566 matches
-
de la lit. a) și b), aceeași este situația și în privința variantei de la lit. c). ... 23. S-a apreciat că folosirea adverbului „totodată“ pentru mijlocul procedural instituit de art. 253 alin. (3) din Codul civil și a locuțiunii adverbiale „de asemenea“ pentru mijlocul procedural pus la dispoziție prin art. 253 alin. (4) din același cod presupune că tipul de cerere reglementat la ultimul alineat se exercită în aceleași condiții cu cel de la alineatul al treilea. Cum mijlocul procedural
DECIZIA nr. 1 din 13 martie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/267298]
-
3)], cât și măsuri cu caracter patrimonial [conform alin. (4)], posibilitatea cumulului mijloacelor de apărare fiind incontestabilă. ... 63. Folosirea adverbului „totodată“ pentru mijlocul procedural pus la dispoziția persoanei interesate prin art. 253 alin. (3) din Codul civil și a locuțiunii adverbiale „de asemenea“ pentru mijlocul procedural pus la dispoziție prin art. 253 alin. (4) din același cod presupune că tipul de cerere reglementată de alin. (4) (acordarea de despăgubiri sau a unei reparații patrimoniale) se exercită în aceleași condiții cu cererea
DECIZIA nr. 1 din 13 martie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/267298]
-
ales când au un sens mai larg, metaforic, referinduse la succesiune, la reacția imediată: minutul al doilea, secunda a doua. Am auzit însă tot mai des, în dezbaterile din diferite emisiuni de televiziune, teribila sintagmă în secunda doi (cu sensul adverbial „imediat, instantaneu”), devenită pentru unii chiar tic de limbaj. Destule exemple de folosire a sintagmei sunt deja furnizate și în forma scrisă, pe internet: „L-ai uitat în secunda doi dacă nu-l iubești” (tpu.ro); „îi mulțumesc Domnului că
În secunda doi... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5902_a_7227]
-
un cuvânt vechi, din aceeași familie: derivatul nenumărat, devenit azi o formă frecventă de a caracteriza superlativ, prin hiperbolă, o mulțime. O căutare pe internet oferă date relevante privitoare la frecvența și specializarea contextelor în care apare locuțiunea adjectivală și adverbială fără număr. Decisivă pentru deprecierea stilistică pare să fi fost prezența sintagmei în titlurile și în refrenele câtorva manele (Mița de la Balș, , fără număr; Nicolae Guță, Fără număr pentru toată lumea). În textele manelistice, formula este folosită, alături de alte metafore hiperbolice
Fără număr by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6309_a_7634]
-
substantiv, prin elipsă lexicalizată, poate însemna, tot în limbajul colocvial, „idee fixă, obsesie” („este student la Drept în anul trei și are un fix cu bicicletele de când se știe”, monitorulexpres.ro). O altă evoluție a dus la locuțiunea adjectivală și adverbială la fix, cu sens superlativ (de la „foarte potrivit” la „perfect, excelent”): „clipul e la fix !” (olix.ro); „cu cortul e la fix” (permacultura.ro); „Caragiale merge la fix și pe timp de criză” (adevărul.ro) etc. Destul de veche este expresia
La fix by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5320_a_6645]
-
cuprind formulă derrière leș coulisses (pentru care internetul furnizează totuși destule exemple), ci doar dans leș coulisses - care a devenit în română în culise. Sintagma în culise e o îmbinare stabilă cu circulație largă; în DEX e considerată chiar „locuțiune adverbiala”, cu sensul „în ascuns, în secret”. S-ar putea ca formulă în spatele culiselor să provină dintr-o contaminare recentă cu engleza, în care același concept („spațiu secret, al pregătirilor sau al detaliilor ascunse ale unei acțiuni”) este exprimat prin formulă
În spatele culiselor... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5384_a_6709]
-
