71,179 matches
-
mă asigură că și-au scos și banii, au fost și felicitați... "în concluzie", conchide aceasta, după ce îmi înșiruie, cu lux de amănunte, secvențele la care se aplaudă în sală, "dacă filmul e bun, vine lumea. Nu știu cum se face asta", admite femeia, "dar lumea vine la filme bune, nu se mai uită dacă avem sau nu scaune comode, sunet Dolby și nici la culoarea mochetei".... (C.P) Domnule Nae Caranfil, în ce etapă se află filmul românesc, acum, la premiera Filantropicii
Nae Caranfil - Am filmat Filantropica în 42 de zile by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15358_a_16683]
-
bârfa, dezordinea etc. - Cocteau recomandă însă partea lor bună: "Dar la noi mai există încă o dezordine care permite nașterea și surprizele". Europa este impredictibilă, dar ea oferă luxul reflecției, al cugetării, cel care, în fond, aduce salvarea: "Trebuie să admiteți că inutilul ușurează sufletul. Luxul este o nobilă virtute, pe care nu trebuie să o confundăm cu confortul. Voi aveți confortul, dar vă lipsește luxul. Și să nu-mi spuneți că banul joacă vreun rol în privința asta. Luxul la care
Povești despre întrebare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15333_a_16658]
-
de arme și nici de avere. Veți fi salvați de minoritatea celor care gândesc. De sufletele voastre tainice." Dar pentru asta trebuie să se trezească, să se scuture de jugul prea marii libertăți, străpungând zidul care desparte de enigme, să admită nevoia de spirit creator - spiritul de contradicție. Jean Cocteau, Scrisoare către americani. Traducere din franceză de Irina Mavrodin. Editura EST, Samuel Tastet Editeur, 2001. Întrebarea, cu voce tare Un best-seller german al zilelor noastre nu poate ocoli tematica iubirii goetheene
Povești despre întrebare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15333_a_16658]
-
de fericitele figuri pe geam văzute, ale unor consumatori dintr-un local de cinci stele, intră, papă, spre a i se întinde o notă de plată pe care nu o poate onora în această existență. O experiență, adică, de pe urma căreia, admițând că scapă de execuție, nu va mai pătrunde nici în birturile excelând în piftii și ciorbă de burtă. Noi ceilalți, în schimb, avem de învățat ceva din dictonul că nu se știe cine mănâncă pe cine, corelat cu acela că
Suntem în anul Caragiale by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15363_a_16688]
-
se tot referă oficialitățile NATO, nu tot soiul de corupți mititei, n-ar fi de mirare să ne trezim cu un nou premiu de consolare, cum s-a întîmplat după summit-ul de la Madrid. Acum șansele României de a fi admisă sînt mai mari ca înainte de Madrid, fiindcă între timp a mai avut loc un rînd de alegeri, corect desfășurate. Din nefericire, la capitolul corupție, după eșecul fostului președinte Constantinescu, se pare că nici dl Iliescu nu izbîndește mai multe - vezi
Cu securiștii reșapați, înainte? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15382_a_16707]
-
există miracole, doar în legende. Dacă ne distanțăm de una din "ideile primite" referitoare la organizarea, într-un foarte scurt timp, a arabilor, la unirea unor triburi prin credință într-o armată care aproape a cucerit lumea, se impune să admitem că arabii au avut întotdeauna o elită intelectuală notabilă. Cu cît este mai nobil, mai rafinat arabul este mai introvertit, mai ascuns de lume. Doar prin tradiția nobiliară discretă se explică rafinamentul care a caracterizat curtea de la Bagdad a lui
Imamul ascuns by Viorica S. Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15380_a_16705]
-
romani.co.uk); cînd însoțește un element precis, care nu poate fi aproximat, de exemplu un numeral ca doi: Nu știe ce să spună despre el, dar ne-a dat cam două adrese" (antena 1), sau un verb care nu admite gradația - "a cam plecat", "s-a cam însurat"; cînd intră în contradicție cu un alt segment al enunțului - "e cam (prea) tîrziu" (ziua.net); "un pic cam devreme, deși cam tîrziu" (provincia.ro). De altfel, ironia (asociată cu strategia aluziei
"Cam..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15421_a_16746]
-
în minte - acele dintre atâtea - ca o obsesie bruscă, căci repetă acum: "părea că... poartă... albă... moartă..." Totodată prin ea dibuiesc apoi se întunecă, dispar, revin sunete. Străina caută să prindă echivalența muzicală a vorbelor, n-o crede posibilă, nu admite cumulul poeziei cu muzica: muzică pe cuvinte... Cuvinte pentru muzică! exclamă în gând cu ironie." Ironia Inei se spulberă, însă, la o gândire mai profundă care nu poate separa muzica de poezie, dimpotrivă: "Totuși, undeva în sine știe bine că
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
scandalos. Experiența maternității ca o transformare de sine în altcineva, asupra căruia individul își revarsă atenția și grija, este paradigma civilizației. Psihanalizând și mai în profunzime, e paradigma carității creștine și a drepturilor omului. Iată ereziile inteligenței. Căci, dacă am admite această găselniță filosofică a Iuliei Kristeva, fundamentele supramundane ale eticii creștine ar fi aruncate în aer. Fecioara Maria sau suprema satisfacție a feminității asupra întregului neam bărbătesc, un adevărat delir de putere! Practicile ascetice ale isihiei văzute tot prin prisma
