KorAP: Find »[drukola/base=adversativ & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 2 3 4 ...8 >

193 matches

Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644

Gramaticii Academiei (vo.II, pp. 19-24). Prin planul lor logico-semantic, însă, precum și prin specificul manifestării în planul expresiei, relațiile de coordonare se prezintă sub forma a șase tipuri principale: 1. coordonarea copulativă 2. coordonarea disjunctivă 3. coordonarea alternativă 4. coordonarea adversativă 5. coordonarea opozitivă 6. coordonarea concluzivă COORDONAREA COPULATIVĂTC "COORDONAREA COPULATIV|" Coordonarea copulativă se desfășoară între termeni care se asociază - cel mai adesea simultan - în construirea planului semantic concret al unor funcții sintactice sau al enunțului sintactic în ansamblu: „Sunt plin

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
mai intervine: „Parcă te-ai teme și de altceva nu numai de moarte.” (O. Paler, Galilei, 141) Locuțiunile conjuncționale discontinue sunt în ele înseși mărci absolute ale coordonării copulative. Conjuncțiile sunt mărci relative (și, iar pot asigura și desfășurarea coordonării adversative). Locuțiunea conjuncțională împreună cu (care poate marca și un complement sociativ) precum și conjuncția cu (prezentă, ca prepoziție, și în manifestarea în planul expresiei a unor funcții sintactice: complement sociativ, circumstanțial instrumental etc., în dezvoltarea relației de dependență), se constituie în mărci

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
iese spânul înainte...” (I. Creangă, 203) Mai rar, coordonarea alternativă se exprimă și prin conjuncții, fie, fie că, sau repetate: „Atunci, ca și acum, stam fie în sala de așteptare, fie pe peron.” (O. Paler, Viața..., 92) COORDONAREA ADVERSATIVĂTC "COORDONAREA ADVERSATIV|" Coordonarea adversativă se desfășoară între termeni care se asociază în constituirea planului semantic al enunțului sau al unor funcții sintactice în pofida caracterului lor divergent, în mod obiectiv sau în mod subiectiv: „O, șoptește-mi - zice dânsul - tu ochii plini d-

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
înainte...” (I. Creangă, 203) Mai rar, coordonarea alternativă se exprimă și prin conjuncții, fie, fie că, sau repetate: „Atunci, ca și acum, stam fie în sala de așteptare, fie pe peron.” (O. Paler, Viața..., 92) COORDONAREA ADVERSATIVĂTC "COORDONAREA ADVERSATIV|" Coordonarea adversativă se desfășoară între termeni care se asociază în constituirea planului semantic al enunțului sau al unor funcții sintactice în pofida caracterului lor divergent, în mod obiectiv sau în mod subiectiv: „O, șoptește-mi - zice dânsul - tu ochii plini d-eros Dulci

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
Dulci cuvinte ne-nțelese, însă pline de-nțeles,” (M. Eminescu, I, 82), „Nu se luptă cu nimeni dar se simte învins.” (L. Blaga, 108) Din acest punct de vedere, al raportului semantic dintre termenii înscriși în relația sintactică de coordonare adversativă, se distinge între: • o variantă obiectivă, prin care se exprimă existența sau instituirea unor diferențieri, mergând până la opoziție, dar pe fondul coexistenței componentelor (distincte sau opuse): Toată săptămâna este liniștit, dar sâmbăta îl cuprinde același dor de ducă.; • o variantă

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
opoziție, dar pe fondul coexistenței componentelor (distincte sau opuse): Toată săptămâna este liniștit, dar sâmbăta îl cuprinde același dor de ducă.; • o variantă subiectivă, prin care se exprimă, de fapt, atitudinea subiectului vorbitor față de lumea interpretată lingvistic; relația de coordonare adversativă devine, de fapt, o alternativă subiectivată la coordonarea copulativă: Maria este săracă și frumoasă. Maria este săracă dar frumoasă. (viziune lirică, profund umană) Maria este frumoasă dar săracă. (viziune pragmatică, marcată de alienarea ființei). Termenii implicați în coordonarea adversativă pot

