10,318 matches
-
să se termine cu bine... Zguduiala de bază s-a dus. Ce te faci însă cu seismele, cu replicile, mărunte, imperceptibile, deocamdată, ale fenomenului?... În stare să pună din nou serios în mișcare cine știe când alte straturi de dedesubt adormite?... Un prieten, care este și puțin cinic, zice: spune-mi cine se răscoală - categoria socială, adică, plus eventual vârsta și-ți voi spune ce șansă are răscoala în chestiune. Zis și făcut. La ruși, când cu daravera, fostele pionere zeloase
Rău de octombrie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13847_a_15172]
-
avea în visul meu. Am îngenuncheat, ochii mi s-au umplut de lacrimi și brusc m-am simțt inundat de credință, o credință vibrantă, de neînvins. Când m-am trezit, mi-au trebuit două, trei minute ca să mă liniștesc. Încă adormit pe jumătate, repetam: Da, da, Sfântă Fecioară Maria, cred Inima îmi bătea cu putere. Aș adăuga că visul acesta avea un oarecare caracter erotic. Firește că erotismul se mențnea în limitele iubirii platonice. Dar poate că dacă visul s-ar
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
ce alte asemenea povești, copiate, parcă, din O mie și una de nopți, la secțiunea ghinioniștilor cinstiți. Deosebirea e că la noi această secțiune minusculă din lumea tuturor posibilităților {eherezadei se transformă într-o regulă a unui basm modern de adormit neîncrederea alegătorului.
O mie și una de declarații de avere by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13887_a_15212]
-
coste viața sau un picior amputat, cum i se întîmplase cu puține zile în urmă unui vagabond care dormea prin locurile astea, pe unde nu trece decît tăcerea. O să treacă oare vreo locomotivă din acelea care trag douăzeci de vagoane adormite de ani pe alte linii? Ziua poate că s-ar putea întîmpla una ca asta, dar noaptea trebuia să se țină seama de foștii oameni morți de somn. Mai primejdioasă era lumea vagabonzilor arămii care nu-s deloc primitori, care
Omul pierdut(fragment) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13965_a_15290]
-
acela, era mult mai puțin amuzantă decât joaca bună din grădina casei părintești. Numai că aici era altundeva, se afla în lumea largă, la care nu înceta să viseze. Străduindu-se, în patul imens ca pântecele unei balene, să nu adoarmă, să urmărească cu ochii larg deschiși bătălia dintre petele de lumină și cele întunecoase proiectate pe tavan prin fluturarea abia simțită a draperiilor, se vedea undeva departe, în lumea aceea nesfârșită, conducător de oști printre străini, până ce fără să-și
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
cu ochii larg deschiși bătălia dintre petele de lumină și cele întunecoase proiectate pe tavan prin fluturarea abia simțită a draperiilor, se vedea undeva departe, în lumea aceea nesfârșită, conducător de oști printre străini, până ce fără să-și dea seama, adormea. In ziua aceea, după somnul de după-amiază, bunica mi-a legat la gât - semn de supremă eleganță - o funtă mare de mătase albă cu picățele bleu; mergeam în vizită la Ditta Vogelsang, prietena ei din tinerețe. Nu se mai văzuseră
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
se află peste douăzeci create pentru Ballet Cullberg, interpretări senzaționale ale clasicilor ca Giselle (1982), Lacul lebedelor (1987) și Carmen (1992). Coregraf invitat de cele mai importante companii de balet internaționale, Mats Ek a creat, între altele, Frumoasa din pădurea adormită pentru Baletul din Hamburg (1996), A sort of pentru Nederlands Dans Theater (1997) și Appartement pentru Baletul Operei din Paris (2000). Mai multe balete ale lui Mats Ek au fost adaptate pentru televiziune și două dintre ele au primit Premiul
Mesajul lui Mats Ek () [Corola-journal/Journalistic/13988_a_15313]
-
să se termine cu bine... Zguduiala de bază s-a dus. Ce te faci însă cu seismele, cu replicile, mărunte, imperceptibile, deocamdată, ale fenomenului?... În stare să pună din nou serios în mișcare cine știe când alte straturi de dedesubt adormite?... Un prieten, care este și puțin cinic, zice: spune-mi cine se răscoală - categoria socială, adică, plus eventual vârsta și-ți voi spune ce șansă are răscoala în chestiune. Zis și făcut. La ruși, când cu daravera, fostele pioniere zeloase
Rău de octombrie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14011_a_15336]
-
