123 matches
-
Concluzii pentru cultura României întregite). Pe de altă parte, moralistul desenează cu o peniță acidă o tipologie unde se detașează în prim-plan „tipul politic”, sinonim cu lăcomia de putere, violența și agresivitatea, întrupare a politicianismului setos de autoritate și adulație, inspirator al celor mai negre fanatisme, stăpânit de instinctualitate și bizuindu-se pe „solidaritatea pumnilor” (Tipul politic, Ciomagul candid). Înrudit cu el este patronul „omnicompetent”, care se vrea lingușit, maestru al tuturor „învârtelilor” și al corupției (La minister) sau parvenitul
ZARIFOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
lui Emil Cioran și plimbări cu Monica Lovinescu etc. Distanța aristocratică și comentariul acid caracterizează multe comentarii ale memorialistei. La dineul pentru Eliade, doctor honoris causa la Sorbona, diarista remarcă: „Toată seara, nota pariziană s-a pierdut în concertul de adulații în stil românesc, cu care cei prezenți îi înconjoară pe cei mari”, tot atunci sesizează „noua atitudine românofilă” a lui Eugen Ionescu, care, evocând timpul când împreună cu Eliade și Cioran inaugurau o generație, declara: „Dacă România nu ar fi fost
STOLOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289963_a_291292]
-
, săptămânal satiric apărut la București, în două serii, în 1932 și 1933 și din 3 octombrie 1935 până în iulie 1936, sub redacția lui Ion Anestin. La z. se vrea „o revistă de luptă” și un „ecou cetățenesc fără adulație politică, fără ocolișuri spre sud, spre nord, spre dreapta sau spre stânga”. Rubrici: „Zvonuri, șoapte, strigăte”, „La microscop”, „Povestea vorbei”, „Mica publicitate”, „Cupletul săptămânii”, „Cronica” (literară, mondenă, diplomatică, muzicală, a ecranului, a culiselor). Ilustrații semnează Ion Anestin. Numerele sunt tematice
LA ZID. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287732_a_289061]
-
crescuse împreună cu unsprezece frați și surori, peste tatăl bețiv și drogat, peste mama epuizată. Într-o zi, lumea va întoarce în cele din urmă ochii către el. Aplauze. Premii. Reporteri de la ziar. Își va îndrepta chipul spre și, în toiul adulației, își va descoperi echilibrul, va discuta fluent și cu seriozitatea unui intelectual despre părerea sa la televiziune. — Ei bine, știți, eliberarea, așa cum o văd eu, înseamnă să te poți rupe din strânsoarea meschină a superstiției. Problema nu e deloc simplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Road sau ițindu-se de după vreun palmier, când ea se îndreaptă spre vreo petrecere. Lily Parry are o viață socială neobișnuit de activă și oriunde se duce, oamenii sunt bucuroși s-o vadă. Dar trebuie să existe limite, chiar și pentru adulație și deși este un tânăr frumos, nu suportă să i se facă plecăciune. Pentru a-și continua curtea pe care i-o face, Bobby și-a pus în funcțiune o adevărată rețea. Servitori, portari, ușieri, conducători de tonga și legiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
omul, nu poate fi acuzat de duplicitate mai mult decât alți români care îl judecă. Nici că a trăit, a creat și a murit cu vehemență. El a iubit, pur și simplu, cu toată energia lui. Iar iubirea poate fi adulație și ură în același timp, șoaptă și răcnet, duioșie și violență, mulțumire și acuză... Dar niciodată minciună!”. Ce aș mai putea spune acum, când sunt ca orice român cu doliul în suflet, decât să-i aprind cu pioșenie o lumânare
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
nici biografia... Dar anumite lucruri tot se cunosc, adăugă, întorcîndu-se către Hrisanti, și ce se cunoaște e de-ajuns ca să infirme mitologia pe care o construiai adineaori. Nu e adevărat, de pildă, că e cu totul insensibilă la onoruri și adulații. A acceptat, bunăoară, să cânte la Palat. Te rog, lasă-mă să termin, spuse înălțînd brațul. Nu mai am mult. Și nu e adevărat că nu trăiește decât cu gândul la enigmaticul, insesizabilul poet Adrian. Dovadă legăturile care i se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să-mi termin scrisul, de vreme ce oricum nu le aud. Nu merge totul perfect, mai izbucnesc certuri spontane pe motiv de ritmuri diferite de lucru, dar în general funcționează. Ideea scriitorului care lucrează „la adăpost“ de propriii copii, eventual protejat de adulația unei soții dispuse să preia rolul de tampon între el și realitatea ignară, punându-i pe toți să umble în vârful picioarelor pentru că marele om lucrează, mi se pare și astăzi o oroare. Schimbarea aceea nu a însemnat întoarcerea la
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
