KorAP: Find »[drukola/base=adjutant & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 ...53 >

1,319 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805

dinți are. Asta se datora, poate, faptului că avea un fel de frumusețe severă a chipului, foarte precisă și desigur K.F. s-a studiat în oglindă îndelung pînă a ajuns la concluzia că rîsul n-o avantajează. A zîmbit și adjutantul Radul Popianu. Evident, din alt motiv. Chestia cu fotoliul oferit anume semăna cu o farsă a unei fete bătrîne. Și, în acea clipă, i s-a părut că intuiește destinul lui K.F. O fată bătrînă, asta a fost și asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
un țăcănit aproape metalic, a pus ceașca la loc în farfurie, un foșnet, și-a aranjat rochia albastră, trosnetul nuielelor uscate, s-a așezat mai bine, lăsîndu-și, probabil, brațele să se odihnească pe spetezele arcuite, ușor tocite. "O alianță, domnule adjutant, o alianță !" S-a întors uimit. La multe s-ar fi putut gîndi, e drept, n-a făcut-o, dar la așa ceva, nu. S-a întors greoi, a ridicat sprîncenele roșcovane a mirare. "Alianță? Ce fel de alianță, domnișoară? Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
va accepta, mai rămînea doar curiozitatea. K.F. l-a lămurit privindu-l în ochi, vorbea sacadat, poate din cauza unei emoții pe care reușea să o domine în manifestările ei exterioare, dar care nu fusese stîrpită cu totul. "Noi doi, domnule adjutant, putem aduce fericirea în Vladia. Este un fapt posibil. Paradoxal, tuturor celor de aici, cu excepția noastră, el nu le pare deloc posibil, nici măcar probabil. Dar o alianță, domnule adjutant, o alianță între noi doi poate să aducă fericirea în această

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
exterioare, dar care nu fusese stîrpită cu totul. "Noi doi, domnule adjutant, putem aduce fericirea în Vladia. Este un fapt posibil. Paradoxal, tuturor celor de aici, cu excepția noastră, el nu le pare deloc posibil, nici măcar probabil. Dar o alianță, domnule adjutant, o alianță între noi doi poate să aducă fericirea în această așezare. Este un lucru pentru care merită să trăiești, nu?" Surpriza continua. Nu doar că nu se gîndise la o alianță cu K.F., dar nici măcar nu-i trecuse vreodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-o cu voce tare: "De unde știți că sînt interesat în chestiunea asta, a fericirii?" K.F. a schițat un fel de zîmbet, foarte îngrijit, încît să nu modifice armonia încremenită a obrazului său. "Ar fi mai bine să luați loc, domnule adjutant, doar știți bine că nu veți cîștiga absolut nimic dacă veți încerca să mă dominați, ca să zic așa, prin statură, prin poziție. Ceea ce vă propun eu este o alianță între egali, domnule Popianu. Cred că sînteți unul dintre aceia care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
aceea se obliga singur și se simțea excelent. A făcut o figură de superioară înțelegere și chiar complicitate, s-a așezat îndărăt în fotoliul său, și-a pus un picior peste celălalt, arătând așa că este dispus să asculte. "Mulțumesc, domnule adjutant. Îți mulțumesc mult." Din vocea lui K.F. putea crede că afacerea pentru ea era ca și încheiată. "De unde știu? Îmi vine să cred că este o întrebare pur retorică. Dar o să-ți răspund, domnule adjutant. Din faptul că te-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
dispus să asculte. "Mulțumesc, domnule adjutant. Îți mulțumesc mult." Din vocea lui K.F. putea crede că afacerea pentru ea era ca și încheiată. "De unde știu? Îmi vine să cred că este o întrebare pur retorică. Dar o să-ți răspund, domnule adjutant. Din faptul că te-ai străduit să-l alungi pe prinț din Vladia. Ai înțeles destul de repede că relativa bunăstare care se lega de prezența sa în târg nu se putea compara cu nenorocirea, cu daunele pe care le aducea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
daunele pe care le aducea în același timp fericirii Vladiei. Și de aceea ai reușit să-l îndepărtezi într-un fel deosebit de ingenios, demn de toată admirația. Este chiar momentul să-ți mărturisesc toată admirația mea pentru înalta dumitale profesionalitate." Adjutantul a simțit că un val de căldură, de nestăpînit, de necontrolat în amplitudinea și viteza sa, se ridică din adâncul pieptului, cuprinzîndu-i, împurpurîndu-i obrajii. Nimic mai dizgrațios decît un roșcat, și pe deasupra pistruiat ca el, care roșește. Fusese convins pînă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
