KorAP: Find »[drukola/base=afif & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 2 3 >

67 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599

împingă la o parte. Înainte să aibă ocazia să facă lucrul ăsta, el îi deschise ușa spre curtea pătrată. Ieși, însă bărbatul mergea chiar în spatele ei. — Te rog, te mai întreb o dată. Ce făceai aici? Am fost la casa lui Afif Aweida. — Da. Și unde te duceai? Voiam să-l văd pe vărul lui. Pe celălalt Afif Aweida. —Te rog. Te duc eu. Nu, nu. Nu e nevoie. Vreau doar să mă întorc la hotelul meu. Dar nu o ascultă. O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
spre curtea pătrată. Ieși, însă bărbatul mergea chiar în spatele ei. — Te rog, te mai întreb o dată. Ce făceai aici? Am fost la casa lui Afif Aweida. — Da. Și unde te duceai? Voiam să-l văd pe vărul lui. Pe celălalt Afif Aweida. —Te rog. Te duc eu. Nu, nu. Nu e nevoie. Vreau doar să mă întorc la hotelul meu. Dar nu o ascultă. O prinse de cot și o târî după el prin labirintul de străduțe și alei din Ierusalimul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
în zona genților, poșetelor și suvenirelor de prost gust. Maggie se simți ușurată că scăpase de carne și că erau din nou oameni în jur. S-au oprit la un magazin de bijuterii. —Aici. Te rog. Ăsta e magazin lui Afif Aweida. Intră cu băgare de seamă, urmată de Nabil, care bătu palma cu un tânăr ce stătea în spatele unei tejghele. Îl auzi pe Nabil pronunțând cuvântul „americancă“ și-l văzu arătând spre ea. După o clipă, dintr-o cameră dosnică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
Vă referiți la ce i s-a întâmplat vărului meu. O crimă oribilă. Oribilă. — Credeți că dumneavoastră erați adevărata țintă? — Îmi pare rău, nu înțeleg. Credeți că indivizii care i-au făcut asta vărului dumneavoastră s-au înșelat în privința acelui Afif Aweida care trebuia omorât? — Cum ar fi putut să se înșele? Vărul meu a fost înjunghiat la întâmplare. Ar fi putut fi oricine altcineva în locul lui. Nu sunt sigură de asta. Cunoașteți vreun motiv pentru care viața dumneavoastră ar putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
intrat când a ajuns ea. — Nu. Nu e nevoie, putem vorbi deschis și aici. Bătu din palme, alungându-l pe tânărul de la intrare. Maggie se ridică și se apropie de ușa din spate. Voia să-l testeze. După cum se așteptase, Afif Aweida sări în picioare și-i blocă accesul. —Domnule Aweida. Eu lucrez pentru guvernul american, în cadrul negocierilor de pace. Nu mă interesează afacerile dumneavoastră. Sau ce ascundeți dumneavoastră după ușa asta. Dar trebuie să mă ajutați. Pentru că vărul dumneavoastră nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
mi-e cunoscut, da. A fost faimos în Israel. A fost omorât sâmbătă. Maggie îi cercetă chipul. Văzu aceeași nervozitate pe care o surprinsese cu o clipă înainte, când îi pomenise de biroul din spate. Începu să se lămurească. Domnule Afif, începu ea, aplecându-se în față. Nu sunt polițistă. Nu-mi pasă ce cumpărați și ce vindeți aici. Dar sunt interesată ca acest proces de pace să nu fie stopat. Dacă se întâmplă asta, mulți alți palestinieni, ca vărul dumitale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
săptămâna trecută? Când auzi asta, Aweida se încruntă din nou. — Nu, nu știu de ce i-ar pomeni cuiva despre mine. Când l-ați văzut ultima oară? —Săptămâna trecută. —Puteți să-mi spuneți ce s-a întâmplat? Fără tragere de inimă, Afif Aweida îi povesti despre vizita scurtă, neanunțată, a lui Guttman la magazin, prima după foarte multă vreme. Îmboldit de Maggie și doar în jumătăți de propoziții, îi explică „înțelegerea“ lor, conform căreia Guttman i-a tradus niște tăblițe de lut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
să trăncănească, entuziasmat ca o adolescentă, despre un lucru pe care l-a descoperit, ceva care va schimba totul. Cuvintele ieșeau șuvoi din gura lui: piața stradală din Ierusalim, scrierea cuneiformă, tăblițele de lut, un bărbat pe care-l chema Afif Aweida și, ceea ce părea de necrezut, ultimele cuvinte ale lui Avraam. Ei bine, nu chiar ultimele cuvinte. Ci testamentul lui. — Vrei să spui că Avraam a hotărât cine trebuie să moștenească Muntele Moriah, Isaac sau Ismael, noi sau musulmanii? bolborosea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
legate de convorbirea telefonică pe care și le amintea. Se uită la notița pe care o mâzgălise în timp ce vorbeau. Spre iritarea lui, scrisese doar două cuvinte, cele pe care nu le cunoștea, numele unui comerciant arab din Ierusalimul de Est: Afif Aweida. Presupusese că va obține restul detaliilor când se va întâlni mai târziu cu Guttman. Nici măcar nu le înșiruise schematic pe hârtie. Acum trebuia să le reconstituie din memorie: antichități furate, o tăbliță de lut, Geneva, Muntele Moriah. Testamentul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
niciodată pe fetele de la școala ei, care nu scoseseră nici un cuvânt despre ce le făcuse părintele Riordan. Dar acum le înțelegea. Din fericire, Uri nu a întrebat-o cum se simțea, ci doar ce a aflat. Îi povesti despre adevăratul Afif Aweida, negustorul de antichități furate, care trăia în timp ce vărul lui, vânzătorul de fructe, fusese omorât. Ascultând-o, Uri schița un zâmbet trist, amar. —Ce e? — Nimic, doar că s-a mai întâmplat asta înainte. Nu mie, unor colegi de-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
pe care îl credeau a fi șeful Hezbollahului. Era o lovitură importantă pentru securitatea israeliană. Exista o singură problemă. Nu era decât un proprietar de magazin din Beirut. Același nume. Persoane diferite. Crezi că securitatea israeliană l-a omorât pe Afif Aweida? — Nu asta vreau să spun. Ci doar că astfel de greșeli stupide se pot întâmpla. Oricine ar fi putut cădea în capcana asta. Mergeau pe strada Shlomzion Ha’Malka spre mașina lui. Ea voise să urce până în camera ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
lângă Geneva. —Uri. Oprește mașina. Acum. Dar Uri era prins în trafic; nu putea să schimbe banda. Gândurile lui Maggie goneau nebunește. Cineva era cu un pas înaintea tuturor mișcărilor pe care le făceau. Ea și Uri descifraseră numele lui Afif Aweida la apartamentul lui Kishon; după câteva ore, un om pe nume Afif Aweida zăcea într-o baltă de sânge într-o piață din Ierusalim. Fuseseră singurii care intraseră în casa lui Kishon și văzuseră că acesta primise ultimul telefon

