175,612 matches
-
ușilor ce se deschid singure/ invitînd un străin ce nu-i de față/ un străin cu cifrele morții mele în buzunare" (E sigur că ziua de azi). Liniștea, lentoarea, neglijența, absența nu alcătuiesc decît semnalele discrete ale unei transcendențe ce adoptă un comportament "natural", suprapunîndu-se peste ceea ce Novalis numea "realitatea autentică absolută". Deplinătatea enigmatică a realului e percepută, paradoxal, ca o transcendență. Firește, autorul Odăilor încearcă simțămîntul caducității universale, al perisabilității tuturor celor ce ființează în raza materiei. I se împotrivește
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
postura deliberată și totodată marchează neostentativ distanța morală față de aceasta. Eul se prezintă în fața lumii teribile dezarmat, vitregit parcă de voința oricărei articulări de sine, asemenea acelor vietăți care, atacate de un dușman, se prefac moarte. Uneori această mortificare tactică adoptă aspectul psihologic al impersonalizării, al despărțirii sinelui de sine: Dacă aș permite fiecărei zile/ să umble singură pe străzi/ lăsîndu-mi trupul undeva într-o seră/ ca pe-un bonzai micuț" (Soare strivit pe zid). Ori într-o rostire cît se
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
a vocii: poate că în stupefacția de a fi român - în exclamația lui "Comment peut-on être roumain?" - intra și un element de disperare.) Eliade a abandonat româna doar pe jumătate: pentru ideile sale de rezonanță universală, pentru studiile erudite a adoptat franceza și, mai tîrziu, incidental, engleza, dar a păstrat româna ca limba de expresie literară. Ionel Jianu a izbutit să emigreze într-un tîrziu și după aceea a scris în franceză. Evident, mulți membri ai generației au rămas în România
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
fotografia și asocierea acesteia imaginii autorului devine un lucru obișnuit. Discurile erau folosite atât în scopuri pedagogice cât și estetice. Radioul a reprezentat continuarea acestor înregistrări sonore la un alt nivel, concretizate în orele dedicate scriitorilor, înainte ca televiziunea să adopte aceeași inițiativă. În acest sens s-a dezvoltat o estetică proprie a discursului care nu era nici expresia tradiționalei arte declamative, nici cea a lecturii cu voce tare din saloanele publice, ci era mai degrabă tributară vorbitului la microfon: o
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
în subtext. "Metodologia" critică e, în bună datină totalitară, falsul. Falsul în diverse chei. Iată falsul prin simulare, nîndoios tartuffian în deplîngerea represiunii comuniste, la un mod pe care propagandistul M. Ungheanu n-ar fi cutezat nici o clipă a-l adopta cît timp a fost în viață patronul său, Nicolae Ceaușescu: "În anul 1958, Vasile Voiculescu a fost implicat de un anticar într-o afacere cu cărți, ceea ce constituie pretextul unei arestări, amînate pînă atunci. Va ieși din închisoare după cinci
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15419_a_16744]
-
examina modul în care au fost tratați aceiași scriitori după război. Ștergerea istoriei din România postbelică cu buretele este convenabilă pescarilor în apă tulbure". Ca și cum noi, adepții revizuirilor actuale, ne-am fi pus ochelarii poliției politice din epoca "realismului socialist"! Adoptînd noțiunea de "holocaust cultural" pentru perioada 1944-1989, M. Ungheanu îi acordă o accepție de fantezie. Precum într-o sinsitră operetă ideologică, totul ar fi fost doar productul criminal al unui complot al alogenilor, care au atentat la valorile naționale în
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15419_a_16744]
-
