202 matches
-
XII, când animozitățile dintre cele două popoare slave au scăzut sensibil din intensitate, în prim plan s-au situat relațiile polono-germane. Moartea unui celebru nobil din Silezia, Piotr Włast (+1155), a fost prezentată drept rezultat al uneltirilor unei principese germane adulterine, cărturarul Kadłubek (1150-1223) a adoptat o ținută antigermană și episcopul de Gniezno Jakub Świnka (1283-1314) a îndreptat împotriva imperialilor o critică nemaipomenit de virulentă. Conform surselor, germanii îi tratau pe polonezi cu aroganță, iar ultimii îi calificau pe • Koz’ma
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
pentru a întreține relații sexuale cu aceasta - ziua a patra). Remarcabil este că, în patru din povestirile rostite de ea, le apostrofează pe femeile rele și needucate, credule și insensibile, și manifestă o îngăduință vizibilă față de cele istețe, chiar dacă sunt adulterine, și ne apare mai mult decât tolerantă cu tinerii și instinctele care îi domină. Pampinea rămâne, de-a lungul întregii opere, „întruchiparea echilibrului însuși”177. „Cea cu părul bălai, întruchiparea eului liber”178, Fiammetta, spiritul ludic al Decameronului, aduce în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Nuova este divizată în nouă părți, și povestește tot despre nașterea și dezvoltarea sentimentului iubirii. Dar Fiammetta este un revers al operei dantești. În timp ce dragostea lui Dante pentru Beatrice era sacră și înnălțătoare, Fiammetta povestește despre concupiscență și o dragoste adulterină distrugătoare. Întâlnim topoi familiari: Fiammetta stă în biserică în sâmbăta Paștelui și este apreciată de privirile laudative ale multor bărbați, observă privirea unui tânăr, deosebit de fermecător, plin de grație și foarte elegant îmbrăcat. Preocupată de reputația proprie, la început manifestă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
medievală și romanul de aventuri.610 Donnele angelicate care ar trebui să fie aceste personaje feminine nu mai sunt întru-totul credibile în puritatea lor, pentru că se pune întrebarea firească de ce aceste femei, care reprezintă virtuți creștine, spun povestiri despre iubiri adulterine. „Nimfele lui Giovanni Boccaccio nu sunt deloc sfinte fecioare ascetice medievale, ci, dimpotrivă, niște tinere vesele, vioaie, care încearcă, cu toate mijloacele să-i poarte spre ispită pe tinerii păstori florentini. Această narațiune, care caută să se găsească sub semnul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
propovăduite tinde către firesc, către normal, către individualizarea feminină atât de dorită. 870 Georges Duby, Evul mediu masculin. Despre dragoste și alte eseuri, traducere de Constanța și Stelian Oancea, Editura Meridiane, București, 1992. 234 Donnele demonicate sunt, fără îndoială, niște adulterine, care dau glas și dezlănțuire instinctelor celor mai ascunse și în același timp firești, dar care găsesc, aproape de fiecare dată, o justificare pentru purtarea lor. Vinovați de decăderea lor morală sunt soții geloși, autoritari, bătrâni sau prea rigoriști (II.10
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
A. Owen, art. cit., p. 302. (trad. n.) 240 măsură, capabil a-l convinge pe naivul soț că se urcase acolo pentru a se lupta cu un om , numai astfel el având șansa de a redobândi vederea. Din trădătoare și adulterină, Mai se convertește în vindecătoare și salvatoare. știe să-l determine pe soț să creadă ceea ce vrea ea, să restabilească armonia inițială și să alunge orice suspiciuni. Mai este o donna demonicata prin infidelitatea de care se face vinovată și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de credulitatea unui călugăr, încât reușește să-l aducă alături pe bărbatul îndrăgit. Teatralitatea ei este impecabilă, intuiția remarcabilă, iar imaginația de-a dreptul debordantă. Eroina se dovedește un spirit anticlerical, este o bună cunoscătoare a slăbiciunilor oamenilor Bisericii, o adulterină fără remușcări și fără moralitate, de aceea mai puțin scuzabilă. Ceea ce-i imputa soțului nu era lipsa virilității, ci a unei origini sociale nobile, meșterul țesător fiind prea burghez pentru 898 Robert O. Payne, op. cit., p. 26. 899 Charles A