psihologie a bebelușilor - în trecutul îndepărtat se numeau prunci, plozi, dar cine mai știe? - ar urmări cu atenție încotro arată cu degețelul bebelușul sau bebelușa, în ce stil râgâie, cui și de ce zâmbește, cum schimbă de umoare, pe ce parte adoarme. Micuțul are de la naștere amprente digitale, dar nefiind în situația de a semna un angajament și a lua cunoștință de pseudonimul ce-i revine, i se poate, totuși, pune degețelul, înmuiat în tuș, pe prețiosul pergament. Prim, și cât de
Bebeluși și turnători by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10384_a_11709]
-
Dumnezeu. Sunt grâu al lui Dumnezeu și sunt măcinat de dinții fiarelor, ca să fiu găsit pâine curată a lui Hristos. Mai degrabă, lingușiți fiarele, ca ele să-mi fie mormânt și să nu lase nimic din trupul meu; ca nu adormind să fiu povara cuiva. Atunci voi fi cu adevărat ucenic al lui Iisus Hristos, când nici trupul meu nu-l va vedea lumea. Faceți rugăciuni lui Dumnezeu pentru mine, ca să fiu găsit, prin aceste unelte<footnote Notă Pr. Dumitru Fecioru
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
au dat aceia trupurile spre junghiere? Și-a omorât și el mădularele trupului, mădularele cele de pe pământ. Au stat aceia înaintea flăcării focului? A atins și el flacăra faptei. Au luptat aceia cu dinții fiarelor sălbatice? Dar și el a adormit cea mai cumplită dintre patimile omenești, mânia”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt de laudă la Sfântul sfințit Mucenic Vavila, III, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 299) „Care cuvântător va putea împleti
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
tace, se uită la mine, și-o fi zicând: regățenii ăștia îs cam aiuriți... Acum sunt de-ai casei. Am învățat rosturile electrice... contactorii... comenzile... controlerul... oprirea... pornirea... robinetul K 2... frâna directă Oerlikon... Când mai strig Liber!, să n-adorm, și-l văd, și mă aude, mecanicul râde la mine, fără să spună nimic. Van Gogh al meu nu se mai miră... Tăcere în seara înaintată, sclipiri mărunte ale semnalelor... Șinele, pe sute de metri ard, se fac purpurii de
Fochistul (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10454_a_11779]
-
ai furat sau nu, ci începi o dizertație despre producția de "celulare" a planetei, despre cele mai spectaculoase modele, despre ce pregătesc japonezii în domeniu și alte fleacuri menite să abată atenția de la subiectul propriu-zis. Apoi, când vigilența adversarului e adormită, spui că nu ești singurul care fură, că, de fapt, există o noblețe a furtului și că, în general, prost ești tu, cel furat, și nu individul inteligent care te-a deposedat de obiect. O tactică de acest gen a
Cu pucul la Securitate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10507_a_11832]
-
văi, se-apleacă spre stânga, rămâne un timp în propria-i singurătate. Poezia este asociată mai întotdeauna cu tristețea. Bucuria din poezie este legată de suferința fericirii. Furtuna este învinsă, vrăjită de cântec, obosită numai de către poezie. Ea, poezia când adoarme, oferă furtunii ocazia să respire în odihnă, să se liniștească. În corpul poeziei există rațiune nelimitată, contur perfect al verbului de mesteacăn pur, ce trage după sine substantivele lacrimilor care adastă pe pervazul unei ferestre, când privirile neauzite sunt întotdeauna
Înger cu aripi ascunse / Ioan Gâf-Deac [Corola-blog/BlogPost/94307_a_95599]
-
nu văd nimic!... Direcția Generală e de vină!... Ați călărit vreodată?“ Saxofon, jazz, dixilen -, atmosfera de cabaret sugerează substratul muzical în care debutează primul tablou din actul ÎI... Dezordinea tronează că o epidemie de ciumă fără leac. ,,Snoave, povești de adormit copiii... Dar l-am văzut, am văzut rinocerul... Scrie la gazeta, e clar, nu poți nega... Pfff!... Dacă scrie, scrie! Poftim, citește la fapte diverse. Citiți știrea, domnule șef!“ În editură, șef e Domnul Papillon, însă, în spectacolul lui Robert
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
ninsoare O presimțisem acut, ca pe-o durere în coaste Doar pe jumătate adevărată Și fiecare atom de zăpadă sparge liniștea lunii Dând ora exactă-n cetatea de frig. Nu vreau s-o aud și de aceea nu te strig, Adorm precum caii-n picioare Altminteri, dacă te-aș privi, aerul ar sângera Și de-acolo-ar începe clipa încă nerepetată. Parcă n-a mai nins niciodată și zăpada Se face tot mai grea, tot mai grea Precum bolovanul rostogolit înapoi
Poezie by Carmen Focșa () [Corola-journal/Imaginative/3554_a_4879]
-