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
coordonare adversativă devine, de fapt, o alternativă subiectivată la coordonarea copulativă: Maria este săracă și frumoasă. Maria este săracă dar frumoasă. (viziune lirică, profund umană) Maria este frumoasă dar săracă. (viziune pragmatică, marcată de alienarea ființei). Termenii implicați în coordonarea adversativă pot fi: a. fraze: Încă de mic / Te cunoșteam pe tine Și guraliv și de nimic, / Te-ai potrivi cu mine.. Dar un luceafăr răsărit / Din liniștea uitării, Dă orizont nemărginit / Singurătății mării.” (M. Eminescu, I, 175) b. propoziții nondependente

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
în două odăi într-o curte pe șoseaua Ștefan cel Mare, nu prea mari dar cu tot confortul.” (M. Preda, Viața..., 259) șatributț, „... Am găsit copila teafără însă răsturnată cu albiuța de niște porci.” (I.Creangă,15) școmplement predicativț Coordonarea adversativă se dezvoltă de obicei între doi termeni. Când intervin mai mulți, aceștia sunt cel mai adesea grupați, prin coordonare copulativă, opozitivă sau disjunctivă, în raport cu compatibilitatea lor semantică: „Trist se scula din patul împărătesc - pat aurit, însă pustiu și nebinecuvântat - trist

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
prin coordonare copulativă, opozitivă sau disjunctivă, în raport cu compatibilitatea lor semantică: „Trist se scula din patul împărătesc - pat aurit, însă pustiu și nebinecuvântat - trist mergea în război...” (M. Eminescu, P.L., 3) Exprimarea relației de coordonare adversativătc "Exprimarea rela]iei de coordonare adversativ\" Relația de coordonare adversativă se manifestă în planul expresiei prin elemente relaționale: conjuncțiile dar, iar, însă și locuțiunile conjuncționale numai că și în schimb. Conjuncțiile dar și însă coordonează termeni aparținând la orice tip structural: „Cu noi ședea și moș

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
sau disjunctivă, în raport cu compatibilitatea lor semantică: „Trist se scula din patul împărătesc - pat aurit, însă pustiu și nebinecuvântat - trist mergea în război...” (M. Eminescu, P.L., 3) Exprimarea relației de coordonare adversativătc "Exprimarea rela]iei de coordonare adversativ\" Relația de coordonare adversativă se manifestă în planul expresiei prin elemente relaționale: conjuncțiile dar, iar, însă și locuțiunile conjuncționale numai că și în schimb. Conjuncțiile dar și însă coordonează termeni aparținând la orice tip structural: „Cu noi ședea și moș Bodrângă, un moșneag fără

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
veac în veac, același suflet, numai că moartea-l face să uite că a mai trăit.” (M. Eminescu, P.L., 38), „Numai ochiul e vorbăreț, iară limba lor e mută.” (M. Eminescu, I, 82) Această deosebire privind capacitatea relațională a conjuncțiilor adversative stă într-o relativă legătură cu raportul dintre distribuția lor și particularități ale planului semantic al relației de coordonare. Prin conjuncția iar, termenii implicați în coordonarea adversativă se situează în antiteză: „Părând pe veci a răsări Din urmă moartea-l

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
e mută.” (M. Eminescu, I, 82) Această deosebire privind capacitatea relațională a conjuncțiilor adversative stă într-o relativă legătură cu raportul dintre distribuția lor și particularități ale planului semantic al relației de coordonare. Prin conjuncția iar, termenii implicați în coordonarea adversativă se situează în antiteză: „Părând pe veci a răsări Din urmă moartea-l paște, Căci toți se nasc spre a muri Și mor spre a se naște. Iar tu, Hyperion rămâi, Oriunde ai apune...” (M. Eminescu, I, 178) Observații: Când