Despre psihanaliză și sfinți by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15492_a_16817]
-
chiar dacă nu sînt de acord cu el (mai ales cînd adoptă un prematur complex de superioritate și lasă să se înțeleagă că nu se poate filosofa decît într-un singur fel, întîmplător acela pe care îl practică el), trebuie să admit că el face un efort de analiză dinăuntrul unei specialități. Dar n-aș putea să-i atribui lui Gabriel Andreescu o specialitate și o performanță dinăuntrul căreia să judece performanța lui Horia Patapievici. Ironia soartei face că dl. Andreescu a
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
la oameni ai veacului, unii dintre ei oameni de știință...E cel puțin la fel de onorabil ca a fi în largul tău în compania lui D'Holbach, Condorcet sau Karl Marx. Foarte curios: dinăuntrul unei ideologii, corectitudinea politică, unde nu se admit discriminările - ceea ce e foarte frumos - dinăuntrul acestei tabere apare brusc o sabie discriminatorie înspăimîntătoare. Nu mai ai voie să pronunți anumite cuvinte, nu mai ai voie să ai o părere proprie în legătură cu anumite subiecte, lumea se simte imediat ofensată, amenințată
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
s-a consumat într-o noapte târzie, mult după miezul nopții, când două fătuci jurnaliste, frumoase foc, l-au încolțit pe Văcăroiu ca pe hoții de cai, aducându-l în situația ca, deși treaz, să se bâlbâie lamentabil și să admită că marele său profesionism, în numele căruia a fost plătit cu miliarde de lei ca și consultant, nu e decât un banc sinistru. însuși faptul că președintele Senatului se lasă interogat, la ore mici, la telefon de reporterii unui canal de televiziune
Cimitirul ca loc al protecției sociale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15548_a_16873]
-
precizie neabătută, ca și cum ar fi o parte a realului. Pe panta sugerată, Cimpoeșu n-a ținut totuși destul seamă de împrejurarea că pentru autorul praghez nefirescul, ca temă de existență, respectă și el o logică, nu cea comună, dacă se admite premisa de declanșare. Concomintent are o determinare, o accelerare a tensiunii, inteligibilă, pînă la deznodămîntul tragic. În Povestea Marelui Brigand nu se acordă, cred, atenție la urmă rigorii vagului (asocierea termenilor nu e o contradicție). Tot ce privește conjurația, transferată
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
istoria și oamenii, generalitățile solemne și particularitățile umile ale epocii noastre, poetul îi fixează trăsăturile într-o imagine ce se propune ochiului interior. Ne oferă o reconstrucție sensibilă, deci un documentar sui generis. Dacă există cronici evenimențiale, de ce n-am admite, în paralel, și cu o egală îndreptățire, cronicile limbajului subiectiv, vizînd moralitățile sub un unghi personal, contribuții și ele la restituirea istoricității? Cu mai multă îndrăzneală decît, bunăoară, Marin Sorescu și cu un dramatism de o altă factură decît cel
Absurdul ca instrument by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15535_a_16860]
-
Eu nu sunt o natură sceptică. Dimpotrivă, simt nevoia să mă agăț de partea însorită a îndoielilor, cum se zice într-un vers celebru. Pentru a fi un sceptic autentic, îți trebuie o tărie care mie îmi lipsește. Altceva pot admite: că, practic, cam toate certitudinile mele sunt ciuruite de îndoieli, ca niște haine mâncate de molii. Această “decadență”, ca să zic așa, a venit cu vârsta. Nu îmbătrânesc foarte înțelept. Și, la drept vorbind, ideea că bătrânețea ar fi vârsta înțelepciunii
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
ei." Pentru senatorul Predescu, cei trei sînt �elemente răsculative" împotriva președintelui CNSAS, Gheorghe Onișoru. În ciuda protestelor absolut îndreptățite ale elementelor răsculative, senatorul Predescu n-a fost înlocuit de la conducerea subcomisiei. Acest refuz spune multe despre exigențele Parlamentului față de reprezentanții săi. Admitem că dl Predescu n-are calități de orator, dar stăpînește la perfecțiune volubilitatea agramată, sărăcia de vocabular mascată de sacadarea amenințărilor și violentarea limbii române la adăpostul indignării orale. Subconștientul îi joacă însă feste urîte dlui Predescu. Îl recitez: "Las
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14366_a_15691]
-
exact de Cristian Tudor Popescu, primul care a pus la îndoială Comunicatele oficiale, este considerat credibil și de Jurnalul național, de Cotidianul și de Gardianul. În prima ieșire în public din 2003, purtătorul de cuvînt al PSD, Cosmin Gușă a admis că alegerile anticipate nu mai sînt prioritate pentru partidul de guvernămînt în acest an. Și cum anul viitor ar trebui să aibă loc alegerile la soroc, reiese că premierul Năstase s-a consolat asupra acestei chestiuni din care la un
