659 matches
-
stă / acestea stau: Alte părți de propoziție stau în general cât mai aproape de cuvântul care le subordonează. Atributul adjectival stă înaintea cuvântului determinat: "Lišće pada u otvoren bunar" „Frunzele cad în fântâna deschisă”. Dacă un cuvânt are mai multe atribute adjectivale, toate stau înaintea cuvântului determinat, cele cu un sens mai larg precedându-le pe cele cu un sens mai restrâns: "Spomenuo bih još neka terminološka rješenja, dijelom preuzeta iz prethodne hrvatske gramatičarske tradicije" „Aș mai aminti încă câteva rezolvări terminologice
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
locul adjectivului este totdeauna înaintea substantivului determinat și nu se acordă în număr și caz cu acesta: "gyönyörű táj" „peisaj minunat”, "gyönyörű tájak" „peisaje minunate”, "Gyönyörű tájakat láttam" „Am văzut peisaje minunate”. Adjectivul poate avea la rândul său un atribut adjectival: "szürkés kék kabát" „palton albastru cenușiu”. Unele adjective derivate de la substantive, anume cele cu sufixul "(j)ú/(j)ű" nu pot fi folosite fără atribut: "kellemes kinézetű hölgy" „o doamnă cu aspect plăcut”. Adjectivul poate fi substantivat: "Kérd föl táncolni
Substantivul, adjectivul și numeralul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316238_a_317567]
-
cvasidispariției formelor și a construcțiilor verbale cu infinitivul lung, numeroase gramatici consideră că formele cu terminația "-re" constituie derivate substantivale, "-re" fiind un sufix substantival (o situație paralelă este interpretarea morfemelelor din construcția participiului ("-at", "-ut", "-it"/"-ât") ca sufixe adjectivale). În contra acestei afirmații se află infinitivele lungi ale unor verbe de dată recentă, formate concomitent cu infinitivul scurt al acelorași verbe: "disponibilizare", "edictare", "nominalizare" vs. "a disponibiliza", "a edicta", "a nominaliza".
Infinitiv () [Corola-website/Science/316318_a_317647]
-
numeral și anumite adjective nehotărâte pot fi folosite împreună cu un articol. Este o chestiune complexă cea a cazurilor când substantivul se folosește fără articol. În grupul substantival cu atribut(e) este de asemenea o chestiune complexă cea a locului atributului adjectival față de substantiv și a atributelor subordonate unui același substantiv față de acesta, și al unui atribut față de celălalt/celelalte. În ceea ce privește propoziția, nu sunt diferențe esențiale între franceză și română în analiza sintactică, deși sunt diferențe de interpretare a părților de propoziție
Limba franceză () [Corola-website/Science/296698_a_298027]
-
în mijlocul secolului XIV) de a cuvântului "mentalitate" (mijlocul secolului XIX) indică faptul că substantivul răspunde și altor nevoi și aparține unei alte conjuncturi decât adjectivul. Pentru limba engleză, geneza substantivului "mentalitate" (mentality) apre în secolul XVII, de asemenea din forma adjectivală "mental" (în engleză "mental"). Mentalitatea este fiica psihologiei engleze din secolul XVII. Ea desemnează coloratura colectivă a psihismului, modul particular de a gândi și a simți al unui popor, a unui anumit grup de persoane, într-un cuvânt, ceea ce în
Istoria mentalităților () [Corola-website/Science/299438_a_300767]
-
rădăcinii unor verbe cu "v": "jön" „a veni” → "jövő" „care vine”, "iszik" „a bea” → "ivó" „care bea”. Valorile participiului prezent: Forma acestui timp al participiului este în general aceeași cu a indicativului trecut, persoana a treia singular, și are valoare adjectivală: "a múlt században épített templom" „biserica construită în secolul trecut”. Acest timp se formează de la rădăcina verbului, cu sufixul "-andó/-endő ", are valoare adjectivală și exprimă o acțiune care este necesar sau obligatoriu să fie efectuată, ceea ce îl face să
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
participiului este în general aceeași cu a indicativului trecut, persoana a treia singular, și are valoare adjectivală: "a múlt században épített templom" „biserica construită în secolul trecut”. Acest timp se formează de la rădăcina verbului, cu sufixul "-andó/-endő ", are valoare adjectivală și exprimă o acțiune care este necesar sau obligatoriu să fie efectuată, ceea ce îl face să corespundă deseori cu supinul românesc: "alkalmazandó szabályok" „reguli de aplicat”, "követendő példa" „exemplu de urmat”, "Használat előtt felrázandó" „A se scutura înainte de întrebuințare”. De
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