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
în enunț mai ales componente semantice divergente: „Nu înțelegem clar ce spune, dar sentimentul neted este că spune totuși ceva adânc...” (G. Călinescu, U.P., 61), „Ea arăta stingherită dar nu intimidată.” (M. Preda, M. Sg., I, 182) Uneori coordonarea adversativă se exprimă prin conjuncția și: „Era pe când nu s-a zărit, Azi o vedem și nu e.” (M. Eminescu, I, 234) iar alteori poate fi mascată prin construcții infinitivale: „Vei vedea cum ne se minte în școală, în biserică, în

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
fără să-și dobândească dreptatea...” (P. Ispirescu, 161) COORDONAREA OPOZITIVĂTC "COORDONAREA OPOZITIV|" Raportul de coordonare realizat, în limba română contemporană, prin conjuncția ci este considerat în G.A. (și în celelalte gramatici sau studii consacrate relațiilor sintactice) raport de coordonare adversativă, asemeni raportului realizat prin conjuncțiile dar, iar, însă. În discutarea planului semantic al acestui raport se subliniază cel mai frecvent existența unei opoziții între termenii implicați în raport, opoziție care nu duce, însă, la excluderea unuia dintre ei, așa cum se

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
diferite grade de intensitate în desfășurarea opoziției dintre unitățile sintactice coordonate, corespunzător diverselor conjuncții: „Dintre conjuncții, ci exprimă cel mai puternic opoziția, primul termen coordonat fiind întotdeauna o parte de propoziție negativă.(...) Celelalte conjuncții enumerateșdar, însă, iarț au o valoare adversativă mai slabă; de aceea, ele exprimă uneori raporturi care se găsesc la limita dintre raportul adversativ și cel copulativ.” (vol.II, p. 224). În noua ediție a Gramaticii Academiei relația de coordonare realizată prin conjuncția ci , integrată tot la coordonarea

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
ci exprimă cel mai puternic opoziția, primul termen coordonat fiind întotdeauna o parte de propoziție negativă.(...) Celelalte conjuncții enumerateșdar, însă, iarț au o valoare adversativă mai slabă; de aceea, ele exprimă uneori raporturi care se găsesc la limita dintre raportul adversativ și cel copulativ.” (vol.II, p. 224). În noua ediție a Gramaticii Academiei relația de coordonare realizată prin conjuncția ci , integrată tot la coordonarea adversativă, este definită ca un raport " de corectare". (vol.II, p. 23) În discutarea raportului adversativ

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
mai slabă; de aceea, ele exprimă uneori raporturi care se găsesc la limita dintre raportul adversativ și cel copulativ.” (vol.II, p. 224). În noua ediție a Gramaticii Academiei relația de coordonare realizată prin conjuncția ci , integrată tot la coordonarea adversativă, este definită ca un raport " de corectare". (vol.II, p. 23) În discutarea raportului adversativ, I. Iordan și Vl. Robu51 pun în lumină o trăsătură semantică absentă din alte interpretări preocupate de stabilirea identității specifice a relației sintactice de coordonare

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
adversativ și cel copulativ.” (vol.II, p. 224). În noua ediție a Gramaticii Academiei relația de coordonare realizată prin conjuncția ci , integrată tot la coordonarea adversativă, este definită ca un raport " de corectare". (vol.II, p. 23) În discutarea raportului adversativ, I. Iordan și Vl. Robu51 pun în lumină o trăsătură semantică absentă din alte interpretări preocupate de stabilirea identității specifice a relației sintactice de coordonare adversativă :simultaneitatea conținuturilor semantice exprimate prin cei doi termeni: „Coordonarea adversativă opune unități propoziționale al

