2,458 matches
-
ai mânca n-ai să regreți: cabanierii sunt niște dulcici” (alpinet.org); “niscai fete dulcici” (EZ 14.12.1999). Adjectivul apare și substantivizat - „o pupă pe mami tot timpul și e un dulcic scump” (mami.ro/forum) - și chiar ca adverb: „V-am pupat dulcic pe toți” (umblarici.refresh.ro); „Asistenta dulcică îmi zîmbea dulcic” (cloudsmagazine.com). Forma scumpic apare în contexte asemănătoare: „Poza 3 drăguț, scumpic, nu?”; „Un fluturaș scumpic!” (clopotel.ro); „Tu ești un scumpic, îmi ești tare drag
„Spirit de miniatură” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13400_a_14725]
-
un șarpe boa care a înghițit un elefant. Creangă are capacitatea de a pune în ramă situații oarecare cu tîlcul incarnat și de a inventa din te miri ce un limbaj cu vocabule transfigurate semantic. Iată, spre exemplu, cum devitalizatul adverb "mai" devine o puternică pîrghie de nuanțare ad-hoc: gardul făcut de Chirică este "streșinit cu spini și atît de des de mai nici vîntul nu putea răzbate". Este subliniată aici, atît de simplu și subtil, trăinicia gardului. Cînd Dănilă dă
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12189_a_13514]
-
se poate afirma că funcția cel mai frecvent întîlnită a cuvîntului drac (ca de altfel și a echivalentelor sale: naiba, alte nominale mai puțin citabile, desprinse din înjurături sau pur și simplu obscene) este de particulă interogativă: însoțind pronumele și adverbele interogative și conferind întrebării o puternică notă afectivă: de nemulțumire, mirare, iritare. Așadar, întrebările pot fi introduse prin "expresiile interogative" cum dracu'?, ce dracu?, cine dracu? etc., în care cuvîntul dispoziției negative nu are, evident, decît o valoare de marcă
Drăcovenii gramaticale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12832_a_14157]
-
dificultate pe cei care folosesc aceste construcții în scris, cu atît mai mult pe autorii dicționarelor: se întîmplă ca forma pozitivă a construcțiilor să fie scrisă nesudat, în vreme ce ne- ar impune contopirea. DEX înregistrează forma sudată nelalocul, ca adjectiv și adverb, cu sensul "în mod nepotrivit, altfel de cum ar fi normal" (nelalocul lui), în vreme ce echivalentul pozitiv la locul lui "așa cum se cuvine" rămîne o expresie, înregistrată în cadrul articolulului loc. Tot Iordan (în Stilistica limbii române), culegînd din proza și presa epocii
Ne-nimic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12262_a_13587]
-
culegînd din proza și presa epocii sale numeroase exemple de folosire a structurilor simetrice, repetitive (cu sens concesiv) voie, ne-voie; bun, ne-bun; nevastă, ne-nevastă ("nevastă, ne-nevastă, nu importă"), mai ales dintre cele fixate, cu pronume și adverbe - cine, ne-cine; de ce, de ne-ce; cum, ne-cum -, citează, după Tiktin, un "cumul de negații" încheiat prin negarea pronumelui negativ nimic: "și vin mulți, nechemați, nenimic". Procedeul a rămas viu în limba vorbită, fiind atestat sporadic și în
Ne-nimic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12262_a_13587]
-
bine înfipte" (nebunii.ro). Dacă ejti și nijte sugerează oralitatea populară, iar aș poate deveni într-adevăr aj în fonetică sintactică (pentru că se pronunță împreună cu consoana inițială a cuvîntului următor), transformarea în poziție intervocalică - reujesc - e aberantă; ca și în adverbul așa (,să te iau aja cum ejti", pixelrage.ro) și în conjuncția și: ,el fiind asa de dejtept ji frumos" (level.ro). Grafiile ludic-nonconformiste atrag atenția asupra unor fenomene fonetice reale, dar deviază într-un cod grafic autonom, al cărui
Ș/J by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12356_a_13681]
-