la ora trei”. Numeralul colectiv primește de asemenea articol hotătât ("shamintreilji cănj" „toți cei trei câini”), iar numeralul ordinal se formează din numeralul cardinal cu articolul hotărât: "shasile „al șaselea”, "noaulu „al nouălea”. În sintagma substantiv + adjectivul demonstrativ "atsel" + atribut adjectival, acesta poate folosit nu numai nearticulat, ci și articulat cu articol hotărât: "omlu atsel bun" sau "omlu atsel bunlu" „omul acela bun”. Formele pronumelui personal de persoana I și a II-a singular pentru exprimarea subiectului în graiurile din nord
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
cunoască pe adăvăratul Dumnezeu, un "deus absconditus", retras complet din lumea palpabilă. Chiar „funcția” protagonistului, aceea de arpentor ("Landvermesser"), pare să sugereze un demers al cunoașterii eronat, pentru că, în limba germană, "„[sich] vermessen”" mai înseamnă "„a măsura greșit”", dar și (adjectival) "„excesiv de mândru”", "„stăpânit de hybris”". Paralele între Cartea lui Iov și "Procesul" se pot realiza pornind de la conflictul dintre omul transformat în victimă și Dumnezeul implacabil al iudaismului, Iahwe. În "Metamorfoza", obiectul care ucide, mărul, evocă păcatul originar, dar și
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
Acest articol se limitează la acea parte a morfologiei limbii maghiare care se ocupă de pronume, tratând clasificarea, formarea și utilizarea lor pronominală și adjectivală, precum și morfemele care exprimă categoriile gramaticale ce le caracterizează: persoana, numărul și cazul. Majoritatea gramaticilor limbii maghiare iau în seamă nouă specii de pronume: personale, reflexive, de reciprocitate, posesive, demonstrative, interogative, relative, nehotărâte și generale. În funcție de părțile de vorbire pe
Pronumele în limba maghiară () [Corola-website/Science/316248_a_317577]
-
persoana, numărul și cazul. Majoritatea gramaticilor limbii maghiare iau în seamă nouă specii de pronume: personale, reflexive, de reciprocitate, posesive, demonstrative, interogative, relative, nehotărâte și generale. În funcție de părțile de vorbire pe care le pot înlocui, pronumele se împart în substantivale, adjectivale și numerale. Pronume substantivale sunt pronumele personale, pronumele reflexive, pronumele de reciprocitate, pronumele posesive, o parte din pronumele demonstrative, două pronume interogative, pronumele relative, pronumele nehotărâte și pronumele generale. Categoria pronumelor adjectivale cuprinde o parte din pronumele demonstrative și o
Pronumele în limba maghiară () [Corola-website/Science/316248_a_317577]
-
le pot înlocui, pronumele se împart în substantivale, adjectivale și numerale. Pronume substantivale sunt pronumele personale, pronumele reflexive, pronumele de reciprocitate, pronumele posesive, o parte din pronumele demonstrative, două pronume interogative, pronumele relative, pronumele nehotărâte și pronumele generale. Categoria pronumelor adjectivale cuprinde o parte din pronumele demonstrative și o parte din pronumele interogative. Printre pronumele numerale se află unele pronume demonstrative și unele pronume interogative. Gramaticile limbii maghiare consideră tot pronume și ceea ce gramaticile românești consideră adjective pronominale. Și în maghiară
Pronumele în limba maghiară () [Corola-website/Science/316248_a_317577]
-
numai "Le loup mange l’agneau" are acest sens, nu și "L’agneau mange le loup" „Mielul mănâncă lupul”. Gradul de libertate al topicii este legat și de prezența sau absența acordului. De exemplu în limba maghiară, în care atributul adjectival nu se acordă cu substantivul determinat, acesta urmează totdeauna atributul, dar în latină, limbă în care între cele două entități există acord în gen, număr și caz, ordinea lor este liberă. Topica joacă un rol în tipologia lingvistică sintactică a
Topică () [Corola-website/Science/317846_a_319175]
-
procedeul schimbării topicii asociată cu accentuarea mai puternică a secvenței respective. De multe ori, aceasta este în același timp rema. Alteori, vorbitorul își exprimă afectivitatea prin schimbarea topicii. Un exemplu pentru aceasta este în unele limbi plasarea tipurilor de atribut adjectival care în sintagma neutră se plasează după substantivul determinat, înaintea acestuia. Exemple: În limba română topica este relativ liberă, adică nu este fixă, ca în limbile în care predicatul sau atributul adjectival nu pot sta decât într-un anumit loc.
