301 matches
-
stăpânului (un joc complex devreme ce stăpânul casei se dă drept servitor al oaspetelui său, care la rândul său pentru a avea trecere trebuie să devină sclavul sclavului său etc.). În jurul acestei constelații, avem mai multe figuri: cea a gazdei afabile (sau a gazdei neprietenoase), dar care nu se destăinuie, lăsându-l pe invitat să plece fără ca acesta să fi putut într-adevăr să-i pătrundă misterioasa intimitate (să ne gândim, de exemplu, la povestirea lui Vercors Tăcerea mării). Avem și
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
insistență, adesea dirijați de Securitate. În limbajul acesteia, ei se numeau surse.sau.agenți. Nu erau puțini cei ce-l invidiau pentru mintea sa strălucită, competența ca cercetător, manierele sale de om de lume. Era un personaj care inspira simpatie, afabil și binevoitor. Din mai multe dosare groase am reconstituit lumea lui Sache, nume care a fost Însușit și de urmăritorii săi. Să fixăm mai Întâi contextul, situația exactă În care se găsea. Era șef de secție la Institutul de Psihologie
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
dibace; surată bună a edificărilor funcționale, moartea prin îngropare de viu își are și ea maeștrii ei... Iuți dintr-o dată pasul alarmată, încercând parcă să lase în urmă clipa abia scursă, ce-o împresura cu perne moi și-i oferea afabil, cum nu se poate mai oportun, un scaun cu rotile în locul mersului pe tocurile cam prea înalte. Simțindu-se ceva mai în siguranță sub ascuțișul durerii izvorâte solidar din asfalt, își continuă ideea: − Un bărbat competent îți aduce în viață
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de o serie de alți cai asemeni lui, el ar fi revelat deschiderea înspre viitor ca trăsătură a felului uman de-a fi, mereu inexorabil angajat - mai mult sau mai puțin nerăbdător - într-o așteptare dornică. Vizibil stânjeniți de invitația afabilă a arhitecților la autodefinire, nomazii ezitau, înciudați că propria inimă îi expunea unui destin troian prin nădejdile-i copilărești. În principiu, ar fi putut refuza ajutorul cu un gest măreț și un zâmbet condescendent - de genul "uimitor câtă neînțelegere poate
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
pe toată durata banchetului oficial urmat de o recepție, după care, conform obiceiului britanic, s-a servit ceai (late night tea). În timpul recepției, desfășurată într-o atmosferă destinsă, regina i-a prezentat prințului grupul de doamne de companie. Prințul, fire afabilă, a conversat prietenos cu toată lumea, trecînd cu ușurință remarcabilă de la o limbă la alta, în funcție de interlocutor. În tot acest timp, domnul de Coutouly, reporter la ziarul parizian Le Temps, care făcuse parte din grupul de ziariști ce îl însoțise pe
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
atât afli mai mult, prin contrast, despre tine Însuți! Armonie la Narita În fața scanerului de bagaje pentru zborul companiei Air France spre Paris-Charles De Gaulle, doi angajați ai vămii, echipați cum se cuvine În uniforme, cu cravate și cămăși albe, afabili, dar stricți, stau În fața benzii ce restricționează accesul la Înregistrare conform unui orar, aproape la minut. În stânga lor, același dispozitiv pentru British Airways, direcția Londra. Caucazianul așteaptă sprijinit de un cărucior de bagaje high-tech, În ton cu scările rulante și
[Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
dinamism și eleganță. Ne-au mai rămas de la Enea 25 de scrisori scurte adresate unor prieteni și elevi, scrise cu concizie și eleganță; ele abordează teme de viață cotidiană, subiectele teologice fiind cu totul absente. E corespondența unui om echilibrat, afabil, care prețuiește prietenia și simțămintele omenești. Bibliografie. Ediții: Teofrast: PG 85, 872-1003; M.E. Colonna, Enea di Gaza. Teofrasto, Iodice, Napoli, 1958. Scrisori: L. Massa Positano, Enea din Gaza. Epistole, Libreria Scientifica, Napoli, 19622 (în ambele cazuri, ed. critice, trad. it
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
reale, Împlinim porunca de a iubi după cum am fost iubiți și bucurăm inima părintească a unui Dumnezeu Care alege să sufere Împreună cu cei pe care i‑a creat și‑i iubește. 82 Suferința și creșterea spirituală Bunul creștin ia parte, afabil, la suferințele și bucuriile celorlalți, manifestându‑se Întotdeauna cu solicitudine, fiind dispus să ajute efectiv și din toată inima, bine știind că religia creștină nu se reduce la simple formulări teoretice sau complicate Înșiruiri de construcții ideologice, ci reco‑ mandă
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