27.09.2011); „Contractele cu dedicație, blocate” (TVR1, Telejurnal, 26.09.2011); „Bani de la Guvern, dirijați cu dedicație de secretarul de stat” (România liberă, 7.06.2011) etc. Cum se vede din citatele de mai sus, formula poate fi folosită adverbial, pentru descrierea unei acțiuni (a atribui cu dedicație) sau, mai des, ca atribut pentru un nume de acțiune sau de rezultat al acțiunii (concurs cu dedicație, contract cu dedicație etc.). Construcția se poate folosi fără determinări, ca o caracterizare generală
Cu dedicație by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5215_a_6540]
-
publicat fragmentat de indicații de atmosferă. Din loc în loc, apar între paranteze rotunde următoarele cuvinte: „Aplauze furtunoase”, „Aplauze”, „Aplauze”, „Vii aplauze”, „Aplauze puternice, îndelung repetate”. După cum se vede, aceste curioase didascalii sînt cîteodată adjectivate, ba chiar se adaugă indici calitativi adverbiali. Este un caz cu totul aparte, singular aș spune în istoria publicației. Aceste indicații, împreună cu fotografia de foarte mari dimensiuni cu Gheorghiu-Dej în prim plan, în fața microfoanelor, aplaudînd el însuși zîmbitor, fac din această primă pagină una cu totul inedită
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5235_a_6560]
-
caracterizează și diverse aspecte, manifestări sau creații umane: „cu ochelari și cu o față retardă" (bei.ro); „reclame retarde" (badpolitics.ro), „niște exclamații retarde de bucurie" (ibid.); „concursuri retarde la TV" (fiimaibun.ro). Am găsit în texte, rar, și folosiri adverbiale -„un hamburger ... țopăie retard" (badpolitics.ro) -, precum și un sens nou atribuit verbului a (se) retarda - „țara se retardează din ce în ce mai tare" (youtube.com) - sau substantivul retardeală: „eu, molipsită de retardeală, am scos vreo 5 aberații, după care m-am oprit" (blogger
„Retard“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6375_a_7700]
-
Rodica Zafiu Locuțiunea adverbială la blană, cu o circulație familiar-argotică destul de bine atestată pe internet, lipsește din majoritatea dicționarelor noastre. Locuțiunea este folosită în primul rând pentru a caracteriza conducerea cu mare viteză a unei mașini: „aici vei vedea doar puțin din ce se
„La blană“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6391_a_7716]
-
tipuri. Împrumuturi sau creații recente intră în tipare mai vechi, nu pentru că ar fi nevoie să se umple vreun gol, ci pur și simplu dintr-o tendință de reînnoire a inventarului existent. Există în română destul de multe adverbe și locuțiuni adverbiale care indică desfășurarea continuă a unui proces sau a unei activități. Unele sunt vechi și populare: mereu, întruna, fără încetare, fără întrerupere, fără oprire, neîncetat; câteva au ieșit din uzul curent, căpătând o notă arhaică și de prețiozitate: necontenit, necurmat
„Încontinuu“ și „non-stop“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6436_a_7761]
-
fixat ca formă sudată (singura pe care o acceptă Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic - DOOM2). În 1940, Dicționarul Academiei (Dicționarul limbii române, Tomul I, Litera C) îl înregistra cu elementele componente încă separate grafic -în continuu ca variantă la forma adverbială fără prepoziție continuu („Am venit continuu de am aprobat", T. Maiorescu). Există și o variantă neacceptată de norme (încontinuu), înregistrată totuși de unele dicționare actuale. Încontinuu are avantajul de a se potrivi în foarte multe contexte, cu diferite tipuri de
„Încontinuu“ și „non-stop“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6436_a_7761]
-
crengi!" (jamaykde-sign.ro). Alte exemple, destul de puține, par să indice o tendință de extindere a construcției: „reprezentați o specie rară de ratați cu crengi" (emulterebuturi.blogspot. com); „Mi-a fost o leneeeeeeeeeeeeeeee... cu crengi" (hajustbecauseican. blogspot. com), inclusiv în contexte adverbiale: „La Capra iarăși e scump cu crengi" (forum.computergames.ro). Construcția se desemantizează, transmițând în primul rând ideea de intensitate; există însă și încercări de remotivare a ei: „sunt invidioși și răi, mai sunt și proști cu crengi, încă au
