69 matches
-
saturată) epinastia și ofilirea unei părți sau a întregii plante se produce în câteva zile și duce la colapsul total al plantei. În condiții mai puțin favorabile (temperatura solului sub 21° C) se pot dezvolta un număr mare de rădăcini adventive. Este posibilă observarea unui cordon gras de-a lungul tulpinii care este dovada necrozei sistemului vascular. Dacă tulpina este tăiată transversal, țesuturile vasculare brune decolorate ale tulpinii elimină picături dintr-o scurgere bacteriană albă sau gălbuie. 2. Teste de triere
jrc3681as1998 by Guvernul României () [Corola-website/Law/88841_a_89628]
-
circa 40%: eurosiberian, european, central-european etc), sudic (circa 8%: tropical, mediteranean etc), sud-estic (circa 10%: iliric, daco-iliric, balcanic, moezic), oriental sau continentala (circa 20%: pontic, sarmatic, ponto-central-asiatic, ponto-mediteranean), apusean (circa 1%: atlantic, atlantic-mediteranean), endemic (circa 4%, dacic propriu-zis), cosmopolit și adventiv (circa 4%). Pădurile, care acoperă aproximativ un sfert din teritoriul României, sunt o componentă importantă a vegetației, în special în zona munte. Zona forestieră este etajată în funcție de altitudine și expunere. În zonele de câmpie și de dealuri joase (până la 600-700
Geografia României () [Corola-website/Science/296815_a_298144]
-
din faze diferite de erupții. Un con simplu de stratovulcan are pante concave și un crater larg, ca o pâlnie. Dacă conul crește în înălțime, se deschid crăpături radiare prin care curg erupții laterale. Acestea construiesc o serie de conuri adventive (conuri secundare), care pot ajunge la dimensiuni considerabile. Stratovulcanii mari sunt afectați de falii și fisuri pe diferite direcții. Asemenea conuri posedă un adevărat schelet de rezistență, format prin consolidarea lavelor în lungul fisurilor.kaka Tip de con creat de
Relief vulcanic () [Corola-website/Science/300771_a_302100]
-
legat cu cercuri metalice și brațele sprijinite pe console. La inițiativa botaniștilor Mandache Leocov și Ionel Lupu au urmat alte două tratamente, în 1990 și 2014, respectiv. Teiul supraviețuiește astăzi grație unui fenomen biologic rar, care a permis unor rădăcini adventive să crească prin interiorul trunchiului și să pătrundă în pământ. Arborele fructifică anual și continuă să atragă vizitatori. În martie 2013 busturile de bronz ale lui Ciprian Porumbescu, Nicolae Gane și Barbu Ștefănescu Delavrancea, ultimele două monumente istorice care fuseseră
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
este denumit corm. Ferigile sunt cormofite. Aceasta înseamnă că au organe vegetative adevărate (rădăcină, tulpină, frunze). Feriga comună trăiește în locuri umede pe marginea apelor de munte, în păduri, etc. În pământ are un rizom, de care sunt prinse rădăcini adventive și firoase care alcătuiesc în fiecare an buchețele de frunze. Frunza este formată din teacă, pețiol și limb (organe vegetative adevărate), întrucât acestea au vase conducătoare. Pe dosul frunzelor la ferigi se găsesc spori cu sporangi, iar sporangii la rândul
Pteridofite () [Corola-website/Science/302846_a_304175]
-
le (Nymphaeaceae) (din latina "nymphaea" = nufăr) este o familie de plante erbacee acvatice, cu rizomi și rădăcini adventive, cu frunze cordiforme lung pețiolate, plutitoare sau emerse, cu stomate numai pe fața superioară, cu flori mari, solitare, hermafrodite (bisexuate) și cu fructe nucule, bace sau capsule (ex. nufărul alb, nufărul galben, lotusul, drețele). Familia cuprinde 6 genuri cu 55-60
Nimfeacee () [Corola-website/Science/303327_a_304656]
-
