutremurările nopții de ochii bufniței pătrunse până dincolo de adâncul adâncurilor nu-i nici o adiere să arate steaua sortită stingerii din urmă pe acest tărâm printre rătăcirile vremii vântoasa necunoscută își bate semnele ascunse stelele ard în cercuri fugoase de jar cu neputință-i de ghicit ce frunte în clipa ce se apropie va cădea
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/13259_a_14584]
-
o emoție greu de exprimat în cuvinte. Diabolizat, din rațiuni politice, în perioada comunistă, devenit principalul reper de civilizație al partidelor istorice, resuscitate după decembrie 1989, Bucureștiul interbelic este pentru mulți din cei de azi o realitate difuză, ca o adiere discretă de parfum purtată de ritmurile melodiilor (și ele redescoperite) lui Jean Moscopol. În decursul timpului autori români și străini � Anton Bacalbașa, Paul Morand, Emanoil Hagi-Mosco, George Potra sînt cei mai importanți dintre ei) au scris pagini memorabile despre
O carte în imagini critice reale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/13821_a_15146]
-
Ruxandra Cesereanu Keran și Baubo Călăuzita de pisicile din Rodos, alb-roșcate, sub adierea unui evantai cu boare de santal, iată-mă-n insula zisă a soarelui, cea izbăvita de îmbucătura unui zeu furios, care nici ibovnice de seamă nu avea, nici lumea nu stia s-o zămislească îndoit. Roșcove și smochine culegeam în
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
neguri și spaime întretaie lumina târziului poate noi amândoi luminați de nenumire respirăm rugina alunecatului amurg Neliniștea florilor un singur strop de sânge e îndestul pentru a sparge liniștea florilor malvia tresare căutându-și zadarnic în ochiul zorilor de ziuă adierea culorii amiaza trece prin trandafiri sfâșiind îngândurarea o sete de întunecare răsfrânge teama crinului de-a cădea ostatec nopții celei mai negre Sunetul caută pasărea fulgul unui sunet uitat într'un frunziș nevăzut își caută pasărea nefoșnită bate aripa văzduhul
poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14177_a_15502]
-
dăruitor îmbelșugat cu pești străluminați de duh Lacrima neplânsă prădați de umbră în gol se leagănă copacii pierduți în uitare rătăcită într'o aură tristă într'o foșnire pustie frunza nu mai dă zvon văzduhul veșted văduvit fără milă de adierile odinioarei când mor poeții pădurile pier fără urmă în lacrima neplânsă din volbura aducerii aminte Iuțeala și vuietul timpul curge aproape de nemișcare prin visele zăbavnice ale broaștelor țestoase o altă vremelnicie deschide deasupra zodiilor necunoscutul câmp magnetic pe unde se
poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14177_a_15502]
-
doormea ci că dormea semănînd mai degrabă cu un om mort. Sînt zile confuze cînd nici premiantul clasei nu știe traducerea corectă: dacă intri sau ieși din somn... Corzi ...iar deschizînd burta protonului vei vedea palide filamente ce vibrează la adierea vidului conținut în cochilia vidului - corzi pieptănîndu-și pe zece dimensiuni rezonanța în spațiu într-o muzică resorbită ca o naștere ce se răzgîndește și se decide să-și trimită bastarzii în vînt solar spre implozia invizibilului întors în sine ca
Poezie by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/14271_a_15596]
-
atunci. Am descoperit locul în care se organiza vara, sărbătoarea cîmpenească numită Maialul, la care lua parte întregul oraș, sărbătorind venirea primăverii. Pădurea ținea drumul, pe care aluneca trăsura, învelindu-ne cu foșnetul frunzelor bătrînilor copaci, din care răzbătea o adiere proaspătă și înviorătoare. Mi se părea că alunecăm într-un vis. Sporovăiam îmbăiată într-o stare de bună simțire, pe care de mult nu o mai trăisem. Lovinescu privea cu interes frumusețea drumului pe care ne aflam. La un moment
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
