442 matches
-
propagandă! Omul ăsta n-ar fi În stare să...“. Lui Rowe i se păru că Hilfe avea trăsături frumoase, mai frumoase decît ale soră-si, a cărei față angelică era adesea adumbrită de tristețe sau de milă. Privindu-l pe adormit, Începu să Înțeleagă farmecul și puterea de atracție a nihilismului, care nu respectă nici o lege și nu se sinchisește de nimic, nici măcar de iubire. Cu asemenea principii, viața devenea foarte simplă... Înainte de a adormi, Hilfe citise: cu una dintre mîini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
al cancerului. Deci desenarea obsesivă a motivelor florale coincidea cu evoluția bolii. Când i‑am arătat doctorului Petrović desenul, mi‑a confirmat, vizibil surprins, că sarcomul din pântecele tatălui meu arătase Întocmai. Și că eflorescența durase ani de zile. LEGENDA ADORMIȚILOR Rămaseră În grotă trei sute de ani la care se mai adăugară nouă Coranul, XVIII, 25 1. Zăceau cu fața‑n sus pe velința scorțoasă și jilavă, răpănoasă de atâta terciuială și zvârcoleală a trupurilor, iar pe alocuri, unde părul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
sub pulpele țepene ca niște furci.PRIVATE Zăceau cu fața‑n sus, cu mâinile Împreunate pe piept, ca și morții, pe velința muruită și putregăită care se rărise sub povara trupurilor lor, căci arareori mai fremătau printr‑un zvâcnet involuntar adormiții vlăguiți de viață și mișcare, pe deplin adormiți; membrele Îi mai trădau uneori, ce‑i drept, tresăltând pe ascuns, iar pe alocuri velința se subțiase, acolo unde piatra stâncii o bătucise de atâta somn Împovărător, de atâta Încremeneală a trupurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cu fața‑n sus, cu mâinile Împreunate pe piept, ca și morții, pe velința muruită și putregăită care se rărise sub povara trupurilor lor, căci arareori mai fremătau printr‑un zvâcnet involuntar adormiții vlăguiți de viață și mișcare, pe deplin adormiți; membrele Îi mai trădau uneori, ce‑i drept, tresăltând pe ascuns, iar pe alocuri velința se subțiase, acolo unde piatra stâncii o bătucise de atâta somn Împovărător, de atâta Încremeneală a trupurilor, ori când mai palpitase lutul trupului, când mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
atâta somn Împovărător, de atâta Încremeneală a trupurilor, ori când mai palpitase lutul trupului, când mai fojgăiseră oasele, căci velința putredă și rugoasă se mâncase de la duritatea diamantină a stâncii grotei. Zăceau cu fața‑n sus În tihna tihnită a adormiților, iar zvâcnirea membrelor În bezna vremilor muruise velința jilavă de sub ei, mușcând urzeala părului de cămilă, care se mâncase temeinic, așa cum doar apa sapă În piatra dură. Zăceau cu fața‑n sus În bezna beznelor din dealul Celionului cu mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
visului, nu se Întrezărea semiluna verzuie a ochilor pieriți, căci bezna era deplină, bezna jilavă a timpului, negura veșnică a grotei. De pe ziduri și din bolta peșterii se prelingea apa veșniciei, susurând lin pe vâna stâncii, precum sângele În venele adormiților, iar uneori stropii cădeau pe trupurile lor trudite, pe chipurile lor Încremenite, râurind printre ridurile frunții Înspre scoica urechii ori oprindu‑se În arcada pleoapelor, după care se scurgeau precum lacrimile În găvanele străvezii ale ochilor, ca apoi să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
prietenul său, Malhus, se va deștepta primul, dintr‑odată, ca pălit de adierea timpului și a cugetului. Mai Întâi va auzi susurul apei din bolta grotei, mai Întâi va simți ghimpele din inima sa. Scăldat În tihnă, cugetul său de adormit trudnic, cugetul său cufundat În bezna jilavă a grotei nu se putea dezmetici numaidecât, căci trupul i se vlăguise de atâta tihneală, iar sufletul Îi era bântuit de vedenii. Chemă În sinea sa numele Domnului și chemă În sinea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
aici se află, În afară de microfilme, și zeci de mii de cărți În care se vorbește indirect sau direct despre genealogii, apoi reviste de specialitate sau lucrări de istorie ș.a.m.d. (Duga, 19‑23 mai 1981). Legenda despre Cei șapte adormiți din Efes provine evident din Coran, iar la Începutul secolului al VI‑lea a fost consemnată și de autorul sirian Saruga (De Peris Ephesi). Grégoire de Tours (a murit În 594) considera, ca și Saruga, că acea trezire fusese o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de autorul sirian Saruga (De Peris Ephesi). Grégoire de Tours (a murit În 594) considera, ca și Saruga, că acea trezire fusese o dovadă a Învierii morților (De gloria confessum). O variantă pe tema Învierii se află În Talmud, aici adormitul se trezește după mai bine de șaptesprezece ani. Această legendă va fi prelucrată și de scriitorul arab Taufic al‑Hakim, În drama cu titlul „Peștera“. Dacă nu mă Înșel, el va fi primul care‑o va introduce În subiectul textului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