să-i cauzeze la proprii votanți" (Ciberplai 2000), ca adjectiv: ,Trimiterea la fosta alianță era singurul argument telectual" (EZ 19.08.2003); ,așa-i cum vrei tu nenică, nu mă obstinez că-s mai telectual" (Ciberplai 2003), și chiar ca adverb: , Vrei să te gâdile îtelectual?" (fanclub.ro); ,sună îtelectual, nu-i așa?" (onlinesport.ro). Forma evocă limbajul incult, pronunțarea neglijentă - cu intenția comică de a crea un contrast cu conceptul însuși de intelectual, perceput într-o anume ambivalență: în principiu
Telectuali by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12492_a_13817]
-
are idee de lingvistică își poate imagina că se pot da reguli simple și unitare pentru compuse. În ce mă privește, chiar dacă nu sînt tocmai încîntată de scrierea legată nicio, deplîng faptul că autoarele n-au decis să reunească componentele adverbului de aproximare întrucîtva (ca în ,o carte întrucîtva plicticoasă"), pentru care DOOM-2 indică (la fel ca ediția precedentă) scrierea întru câtva. În fine, trebuie amintit că DOOM-2 renunță la a mai recomanda despărțirea în silabe ,morfologică", de fapt etimologică (de
Noutăți normative by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11586_a_12911]
-
aritmetic al adunării) - asociază cu ușurință, în limba vorbită, elemente și structuri diferite din punct de vedere morfo-sintactic, pe care cu greu le-ar putea articula alte instrumente lingvistice. În enumerații, plus (considerat în acest caz, de către dicționare și gramatici, adverb) introduce noul element al seriei, fără a mai respecta norma cultă de reluare a unei eventuale prepoziții sau a formei cazuale oblice: "însoțit de dnii R., plus generalul N., plus contraamiralul C." (Libertatea, 1925, 1996, 17); "fiecărei partiții i se
Plus că... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11747_a_13072]
-
a se produce, a se realiza ceva" ("Eu am zîs, da' văd că nu leagă") etc. Autenticitatea dialectală e conferită în și mai mare măsură de formele pronominale specifice: negativele nica ("nimic") și nime, demonstrativele (aista, ista), ca și de adverbele amu ("Să te pot vedea amu"), numa ("pe unde numa' n-am umblat"), deodată ("la început": "Tata /n-o vrut deodată să ne bată / pîn' o găsît sîrma-n lăcată/ și-n fundul beciului pe tăț"). E totuși clar că succesul
Pătărănii... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11818_a_13143]
-
Sasu, această carte ar putea fi o surpriză. Pentru înțelegerea ei, adaug că după 1990, Aurel Sasu a făcut mai multe stagii de profesorat în S.U.A., iar în ultimii ani a devenit și profesor la Universitatea clujeană. Titlul cărții - Breviter - adverb latinesc - însemnând “pe scurt” - sugerează specificul paginilor adunate în acest volum: unele par notații de jurnal, altele meditații creștine sau existențiale, unele par fragmente desprinse din prelegerile rostite în fața studenților, altele satire la adresa unor manifestări megalomane ale unor inși ce-
Întâlnirea cu sine by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/13001_a_14326]
-
supărat” (“te-ai supi?”; “șunt supi”). În rest, regăsim trăsăturile excesive ale limbajului juvenil actual - diminutive (“scumpișor”, “pupici la toti”, “pupici pe năsuc”), substantivarea că epitet a adjectivului dulce (“ești o dulce”), folosirea că marca de superlativ, dar și ca adverb de întărire, a lui super (“piticule fă ceva că mă super supăr”). Ridicol și înduioșător, pe ecranul televizorului alunecă texte din cele pe care pînă acum le găseam în mod tipic scrijelite pe bănci, mîzgălite pe pereți, caligrafiate în caietele
Scroll-uri și chat-uri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13024_a_14349]
-
or to my mind /.” Deci ceea ce pare a fi simplu uneori de tradus, devine anevoios în păstrarea în continuare a mentalității românești transpusă pe calcul mentalității unui cititor englez. Tot aici merită să remarcăm existenta în majoritatea poeziilor a unui adverb, a unui verb sau chiar a unui vers întreg, care face legatura cu versurile de dinainte, dar și cu cele următoare. Acest element nu rupe niciodată poemul în două, ci din contră îl întărește ca scriitură, dându-i o amploare