care este propunerea?" K.F. atinse cu degetele ceașca. Ceaiul se răcise. S-a scuzat că nu are pe nimeni în casă, "după plecarea prințului nu mai avea rost să mai țin servitori, mă descurc bine singură. De altfel, singurătatea domnule adjutant, singurătatea este sentimentul care mă pune în armonie cu lumea înconjurătoare. Ca și pe dumneata, de altfel!" Adăugase repezit, de parcă i-ar fi fost frică să nu fie oprită în a spune acele cuvinte. Pe oricine altcineva Radul Popianu l-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
putea, nu-i așa? Și numai un om cu mintea întreagă și avînd un adevărat și profund sentiment al datoriei și al dragostei față de oameni s-ar fi putut ridica împotriva tuturor, ca să-l alunge pe Șerban Pangratty. Dumneata, domnule adjutant, dumneata știi ce înseamnă fericirea! De aceea te-am și chemat, să discutăm concret, în amănunt, despre fericirea Vladiei. Într-un fel sau altul sîntem amîndoi responsabili de ea. Doar știi la fel de bine ca și mine (aici K. F. sărise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
peste cal, el, Radul Popianu știa mai bine decît oricine!) că oamenii ăștia, locuitorii Vladiei, asistă pe zi ce trece la degradarea idealurilor lor, a speranțelor care nu se împlinesc. Idealul este adevăratul stăpîn al omului, nu-i așa, domnule adjutant? Iar dacă idealul se degradează, se prăfuiește, se subțiază, hai să zic, se trivializează prin simpla încercare de a-l atinge, de a-l aduce la nivelul micimii celor care aleargă, cred în el, atunci înseamnă că oamenii sînt condamnați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
ei. "Trebuie să le propunem să fie fericiți, domnule Popianu. Să atingă fericirea, să creadă în ea și mai ales să creadă că o vor cunoaște. Că nu este ușor, dar este posibil. Aceasta este misiunea noastră în Vladia, domnule adjutant. Și pentru a o îndeplini este absolut necesară o alianță. O alianță între cel care poate stăpîni, a cunoaște înseamnă a stăpîni, nu-i așa?, care poate stăpîni împrejurările și cel care poate stăpîni împrejurimile." Era uluitoare, în cîteva secunde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
în poală și apoi i-a spus: "Vreau ca prințul să nu mai pășească niciodată, înțelegeți, niciodată în Vladia. Și mai vreau ca orice s-ar auzi despre mine în tîrg să nu fie contrazis ori comentat de dumneavoastră, domnule adjutant." Era uimit. La așa ceva nu se așteptase. Dorința domnișoarei K. F. venea împotriva a tot ce se petrecuse pînă atunci în fiecare vară și toamnă la Vladia. Venirea prințului era într-un fel ca revărsarea anuală a Nilului, aducea prosperitate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
fără să-l privească în vreun fel, s-a amestecat în viața tîrgoveților ăstora ca să participe! Un sportsman, ce să mai discutăm, un sportiv, dar asta nu merge chiar în toate! Nu, domnule, nu merge..." Dacă n-ar fi fost adjutant și dacă n-ar fi văzut destule la viața lui, Radul Popianu s-ar fi speriat cu adevărat. Toate arătau că domnișoara K.F. este o minte atît de ascuțită, încît îi citește pînă și gîndurile. Desigur, nu putea fi vorba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
Toate arătau că domnișoara K.F. este o minte atît de ascuțită, încît îi citește pînă și gîndurile. Desigur, nu putea fi vorba despre așa ceva, nimeni nu putea citi gîndurile nimănui, iar dacă, prin minune, cineva ar fi în stare, cu adjutantul Popianu nu i-ar merge! S-a hotărît atunci, într-o clipă, să înghită orice și să nu și-o facă dușman. Nu-și putea da seama cît de primejdioasă cu adevărat era K.F., însă experiența lui îndelungată îi spunea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
liberal o preluase cu entuziasm de la General. Fusese folosită în cele mai neașteptate situații și întotdeauna dăduse rezultate excelente. Din fericire, la Comana nu se abuzase de ea, așa că plutonierul Supărare avea mînă liberă. Despre alte tertipuri și mici viclenii adjutantul Popianu nu discutase nici măcar cu domnișoara K.F. Cînd se plictisea, cînd avea un răgaz, se așeza la masa din lemn de brad cu dosarul "A" în față și adăuga cîte o filă, așa, pentru satisfacția profesională. I se părea a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
