75 matches
-
comunicare cu cele din domeniul lingvistic, atît sub aspectul focarelor de influențare, cît și sub cel al modalităților în care s-au produs înrîuririle. Dacă în cazul limbilor romanice și al celor germanice recurgerea la noțiunile de "strat", "substrat" și "adstrat" pare normală (în ciuda caracterului oarecum simplificator), s-ar părea că există situații, precum cel al limbii neogrecești, în care lucrurile se prezintă altfel. Neogreaca este singura urmașă ("fiică") a limbii vechi grecești, dar a cunoscut faza intermediară a limbii grecești
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de la minoici), iar aceste ele-mente reprezintă substratul limbii grecești în toate fazele existenței ei. Desigur, toate elementele pătrunse în greacă după faza bizantină din alte limbi (din turcă și din limbile occiden-tale, în special din italiană, franceză și engleză) alcătuiesc adstratul neogrecesc. Limba latină și limbile romanice Latina Prin sintagma numitoare limbi romanice se înțelege un grup de idiomuri europene care își au originea în limba latină populară și, prin aceasta, au o structură gramaticală provenită din cea latină, precum și elemente
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
origine și prin limbă s-au stabilit în diverse zone ale Italiei. În plus, în perioada medievală, au existat foarte multe orașe-stat, cu granițe închise, ceea ce nu a permis circulația oamenilor și a favorizat diferențierile locale. Dintre influențele germanice de adstrat, mai importante au fost cea ostrogotă, cea lombardă și cea francă. Italiana are trei grupe mari de dialecte: nordice (din care un subgrup îl reprezintă dialectele galo-italice, apropiate sub unele aspecte de limbile provensală și franceză), centrale (din care face
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
andare !), ca în limba română. În domeniul lexicului, italiana se caracterizează, la fel ca toate limbile romanice sudice, printr-o mare productivitate a sufixelor diminutivale, augmentative și peiorative. Unele cuvinte latinești au fost moștenite numai de italiană, iar, la nivelul adstratului, există elemente de origine germanică, pătrunse în epoci diferite (bando, fiasco, rocca etc.), de origine arabă (ammiraglio, azzuro, dogana, limone etc.) și de origine greacă bizantină (ancona, gondola). Primele texte în italiană datează din secolul al X-lea, ulterior folosindu
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
latinei sau a limbilor regionale în redactarea actelor oficiale și impunîndu-se franceza ca limbă oficială unică. Deși dialectele franceze se deosebesc foarte mult între ele, trăsăturile lor de bază le unesc, aceste trăsături fiind de obicei atribuite substratului celtic și adstratului germanic. Franceza are un sistem vocalic bogat cu patru grade de apertură, cu opoziții bazate pe cantitatea vocalică. O caracteristică a limbii franceze sînt vocalele nazale, care se regăsesc și în limba portugheză. Unul dintre fenomenele importante pe care le-
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
limbi, fiindcă sînt de fapt numai două variante, în ciuda unor tradiții locale în parte diferite în ceea ce privește normele limbii scrise 47. De fapt, atît dialectele flamande cît și cele olandeze au stratul alcătuit din limba francilor, care reprezintă principalul element de adstrat pentru franceză, iar substratul este alcătuit în principal din insule celte și latine, la fel ca în cazul limbii engleze. Toate aceste dialecte au, la rîndul lor, mari afinități cu grupul de dialecte germane care alcătuiesc germana de jos, fenomen
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
a luat naștere o limbă germanică cu pronunțate trăsături particulare. Invazia vikingilor, din secolul al IX-lea, și îndelungata ocupație normandă de peste 200 de ani (după anul 1066, cînd normanzii vorbeau un dialect al limbii franceze) au adus elemente de adstrat numeroase și importante. Limba engleză veche avea o structură gramaticală preponderent sintetică, cu un sistem flexionar foarte bogat, care însă, începînd cu epoca medie, a fost treptat înlocuit de construcții analitice, încît faza modernă este caracterizată toc-mai printr-o accentuată
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
v(re din daneză. Situația urmează același model în cazul limbilor franceză și italiană din familia romanică, care uzează de aceleași auxiliare și la aceleași timpuri, acestea fiind și limbile neolatine ce atestă la nivelul lexicului o însemnată pondere a adstratului germanic. Pentru redarea timpului viitor, idiomurile germanice prezintă mai multe tipuri, uneori cu situații complexe în interiorul aceleiași limbi. Germana prezintă sub acest aspect situația cea mai simplă, deoarece uzează de prezentul auxiliarului werden "a deveni" urmat de infinitivul verbului de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