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
et je vous promets qu'il ne seră point partagé.»" footnote> În același timp avea însă relații cu Maria d‘Hatefort, iar când prietenul său, ducele de Saint Simon s-a oferit să acționeze ca paravan, regele - deși bisexual și adulterin - remarcă ofensat:"Cu cat rangul meu regal îmi oferă posibilitatea de a obține satisfacție, cu atat mai mult trebuie să mă păzesc de păcate și de scandaluri"<footnote Antonia Fraser, Love and Louis XIV: The Women în the Life of
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
scăzute, în principal din cauza unei prese de scandal devenite peste noapte ostile. Primul moment s-a înregistrat în anul 1870 cînd Eduard a fost implicat într-un proces de divorț unde a fost citat ca martor și unde soția presupus adulterină, Lady Harriett Mordaunt, care s-a dovedit că avea grave probleme psihice, a declarat că și prințul moștenitor s-ar fi numărat printre amanții ei. Pînă să se pronunțe Justiția, Eduard a fost huiduit cu ocazia cîtorva apariții publice. Incidentul
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
creația comică (avem În vedere Îndeosebi cele patru mari comedii - O noapte furtunoasă (1879), Conul Leonida față cu reacțiunea (1880), O scrisoare pierdută (1884) și D-ale carnavalului (1885) - și mare parte din schițe) a scriitorului ilustrează, În principiu, tipul adulterinei și al cochetei. Iar studiul de față, prin valorificarea textului operei, caută să evidențieze un element de viziune artistică, odată cu interesul scriitorului pentru acest tip uman, surprins În versiuni, ipostaze și situații relativ diferite. Semnificativ e faptul că personajul feminin
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
că să vii mai devreme la noapte că-i e urât singură-n casă. JUPÂN DUMITRACHE: Uite mă! Ce Ți-e cu muierea fricoasă! (Strajnic) Da’ Chiriac nu-i aicea?”(s.n.). Așadar, negustorul e Într-atât de permisiv cu amorul adulterin 23 consumat În spațiul conjugal, Încât Îl consideră pe Chiriac «locțiitorul» lui (căruia nu-i poate refuza aproape nimic: „Orice; mă știi cum Țiu la nevastă și la tine.”); În absența stăpânului, plecat mai toată ziua cu afaceri, Îi revine
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
Cadou). A doua soție a amicului Guvidi este „tot așa de tânără și de frumoasă cum era odinioară răposata”, și tot atât de diplomată: schimbă o moșie pe o pereche de cai roibi, prețul real fiind - după cum ușor se poate presupune - amorul adulterin. Mița lui Mandache salvează pielea bărbatului („Aleargă nevasta degrabă, cere audiență la directorul, la secretarul general, la ministru, și cu diplomația ei, mă-nțelegi, Îi traduce pe toții...”, și soțul nu numai că nu-și pierde locul de muncă, ci
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
vuiet! Ce scandal! Ce cronică infernală!...” (s.n.). Bârfirea devine și ea o formă a petrecerii Într-o lume În care grija principală a oamenilor e celălalt. Cu ochiul minții, Zoe vede spectacolul compromiterii ei definitive, al condamnării ei publice ca adulterină, Îngrozită și conștientă de insațietatea concetățenilor ei pentru scandal. Lumea se distrează Însă și la bâlci, la Moși, petrece și jucând cărți sau table, citind ziarul, mergând la teatru ori la circ, călătorind, primind sau făcând vizite, ieșind la Șosea