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93863_a_95155]
-
riginea celor trei "da"-uri e, bineînțeles, limba latină: oc provine din pronumele demonstrativ neutru hoc "acesta"; oïl, din același hoc, redus la o și întărit prin pronumele personal il (sorgintea căruia este pronumele adjectival demonstrativ ille "acela"); sì, din adverbul sic "așa", "(într-) astfel". În virtutea faptului că "da"-ul romanilor fusese sic, Dante înclină să acorde o anume preeminență (sau întîietate) limbii lui materne, italiana. Potrivit clasificării amintite, româna (pe care Dante o ignoră, — și nici n-ar fi putut
OUI-DA by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/12912_a_14237]
-
3) mare", p. 52), naratorul refuză, argumentînd: "Împrejurările au făcut să întîlnesc în viață un crîmpei de roman care să-mi împlinească cerința de taină fără sfîrșit. De ce să las să mi-l strici?" După care adaugă (să notăm folosirea adverbului "tocmai"): Vorbind așa nu mințeam tocmai, dar îndărătul acestui fel de a privi lucrurile cam ușuratic, mai mult literar, se ascundea ceva mai înalt, o gîndire nobilă. ...După cum, pentru a nu vătăma în mintea mea icoana senină a făpturii din
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
e plin și e gol doar scrisul. Gata, m-am confuzat. Stilul asta este de fapt foarte răspândit printre scriitorii și criticii români. Este de-a dreptul penibil. De exemplu, niciun adjectiv nu trebuie să se găsească în singurătate, fără adverb: “rebarbativ păstoasa”! Ha haa! Și de preferat e să combini un neologism cu un cuvant neaoș, ca să-ți arăți extinderea lexicala și să creezi un contrast, fără de care totul ar fi prea fad, nu-i așa? Haaaaaa! Rebarbativ păstos! A
Cum să scriem elaborat despre nimic by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82501_a_83826]
-
Mircea Mihăieș Un "arhanghel" purtător de pix de la ziarul "Ziua" se dă de ceasul morții pentru "blasfemia" ministrului de Externe, Mihai-Răzvan Ungureanu, de-a fi bemolat româneasca vorbitorilor de peste Prut cu adverbul "light". Sărind cu ciomagul la carul cu oale, veghetorul la puritatea rostirii strămoșești extrage din noianul de sensuri ale cuvântului taman pe cel convenabil discursului naționalist-xenofob (vezi construcția Austro-Ungureanu). Și anume, sensul de "ușor". Ce-o fi rău în asta
Cât de "ușoară" e limba română? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10552_a_11877]
-
aproximativ în aceeași epocă, precum apare în scrisul lui G. Călinescu, mai ales în cărțile sale de istorie literară (dar și în Enigma Otiliei sînt, totuși, 16 atestări). E. Lovinescu, în Istoria literaturii române contemporane, folosește doar de două ori adverbul comparativ precum și de 6 ori locuțiunea precum și. La Ion Minulescu, în Roșu, galben și albastru, cuvîntul precum apare o singură dată, cu valoare finală atipică: "precum să se știe că romul e mai ieftin decît coniacul"; în Corigent la limba
Precum by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10577_a_11902]
-
dintr-o conferință academică. Presa actuală și internetul furnizează însă surprinzător de multe atestări recente pentru precum, cu valori diferite; perfect instalată în toate registrele limbii este locuțiunea copulativă precum și. În principiu, utilizarea pe scară largă a cuvîntului precum, ca adverb de comparație (spune totul precum ție), conjuncțional (face precum a vrut) și chiar prepozițional (face precum tine) corespunde unei logici a evoluției limbilor: se știe că unele cuvinte se gramaticalizează, devenind simple instrumente lingvistice, cu formă scurtată și sens tot
