56 matches
-
fi exprimate in coordonate formula 12. O varietate afină este o submulțime a lui formula 9, ale cărei puncte sunt zerourile simultane ale unei colecții de polinoame în formula 14 variabile. Mai exact, dacă formula 15 este o colecție de polinoame, atunci o varietate afină este Dacă punctele unei varietăți formula 17 sunt zerourile unei colecții de polinoame formula 15, atunci ele sunt zerourile oricărui polinom din idealul general de polinoamele formula 15. Acest ideal se notează cu formula 20 și se numește idealul varietății formula 17. Reciproc, pornind de la
Geometrie algebrică () [Corola-website/Science/302781_a_304110]
-
fost citate și folosite de numeroși cercetători din lumea întreagă, în note și memorii, teze de doctorat, monogafii si tratate. A abordat teme de cercetare științifică din geometria diferențială euclidiană (rețele pe suprafete, câmpuri de vectori pe suprafețe), geometria diferențială afină și proiectivă (câmpuri de conuri, configurații Myller), geometria diferențială a varietăților modelate de spații Banach, teoria grupurilor Lie, teoria G-structurilor și generalizări ale acesteia. Circa 30 de tineri studioși si-au elaborat tezele de doctorat sub conducerea științifică a profesorului
Gheorghe Gheorghiev () [Corola-website/Science/312970_a_314299]
-
invers al oricărui vector sunt unice. Alte proprietăți rezultă din legea distributivității, de exemplu "a"v este egal cu 0 dacă și numai dacă "a" este egal cu 0 sau v este egal cu 0. Spațiile vectoriale rezultă din geometria afină prin introducerea de coordonate în plan sau în spațiul tridimensional. În preajma lui 1636, Descartes și Fermat au pus bazele geometriei analitice prin echivalarea soluțiilor unei ecuații cu două variabile, cu puncte de pe o curbă plană. În 1804, pentru a obține
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
de tip visco-plastic a suprafețelor de curgere. În reologie Mircea Misicu a fost unul dintre cei mai recunoscuți specialiști din țară. A propus un cadru axiomatic al structurilor reologice reprezentat printr-o extindere de la teoria geometrica a spațiilor cu conexiune afina la cazul spațiilor mai generale, corespunzând proprietăților structurilor reologice reale. A studiat comportamentul reologic al barelor supuse unor șocuri induse de mase fluide și solide. O parte însemnată a operei sale științifice a fost dedicată teoriei dislocațiilor cu aplicații în
Mișicu Mircea () [Corola-website/Science/322064_a_323393]
-
săi de liceu, printre care matematiciana Maria Neumann, ulterior conferențiară la Universitatea din Timișoara. Lusztig a absolvit Facultatea de Matematică la Universitatea din București în 1968. Primele sale două cercetări, publicate în românește, au fost "Un mod de geometrie plană afină pe un câmp finit" (1965) și "Construcția unui fascicul universal pe poliedre arbitrare" (1966) Lucrari publicate de Lusztig în studenție au atras atenția lui Michael Atiyah. După luarea licenței în 1968, i s-a spus ca nu poate obține un
George Lusztig () [Corola-website/Science/335279_a_336608]
-
standard „bancă”), care înseamnă „tejghea” în partea de centru-est și de sud-est a Franței. Trăsăturile regionale sunt de patru feluri: Un cuvânt regional poate fi folosit simplu ca sinonim al unui cuvânt standard, paralel cu acesta, de exemplu corespunzătoarele cuvântului „afină”: "airelle" în sudul Franței (ex. "ramasser des airelles" „a culege afine”) și cuvântul standard "myrtille" provenind din nordul Franței (ex. "acheter une tarte aux myrtilles" „a cumpăra o tartă cu afine”). Însă un cuvânt regional poate fi folosit și atunci când
Variantele regionale ale limbii franceze () [Corola-website/Science/332825_a_334154]