Topică () [Corola-website/Science/317846_a_319175]
-
este în unele limbi plasarea tipurilor de atribut adjectival care în sintagma neutră se plasează după substantivul determinat, înaintea acestuia. Exemple: În limba română topica este relativ liberă, adică nu este fixă, ca în limbile în care predicatul sau atributul adjectival nu pot sta decât într-un anumit loc. Totodată, ea nu este nici absolut liberă, adică în general există preferință pentru o anumită topică, uneori aceasta fiind chiar fixă, de exemplu în cazul unor pronume personale neaccentuate (Îl văd", "Am
Topică () [Corola-website/Science/317846_a_319175]
-
acuzativ -m ( > , ca nominativul „trandafir”), ia amploare folosirea prepozițiilor: pentru dativ și acuzativ ( > > fr. mod. "je vais à Rome" „merg la Roma”), pentru genitiv. Tot din cauza reducerii formelor cazuale, topica propoziției se schimbă așa cum va fi moștenită de franceză: atributul adjectival și cel substantival la genitiv se plasează după substantivul comun determinat, predicatul ia o poziție mediană în loc de finală. În sistemul fonetic al latinei populare au de asemenea loc schimbări ce vor fi moștenite de franceză. Crește numărul vocalelor, prin înlocuirea
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
considerabilă a vocalelor accentuate, odată cu scurtarea celorlalte. Ca urmare, [a] final evoluează în [ə] și alte vocale finale dispar. În prinvința structurii gramaticale, influența germanică este probabilă, dar dificil de estimat. I se pot atribui, în franceza veche, plasarea atributului adjectival înaintea substantivului determinat și a subiectului după predicat, când propoziția începe cu un complement, fenomene care vor dispărea mai târziu. Este posibil ca tot sub influență germanică să fi evoluat din substantivul "om" „om” pronumele nehotărât "on" exprimând și în
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
z], [t͡ʃ] > [ʃ] și [d͡ʒ] > [ʒ]. Structura gramaticală a francezei vechi se caracterizează, în ceea ce privește substantivul, adjectivul, pronumele și determinanții, printr-o declinare cu două cazuri, cazul subiect (CS), pentru funcțiile sintactice de subiect, nume predicativ, atribut adjectival și apoziția subiectului, și cazul regim (CR) pentru celelalte funcții, dar numai la masculin. Substantivele și adjectivele sunt repartizate în trei declinări. Exemple: La sfârșitul perioadei, în secolul al XIV-lea, declinarea dispare cu totul, marea majoritate a cuvintelor păstrând
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
înaintea acestora - adjectivul "sav" „tot” sau "ceo" „întreg, tot”. Exemple: "ovo tvoje delo" „treaba asta a ta”, "O kakvoj mojoj grešci govoriš?" „Despre care greșeală a mea vorbești?”, "ceo taj njihov program" „tot programul asta al lor”. Locul atributelor Atributul adjectival stă în general înaintea substantivului determinat (žuti cvet" „floare galbenă”), dar poate sta după acesta dacă are complement: "od starosti žuta knjiga" sau "knjiga žuta od starosti" „carte galbenă de bătrânețe”. Stă obligatoriu după numele personalităților istorice: "Katarina Velika „Ecaterina
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