a acestor emigranți, la nivel material, social și spiritual se clădește tocmai pe exploatarea drepturilor și libertăților pe care acea lume le pune la dispoziție tuturor? Noii veniți nu trebuie să se schimbe și să se adapteze lumii care-i adoptă pentru a supraviețui: ei sînt acceptați și bine primiți așa cum sînt! E în firea emigranților ca, o dată ce se depărtează de cultura proprie, să-i descopere, la distanță, "binefacerile", punctele "bune" sau care cel puțin îi convin lui în noile circumstanțe
"Musulmani în America" by Simona Galațchi () [Corola-journal/Journalistic/15453_a_16778]
-
românesc Cel puțin echivoc este articolul, altminteri bine informat, al dlui Ionel Necula din Familia orădeană din ianuarie despre Generația Cioran. Peisaj de epocă în nuanțe de smarald. Smaraldul fiind verde, titlul indică deja culoarea, am zice, preferată. Dl. Necula adoptă un ton aparent obiectiv. În anii '50, ar fi fost considerat obiectivist. Nu face aprecieri, lăsînd subtextul să vorbească. În fond, autorul e de părere că adeziunea la legionarism a multor intelectuali din anii '30-'40 se leagă de exigențele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15509_a_16834]
-
scriu n-au ei înșiși competența să judece problematica la care el se referă. Adrian Miroiu are tot dreptul, ca filozof, să vorbească de ceea ce e filozofie la Patapievici și, chiar dacă nu sînt de acord cu el (mai ales cînd adoptă un prematur complex de superioritate și lasă să se înțeleagă că nu se poate filosofa decît într-un singur fel, întîmplător acela pe care îl practică el), trebuie să admit că el face un efort de analiză dinăuntrul unei specialități
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
să judece performanța lui Horia Patapievici. Ironia soartei face că dl. Andreescu a devenit, în epoca noastră, un fel de "centru universitar de partid" redivivus, un cenzor al derapajelor ideologice. Această inadecvare între severitatea tonului și incompetența celui care îl adoptă este un lucru neplăcut. Dar și mai grav, din punctul meu de vedere, este altceva. Am simțit că unul dintre lucrurile care au deranjat cel mai tare în cartea lui Patapievici e faptul că vorbește despre Dumnezeu. Pentru mine este
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
stîrnește atîta interes poate și pentru că e altceva, are ceva care o scoate din serie. Care este, după Dvs., trăsătura ei distinctivă? Neconformitatea. Care e altceva decît nonconformismul. Nonconformismul e, de regulă, gesticulație pură, spectacol. Neconformitatea e refuzul de a adopta idei gata-făcute, de a asuma, oportun și oportunist, poncife la modă. Omul recent e cartea unui ins care nu are pur și simplu lecturi, ci are întrebări. S-a rărit, ca să nu zic că a dispărut, tipul de intelectual activ
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
arătoși care nu se sinchiseau de cărnurile vlăguite ale celor care, În ciuda vârstei, Încă mai voiau s-o facă pe curtezanele. Era o adevărată regina În salonul ei plin de marile celebrități ale vremii, dar și de ideile Înaintate care adoptau și nu se sfiau să le cultive chiar pe cele mai revoluționare, fapt ce-i dăduse tăria să refuze cele patru milioane de franci pe care, tocmai spre a-i confirmă Împăcarea deplină, Împăratul Napoleon al treilea i-i oferise
Femeia fie ca regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_354]
-
vizelor pentru români reprezintă aspirația sinceră maximă a iliescianismului. Cunoscând fauna ajunsă la putere, nu reușesc să descopăr nici un argument pentru care ei ar dori să evadeze din placenta de interese, relații, învârteli și abuzuri cu trudă edificată. De ce să adopte sistemul nevrotic al concurenței neîncetate, când acum un simplu telefon descâlcește cele mai complicate ițe ale economiei, justiției sau finanțelor? De ce-ar renunța la conducerea discreționară a unui popor docil, confruntându-se cu oameni pentru care civismul nu e
Pamflet strict secret by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15531_a_16856]
-
