72 matches
-
nou să se bărbierească singur înainte de a ieși din dormitor, să-și schimbe hainele, să fie ceva mai atent la masă și să privească la termometru și la barometru. Ieși o dată din casă, apoi zile întregi își petrecu timpul, foarte aferat, în birou. Părea că studiază ceva, căci madam Pomponescu găsi pe masă un tratat de chimie, deschis la un capitol ce se ocupa de nitrili. "Se numesc nitrili corpii care se nasc prin eliminarea a două molecule de apă din
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
imens serviciu ar face el societății! Statul! Ce este? Unde este? Ce face? Ce ar trebui sa facă? Tot ce știm despre el este că e un personaj misterios, și cu siguranță cel mai solicitat, cel mai turmentat, cel mai aferat, cel mai sfătuit, cel mai acuzat, cel mai invocat și cel mai provocat din câte sunt pe lume! Căci, Domnule, nu am onoarea de a vă cunoaște, dar pun pariu zece la unu că de șase luni faceți utopii; și
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
gîndire, mai "specialist", parcelînd și reparcelînd cîmpul cunoașterii, cu atît ești mai apreciat. Dacă ești și suficient de obedient, ți se dau funcții, ți se dau bani, onoruri, mergi la ședințe, îți spui "opinia", te întorci de la ședințe cu aer aferat, iei decizii, ridici tonul, ești cineva. E suficient să fi citit doi-trei autori și să citezi "din memorie", nu trebuie să ai operă, e suficient să faci "cercetare", să descoperi "capitalul uman", fiscalitatea, întreprinderea virtuală și multe alte lucruri prea
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
știu unii de alții. Se recunosc abia pe peron, câțiva se și îmbrățișează. Cucoanele prelungesc plăcerea sosirii : cadrilul vioi alătură și regrupează. Aglome rație, trupuri și valize se tot apropie, concentric. Vor să avanseze, se îndeasă unii în alții, zăpăciți, aferați. Un soi de generoasă vitalitate de mahala, stilizată de manierele mondene, animă brambureala. Rămân deoparte câțiva bătrânei lângă consoartele țepene, câțiva tineri, greu de identificat. Amfitrionul nu pare obosit de corvoada revederilor. Elegant, ospitalier, se ocupă de cei rămași la
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
sat la fete, unde dorul mă trimete... Vocea lui Gore face geamurile să trepideze. Mă, Becali, un’ te duci, marmeladă nu mănânci? Mă duc la judecătoare, să mă scoată din strânsoare... Sandu Șpriț ține paharul În fața ochilor și Îl studiază aferat, precum un entomolog care a descoperit cu surprindere și curiozitate profesională crescândă o insectă misterioasă În lingura cu ciorbă. Justiția română, domnii mei, este când la trap, când la galop. Când fu cu Costel al lu’ Iancu, ăl de-i
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
suflet? Iar mie, ca să mă apuc de experimente psiho-fiziologice, îmi lipsește pregătirea tehnică. N-am frecventat niciodată un laborator..., în plus, n-am nici aparate. Oi fi, așadar, nebun?“ După ce-și răcori sufletul cu aceste meditații stradale în mijlocul mulțimii aferate și indiferente la păsurile lui, se simți mai liniștit și se întoarse acasă. XXV Augusto se duse în vizită la Víctor ca să-l giugiulească pe fiul său târziu venit, să se recreeze în contemplarea fericirii proaspete a acelui cămin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
să cânte, tibiaaa..." (aveam să-l mai aud peste ani, acest tibia, era parcă un laitmotiv al vieții ei care apărea când te așteptai mai puțin, n-am avut niciodată timp s-o întreb ce dracii însemna...). Petrică o ajuta aferat, cu o expresie pe care o bănuisem de ieri, când ea îmi spusese că nu e supărat pe mine, umanistă, dar mult mai accentuată ca în alte dăți, aș putea să spun hiperumanistă... Numita Tasia, o doamnă grasă, tip gospodină
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mușchi de vacă ("să fie mare, zise ea, și multă salată verde"). În schimb, eu nu mâncai nimic. După friptură, mai ceru un mic. "Unul singur?", întrebă cârciumarul mirat: Da, numai unul și încă un ardei iute". Îl mâncă foarte aferată și se uita la mine într-un fel care se vroia elocvent, asemeni unui copil care s-ar fi lăudat altuia că iată ce mănâncă el și celălalt n-are. "La urmă de tot, îmi explică, se simte gustul micului