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14394_a_15719]
-
pare să refuze sentimentalismul și comunicarea lirică, patosul și, în esență, romantismul atât de clar exaltat prin tradiția interpretativă a acestei muzici. Toma Popovici îi investighează, cu rezultate convingătoare, logica formală, lirismul delicat sau nervul unui discurs tensionat, fără a admite trecerea spre spectaculos. Este, la o operă foarte mult cântată, o "altfel" de concepție, pe care tânărul muzician o aduce publicului, purtând o situare personală față de ideea de romantic, azi. într-un fel, a fost un act de curaj, ca
Profesionistul by Grigore Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14443_a_15768]
-
1899/4 ianuarie 1900) crede că primul brad împodobit a fost consemnat în anul 1605 la Strassbourg și era împodobit "cu bucăți de hârtie colorată, cu mere, ostii șazimeț, spumă de aur și zahăr". Multă vreme însă n-a fost admis pomul de Crăciun, prin 1642-1645 apărând o carte care denunța bradul ornat cu păpuși. Încă în 1785, baroneasa Oberkirch din Strassbourg consemna rezerva bisericii față de brazii "decorați cu lumini". Obiceiul, se precizează, este de origine alsaciană, de unde a pătruns, la
Tradiții - Pomul de Crăciun by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/14424_a_15749]
-
se spunea că pomul de Crăciun este "semnul jalei". Lumea l-a perceput însă ca un simbol al bucuriei sacre. Timpul a trecut, a adus altă percepție asupra obiceiurilor și sărbătorilor, mentalitățile s-au schimbat, au dispărut încrâncenările, s-a admis, după 1990, că unele sărbători trec granițele de la unii la alții. Alături de Dragobete (Cap de primăvară) se sărbătorește și Ziua îndrăgostiților, iar în unele localități din Transilvania, la început de noiembrie, se celebrează Halloween-ul american, americanii vin să sărbătorească, în
Tradiții - Pomul de Crăciun by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/14424_a_15749]
-
de interferență dintre "lumile ficționale" (cum le-a numit Toma Pavel) și universul real. Dacă lumea este o carte "închisă", în sensul că nu permite decît o singură "lectură", după cum o singură lege guvernează gravitația planetară, nici operele literare nu admit chiar orice interpretare, ci își impun adevărul și legitatea lor proprie. Mai mult decît atît, ne spune Eco, anumite personaje ficționale, nu numai că au migrat de la un text la altul, de la un tip de discurs la altul, dar au
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
ziarist le pulverizează cu ușurință: "Voi reține, deci, argumentele. Primul: Nu există o criză a libertății, fiindcă pot să apară articole în care publiciștii se plîng de această criză. Să mă ierte confratele meu, dar nu m-a convins. Să admitem că pe domnia-sa l-ar durea, de pildă, burta și că ar chema un medic. - D-le doctor, mă doare burta... sînt bolnav! - D-le cugetător, nu ești bolnav, fiindcă te poți văita. Ba dimpotrivă; cu cît te vaieți
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
recurentă a lagărelor de concentrare, a cadavrelor împinse cu buldozerul, a săpunului din grăsime umană? El însuși mărturisește că, auzind pentru prima dată povestea eliminării tuturor evreilor dintr-un sat polonez, a luat-o drept o metaforă; ceea ce nu putea admite era acel "toți" - "toți" evreii din Jedwabne fuseseră uciși de oameni pe care-i cunoșteau, nu de Einsatzgruppen naziste (ba chiar, în 10 iulie 1941, cel mai sigur loc pentru evrei era sediul jandarmeriei germane, unde-au și fost ascunse
Antisemitism și inginerie socială by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14456_a_15781]
-
nu se îndepărtează prea mult de asemenea principii de raționalizare a limbii; pare să le aplice, cel puțin în parte, în țiganiada, cu diferențe între vorbirea personajelor ("mie așa-mi pare, vere") și cea a naratorului ("pe țigani armează"), cu admitea reluării, dar evitarea anticipării ("te vei mai arăta mie"). Un ecou al disputelor pro și contra-raționaliste apare la A. Lambrior, care evocă (în Introducere la Carte de citire, 1882) "repețirea pronumelor" în limba vremii ("nu o știa pre ea", "pe
"Pleonasmul legiuit" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14495_a_15820]
-
-se și derivînd unul din altul de-a lungul timpului) impunea (devenind ea însăși cauză la rîndul ei) fiecărui individ în parte pecetea depersonalizării (un fel de "capul plecat, sabia nu-l taie")". Excelentă definiție a totalitarismului! În chip paradoxal, admite filosoful, și individul cu o cultură filosofică, cu atît mai vîrtos cel ce a frecventat și teologia scolastică, înțelege libertatea tot ca "necesitate înțeleasă". Numai că, spre deosebire de necesitatea (secundă) de sorginte marxo-lenino-stalinistă, croită pe tiparul exteriorității, necesitatea aceasta (primă) la
La antipod, Mihai Șora (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14491_a_15816]