comunistă și la regimul de ocupație ce-i constituia suportul. În ce măsură a funcționat, dacă a funcționat, bufoneria sa în asemenea condiții? Putem vorbi oare de o bufonerie expiatoare a Divinului, care i-ar fi expurgat conștiința de atitudinile puțin onorabile, adoptate sub imperiul vădit al oportunismului, așa cum au încercat unii comentatori "pudici"? Firește, postura bufonului e una de inconformism, de protest. N-am putea nega o anume ambiguitate a unor texte encomiastice ale autorului Scrinului negru, care n-a renunțat complet
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
pornește dinăuntru, dintr-o stare de spirit a unui individ "oarecare" și tocmai prin aceasta exponențial, spre a opera necruțător în sfera vieții publice, de atîtea ori lunecoasă, amăgitoare, predispusă a-și mistifica propriile principii. Astfel "mama legilor" actuale, Constituția adoptată în 1991, este luată nu o dată peste picior, prin elementara confruntare, de o candoare insidioasă, a prevederilor ei cu fenomenologia socială arhicunoscută. "România este stat național și rațional,/ suveran și independent,/ unitar și imprevizibil./ România este stat de drept,/ democratic
Absurdul ca instrument by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15535_a_16860]
-
construise o lume a lui din care, cu încăpățînare, n-a vrut să mai iasă. Și totuși, acest autor își dobîndise, imediat după debut, la primele volume de versuri publicate, reputația de "modernist": sub influența simbolismului francez triumfător, tînărul poet adoptase versul liber, strofa de fantezie, mergînd de la 2 la 40 de versuri, renunțase la toate constrîngerile metrice tradiționale, dar, mai ales, făcuse din visarea impenitentă și continuă unica temă a poemelor sale. Isus și Pan (1903), Umbre (1907), Doamna nopții
SCRISORI PORTUGHEZE - Teixeira de Pascoaes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14392_a_15717]
-
visarea impenitentă și continuă unica temă a poemelor sale. Isus și Pan (1903), Umbre (1907), Doamna nopții (1909) atestă un înnoitor al versului și al limbajului poetic portughez. Ce contează! Anii trec, poetul se cufundă în lumea sa cețoasă și adoptă postura unui mag. În textele teoretice (Spiritul lusitan și saudosismul - 1912, Geniul portughez - 1913 etc.), verbul lui devine profetic și anunță o viitoare renaștere spirituală a țării sale. Atunci cînd majoritatea intelectualilor contemporani nu găseau suficiente lacrimi ca să plîngă înapoierea
SCRISORI PORTUGHEZE - Teixeira de Pascoaes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14392_a_15717]
-
reflectă perioada de început a cenaclului." Ceea ce înseamnă că răscolirea arhivelor ori a ziarelor rămâne un concept de netulburat pentru structura unei ediții critice, modelate după preceptele sale ideale. Cu asemenea încrâncenare sau orgoliu benefic, printr-un raționament firesc, ritmul adoptat între 2001, trei volume de poezie și două de teatru, antum și postum, până la volumul de proză, din 2002, asigură finalizarea cât mai rapidă a ambițioasei lucrări prin ultimele două volume, unul de teatru, proză, versuri pentru copii și tineret
Prozatorul-poet by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14403_a_15728]
-
semnificațiilor narațiunii. Literatura sonatelor beethoveniene este extrem de generoasă în această privință, permițând abordări diverse și interesante, ceea ce ne-a atras atenția asupra maturității atinse în prezent de către tânărul interpret, la cotele unui profesionalism deja constatat, fără ostentație însă. Surprinzătoare, atitudinea adoptată în muzica chopiniană pare să refuze sentimentalismul și comunicarea lirică, patosul și, în esență, romantismul atât de clar exaltat prin tradiția interpretativă a acestei muzici. Toma Popovici îi investighează, cu rezultate convingătoare, logica formală, lirismul delicat sau nervul unui discurs