„Cu crengi“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6453_a_7778]
-
Rodica Zafiu Dicționarele noastre - fie ele mai vechi, fie recente - nu înr e g i s t r e a z ă cuvântul important decât ca adjectiv. În ultima vreme au apărut însă construcții în care adjectivul este folosit adverbial, cu un sens cantitativ („mult, în mare măsură”): „a contribuit important la elaborarea strategiei postaderare” (stiri.acasa.ro); „temperaturile ridicate specifice în Malaezia contribuie important la degradarea rapidă a pneurilor” (f1gp.ro); „incidența crește important după vârsta de 60 de
„Contribuie important“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4548_a_5873]
-
din ultimele decenii: „Afară ninge liniștit” („Afară ninge liniștit,/ În casă arde focul;/ Iar noi pe lângă mama stând,/ De mult uitarăm jocul”, În seara de Crăciun). În Dicționarul limbii române (DLR, serie nouă, tomul V, Litera L, liluzulă, 2008), uzul adverbial al cuvântului liniștit este ilustrat de numeroase citate, în care domină prin frecvență asocierea cu verbul a dormi. Această asociere - destul de stabilă - a căpătat în ultimii ani o nouă valoare ironică și parodică, datorită unui slogan publicitar: „Dormi liniștit când
Liniștit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5560_a_6885]
-
de sunete (urââââât!), prin simplă repetiție (urât-urât!) sau prin construcții sintactice speciale, bazate pe substantivizare (o urâțenie de...), substantivizare și repetare prin genitiv (urâțenia urâțeniilor), combinarea cu un adverb expresiv provenit din substantiv (urât foc), cu diferite adverbe sau locuțiuni adverbiale de intensitate (urât din cale-afară), cu propoziția consecutivă (urât de nu se mai poate!) etc. Din aceeași categorie de mijloace stilistice face parte sintagma, lexicalizată prin uz, cel mai cel (cu femininul cea mai cea): „Nu e ușor să fii
„Cel mai cel“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5829_a_7154]
-
multe surse (etimologia sa e multiplă: italiană, latină, germană, franceză). Interesant e că de la început cuvântul a fost folosit ca marcă de focalizare; primul citat înregistrat de Dicționarul limbii române (DLR, Litera P, 1974) este din Dinicu Golescu, în forma adverbială personale: „Eu personale nu am nici o pricină cu nici unul”; în dicționarul român-francez al lui Damé (1893), utilizarea adverbială (corespunzând fr. personnellement) e ilustrată de exemplul „Personal nu-l cunosc”. Valori similare aveau în epocă și unele construcții cu substantivul persoană
Eu personal... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5578_a_6903]
-
folosit ca marcă de focalizare; primul citat înregistrat de Dicționarul limbii române (DLR, Litera P, 1974) este din Dinicu Golescu, în forma adverbială personale: „Eu personale nu am nici o pricină cu nici unul”; în dicționarul român-francez al lui Damé (1893), utilizarea adverbială (corespunzând fr. personnellement) e ilustrată de exemplul „Personal nu-l cunosc”. Valori similare aveau în epocă și unele construcții cu substantivul persoană; în dicționarul lui Laurian și Massim (1876) sunt înregistrate formulele „persoana mea = eu însumi”; „e el în persoană
Eu personal... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5578_a_6903]
-
încă, „auto”, pe șosele de cu totul altă calitate, în cât timp se ajungea de la Paris (nordvestul Franței) la Marsilia (sud-estul țării, la țărmul Mediteranei)? În susamintitul context, dat de traducător, nu de poet, să fie oare adecvată folosirea locuțiunii adverbiale „în curând”?! Să fim serioși, domnule tălmaci... Și ce e de înțeles din gafele pe care le comiți? Că traducerea nu e doar lingvistică, ci și cultură generală... Deci, e trist că într-un text atât de laconic sunt comise