cu mare sfințenie principiul "cine se aseamănă se adună", încât, mai fățiș mai pe ascuns, mulți dintre ei se bucură sincer când ne prefacem că nu ne cunoaștem, mai ales ei, fapt care pentru suficiența mea nu e decât o adiere plăcută de vânt primăvăratic. Dorm bine noaptea, nu tresar dacă bate sau sună cineva la ușă. La mine totul se desfășoară respectându-se legile deplinei transparențe pe care nu totdeauna le înțeleg, însă le aprob pentru că îmi convin, fiindcă sunt
Starea mea de mediocritate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/14574_a_15899]
-
-i ochi să străpungă fața nevăzută a soartei Urmă de nour din țipătul păsării rănite s'a pornit un nour însângerat ascuțit sfârtecând orizontul amurg răzvrătit împotriva tăcerii arborii se lasă'n genunchi plecându-și întristatele creste - iarba tânguitoare unduie adieri fără nădejde unde să fi căzut pasărea rănită? nu se mai vede decât desimea întunecimii pătrunsă de urma însângeratului nour Celălalt mal cum de trece unicornul apele sâmbetei? pe lună neagră copitele lui daurite sparg nevolnica taină pe celălalt mal
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14952_a_16277]
-
puștoaice pe care le meditam, dintre care una era atât de varză încât, după ce-am stat vreo trei ședințe la articol, vreo patru la substantiv și încă vreo câteva la adjectiv, fără ca în capul ei să rămână măcar o adiere de informație, mi s-a făcut jenă să-i mai iau maică-sii banii degeaba și i-am zis că renunț, fiindcă copila nu învață absolut nimic și n-am cum să recuperez cu ea într-un an de zile
Ce-am făcut cu primii bani câştigaţi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21301_a_22626]
-
neștire, când prin puf de îngeri, când prin cazanul cu smoală. Unii l-au făcut porc, l-au violat din toate pozițiile și i-au vărsat în cap toate zoaiele posibile, alții au scos harfele și ne-au cântat despre adierea de geniu care a atins, în ziua nașterii lui, glezna unui bebeluș ce avea să devină geniu absolut. Unii i-au vărsat vidanje pe mormânt, alții l-au numit, umflați de plâns, “POETUL”, cu majuscule, și s-au arătat deciși
Păunescu, acest diavol, acest înger, acest porc şi acest geniu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21296_a_22621]
-
văd din comentariile postate mai sus văd că părerile sunt împărțite:D @Grecul Giorgios, pe bune, esti de-adevăratelea? Răspunsul pentru Adriana este fabulos, aproape că te și vezi făcînd tot ce scrii acolo, nu? Pentru mine cea mai amare adiere de misoginism vine dinspre Religii.Nu contează culoarea lor ,toate au câte ceva interzis pentru femei. @Monica Sunt de’adevăratelea și te pot face fericită și pe tine, doar sub anumite condiții desigur. Aștept deci de la tine un teaser, un scurt
Confesiunile unui misogin by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82376_a_83701]
-
care țipa și blestema, ca din gură de șarpe, era Gicu "hoțomanu, țârcovnicu și hoțomanu". Deodată i se făcu negru în fața ochilor și i se păru că vede pe fața urâtă și crâmpoțită de sânge și scursori a "țârcovnicului", o adiere de râs, ba un râs înfricoșat și sălbatic, o apă care lucea între buzele lui lacome de pământ, o țâfnă, o bătaie de joc care i-o adresa lui, care era taică-su, care, ostenise să-l facă om, ținându
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
auzului, însăși lumina o răsfrîngere de sunet al Facerii mistuit, cel ce aude. doar auz acum și dacă ne-am fi născut surzi, oare n-ar mai fi existat cîntul păsărilor? Un cîine a lătrat la nașterea ta pînă-n zori adieri amare de fum. septembrie. semn rău, s-a mai spus, apoi a început delumirea, desprinzîndu-mă un punct în aerul vibrînd de arșiță, a rămas mîhnirea - un ecou din adînc al umbrelor noastre, întrezărite pesemne încă de pe atunci, el deslușindu-mi
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]