În subiectul textului pe Priska, fiica regelui Decie, a cărei tiză, de asemenea fiică de rege, fusese În urmă cu trei sute de ani reîncarnarea primeia. Într‑un comentariu la romanul lui Jan Potocki Manuscrisul de la Saragosa se află mențiunea: „Șapte adormiți, șapte tineri nobili din Efes, conform legendei, fuseră de prigoana lui Decie (anul 250) Într‑o peșteră din dealul Celionului. După anul 230, iar după o altă versiune după anul 309, ei se vor trezi, dar vor muri imediat, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
optsprezecea surate care poartă titlul „Peștera“: „Unii vor zice: / Fură trei și patru cu câinele; Unii vor zice: / Fură cinci și șase cu câinele. Unii vor zice, vrând să pătrundă taina: Fură șapte și cu câinele opt.“ După cum vedem, numărul adormiților nu este unicul mister al acestei legende. În privința versetelor din mottoul povestirii, D. Mason dă următoarea explicație, referindu‑se la M. Hamidulah: „S‑au adăugat nouă ani, pentru a se stabili un echilibru Între anii lunari și cei solari“. În ce privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
natură! Lăsați‑mă să fantazez, doar cu asta mă mai consolez, că mi‑aș afla veșnicia În dumneata și cu dumneata...“ CUPRINS TABEL BIOBIBLIOGRAFIC ........................................................ 7 SCURĂ AUTOBIOGRAFIE ............................................................ 9 ENCICLOPEDIA MORȚILOR SIMON MAGUL .......................................................................... 13 ONORURI POSTUME ................................................................... 32 ENCICLOPEDIA MORȚILOR ......................................................... 40 LEGENDA ADORMIȚILOR ............................................................ 65 OGLINDA NECUNOSCUTULUI ....................................................... 86 POVESTEA CU MAESTRUL ȘI DISCIPOLUL ....................................... 97 SLAVĂ CELUI MORT PENTRU PATRIE ............................................. 105 CARTEA REGILOR ȘI A NEBUNILOR ............................................. 110 TIMBRE ROȘII CU CHIPUL LUI LENIN ............................................ 146 POST‑SCRIPTUM ........................................................................ 157 Coperta: Redactor: . Simon Magul este varianta unei legende
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
iar ceilalți păstrară tăcerea, respectând durerea acestui om, pe care toți îl iubeau și îl admirau. Cand vorbi din nou, parcă avea un nod în gât. — M-am rugat la Taaroa și la Tané că el să nu fie decât adormit, insă două zile mai târziu timpul s-a mai încălzit și am început să ne depărtam de acel infern îngrozitor. Vocea i se franșe. Și când soarele a început să încălzească, a disparut și înțepeneala corpurilor, iar puțin după aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fată dragă, în fiecare an, ceva care nu mai vine... Nu înțeleg, Bică. De ce nu intră niciodată și la mine? Vine numai noaptea, în timp ce eu dorm și oricât m-aș strădui să stau trează parcă îmi aruncă cu praf de adormit. Mă prinde somnul și mă trezesc dimineața înciudată, fără să mă pot bucura de jucăriile lăsate în jurul bradului. Tu pricepi ceva din asta? Uite, a fost la Dan, acum a intrat la Ema și să vezi că la mine iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și nepricepute care cuprind oarecum deodată, mă uitam fascinată când el pe scaun dansa cumva cu palmele, încadrându-și fața după tehnica videoclipurilor, era așa de frumos, că desigur n-am mai plecat și m-am băgat în patul lui adormit și așteptându-mă și ferindu-și gura, trăgându-mă de păr, ah... de ce mă mai chemi? De ce mă mai chemi? Am venit pentru că m-ai chemat, mi-a spus Marius, și eu știam că noi suntem conectați cumva, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
nimic altceva decât că ea căuta ceva ce nu mai putea să grăiască. Trebuia să fie pe undeva prin oraș, drept pentru care, într-o zi, plecă hotărâtă la drum. Din ciorchinele de îngeri de pe umărul drept, unul îi căzu adormit în poală. Mașinile se fereau din calea ei cu spatele înainte, clipind din stopuri și semnalizându-și trecerea cu piuituri, se cățărau pe stâlpii de telegraf. Tramvaiele își modificau traseele, luând-o direct pe caldarâm, cu pantograful bălăngănind, trecătorii își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