nu a dezmințit, nici măcar nu a comentat orice s-ar fi spus despre domnișoara K.F. în cele trei crîșme din tîrg ori la cîte o tacla pe băncile de la stradă ale negustorimii. Tăcerea lui era luată drept încuviințare. Iar dacă adjutantul Popianu confirma ceva, acel fapt rămînea ca un fapt ce trebuie să intre în ordinea normală a așezării. Așa încît nimeni nu se mai îndoia că ploaia nu trecea niciodată prin fața prințului, rămînînd întotdeauna la cîțiva pași în spatele său, că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
vizitiul a întrebat pe cineva: "Unde-i Vila Katerina?" Sigur că toată lumea știa unde este și de altfel se zărea de îndată ce intrai în Vladia. Fusese construită anume ca să poată fi văzută cum ridicai fruntea. La o oră după sosirea străinilor adjutantul Radul Popianu știa tot, sau aproape tot despre ei. Era vorba de colonelul August Stoicescu din aviație, nu era chiar aviator ca prințul, dar era un prieten al acestuia și ieșise la pensie de cîțiva ani, după ce se ocupase de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
etajului în care se aciuase K.F. Tot ce se întîmpla jos, pe pămînt, printre garduri, cotețe, case, prin grădini, pe ulițe, chiar în odăile caselor pitice, la crîșmă, în Cramă, tot ce se așeza pe țarină era lumea sa, a adjutantului Popianu. Iar restul, imaginația, visele, speranța, poveștile, halucinațiile, părerile, gîndurile, dorințele, intra în lumea lui K.F. și ea se îngrijea cu atenție, cu ticăială chiar, de ele. Nu avea de ce să fie nemulțumit, în Vladia nu se mișca un pai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
odihnească-se în pace; și n-avea nici o urmă de atenție pentru femeia asta. A urcat greoi pe trepte, nici ele nu se schimbaseră, poate scîrțîiau mai tare, dar asta se putea datora și faptului că în cinci ani greutatea adjutantului Radul Popianu nu rămăsese neschimbată, ciulea urechea să prindă foșnetul catifelei pe lemn, ajuns sus respiră ușurat, totul era la locul său, așa cum știa, așa cum de atâtea ori visase că este. S-a așezat exact în același loc, după ce K.F.

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
în așteptarea lui? Și-a dat seama că dorește prea mult și încurcă situațiile, el a fost cu adevărat cel care a vrut să o vadă și apariția celor doi ofițeri în rezervă mai mult decît l-a îngrijorat pe adjutant l-a bucurat pe Radul Popianu. Și-a dres vocea, K.F. îl privea îngăduitoare, cu ochii strălucind, dar nu din cauza interesului cu care aștepta ca Radul Popianu să-și explice îndrăzneala de a urca pînă acolo. "Ați primit oaspeți, domnișoară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
profesională, e mai bine să știi decît să nu știi." De data asta rîse el de unul singur, făcîndu-și ochii mici, privindu-i printre gene. Nici că le păsa, erau foarte siguri pe ei cu toate că stăteau de vorbă cu el, adjutantul Popianu. "Sigur, domnule adjutant, poliția, jandarmeria trebuie să știe tot. Asta este și părerea noastră. Sînt instituții în care poporul trebuie să aibă încredere, că ele veghează la ordinea și disciplina socială. Și, mai ales, că nu sînt trase pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
să știi decît să nu știi." De data asta rîse el de unul singur, făcîndu-și ochii mici, privindu-i printre gene. Nici că le păsa, erau foarte siguri pe ei cu toate că stăteau de vorbă cu el, adjutantul Popianu. "Sigur, domnule adjutant, poliția, jandarmeria trebuie să știe tot. Asta este și părerea noastră. Sînt instituții în care poporul trebuie să aibă încredere, că ele veghează la ordinea și disciplina socială. Și, mai ales, că nu sînt trase pe sfoară de tot felul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
disciplina socială. Și, mai ales, că nu sînt trase pe sfoară de tot felul de politicieni corupți aflați în slujba plutocrației, a jidanilor și masonilor. Dacă sînteți întru totul de acord cu mine sînt sigur că ne vom înțelege, domnule adjutant. În fond, de ce nu ne-am înțelege, trebuie să existe și în capătul ăsta de țară același spirit de corp ca peste tot, cine a îmbrăcat o dată uniforma n-o mai scoate niciodată, nu-i așa?" August Stoicescu l-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
a golit păhărelul dintr-o înghițitură și i-a făcut semn lui Bercu: "Dă, dom'le, ceva mai serios, țoiuri n-ai? Un bărbat întreg bea cu țoiul, nu se încurcă în degetare!" Artur Stavri i-a făcut cu ochiul adjutantului "ei, ce zici, e nemaipomenit colonelul, e un colonel adevărat, nu din ăștia, numai pampoane și galoane. Ne putem baza pe el, ne putem baza." Mai că îi venise să-l întrebe: "în ce să ne putem baza?", dar și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]