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
dintre contextele în care apare singularul sînt clar argotice: ,Hai, marcă banu' că vin gaborii!" (Academia Cațavencu = AC 44, 1992, 5). În anumite construcții, substantivul ban este determinat de un cantitativ invariabil ca formă, un substantiv cu valoare adjectivală sau adverbială: grămadă (familiar) sau grup, grupă (argotic). Cum cantitativele în discuție se combină în mod obișnuit cu plurale, construcția cu singularul apare și mai surprinzătoare și expresivă: ,băncile de stat din care se putea fura un ban grămadă" (Evenimentul zilei = EZ
"cu pleata-n vînt" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11187_a_12512]
-
perspectiva interioară asupra evenimentelor narate); sînt culese numeroase adverbe culte cu sufixul -e, din limba secolului al XIX-lea (certe, exclusive, recte, respective - ultimul e cel mai cunoscut, datorită lui Marius Chicoș Rostogan !), evocîndu-se și valoarea mai generală de marcă adverbială a finalei -e. Ultimele articole se ocupă de prepozițiile neologice (contra, per, pro, supra, via, ŕ la) și de particularitățile lor de construcție, constatînd efectele unor tendințe analogice contradictorii în anumite greșeli actuale: construcția lui asupra cu dativul (asupra sieși
Lecții de gramatică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10724_a_12049]
-
de altfel, și forma momental, folosită pleonastic de Pristanda: ,Ba nu, coane Zahario, vine numaidecît momental, e dincolo...". Cred totuși că marcarea stilistică exista deja în epoca lui Caragiale, textele pieselor fixînd o diferență socio-culturală deja perceptibilă, din cauza căreia folosirea adverbială a lui momentan a fost în genere evitată în stilul scris mai supravegheat. Probabil că la originea disonanței stilistice a termenului a stat calitatea sa inițială de împrumut recent, intrat rapid în vorbirea neglijentă a oamenilor simpli. E ceea ce s-
Momentan by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10946_a_12271]
-
pînă una-alta etc.). Cum în dicționarele noastre adverbul este tratat în cadrul articolului despre adjectivul momentan, indicațiile etimologice îl privesc mai ales pe acesta, care ar proveni - prin etimologie multiplă - din lat. momentaneus, it. momentaneo, fr. momentané, germ. momentan. Folosirea adverbială ar putea fi o evoluție pe teren românesc, dar e foarte posibil să fi avut modele exterioare. În acest caz ar trebui să luăm în discuție it. momentaneamente, fr. momentanément, dar mai ales cuvîntul german momentan: care corespunde cel mai
Momentan by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10946_a_12271]
-
sunt pornite dintr-un interior clar, cu afirmativa modală în adevăr,încât nici nu poți să nu crezi un eventual atac sentimental, aducând mai mult la o întărire a celor enunțate. Poate intenționat Bacovia presară în expunerea lui această locuțiune adverbială, în sensul în care Mântuitorul a dorit o luminare a tainelor cuvintelor sale când a spus: Adevărat, adevărat vă spun... . Este o alternață între codul biblic și misterul prezentării acțiunii timpului, în versul bacovian. Poetul este solidar umbrei sale în
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
radio receiving broad casts from East Mars“ (Poetul e un radio care primește mesaje de pe Marte). Și încă o dată ești sediul nefericirii de a scrie pentru că din ce simți în mod contemporan nu poți reprezenta prea mult în lirică. Locuțiunea adverbială „în grabă“ topește în semantica ei tentația unui schimb de identitate, la scara istoriei, pentru mai mare audiență la scriitorii model, precum și definiția subtilă a ceea ce poetul american ne-a oferit în cartea lui, un crez: când nu scrii despre
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339651_a_340980]