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
femeie singură, n-ar putea beneficia. Ieșirile la grădină, seara, impun prezența unui gardedam și acesta e, tranzitoriu, Jupân Dumitrache. Căsătoria e o pavăză. Dovadă e Însuși faptul că, În Întreaga creație a lui Caragiale, nici măcar o femeie măritată și adulterină nu este acuzată fățiș de Încălcarea principiilor etice, a convenției maritale. Ca soție ori concubină, ea se poate implica În romanse, În jocuri amoroase, poate traduce, dar discreția rămâne factorul cheie. Soțul poate ști că e Înșelat, dar e necesar
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
lumii lor e Însă faptul că numai femeile traduc În amor. Nici măcar unul din mulțimea personajelor masculine (aflat În postura de bărbat Însurat) - ce constituie fauna operei scriitorului Caragiale - nu caută aventura amoroasă, nu se angajează În iubiri nelegitime. Sunt adulterine femei din elita târgului de provincie, femei din mahalaua bucureșteană, femei ca Veta, Zoe, Mița, Didina și atâtea alte personaje din schițe. Sunt și Încornorați, cum e Dumitrache, neica Zaharia, Mache Razachescu ori Iancu Pompon, dar sunt și bărbați liberi
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
complicată cu personaje noi și istorii colaterale celei de fond. A se vedea, spre exemplu: ambigua relație a lui Theodorescu cu soția lui Alexandru și fiicele acesteia; inutilă încercare a lui Alexandru de a-l determina să aibă o relație adulterina cu propria soție, relație care să îi faciliteze un divorț bănos; în fine, debutul în fond poetic al straniei pasiuni erotice a lui Theodorescu pentru guvernanță atrăgător-parșivă a copiilor lui Alexandru, alături de care protagonistul va experimenta, ceva mai tarziu, si
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
morțiș numele respectivei, până când, strâns cu ușa, amantul scoate la iveală un bilețel care stinge bănuiala acuzatorului, dar stârnește gelozia femeii (distribuită aici în rolul comic al păcălitorului păcălit) astfel încât, de unde la început tremura de frică să nu fie descoperită, adulterina se trădează mai abitir la sfârșit prin mânia de a se ști, la rândul ei, înșelată. Edificat asupra doveditei viclenii a femeii, bănuitorul soț își previne mincinoasa consoartă de inutilitatea dezvinovățirilor tardive: "Să nu-ți închipui c-o să mă faci
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
relevă în contexte epice tensionate și determină stări sufletești terorizante, direcționate de sentimente dominatoare, cu manifestare excesivă. În Vedenia, de pildă, căpitanul Naicu, autor de farse de prost gust și individ obsedat de gândul că soția sa întreține o relație adulterină cu ordonanța, telegrafiază acasă, anunțându-și moartea de holeră în campanie. La aflarea înspăimântătoarei vești, femeia, debusolată și tiranizată de impresia că fantoma răposatului soț bântuie pe la ferestre, se refugiază în brațele vânjoasei ordonanțe. Căpitanul, care chiar sosise acasă noaptea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
rezumatul urmează îndeaproape textul narativ, însă nu îl citează direct: Între timp, George, după numai șase luni de căsătorie cu docila, dar neinteresanta Amelia, a început să-i facă curte lui Becky Sharp. Totuși, bătălia de la Waterloo îi întrerupe planurile adulterine și, la sfîrșitul acesteia, George Osborne zace ucis de un glonte care i-a străpuns inima 88. Astfel, rezumatul preia în mod continuu elemente stilistice din textul narativ. Prin urmare, am putea să vorbim despre o formă de auctorializare prin
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