Profesionistul by Grigore Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14443_a_15768]
-
franțuzoaice. Face un apel ferm la salvgardarea obiceiurilor neaoșe, la împotrivirea față de moda apuseană, la apărarea "osiei românismului". Pentru ca pericolul să nu mai vină de la clasele avute, sensibile la modă, ideea salvatoare ar fi - scria P. Ispirescu - ca acestea să adopte tradițiile populare, spre exemplu, "să se joace în saloane Călușarii, Bătuta și Brâul", adică dansurile naționale. Ca exemplu de tărie în păstrarea obiceiurilor străvechi îi dă pe evrei: "Dar rele, dar bune, el șevreulț le ține cu toată încăpățânarea". Credea
Tradiții - Pomul de Crăciun by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/14424_a_15749]
-
dar bune, el șevreulț le ține cu toată încăpățânarea". Credea că pomul de Crăciun va diminua importanța obiceiurilor neaoșe. Steaua, colindele cu Moș Ajunul, cu icoana Nașterii Domnului, cu Vasilică, cu sorcova, cu Vicleimul și de aceea propunea să se adopte o atitudine severă față de străinisme: "să ne împotrivim, fățiș și pieptiș, năvălirii modei și să ne mândrim de vița din care ne tragem". Semnificativ este că apelul lui Petre Ispirescu a avut ecou, o serie de publicații raliindu-se la
Tradiții - Pomul de Crăciun by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/14424_a_15749]
-
confecționat din fier. Revenind la spațiul românesc, menționăm că și revista Familia (din 15/29 decembrie 1902) încearcă, asemeni lui Petru Șpan, să domolească tonul contestatar la adresa obiceiului spunând că el este de origine romanică, fiindcă germanii numai de când au adoptat, în ianuarie 354, calendarul roman au început să sărbătorească, în biserică, Nașterea Domnului. Obiceiul și-ar avea sorgintea în datina romană de a pune, la înverzit și la înflorit, în vase, plante și rămurele de pomi. Obiceiul amintește că la
Tradiții - Pomul de Crăciun by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/14424_a_15749]
-
Pierre Hassner și avînd mai întîi circulație în mediile cehoslovace, care-i vine ca o mănușă doamnei Lovinescu) nu e decît varianta istorică a esteticii ferme, reparatoare și recuperatoare atunci cînd, spre a rămîne fidelă sieși, n-ar fi putut adopta o altă conduită. Uneori ea e lovită deschis, cu umoarea brutală a restaurației. Alteori e recuzată cu un subtil scepticism, cu grimasele unei difidențe de bonton, precum un concept "depășit". Există esteți care, disociindu-se de "patetica naivitate" a Monicăi
Un jurnal est-etic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14463_a_15788]
-
și sensul altor termeni pe care Mircea Scarlat îi folosește în studiul său. Astfel, comparînd pe Bacovia cu Minulescu, criticul afirmă că, în vreme ce primul își asumă (mai înainte era vorba de "asimilare") paradigma poetică simbolistă, cel de-al doilea o adoptă doar: "Ceea ce la alți poeți a fost poză (convenție adoptată, nu asumată), la el devenise o adevărată natură. Iar această natură a culturii a alterat natura originară. Ion Minulescu intra în tumultul cafenelei spre a-și declama, teatral, singurătatea, în timp ce
Noul și adevăratul Bacovia by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/14464_a_15789]
-
aceea de a "creiona, dintr-o perspectivă feministă asumată, principalele tipuri de abordări ale genului în sociologia prefeministă, feministă și postfeministă." în acest fel, autoarea încearcă să dizolve inerțiile din studiile sociologice actuale și să diminueze ostilitatea față de ideile feministe. Adoptând o poziție constructivistă, autoarea pledează, pe urmele Simonei de Beauvoir ("nu ne naștem, ci devenim femei," spunea reprezentanta feminismului francez), pentru ideea că genul, departe de a fi un dat natural, constituie un statut mult mai complex decât am putea
Oftalmologie feministă by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14486_a_15811]