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
este definită ca un raport " de corectare". (vol.II, p. 23) În discutarea raportului adversativ, I. Iordan și Vl. Robu51 pun în lumină o trăsătură semantică absentă din alte interpretări preocupate de stabilirea identității specifice a relației sintactice de coordonare adversativă :simultaneitatea conținuturilor semantice exprimate prin cei doi termeni: „Coordonarea adversativă opune unități propoziționale al căror sens poate fi considerat concomitent (subl. ns.).” Organizarea sintactică a unui text își are originea în convergența, în diferite grade, a trei perspective, complementare, în

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
23) În discutarea raportului adversativ, I. Iordan și Vl. Robu51 pun în lumină o trăsătură semantică absentă din alte interpretări preocupate de stabilirea identității specifice a relației sintactice de coordonare adversativă :simultaneitatea conținuturilor semantice exprimate prin cei doi termeni: „Coordonarea adversativă opune unități propoziționale al căror sens poate fi considerat concomitent (subl. ns.).” Organizarea sintactică a unui text își are originea în convergența, în diferite grade, a trei perspective, complementare, în desfășurarea comunicării și cunoașterii lingvistice: • ontologică, a „reprezentării” experienței de

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
de funcționare a limbii, în actul lingvistic concret, prin intersectarea sistemului lexical cu sistemul gramatical, a relațiilor paradigmatice cu relațiile sintagmatice. Sub aspect lexical, identitatea specifică a celor două variante ale relației de coordonare, una realizată prin conjuncția dar - coordonarea adversativă, alta realizată prin conjuncția ci - coordonarea opozitivă, este descrisă de natura raporturilor semantice dintre termenii implicați în desfășurarea lor. Relația de coordonare opozitivă se desfășoară între termeni înscriși în același câmp (micro-câmp) lexical: Nu-i frumos ci urât., Nu-i

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
care termeni aparținând la câmpuri lexicale diferite să se amestece și să se înscrie într-o relație de coordonare opozitivă: Nu e frumos ci negru., Nu-i albastru ci de aici., Nu e de aici ci urât. Relația de coordonare adversativă nu cunoaște asemenea restricții sau, în orice caz, restricțiile nu au caracter absolut: Nu e albastru (cum mi-am dorit eu), dar e frumos., Nu e de aici, dar e frumos. În fiecare din aceste ultime enunțuri se subînțelege o

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
de vedere lingvistic, nu sunt și contradictorii sub aspect logic, ci doar contrarii: Nu este tânăr ci bătrân; termenul al doilea al relației putea fi un intermediar: Nu este tânăr ci între două vârste. Termenii înscriși în relația de coordonare adversativă (realizată prin conjuncția dar) sunt în mod obiectiv incompatibili cu raportul semantic de antonimie; un enunț precum Nu e veche dar e nouă. nu este posibil. Dependentă de coordonatele actului de comunicare lingvistică, relația de coordonare adversativă se poate stabili

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
relația de coordonare adversativă (realizată prin conjuncția dar) sunt în mod obiectiv incompatibili cu raportul semantic de antonimie; un enunț precum Nu e veche dar e nouă. nu este posibil. Dependentă de coordonatele actului de comunicare lingvistică, relația de coordonare adversativă se poate stabili între unități sintactice realizate prin termeni antonimi, dacă se explicitează divergența perspectivelor pragmatice: E bun pentru mine dar rău pentru tine. sau dacă se iese din sincronizarea în timp: E bun duminica dar rău în cursul săptămânii

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
sau dacă se iese din sincronizarea în timp: E bun duminica dar rău în cursul săptămânii. sau dacă nu se înscrie pe aceeași dimensiune spațială: E bun pe dinafară dar e rău pe dinăuntru. Spre deosebire de coordonarea opozitivă, relația de coordonare adversativă asociază termeni aparținând la câmpuri (sau microcâmpuri) lexicale diferite, între care nu se pot stabili raporturi lexicale de opoziție obiective tocmai pentru că aparțin unor câmpuri lexicale diferite. Sunt posibile enunțuri precum: E înalt dar slab., Sunt mulți dar proști., E

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]