intelectuală și gustul său estetic (inexistent, nu-i plăcea decât muzica militară) sunt numai câteva dintre trăsăturile caracteristice. Ca un prozator de vocație, D. știe să descopere amănuntul revelator, capabil să dea întreaga măsură a personajului. Bunăoară, Carol I era afabil, dar ținea pe toată lumea la distanță, nu întindea decât un deget, cel arătător de la mâna dreaptă. Și rolul acestui detaliu devine determinant în definirea unei psihologii în care noblețea regală se însoțește cu sobrietatea și cu o anume severitate de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286887_a_288216]
-
pentru cei mici. Astfel, citim că Mântuitorul s-a întristat când ucenicii îi opreau și-i certau pe cei care-și aduceau pruncii la El, ca să-Și pună mâinile peste ei și să Se roage, și a lansat binecunoscuta exortație afabilă: „Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți” (Mt. 19, 14); „Și luându-i în brațe i-a binecuvântat punându-și mâinile peste ei” (Mc. 10, 16). Dacă nu-i putem boteza, nu-i putem nici binecuvânta, ceea ce
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
și eleganță. Ne-au mai rămas de la Enea 25 de scrisori scurte adresate unor prieteni și elevi, scrise cu concizie și eleganță; aici sunt tratate teme de viață cotidiană, subiectele teologice fiind cu totul absente. E corespondența unui om echilibrat, afabil, care prețuiește prietenia și simțămintele omenești. Bibliografie. Ediții: Teofrast: PG 85, 872-1003; M.E. Colonna, Enea di Gaza. Teofrasto, Iodice, Napoli 1958. Scrisori: L. Massa Positano, Enea din Gaza. Epistole, Libreria Scientifica, Napoli 19622 (în ambele cazuri, ed. critice, trad., introd
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și stâncos al diplomației Moscovei, mult mai asemănător șefului său Gromîko, o adevărată piesă imperturbabilă a unei politici începute în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, decât lui Anatoli Dobrinin, ambasadorul sovietic la Washington, un om mai elastic, cultivat și afabil. Înterlocutorii obișnuiți ai lui Zorin erau membrii familiei socialiste, ai lui Dobrinin, personalitățile americane de vârf. Zorin a fost clar cu mine: nu există rachete, afirmația e o provocare americană la care nu putem ceda. Trebuie să fim solidari, să
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
situa în filiația liricii de contemplație domestic-bucolică ori gospodăresc-intimistă a unor simboliști și postsimboliști români din primele decenii ale veacului al XX-lea. S-a vorbit și despre descendența sa din G. Topîrceanu, legat de modul de a produce „suprarealitatea afabilă, plutitoare, plină de deliciile spiritului îndulcit, melancolizat” (Gh. Grigurcu); s-a remarcat afinitatea dintre o Elegie din volumul de debut („O, vechi și dragi bucătării de vară, / Simt iar în gură gust suav de-amiază / Și în tristețea care mă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
decidă soarta națiunii române, printr-o apostilă oarecare pe care o pune pe un document, fără a o consulta. Atunci când opinia publică internațională și chiar făptașul actului brutal și nelegitim o recunosc, nu ai voie să joci rolul de tip afabil ori de a face pe moderatul sau pe omul modern, pe seama destinului neamului și să nu folosești această circumstanță, înghițind, în mod discreționar, soluții antiromânești cu care îi condamnă pe urmași. În altă ordine de idei, ne-am propus o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
-mi și mie, cum merg treburile pe acolo, ce părere ai pentru cele ce țiam scris mai sus, contează mult pentru mine. Poate poți să-l vezi, nu e ceva cu grabă ca să te deranjeze, pe Ustencu, e un tânăr afabil și a fost gentil cu 389 Teodor Tatos (n. 28.1.1901, Fălticeni - m. 11.1.1985, Fălticeni). Avocat, scriitor, ziarist, pictor. Remarcabil cunoscător al istoriei culturale fălticenene. Rudă cu familia Missir din Botoșani. 856 mine. Nu sunt lămurit ce
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
spus de Tov. Chircă, de la Casa de Creație, că vin ei, cu mașina. Aș fi tras o fugă, dar nu voiam să lipsesc, tocmai când vin ei. Dacă Îl cunoști pe directorul Chircă, poate vorbești cu el, este un om afabil. Cu cele mai bune gânduri, sărutări de mâini mamei și soției. Prietenie, Teodor Tatos 17 Fălticeni, 3 august 1969 Dragă domnule Eugen, A trecut o bucată bună de vreme și numai am auzit că ai fi trecut prin orașul Fălticeni
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
s-a întâmplat nimic, îți dau cuvântul meu de onoare. Ben răspunse lipsit de expresie: — O.K. Făcu o mișcare din cap și din umeri prin care ne dădea a înțelege că putem pleca. James se întoarse spre mine, aproape afabil, asemenea președintelui unui juriu, care-l întreabă tacit pe un distins vorbitor dacă mai are ceva de adăugat. Nu i-am răspuns privirii, dar m-am întors, gata de plecare. Gilbert deschise ușa, Peregrine ieși primul, apoi Gilbert, apoi Titus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