un bărbat de circa treizeci de ani care se împopoțona și se machia ca o femeie; ba chiar, a ținut el să precizeze, ca Venus. Rezultatul mi s-a părut dezgustător. Toți aveau pentru el vorbe de laudă, vecine cu adulația. Giuliano însă nu izbutea să-și ascundă prea bine antipatia. Cu glas femeiesc, Flaviano a spus: - Nobile senator, tu, care ai o atât de mare trecere la împăratul Heraclion și care îți pui înaintea lui pecetea pe condamnările la moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
dezordinea ei și, în definitiv, mai curînd un fenomen colectiv decît unul social. - Mulțimile sînt smintite, iată cum sună al doilea răspuns. Tenace ca iedera, acest pretins adevăr se transmite din generație în generație. "Craze", spun englezii pentru a descrie adulația hoardelor de admiratori, a fanilor în delir pentru cîte un cîntăreț îndrăgit sau entuziasmul miilor de spectatori de la stadion care se ridică pe dată ca un singur om cînd echipa lor marchează un gol, agitînd pancarte și drapeluri. Tot nebunie
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
critica. Din moment ce specialiștii îl prețuiau, nu putea să-l treacă cu vederea. Toți îi acordau - fără vreun G. Călinescu examen mai adânc, pe simpla vizionare a extraselor și memoriilor - titlul de "muncitor onest". Pomponescu nu-l stima; totuși, sensibil la adulație, nu se putea scutura de impresia articolelor pe care acesta le scria asupră-i. Bonifaciu Hagienuș nu credea deloc că Ioanide e un visător. Îl socotea, dimpotrivă, pozitiv, viclean, corupător de femei. Își exprima în el propriile lui aspirații, agravîndu-se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
adevărul, insistă Hagienuș. Lumea rea măbîrfește, dumneata nu lua în seamă... Știi cum sunt amicii. Eu cunosc pe dinafară lucrările dumitale: casa Chiriadi, casa Penescu, școala nr. 12, Banca populară... - Cu ce te pot servi, domnule Hagienuș? căută arhitectulsă curme adulațiile impiegatului orientalist. - Nu pot să-ți spun în drum, te rog să poftești la mine. - Cînd? - Acum dacă vrei. Nu stau departe. Curiozitatea birui pe Ioanide. Hagienuș locuia într-o casă veche, în fundul unei curți adânci. Odăile erau mari, neîngrijite
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, omil. a XIX-a, IV, traducere, introducere, note și indici de Pr. D. Fecioru, în PSB, vol. 17, Editura IBMBOR, București, 1986, p. 537. footnote>. Dacă în acest mod al promisiunilor deșarte și al adulațiilor, creștinii nu au cedat, prigonitorii au recurs la chinuirea trupurilor lor, uneltind și scornind suplicii inimaginabile. Însă mucenicii i-au înfruntat pe acești persecutori cu forța credinței în Hristos și un curaj pilduitor pentru toate generațiile de creștini de pretutindeni
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
Mare, Omilii și cuvântări, omil. a XIX-a, IV, traducere, introducere, note și indici de Pr. D. Fecioru, în PSB, vol. 17, Editura I.B.M.B.O.R., București, 1986, p. 537. footnote>. Dacă în acest mod al promisiunilor deșarte și al adulațiilor, creștinii nu au cedat, prigonitorii au recurs la chinuirea trupurilor lor, uneltind și scornind suplicii inimaginabile. Însă mucenicii i-au înfruntat pe acești persecutori cu forța credinței în Hristos și un curaj pilduitor pentru toate generațiile de creștini de pretutindeni
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
dar, când acestea veneau, se desfăta. De ar fi putut s-o vadă acum papa Michel și poate și Grace. Receptarea ei în deceniul de după moarte (1987-1997) ar putea face obiectul unei alte cărți, poate întitulată Destrămarea Margueritei Yourcenar, analizând adulația veșnică a adepților ei pe de o parte și criticile din partea multor universitare feministe și critici homosexuali, pe de alta. Cu toate acestea, Yourcenar a reușit să-și păstreze individualitatea și să se asigure că va face parte din istorie
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
petroliere, alimente și unele bunuri de consum. Moscova livra, la rîndul ei, materii prime, în special minereu de fier, gaze naturale și petrol 2292. Cultul personalității și drepturile omului Pe lîngă schimbările din economie, în prima parte a anului 1985, adulația față de președintele român a luat o amploare nemaiîntîlnită. Cultul personalității lui Ceaușescu părea să nu aibă limite. În 1985, el era singurul lider aflat la putere dinainte de 1965 și 42 din cei 47 de membri ai Comitetului Executiv al Partidului
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
funcționale: făceau ceva. Categorial, nu păreau a fi simple mijloace, ci chiar scopuri, după cîți se învîrteau în jurul lor și care păreau să le ofere un sens. Aparatele făceau sens, fantomele nu. Aparatele reprezentau, eo ipso, progresul, de aici și adulația cu care erau tratate; oamenii reprezentau trecutul fantomatic, niște sabotori ai veșniciei. Efectele psihologice ale tehnicii se sinchisesc la fel de puțin ca tehnica însăși. Și-uite așa, încet-încet, nu mai distingem între roboții-roboți și oamenii-roboți niște fantome. Omul a devenit obsolescent