Precum by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10577_a_11902]
-
conjuncțional (face precum a vrut) și chiar prepozițional (face precum tine) corespunde unei logici a evoluției limbilor: se știe că unele cuvinte se gramaticalizează, devenind simple instrumente lingvistice, cu formă scurtată și sens tot mai abstract. Așa au devenit anumite adverbe prepoziții și conjuncții, așa s-au transformat treptat unele pronume în articole. Fenomenul continuă: locuțiuni și compuse noi, care au luat locul celor vechi, avînd avantajul pregnanței, al posibilității de reliefare, tind să ia același drum al gramaticalizării. Adesea diferența
Precum by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10577_a_11902]
-
pe), precum are șansa de a fi selectat într-un stil mai prețios, mai căutat, care tinde să revalorifice notele de solemnitate ale trecutului. În fine, cred că mai e un motiv - deloc neînsemnat - pentru folosirea actuală a lui precum: adverbul apare ca un substitut pentru ca înzestrat cu avantajul de a nu produce cacofonii. Evitarea cacofoniilor a ajuns în ultimii ani o obsesie națională, exagerată și absurdă, în măsura în care duce la utilizarea distorsionată a unora dintre cele mai frecvente instrumente gramaticale, inevitabile
Precum by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10577_a_11902]
-
înzestrat cu avantajul de a nu produce cacofonii. Evitarea cacofoniilor a ajuns în ultimii ani o obsesie națională, exagerată și absurdă, în măsura în care duce la utilizarea distorsionată a unora dintre cele mai frecvente instrumente gramaticale, inevitabile în română: conjuncțiile că, ci, adverbul de comparație și prepoziția ca. Pentru a nu provoca temutele alăturări de litere și sunete (ca, că, ce, ci etc.), precum este folosit în contexte în care cu cîteva decenii în urmă ar fi fost total improbabil: într-un stil
Precum by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10577_a_11902]
-
Rodica Zafiu Adverbele în -mente pot fi considerate că formînd o clasă mai curînd marginala în sistemul limbii române. Ele au atras totuși, de mai multă vreme, atenția specialiștilor; în afara observațiilor fundamentale ale lui Iorgu Iordan, există un studiu de sinteză foarte detaliat
Realmente, fatalmente by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17846_a_19171]
-
afirmativamente, catagoricamente, diplomaticamente, neproductivamente, preliminariamente etc. Deoarece sufixul apare atașat doar unor teme neologice, nu se poate face de obicei distincția clară între împrumut și creație internă a limbii; oricum, domină împrumutul. Și Dicționarul invers (1957) a înregistrat destul de multe adverbe în -mente: dialecticamente, necesariamente, eminamente, pertinamente, sinceramente, imperiosamente, directamente, succesivamente, exclusivamente, productivamente, precizamente, realmente, legalmente, specialmente, artificialmente, socialmente, principalmente, materialmente, esențialmente, penalmente, generalmente, literalmente, moralmente ș.a. După aproape o jumătate de secol, constatăm că principalele tendințe observate în folosirea sufixului
Realmente, fatalmente by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17846_a_19171]
-
rămîn valabile: acesta caracterizează în continuare limbajul cult și nu este cu adevarat productiv - probabil și pentru că română dispune de procedeul simplu al conversiei, care îi permite să transforme în mod elegant și economic, fără adăugare de sufixe, adjectivele în adverbe. S-au păstrat însă unele cuvinte perfect stabile, în care sufixul -mente se recunoaște ușor și prin care el rămîne încă foarte prezent în limba. Înregistrările recente mi se par a dovedi în primul rînd persistentă acelor adverbe în -mente
Realmente, fatalmente by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17846_a_19171]