că nu va fi câtuși de puțin împărțită cu altcineva».”6 În același timp avea însă relații cu Maria d’Hatefort, iar când prietenul său, ducele de Saint Simon s-a oferit să acționeze ca paravan, regele - deși bisexual și adulterin - remarcă ofensat:,,Cu cât rangul meu regal îmi oferă posibilitatea de a obține satisfacție, cu atât mai mult trebuie să mă păzesc de păcate și de scandaluri”. Regina Ana, supusă mereu ironiilor și toanelor unui soț labil emoțional, aflată sub
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
trăsături negative: parvenitismul, demagogia, prostia, incultura, ramolismentul. Personajele lui Caragiale sunt luate din viață și sunt actuale și astăzi. Ele se încadrează în următoarele tipologii umane: încornoratul (Trahanache, jupân Dumitrache, Crăcănel) ; junele-prim (Chiriac, Rică Venturiano, Ștefan Tipătescu, Nae Girimea); cocheta adulterină (Zoe, Zița, Veta, Didina, Mița Baston); politicianul demagog (Nae Cațavencu, Agamiță Dandanache, Farfuridi); cetățeanul alegător (conu Leonida, Cetățeanul turmentat); funcționarul (Rică Venturiano, Candidatul); confidentul (coana Efimița); raisonneurul (Nae Ipingescu, Brânzovenescu); funcționarul servil și lingușitor (Ghiță Pristanda) după Pompiliu Constantinescu. Comicul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
dreptul la fericire, deși în realitate avea o cultură superficială. Incultura Ziței este evidențiată de comicul de limbaj: amestecul de cuvinte și expresii de mahala cu franțuzisme și neologisme deformate ("mitocanul", "pastramagiul", "bonsoar"). Veta este un personaj secundar, întruchipând tipul adulterinei de mahala, fiind soția lui Jupân Dumitrache și amanta lui Chiriac. Este tipul de amantă ștearsă și penibilă, tristă și absentă (precizări în didascalii), cu gândurile în altă parte. Ea face jurăminte amantului într-un limbaj de mahala: "să n-
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
197 Iubirea și patimile Hannei (Bernhard Schlink) / 199 Puterea simbolică sau refuzul botezului (Patrick Süskind) / 205 Amicii crimei perfecte (Andrés Trapiello) / 209 Ucigașa de autostopiști (Michel Faber) / 213 Don Juan, un mit inepuizabil (Gonzalo Torrente Ballester) / 218 Cupluri și triunghiuri adulterine (Javier Marías) / 223 Colecție la purtător (Péter Esterházy) / 228 VII. ÎN BĂTAIA ISTORIEI, GRANDOARE ȘI DECADENȚĂ / 233 Agonia și moartea ultimei Rome (Mika Waltari) / 235 Sufletul polonez, grandoare și decadență (Olga Tokarczuk) / 244 Ultimul vernisaj (Ludmila Ulițkaia) / 249 Viața și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
o făgăduință, căutare a Graalului sau amintire indelebilă a obârșiei edenice a ființei umane. Extraordinare pagini poematice scrie Torrente Ballester despre decăderea omului adamic, sub ispitirea și orgoliul Evei, acest feminin avatar biblic al ispitorului Don Juan. Cupluri și triunghiuri adulterine Interesat în cel mai înalt grad de tehnica narațiunii prin glisarea epicului în neverosimil, Javier Marías (n. 1951, Madrid) este unul din exponenții prozei postmoderne spaniole și europene. El a debutat la doar 19 ani cu un roman surprinzător, "Domeniile
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și fluența limbii române, echivalând complexitatea registrelor stilistice și semantice ale originalului spaniol, derutant, hiperanalitic și totodată realist, bun conducător de echivoc în voința fățișă de autenticitate a dicțiunii. Un străvechi motiv în fond, cel al cuplului și al triunghiului adulterin, personalizat de Marías într-o întâlnire de dragoste ratată prin moartea misterioasă a eroinei chiar în brațele naratorului-actor, devine laitmotivul romanului dar și obsesia și enigma induse cititorului pe parcursul a 300 de pagini. Un episod aproape frivol, anodin și previzibil
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]