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
făcut foame și de bună seamă că și nouă. Ne Înfierbântasem cât de cât. N-am mai fi avut mult până să uităm Încotro plecasem cu noaptea-n cap. Tot foindu-se și zbuciumându-se printre noi, În entuziasmul ei aferat, Motănica Își pierduse brâul chimonoului și poalele bluzei Îi fluturau ca o cortină deschisă pe lângă sânii ce-și bălăngăneau pe sub nasurile noastre semeția lor apusă. Se uita atât de strâmb, de-ai fi zis că nu ne mai deosebește, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
amândoi, porumb din lanul ceapeului Glina și pâine și ouă pe care părințelul le sparge peste salamul din tigaie. Ca să fii fericit trebuie să mănânci de toate. Iar e bine, părințelul arată eliberat de gânduri, Înveselit dintr-o dată de fojgăiala aferată a mâinilor sale printre bucate, dacă nu cumva Îl Înveselește tocmai latura bună a acestei afaceri pe care dau să i-o Înfățișez și-mi ia vorba din gură. — Ei ne iau pe Încredere, Relule, da’ nu te gândi, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
apoi în trombă, împrăștiind frunzele și crengile pe străzile altminteri curățele; toată lumea a văzut aceleași străzi scormonite în fiecare vară, pentru turnarea unui asfalt care vara viitoare trebuie jupuit din nou; șantiere abandonate cu săptămânile și pline brusc de muncitori aferați ca niște furnicuțe harnice mai ales în zilele când plouă cu găleata, sau duminicile, etc. etc. În cartierul bucureștean de blocuri unde locuiesc, trăim, de câteva zile, o adevărată invazie. Oamenii primăriei, cu zecile, smulg de sub mașinile parcate cu chiu
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
Prelipceanu), îmi dau seama de importanța evenimentului la care particip după numărul mare de ziariști care au invadat vagoanele. Sunt de la diverse ziare, posturi de radio și TV portugheze, franceze, spaniole, germane. O reporteră de la un post de televiziune portughez, aferată și entuziastă, foarte conectată la secvențele pe care le filmează și comentează, îmi pune câteva întrebări destul de banale și convenționale: cum mi s-a părut orașul Lisabona? cum a demarat călătoria pentru mine? ce genuri literare practic? câte cărți am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nu i-am mai văzut pe reprezentanții acestei specii din neuitatul tren Lisabona-Madrid. E un bărbat de statură și vârstă mijlocie, un francez tipic, proaspăt ras, într-un sacou cenușiu, în carouri, secondat de un tehnician. Ne întreabă, surâzător și aferat, dacă suntem dispuși să-i acordăm un scurt interviu „la cald”. Nici o problemă. Ce poți să spui abia sosit la Paris, în Gara Montparnasse, asaltat de mulțimea de zgomote și de forfota umană din jurul tău? Că ești, firește, fericit și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
totuși nedrept ca acest erzaț ideologic să prevaleze acum și scot capul pe geam. De pe peronul zugrăvit ca o amprentă artistică a Parisului, lumea ne face cu mâna semne de adio: muzicienii din fanfară, în livrelele lor colorate, oficialii, ziariștii aferați, fetele prevenitoare din comitetul organizatoric din rue d’Opera - toate se îndepărtează de noi cu iuțeala crescândă a trenului. Și odată cu ele, cele trei zile pline în capitala Franței. 15 iunie, joi Lille VASILE GÂRNEȚ: Pierdut printre alte sute de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
un frig afară de trosneau pietrele caldarâmului, dar în localul pustiu, căldura însuflețea pereții. De undeva de la subsol, răzbăteau valuri de muzică violentă amestecate cu hohotele de râs ale clientelei... Pe o scară, aproape de ușa de la intrare, dispar la subsol chelnerii aferați, cu câte șase halbe de bere în mâini: se grăbesc să astâmpere setea mușteriilor. În prima zi, nu puteai arunca un ac de câtă lume se adunase, când am găsit cu mare greu o măsuță chiar lângă șemineul fierbinte. Sentimentul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