compuse din cîteva atingeri de condei. Dar multum in parvo, fie direct, fie aluziv. Grafic, e de remarcat scrisul larg (10 15 rînduri pe pagină și 5 6 cuvinte pe rînd), de ins cu „dicție” sigură și cu ceva morgă, afabil și totodată distant, de obicei grăbit (de unde desele prescurtări). Sub toate aspectele, deci, un scris supravegheat, laconic. (1) <citation author=”N.V. Turcu” data =”[f.d]”> Iubite File, Cu bine și cu sănătate din Iași. Orașul studenției tale te așteaptă. Și
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
de mult trebuie să părăsesc marele oraș și să plec la Ithaca, unde voi rămâne tot semestrul de iarnă. Mă prezint Luni 14 octombrie la fundația Rockefeller la Mr. Stacy May. Luarea de contact româno americană se desfășoară În condiții afabile, deși cunoștințele mele de limbă englezo-americană lasă de dorit; după abia câteva luni de studiu cu un român, care a fost În America și care mi-a fost coleg de liceu, Dl. Economide. Iau contact și cu un birou american
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
de modele În care subcultura trona la loc de cinste. Dar nu-ți pierzi curajul. Asta este important. Intri În școală cu emoție. Este locul tău de muncă. Poate pentru toată viața. Te Întreții cu cineva din conducere. Ești primit afabil, cu oarecare interes și curiozitate. Afli că e un liceu de construcții ce pregătește forță de muncă pentru viitoarele șantiere. Ești asigurat de cazare În cămin, masă la cantină și altele. Precizări care s-au adeverit. Ce norocos eram! Urmează
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
Luther King. Poate că Reagan nu a știut toate aspectele pe care un președinte ar trebui să le sesizeze, dar a înțeles cu adevărat cum să îi vorbească poporului american. Confruntându-se cu întrebări ostile din partea reporterilor, el a repetat afabil teme care știa că ar atinge o coardă pe Main Street†††. Reagan simțea întotdeauna când să ridice din umeri, când să zâmbească și când să ridice din sprânceană. După ce i-au privit pe LBJ** agonizând din cauza Vietnamului, pe Nixon demisionând
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
arta cuceririi pașnice, închei cu un argument ce va fi confirmat de toți partenerii de conversație, de orice jurnalist: Gigi Căciuleanu îți lasă impresia stabilă a prietenului care, în orice moment, așteaptă să-l întrebi și dorește să-ți spună. Afabil, spontan, inspirat, bun tovarăș de banchet spiritual, Gigi Căciuleanu farmecă din nou pe cel ce îl ascultă. Acum, fără strategie. Din vocație. Dansul contemporan este o problemă de gândire, de libertate și de poezie Gigi Căciuleanu. Am fost foarte fericit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
mare accent pe ele și e mândră că o face. Modul Încetățenit de istorie În care se dezvoltă produsele nu este eficient Într-o companie așa de ambițioasă, cum este a noastră», afirmă șJonathanț Ive, șdirector de designț, un britanic afabil, cu alură de urs. Când provocările sunt atât de complexe, trebuie să dezvolți un produs Într-un mod mai integrat, bazat pe o colaborare mai strânsă.»“ Poate cel mai bun mod de a ilustra această schimbare de paradigmă este să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
mult dor la Teatrul Național, simbol de cultură, de poleire și de mărire, pentru o națiune mare, poleită și cultă. Presa, care este lumina conducătoare a popoarelor, scutul cel mai putinte al instituțiunilor naționale, presa să-și îndrepte privirea mai afabilă, mai benevolă, mai frățească la această amară încercare; un cuvânt de încurajare, un strigăt de deșteptare și Teatrul Național va fi salvat! Teatrul Național va fi restabilit! M. Pasccaly Artist comedian“86 Acesta era sistemul reclamei teatrale acum mai bine
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
apoi numai știrea privind cucerirea redutei Grivița I. Potrivit „reminiscențelor“ lui Caragiale, pe care Bacalbașa le cunoștea, desigur (apăruseră în decembrie 1899 în Uni versul), corespondentul „oficial“ al Națiunii române, „un om cu un nume binecunoscut în societatea noastră, binecrescut, afabil și inteligent, dar boier scăpătat“ trimisese din Turnu Măgurele următoarea depeșă „cifrată“: „Medoc fini. Votca, Tzuica, dedans“ tăl măcită astfel de Caragiale: „Medoc - Plevna; fini. - luată; Votcă - rușii; Tzuica - românii; dedans - înăuntru“ (v. I.L. Caragiale, Opere, vol. III, ediție critică
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]