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
trebuie adoptată în această împrejurare. Dincolo de aceste procese, strategia stalinistă tinde să instituie un cult al URSS-ului și al călăuzitorului său. În mod cert venerarea țării revoluției din octombrie nu este o noutate, dar se poate vorbi despre o adulație organizată, începînd cu sfîrșitul anilor patruzeci. Punctul culminant este reprezentat de sărbătorirea celei de a șaptezecea aniversări a lui Stalin în 1949. Savant cu o cunoaștere enciclopedică, fondator al științei moderne, conducător militar genial ... nici un superlativ nu este suficient pentru
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
acum coboară în adâncurile ființei sale și scrie versuri cu rezonanțe de orgă. Avatariile sufletești multiple dezrădăcinarea, incomunicarea, abandonarea în mediu ostil fac din opera sa nu numai un document istoric, ci și unul psihologic. Durerea polarizează speranța și disperarea, adulația și lamentația, dezlegând izvoarele poeziei. Ovidiu se metamorfozează spiritual. Pendulând între resemnare și fervoare, depășește exilul nostalgic și descoperă exilul înnoirii de sine. Izolat de mediul cult din Roma, părăsind teribilismul și narcisismul tinereții, se maturizează prin suferință și însingurare
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Poetul simte teroarea istoriei, dar neagă vinovăția sa legală (error este culpa, nu scelus) și perseverează în tentativa obținerii grațierii și a întoarcerii sale la obârșii. Augustus e numit caesar, sinonim cu autocrator, sau, alteori, emfatic, deus sau caeleste numen. Adulația și lamentația sunt însă semne retorice, cu rol persuasiv, într-un discurs poetic de restitutio in integrum a destinului său schimbat de tiran. Prin atitudinea sa din exil, Ovidiu inaugurează un model atipic de rezistență și reabilitare în fața teroarei istoriei
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ce stătea la baza legislației augustane de ambitu 142, care încerca să rupă cercul de izolare pe care aristocrații vroiau și în mare parte și reușeau să-l creeze în jurul lui Augustus și al guvernanților. Însăși legislația demonstra clar că adulațiile nu erau de ajuns, a fost nevoie de pedepse, pentru ca cei mai încăpățânați să cedeze și să iasă din adăpostul lor de mândrie și dispreț pentru a se dedica din nou vieții publice: nici măcar perspectiva penală nu avea nici un efect
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
sănătatea lui Augustus 403, toți ne așteptam, din partea zeilor, la "favoarea" de a-l lua lângă ei. Și după ce am plecat în exil, nu m-a părăsit această speranță, deși am mascat-o, cum am putut mai bine, cu aceleași adulații la adresa lui Augustus, în care, însă, nu mai credea nimeni (nici măcar împăratul). Mai mult, când îmi venea inspirația poetică, nu ezitam să mă distrez făcând versuri ambigui, în care nu se înțelegea bine unde se termina măgulirea și unde începea bătaia
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Arta chiar și din crimă. Arta rămâne cea mai elegantă sfidare a morții. Grecia antică s - a înnobilat exportând artă și democrație. Cărțile pot avea miros de fân proaspăt. Sau de bălegar. Artistul este un Narcis care se contemplă până la adulație. Creatorul de artă - acest mare surmenat al lumii. Pe scriitorii consacrați îi iau la frăgezit criticii juniori. Artiștii - acești sublimi aruncători de punți. E foarte greu să găsești esențialul. D - apoi să - l și îmbraci în cuvinte. Cioran vorbea despre
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Victor Hugo. Probabil că sânt căci nu-mi închipui că belferii de acolo sânt mai grozavi decât dascălii autohtoni. La noi însă și mulți universitari sau academicieni îmbracă odăjdiile de mari preoți, întinînd și batjocorind cu cea mai perfidă batjocură: adulația (opusul admirației), paginile albe pe care bieții oameni, poeți mai buni sau mai răi, și-au scris versurile. Pe cadavrele lor 114 se celebrează liturghii pe dos, în care un poet ca Nichita Stănescu nu mai este un om care
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
deloc cultură în România. Fiecare punct al situației încîlcite estetico-morale în care ne aflăm este interpretat de ei diametral 115 opus față de "conservatori" și, în cele din urmă, la fel de aberant. Negația pare însă întotdeauna mai inteligentă și mai nonconformistă decât adulația, și de aceea tentația ei apare mai ales la oamenii mai tineri, cărora ideea de responsabilitate a cuvântului scris nu le provoacă insomnii. Am auzit de multe ori ideea că sîntem "o cultură de rahat", și asta din gura unor
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]