normală. Așa era munca noastră, și nu altfel. Am avut totuși parte și de răsturnări de senzație, cum a fost când cu fuga lui Petru Dumitriu în Occident. Gazeta era calandrată și urma să plece la rotativă când au apărut aferați Paul Georgescu și Mihai Gafița, pe atunci secretar al Uniunii Scriitorilor. Aveau dispoziție să elimine de oriunde din pagini numele fugarului blestemat, al trădătorului de țară care-i fusese până ieri lui Paul unul dintre prietenii cei mai buni. Au
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
tras un glonț în viața lui. L-am întrebat: aveți pistol, dom’le? Vai de mine! Și e încărcat? Merge? Piedica aia, dacă se descarcă piedica? Un dialog absurd, care l-a flatat cu asupra de măsură. Mi-a răspuns, aferat, ceva de genul: măi, țâcă, atunci când io trăgeam cu pistolul, tu te jucai cu puța prin țărână. Io nu cred că mai există bărbat adevărat. De fapt, lumea asta e condusă de femei. Lumii noastre nu-i rămân decât proiecte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
trecerea războiului, continuând pe calea apucată a publicisticii și tiparului, printr-o participare mai activă la Întreprinderi de editură și de tipografie, În tovărășia plăcută a câtorva oameni de gândire și de condei, m-am găsit, prin 1919, cel mai aferat și mai aplicat spre realizări de ordin, oricum, mai Îngust decât ale prietenilor mei de pe atunci, cu vocații, ambițiuni sau veleități altfel afirmate și mai cu spor, pentru persoana lor, realizate. Emanoil Bucuța, Nae lonescu, Virgil Madgearu, Dim. Gusti, Ion
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
binefăcătoare de după dragostele voastre și somnul adânc al recuperației sexuale, „dulce dar al zeilor“? Unde, foa mea ca de lup care ne incita spre bunătățurile de pe masă, repa ratoare? Vă ridicați amândoi de pe patul dragostelor voastre glorioase de odinioară parcă aferați sau prea grijulii după toaleta intimă. Până În ziua când te pomenești persiflat, ușor și În glumă, pentru cutezanța ta de a mai fi amintit, cu aceeași evlavie din trecut, de dragoste: „Li-te-ra-tu-ră!“ Atunci veți Înțelege, domnule sau doamnă, ceea ce n-
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nu de teamă. Domnișoara Mica a fost și a rămas legionară convinsă. În timpul rebeliunii din ianuarie 1941, unchiul, fratele mai mic al mamei, tânăr inginer pe atunci, a văzut-o în zona Palatului Telefoanelor, cu un pistol la brâu, foarte aferată, dând dispoziții, făcând „ordine”. După 1948 a făcut, în mai multe rânduri, ani grei de pușcărie, a suferit mult. Nu și-a schimbat însă convingerile. Vroia oare să mă convertească la ideile ei? Aveam, uneori, această bănuială. Poate că și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
se putea relaxa. Te plimbi pe o punte îngustă încercînd să ignori hăul de sub tine, licărul agoniei, delirul, murmurul ademenitor al morții... Umblam fără țintă prin răsăritul urcînd peste cvartale de blocuri, mașini, tramvaie, oameni-insecte mișunînd în colo și încoace aferați, dar în fapt fără nici un fel de treburi. Mă străduiam să nu pășesc în gol, să nu iau în seamă hăul de sub mine, socotind banii pe care-i aveam la mine, ceva mai mulți ca de obicei, fiindcă în dimineața
Oameni și insecte by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/14334_a_15659]
-
lasă mut), Noapte de vară (sub al cărei cer înstelat „dorm fragile copile”), Ține-mi mâna (pseudo eminesciană), Mai vii? (titlu pastișat după romanța De ce nu-mi vii?), Nu-nțeleg (unde ne frapează versul: „trandafirii sunt toți o vrajă”). Bucolice, aferate, pășuniste - deși, paradoxal, fără turme de mioare, fără ciobănei ori păstori coborând din baladă - sunt creații de genul Pastel, Fior (în care umbra iubitului nu poate fi, evident, decât „dulce”), Vin la pieptul meu (vin ca verb, nu vin de
[Corola-other/Science/93_a_126]