εt], care are în compunere tjugo [΄ç(:gu] "douăzeci" și en [en:], ett [εt:] "unu", aceste două forme fiind numeralele pentru genul comun și pentru neutru. Modelul descendent în cazul numeralului compus din norvegiană, dar și importantul compartiment francez al adstratului, explică de ce engleza se depărtează de tipul germanic, căci numeralul în discuție are aici expresia twenty-one [΄twenti-wan], cu aceeași structură din nynorsk și din suedeză, iar nu pe cea din franceză care conține conjuncția "și" (vingt et un66), dar este
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și Solomon și ca limbă oficială în Vanuatu. În epoca actuală, pe măsură ce limbile de comunicare internațională (în primul rînd engleza) sînt folosite în aspectul lor autentic, folosirea pidginurilor se reduce mereu. Partea a treia Temeiuri ale unității culturale și lingvistice Adstratul germanic al limbilor romanice În urma expansiunii din patria lor primitivă aflată în zona Mării Nordului și Mării Baltice, o parte dintre triburile germanice s-au stabilit la est de Rin și la nord de Dunăre, ajungînd astfel în vecinătatea unora dintre provinciile
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
romanice au cunoscut, pe lîngă influența veche germanică, a unor limbi germanice astăzi dispărute, și influen-ța limbilor germanice moderne, îndeosebi a limbilor germani-ce de vest, căci din grupul celor nordice au pătruns puține elemente. Desigur, și acestea sînt elemente de adstrat, dar cu alt statut decît cele vechi și repartizate pe cele două niveluri ale fiecărei limbi romanice: nivelul popular și nivelul literar, căci, de data aceasta, la nivel popular, influența germanică a fost exclusiv regională și exercitată în zone restrînse
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
alt statut decît cele vechi și repartizate pe cele două niveluri ale fiecărei limbi romanice: nivelul popular și nivelul literar, căci, de data aceasta, la nivel popular, influența germanică a fost exclusiv regională și exercitată în zone restrînse ale romanității. Adstratul latin al limbilor romanice După constituirea lor, limbile romanice au cunoscut, în diferite faze ale evoluției, influența limbii latine literare, care reprezenta corespondentul cult al aceluiași idiom pe care îl moșteniseră în elementele lui de bază la nivel popular, corespondent
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
latinei și mîndria originii romane au generat, pe terenul culturilor reprezentate de toate limbile romanice, curente latiniste, cărora li s-au opus apoi orientări ce vizau temperarea receptării elementelor din latină sau reîntoarcerea la formele latine în cazul elementelor moștenite. Adstratul neolatin al limbilor romanice Lexicul limbilor romanice s-a îmbogățit și prin împrumuturi de la una la alta, atît la nivel popular, prin contactul dintre populații (în cazul celor occidentale), cît și la nivel literar. Importanță deosebită are împrumutul realizat pe cale
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
originea în portugheză sînt de același tip: autodafé, baiadera, caravella, marmelatta etc. Desigur, influențele reciproce sau univoce exercitate de limbile romanice unele asupra altora contribuie la întărirea apropierii dintre ele, alături de influența latină pe care au cunoscut-o la nivelul adstratului, întregind concordanțele conferite de originea comună. Pe de altă parte, prin manifestarea unei intense înrîuriri a limbilor romanice occidentale asupra limbilor europene din alte familii, romanitatea contribuie la desăvîrșirea unui proces de comunicare internațională fundamentat statornic de limba latină. Comunicarea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
influențeze constant și intens toate celelalte limbi din familia germanică, precum și celelalte limbi europene. Engleza a devenit astfel, precum altădată latina și, mai tîrziu, franceza, un element unificator în cadrul familiei limbilor germanice și, în același timp, pentru toate idiomurile europene. Adstratul latin și romanic al limbilor germanice Elementele latine au pătruns în limbile germanice în mai multe epoci și în mai multe moduri, cel mai vechi strat fiind din primele secole ale erei creștine, cînd, pe cale vorbită, în germana de sus
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
conditio, -onis, fiindcă l-au preluat de obicei din franceză, iar, uneori, din italiană. Rolul de mijlocitor al limbilor romanice pentru lexicul comun european nu se rezumă însă numai la elementele ce pornesc de la limbile clasice. Datorită numeroaselor componente de adstrat de origine germanică, unele limbi romanice au putut furniza altora și cuvinte ce pornesc de la asemenea elemente, cuvinte care au fost transmise chiar și limbilor germanice moderne. Astfel, de exemplu, italiana a împrumutat din longobardă cuvîntul balco (< long. balko), păstrat
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
engleza (balcony), neogreaca (balkóni, μπαλκόνι). În alte cazuri, acest cuvînt a ajuns prin intermediul francezei: neer. balkon, germ. Balkon, iar, prin franceză și germană, în daneză (balkon [bal΄koη], norvegiană și suedeză (balkong [bal΄koη]). Nu numai elemente lexicale din vechiul adstrat germanic au fost răspîndite în limbile europene prin mijlocirea unor limbi romanice, ci și unele împrumuturi germanice tîrzii. Astfel, de exemplu, după ce a preluat din norvegiană cuvinte precum fiord (< norv. fjord > germ. Fiord, Fjord, engl. fiord, fjord), ski (< norv. ski