albă mulată de pe crestele valurilor. Un șarpe muzical cu o lungime cât lățimea Dunării. Cântecul se unduia odată cu trupul după formele apei. Valuri de hulă, unde line, vârtejuri. Și câte un plescăit de coadă. Se înfiripară goale în fața celor doi adormiți niște fete cam de vârsta lor, cu plete până la călcâie de culoarea stelelor sau a Dunării. Una singură, pitică, trebuie că abia trecuse într-a V-a în gimnaziul Dunării, avea părul albastru prin care înotau pești. Nouă fete care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a unui Pește!). Dacă ar fi știut că în clipa aceea gângania miriapodă va fi martora unui eveniment cosmic cu conotații mistice, la care și ierarhiile zeităților Cerului și ale Pământului, Elfii și Îngerii Deva, Serafimi și Zânele, urdoarea ochilor, adormiții veacurilor ce așteptau să se nască umilul grăunte în care dormea pentru o zbatere de vreme, iute cât o clipire, roata Destinului! Răsărea soarele. Deosebit decât celelalte răsărituri, pentru că era muzical. Și, ca în orice orchestră, în acea zi fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
oricine cu ochiul liber. Vorba lui Dendé, vă respect pe voi, pentru că luptăm pentru o cauză comună, dar mai mult mă respect pe mine însumi, așa că n-am să mă las indus în eroare de povestioarele astea care nici de adormit copiii nu sînt bune. Le-a zis-o în buză chiar la Baricadă, în timp ce cîțiva dintre ăia cu banderole la braț îl pansau pe unul de al lor, chipurile rănit la piept. Nu vedeți că n are nimic, ce-i
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
apă, mâluri bogate și mult pește, lunca și așa foarte mănoasă și râvnită de mulți, pentru pământurile sale de neprețuit. Într-o tăcere deplină și sub formă de șir indian, Ochenoaia, fetele-i mai mici, cumătra Aglaia și cu Va (adormit, cărat cu deosebită gingășie În spatele bărbătesc al Didiței) mergeau tăcuți spre Rămășița. Rămășița era o baltă destul de mare care se formase Într-o adâncitură naturală, plină cu lăstăriș crescut anapoda, mărginită de plopi pitici cărora puteai să le numeri frunzele
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
foc. Cealaltă ar fi fost bocnă dacă nu m-aș fi ghemuit lângă oaia aia bălțată cu mielul ei biata de ea ! -pe o parte mielul, pe cealaltă eu ! Și zău că era mai cald decât în cojoaca mea ! Repede, adormitule ! Se-ntâmplă ceva ! Dacă-mi spui iar de nu știu ce stea am mormăit eu să știi că te bat ! Stai acolo, taci odată și nu-mi mai spune de stele care luminează, care merg, care stau și nu mai știu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
papuci’ Maicii Domnului! Într o noapti o Întrecut măsura șî când o agiuns acasî - așă, mai spri zâu’ - l-o Întâmpinat fimeia cu melesteu’. Da’ așă di tari l-o pălit În numili Tatălui, cî o chicat gios șî o adormit pi loc... Când s-o trezât, a doua zî, așă cam pi la chidii, Îmbla tehui șî ochii Îi fugeu În tăti părțâli, așă cum Îmblî sticlețî primavara. Da’ undi l-o pus necuratu’ sî cânti „Trăiascî Regili”. Dupî o
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-te, frate, de povești... din care noi nu pricepeam o iotă. Iar pe noi ne aștepta căpitanul cu rezultatul misiunii Împlinite. Și aveam multe să-i spunem... Norocu’ nostru o fost că, spre ziuă, cei doi - Ivan și Petea - o adormit pe marginea drumului, de puteai să tai lemne pi dânșii... Și amu iaca ne-am văzut, Petrachi băiete, tocmai Într-o noapte ca aceea - a Încheiat vorba tata Toader, punându-i mâna pe umăr... ― Uite ce minuni poate să facă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
stinse, liniște, fără copii la prezentare"). "Fără copii la prezentare" m-a aruncat în brațele disperării. Mi-am adus însă aminte că nimeni nu-mi luase titlurile de depravat și pușlama și, cât ai clipi, am început să joc rolul adormitului pe sofaua cam paradită a Ninetei. Magiciana Olimbiada a înghițit hapul, așa că, vă imaginați, eram în al nouălea cer: mai tare decât magicienii! Ninetistele, curioase și respectuoase, au uitat că erau de genul feminin, atât de mare era liniștea. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
scoate la iveală un alt ritm, o relație fabuloasă între actori, o înmuiere a limbii, a reacțiilor. Între ei, se rătăcește un ungur, ambițiosul Fennek. Învolburat, plin de sine, dinamic în limba de neînțeles care se prăvale peste bieții și adormiții moldoveni, Fennek vrea să joace tot. Spre năuceala completă a celorlalți. Care nu pricep o iotă, dar înțeleg tot! Ambiguitatea sensurilor folosită din plin de Shakespeare și speculată în traducerea lui Andrei Marinescu este dublată pe de o parte de
Homo ludens! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6763_a_8088]