lacrimă spre rodirea luminii o-auzi cum oftează trupul tău în alte trupuri nepotrivire de caracter totul încape într-o pălărie a mutului om ce-și rupe linia vieții din palmă vreascuri putrezite doar carnea luminii e trează lacrima ta adormiți nebunii în regele lear scapătă grija frumoasă a tresăririi apa părăsită din ciuturi somnul vulnerabil al fecioarelor în așteptarea învingătorilor lasă răsplată învinșilor vicleșug moștenit după trădare bătaie clopotului în liniștea copilăriei mai tânăr cuibului de vulturi împletește-n gard
Poezie by Gheorghe Vidican () [Corola-journal/Imaginative/3416_a_4741]
-
un ditamai rucsacul soios mâncare primită de pomană. Câinii îl privesc și așteaptă. Sandu împarte mâncarea în mod egal, până și câinii sunt mai buni decât oamenii, mormăie el și mâncarea parcă e mai gustoasă. Sandu citește până târziu și adoarme în canal. Ziua de mâine va fi la fel, hoții și boschetarii mișună peste tot, dar nimeni din lume nu e mai în siguranță decât Sandu care zâmbește pișicher prin somn - cine mai are ca el șapte cerberi credincioși încât
Sandu și cei șapte cerberi by Ofelia Prodan () [Corola-journal/Imaginative/3894_a_5219]
-
și multe cimitire țara mea nu mai e în lumea aceasta *** cineva merge pe tocuri prin cer se plimbă de colo-colo caută o nouă destinație neștiută de nimeni să coboare printre alți nori și sori să trezească alți copii să adoarmă alți bătrâni să facă alte planuri mai nesortite eșecului să se mai amuze preț de câteva civilizații cineva merge pe tocuri prin cer când îl așteaptă pe El cel plecat cu erele, cu iubirea, ura, plictiseala să încheie păci și
Poezii by Eliza Macadan () [Corola-journal/Imaginative/3916_a_5241]
-
ruginite în sunet luna picură prin cornul de melc se-aud în fântână îngeri căzând și eu învelit în mătăsile nopții mantii de jar mă-nvelesc privirile singurătății laurii durerii se-ntind în inimă și eu călcând covoare de flori adormind otrava morții din cupe amare pe buzele mele haine prea strâmte vătămătoare vise stârnite din corn tot trupul topind focuri mistuitoare prin fibre în insuficientele mări mai reînviu din cenușă mai ridic ochii la stele mai strig prin pustie să
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/3898_a_5223]
-
De gurile lor lacome și umede, vei striga: „Dar eu vreau pace și liniște, vreau să dorm”. Iar gurile Lor știrbe, cu buze roșii și groase vor râde: „Hâș, hâș!” Să nu-ți faci casa pe o colină. Să nu adormi. Nu. Rămâi cu ochii deschiși, privind în tavan. De sus Va începe să curgă o pulbere albă care te va-mbrăca-n ghips, Lăsând doar ochii și gura afară. Apoi va coborî O femeie de aur, cu patru mâini, patru
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
ochii ei de rubin vor țâșni Două lacrimi cenușii, de mercur, care-ți vor arde retina Iar râsul ei ți se va strecura ca o durere-n urechi: „Hâș, hâș!” Să nu-ți faci casa pe o colină. Să nu adormi. Nu privi în sus. Mai bine ascunde-te Sub birou și așteaptă, înfrigurat, acolo. El va veni, Câinele negru, cu botul roșu de sânge. Va zice: „Scoală-te, Domn al Sabiei și al Securii!” „Care sabie, care secure?” „Neînfrântele Unelte-ale
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
e întotdeauna carne și sânge, sub asfalt Sunt oase de animale și oameni, orașe și sate în flăcări” Apoi cu limba lui aspră te va linge pe față: „Hâș, hâș!” Să nu-ți faci casa pe o colină. Să nu adormi. Nu privi în tavan, nu te ascunde sub birou. Ridică-te, îmbracă-te și ieși în grădină. S-a-ntunecat, Nori negri au acoperit cerul până departe, iar vântul Trece prin frunze turbat și cântă: „Hâș, hâș!” În pădure Mă
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
coroana vișinului și laptop, nevasta mea nu vine săptămâna asta, stă cu strănepoții; parfumul osiilor de lemn ce trec azi prin fața casei trage perdeaua în fața zilei de mâine, în timp ce canonul s-a așezat în pereții albi ai caselor și a adormit pentru totdeauna; iarna te trimite aici să țeși pânze pentru iile bacantelor viitoare; în timp ce zăpada se așeză netulburată de nimeni peste fostele urme, peste fostele vicii, în care picăturile de sânge înviorează noul anotimp, hai să le punem sub lupă
Poezii by Mircea Stâncel () [Corola-journal/Imaginative/3944_a_5269]
-
Horia Gârbea în fiecare poet este cîte un mr. hyde care iese noaptea din trupul bunului dr. jekyll un ticălos nerușinat ucigaș de oameni de treabă și de sine Și nu adoarme pînă cînd acea femeie descărnată nu-și reazemă pe umărul lui capul pe care pielea a putrezit demult simt și eu cum de fiecare dată o fiară țîșnește din profesorul cumsecade gata pentru un șir de masacre îmi spăl mîinile
nu mă numesc william by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/4067_a_5392]