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
căci, ceea ce particularizează franceza nu ține de romanitate, ci apropie, din punct de vedere tipologic, această limbă de idiomuri din alte familii de limbi, îndeosebi din familia germanică, fapt explicabil prin prezența elementului germanic într-un cuantum foarte ridicat în adstratul limbii franceze 92. Pe de altă parte, substratul celtic (galic) ce caracterizează franceza are la rîndul lui un rol în acest sens. Evoluția fonetică a latinei din spațiul francez a fost marcată puternic de acest substrat celtic, existent și în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
valoare a pronumelui și-a pierdut relevanța. Cu toate acestea, în această limbă nu s-au creat alte mijloace pentru marcarea expresă a reverenței, așa cum s-a întîmplat în alte limbi romanice (italiană, spaniolă, portugheză, catalană). Caracterizată printr-un puternic adstrat germanic, franceza are încă din perioada veche numeroase elemente din limbile germanice (circa 600 de cuvinte, mai ales france). Apoi, de-a lungul timpului, franceza a împrumutat alte ele-mente din diferite limbi germanice (precum daneză, norvegiană, neerlandeză -flamandă și olandeză-
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
faze ale aspectului literar. De aceea, în cazul limbii române literare, continuarea latinității în formă romanică nu a însemnat renunțarea la latină, ci, dimpotrivă, regăsirea latinei, nu numai ca limbă clasică model, dar și ca mijloc de combatere a unui adstrat nespecific cu dominante slave și neogrecești. Deși marcată de aceste împrejurări speciale ale formării și dezvoltării ei în epoca veche, limba română literară modernă a putut atinge parametrii de comparabilitate cu limbile romanice literare occidentale, prin eforul conștient și tenace
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Coșeriu, Prelegeri și conferințe, Iași, 1994, p. 119-144. 92 Romanistul Walter von Wartburg (Aufgliederung...) crede chiar că factorul principal care a dus la fragmentarea latinei și la apariția unor limbi romanice diferite se datorează cuantumului diferit al elementului germanic de adstrat în provinciile vechiului Imperiu Roman. 93 Para una semántica diacrónica estructural, în Eugenio Coseriu, Princi-pios de semántica estructural, Editorial Gredos, Madrid, 1986, p. 53-54. 94 Și limba engleză are mai multe straturi de elemente latine, unul ținînd de substrat și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
vechiului Imperiu Roman. 93 Para una semántica diacrónica estructural, în Eugenio Coseriu, Princi-pios de semántica estructural, Editorial Gredos, Madrid, 1986, p. 53-54. 94 Și limba engleză are mai multe straturi de elemente latine, unul ținînd de substrat și altul de adstrat, dar aici nu există aceeași organizare sistematică a faptelor ca în limbile romanice, deoarece atît faptele de substrat cît și cele de adstrat se prezintă într-o manieră complexă și cu un grad redus de sistema-ticitate. 95 Asupra acestei probleme
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Și limba engleză are mai multe straturi de elemente latine, unul ținînd de substrat și altul de adstrat, dar aici nu există aceeași organizare sistematică a faptelor ca în limbile romanice, deoarece atît faptele de substrat cît și cele de adstrat se prezintă într-o manieră complexă și cu un grad redus de sistema-ticitate. 95 Asupra acestei probleme, vezi și R. A. Budagov, Problemele studierii limbilor literare romanice, Editura Științifică, București, 1962. 96 Problema afirmării romanității a fost abordată în laturile ei
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
alb. modhullë)"," rom. "măgură" nu "*măgulă" (alb.magulë)"," rom. "viezure" nu "*viezule" (alb. vjedhullë) etc"." Deci, cuvintele românești provenite din substratul tracic/preroman (ca și cele ale stratului latin) nu au păstrat sunetul l intervocalic, ca în cazul cuvintelor din adstratul slav (postroman) precum "milă" (< sl. "mila")", silă" (< sl. "sila")", pilă" (< sl. "pila"), nu *"miră, *siră, *piră." Demonstrarea apartenenței cuvintelor românești comune cu cele albaneze la substratul autohton desființează în mod irefutabil ipoteza Roesleriană a intrării în limba română a cuvintelor
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
fiind o limbă romanică sau neolatină. La formarea acesteia, rolul principal l-au jucat cele trei componente principale: stratul romanic, substratul presupus daco-moesic (format în mare parte din vocabular împărtășit de limba albaneză, cel puțin aproximativ 160 de lexeme) și adstratul slav. Repartizarea vocabularului de proveniență din cele trei straturi este reflectată în vocabularul limbii române moderne în felul următor, potrivit unei statistici anterioare, făcută de lingvistul Dimitrie Macrea: compoziția etimologică a 49.642 de cuvinte și variante înregistrate în DLRM
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]