lacuri și iazuri, râuri și pâraie, izvoare, mlaștini, șanțuri, canale și apele de maree) din regiunile atât temperate, cât și tropicale. Familia cuprinde 6 genuri: "Barclaya", "Euryale", "Nuphar", "Nymphaea", "Ondinea" și "Victoria". Sunt fixate de substrat prin rizomi și rădăcini adventive. Rizomul este gros, cărnos, de la el pleacă frunzele. Frunzele sunt mai adesea întregi, rar sectate, ele pot fi submerse sau emerse (natante), plutind la suprafața apei. Frunzele de formă cordată, ovată până la subrotundă sau peltată, cu sinus bazal profund, sunt
Nimfeacee () [Corola-website/Science/303327_a_304656]
-
formează de regulă în dreptul fasciculelor lemnoase, fiind dispuse în "ortostihuri" (șiruri longitudinale). În funcție de raportul care există între rădăcina principală și radicele, se disting mai multe forme de rădăcini: Rădăcinile normale își au originea în radicula embrionului, dar există și "rădăcini adventive", care se formează pe tulpini, ramuri sau frunze. Ele se pot dezvolta pe tulpini aeriene (iederă), pe tulpini subterane (rizomi, bulbi), la nivelul nodului de înfrățire (graminee), pe ramuri (" Ficus") sau pe frunze ("Bryonia"). Însă rădăcinile pot fi împărțite și
Rădăcină () [Corola-website/Science/303370_a_304699]
-
plante cu evidente caractere de inferioritate: dispoziția predominant spirociclică sau hemiciclică și numărul nedefinit de elemente reproducătoare, apocarpia. Se caracterizează prin prezența în corpul plantei a numeroși alcaloizi, glicozizi etc. Lipsește rădăcina principală, care este înlocuită de timpuriu de rădăcini adventive, iar tulpina este de regulă erbacee. Cuprinde cca. 45 genuri, cu peste 1900 specii, răspîndite (mai ales în regiunile temperate (la noi cresc 25 genuri, cu peste 100 specii). Sunt plante erbacee (excepție Clematis vitalba L.= curpenul de pădure, care
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
gineceul din 3-5 carpele libere la bază dar unite prin stilele lor. La baza ovarului se află un disc nectarifer intrastaminal, subovarian. Fructul este bacă, drupă, samară, hesperidă, capsulă sau schizocarp (mericarpic). Dictamnus albus L. (frăsinel) are rizomi și rădăcini adventive. Tulpina erbacee ajunge la 80 cm inălțime, iar florile sunt alb-roze, puternic mirositoare. În tulpină și în frunzele mari, penat-sectate, se află alcaloizi toxici. Partea subterană are proprietăți diuretice și vermifuge, iar scoarța conține ulei volatil, fiind tonică și stimulentă
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
transformate în staminodii). Gineceul are 3-5 carpele unite, uni- sau multilocular. Fructul este o capsulă septicidă, uneori bacă sau drupă, iar semințele nu au endosperm. Hypericum perforatum L. (sunătoare, pojarniță, ) este o specie erbacee, cu rizom din care pornesc rădăcini adventive și tulpini (sclerificate la bază) muchiate și multiramificate. Frunzele au glande cu uleiuri eterice, care apar ca niște puncte (perforații). Florile sunt galbene- aurii, dispuse în vîrful tulpinii și ramurilor în cime corimbiforme. Părțile aeriene ale plantei au miros balsamic
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
ultimii ani, teritoriul rezervației, periclitând speciile de plante psamofile adăpostite de dune, unice în Moldova.” Călinescu R., 1941, Plante scăpate din cultură. Importanța lor geografică și istorică, Bul. Soc. Reg. Rom. Geogr., 59: 279-328 Sirbu C., Oprea A., 2011, Plante adventive în flora României, Ed. Ion Ionescu de la Brad, Iași, 2011 Salcâmul crește spontan pe aproape orice tip de teren. Cu o rezistență bună la ger, iubește lumina, suportă seceta, preferă solurile permeabile, ușoare, fertile, dar nu suportă solurile calcaroase. Salcâmul
Salcâm () [Corola-website/Science/303986_a_305315]
-