galbenă”), dar poate sta după acesta dacă are complement: "od starosti žuta knjiga" sau "knjiga žuta od starosti" „carte galbenă de bătrânețe”. Stă obligatoriu după numele personalităților istorice: "Katarina Velika „Ecaterina cea mare”. Un substantiv poate avea mai multe atribute adjectivale, toate plasate înaintea să. În acest grup, adjectivul nedefinit îl precede pe cel definit, adjectivul calificativ propriu-zis pe cel relațional, iar adjectivul cu un înțeles mai restrâns pe cel cu un înțeles mai larg: "moderan italijanski školski brod" „navă-școală italiană
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
definit, adjectivul calificativ propriu-zis pe cel relațional, iar adjectivul cu un înțeles mai restrâns pe cel cu un înțeles mai larg: "moderan italijanski školski brod" „navă-școală italiană modernă”, "poznata beogradska operska pevačica" „o cunoscută cântăreața de operă din Belgrad”. Atributul adjectival exprimat prin numeral ordinal stă de obicei înaintea substantivului, ca orice atribut adjectival ("peți razred" „clasa a cincea”), dar cu numele de monarhi se plasează după acesta: "Petar Prvi „Petru I”. Dacă substantivul mai are un atribut adjectival, numeralul stă
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
restrâns pe cel cu un înțeles mai larg: "moderan italijanski školski brod" „navă-școală italiană modernă”, "poznata beogradska operska pevačica" „o cunoscută cântăreața de operă din Belgrad”. Atributul adjectival exprimat prin numeral ordinal stă de obicei înaintea substantivului, ca orice atribut adjectival ("peți razred" „clasa a cincea”), dar cu numele de monarhi se plasează după acesta: "Petar Prvi „Petru I”. Dacă substantivul mai are un atribut adjectival, numeralul stă înaintea acestuia: treći svetski rât" „al treilea război mondial”. Atributul adjectival al numelui
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
Belgrad”. Atributul adjectival exprimat prin numeral ordinal stă de obicei înaintea substantivului, ca orice atribut adjectival ("peți razred" „clasa a cincea”), dar cu numele de monarhi se plasează după acesta: "Petar Prvi „Petru I”. Dacă substantivul mai are un atribut adjectival, numeralul stă înaintea acestuia: treći svetski rât" „al treilea război mondial”. Atributul adjectival al numelui predicativ stă după verbul copulativ dacă nu este scos în evidență: "Kinezi șu čudni ljudi" „Chinezii sunt oameni ciudați”. Pentru a fi scos în evidență
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
orice atribut adjectival ("peți razred" „clasa a cincea”), dar cu numele de monarhi se plasează după acesta: "Petar Prvi „Petru I”. Dacă substantivul mai are un atribut adjectival, numeralul stă înaintea acestuia: treći svetski rât" „al treilea război mondial”. Atributul adjectival al numelui predicativ stă după verbul copulativ dacă nu este scos în evidență: "Kinezi șu čudni ljudi" „Chinezii sunt oameni ciudați”. Pentru a fi scos în evidență, se plasează la începutul propoziției: "Čudni șu ljudi ți Kinezi" „Ciudați oameni mai
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
-a" „iubitul, iubita”, dar numele de familie de aceeasi proveniență nu se acordă la feminin. Astfel sunt "Crnjanski", "Rački", "Markov" etc. Cele care denumesc noțiuni abstracte își păstează formă de neutru: "dobro" „binele”, "zlo" „râul”. Cele care provin din atribute adjectivale ale unor substantive păstrează genul acelor substantive, de exemplu "prava" (feminin) „dreapta” (linie). Aici se includ multe nume de țări: "Engleska" „Anglia”, "Nemačka" „Germania” etc., pentru că provin din grupuri de cuvinte cu substantivul feminin "zemlja" „țară”. Majoritatea verbelor la forma
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]