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
putea să schimbe banda. Gândurile lui Maggie goneau nebunește. Cineva era cu un pas înaintea tuturor mișcărilor pe care le făceau. Ea și Uri descifraseră numele lui Afif Aweida la apartamentul lui Kishon; după câteva ore, un om pe nume Afif Aweida zăcea într-o baltă de sânge într-o piață din Ierusalim. Fuseseră singurii care intraseră în casa lui Kishon și văzuseră că acesta primise ultimul telefon dat de Guttman. Iar acum și el fusese eliminat. Asta nu putea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
să se împotmolească acum. Cum au putut, cum a putut ea să fie atât de incapabilă? — Ce e? întrebă Uri, încă uimit. Maggie nu spuse nimic, punându-și pur și simplu degetul pe buze. Ce idioți. Încă de la moartea lui Afif Aweida își dăduseră seama că cineva le asculta conversațiile private. Din acel moment, nu mai vorbiseră decât pe un fond muzical sau de zgomot puternic; sau șoptiseră în locuri publice, chiar schimbaseră notițe scrise. Totuși când și-a revenit după ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
ultimul testament al lui Avraam... —De unde? —De unde ce? — De unde ai auzit? —De la tatăl prietenului tău. Guttman. L-a sunat pe Baruch Kishon, ziaristul evreu, și i-a spus. Nu toată povestea, dar suficient din ea. I-a menționat pe comerciantul Afif Aweida și pe prietenul lui, Ahmed Nour. Și din întâmplare cei de la NSA ascultau. Din întâmplare. —OK, n-a fost o întâmplare. Îl ascultăm de ani de zile pe Kishon. —Pe Kishon? De ce naiba faceți asta? —N-ai citit dosarele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
Asta îi prilejui un moment de ușurare: până la urmă nu i-o luase înainte. Miller știa la fel de puține lucruri ca și ea despre conținutul tăbliței. Va menține ofensiva. Deci tu ai fost. Tu i-ai omorât pe Kishon, Ahmed Nour, Afif Aweida, Guttman, pe soția lui Guttman - oricine ar putea ști ce e pe tăbliță și ar putea dezvălui acest lucru. Nu voia să amintească de Uri; dacă ar spune-o, s-ar putea să se adeverească. Nu te lăsa dusă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
de autentică, Bruce Miller, crede-mă. Ultima dorință și testamentul lui Avraam, patriarhul. Asta cauți, nu-i așa? —Maggie! strigă Uri disperat, dar ea încă nu terminase. —Și din cauza asta a trebuit să moară Rachel Guttman. Și Baruch Kishon. Și Afif Aweida și Dumnezeu mai știe cine altcineva. Ți-ai pus oamenii să-i omoare doar pentru asta, nu-i așa? — Haide, Maggie. Doar știi de ce a fost nevoie să scăpăm de oamenii ăia. Dacă tăblița nu ajunge pe mâini sigure

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]