în molidișuri. Feriga este o plantă: Tulpina este un rizom gros, subteran, lung până la 30 cm, oblic-ascendent. El este acoperit cu resturi de pețioluri din anii precedenți, în formă de solzi bruni și este fixat prin numeroase rădăcini firoase, negricioase, adventive. Structura rizomului este polistelică, formată din fascicule în număr variabil, inegale și turtite, având lemnul în centru, înconjurat de liber, dispuse în așa fel încât alcătuiesc împreună o formă cilindrică întreruptă. Nu apare niciodată cambiu și ca o consecință nici
Feriga comună () [Corola-website/Science/310892_a_312221]
-
de genuri cu 54 de specii. Acestea se întâlnesc prin păduri și pajiști de la șes sau de la munte. Unii autori încadrează Familia Orchidaceae în Ordinul Orchidales iar alții în Ordinul Asparagales. Aceste plante prezintă atât rădăcini principale cât și rădăcini adventive. Rădăcinile adventive pot fi atât subterane cât și aeriene. Rădăcinile aeriene prezintă velamen adesea prevăzute cu micorize endofite. Plantele din această familie au frunzele întregi, alterne, simple pețiolate sau sesile. Florile plantelor din această familie sunt bracteate, înalt specializate la
Orchidaceae () [Corola-website/Science/303425_a_304754]
-
cu 54 de specii. Acestea se întâlnesc prin păduri și pajiști de la șes sau de la munte. Unii autori încadrează Familia Orchidaceae în Ordinul Orchidales iar alții în Ordinul Asparagales. Aceste plante prezintă atât rădăcini principale cât și rădăcini adventive. Rădăcinile adventive pot fi atât subterane cât și aeriene. Rădăcinile aeriene prezintă velamen adesea prevăzute cu micorize endofite. Plantele din această familie au frunzele întregi, alterne, simple pețiolate sau sesile. Florile plantelor din această familie sunt bracteate, înalt specializate la polenizarea entomofilă
Orchidaceae () [Corola-website/Science/303425_a_304754]
-
Ambrozia ("Ambrosia artemisiifolia") este o buruiană invazivă adventivă de carantină, anuală, monoică, cu frunze penat-sectate, originară din America de Nord. Crește pe marginea drumurilor, pe ogoare, prin culturi de trifoi, ruini și locuri lăsate în paragină (de aici denumirea populară: iarbă de paragină, iarba pârloagelor, floarea pustei). A fost introdusă
Ambrozie (plantă) () [Corola-website/Science/317042_a_318371]
-
majore, primul în 1953, când a fost segmentat în urma unei furtuni, curățat și sprijinit pe console metalice. Au urmat alte două tratamente, în 1990 și 2014, respectiv. Teiul supraviețuiește astăzi grație unui fenomen biologic rar, care a permis unor rădăcini adventive să crească prin interiorul trunchiului putrezit, pătrunzând în pământ. Arborele fructifică anual și continuă să atragă vizitatori. Conform tabelelor "Agenției pentru Protecția Mediului Iași", vârsta arborelui este de circa 458 de ani. Acesta este situat la poziția 3 din lista
Teiul lui Eminescu () [Corola-website/Science/315791_a_317120]
-
ciment, grea de peste 200 de kilograme, și minunea minunilor ni s-a deschis în fața ochilor. Trunchiul copacului, așa cum îl vedeți, era gol ca un butoi. O carapace moartă. în schimb, de sus, din crengi, pe lângă plomba de ciment, coborau rădăcini adventive. Se poate întâmpla uneori ca o crenguță introdusă în sol să dea rădăcini adventive. Dar așa ceva n-a văzut nimeni, niciodată. De la o înălțime de peste doi metri, ramurile și-au creat propriile rădăcini care au trecut prin trupul îmbătrânit și
Teiul lui Eminescu () [Corola-website/Science/315791_a_317120]
-
ochilor. Trunchiul copacului, așa cum îl vedeți, era gol ca un butoi. O carapace moartă. în schimb, de sus, din crengi, pe lângă plomba de ciment, coborau rădăcini adventive. Se poate întâmpla uneori ca o crenguță introdusă în sol să dea rădăcini adventive. Dar așa ceva n-a văzut nimeni, niciodată. De la o înălțime de peste doi metri, ramurile și-au creat propriile rădăcini care au trecut prin trupul îmbătrânit și le-au înlocuit pe cele vechi. Nici măcar în literatura de specialitate nu se găsește
Teiul lui Eminescu () [Corola-website/Science/315791_a_317120]