92 matches
-
corbiii corbiilor și aprinșii aprinșilor, popânzoii tarlalelor și totimea șerpoaicelor goneau în vintrele mele, tăciuni de oțel încins, bulgări de stele negre, nesătui și spăimoși, îi răsazvârlea Macatist în mine, de urlam că credeam că jucau ăia cu copitele în afundul meu, împungeau cu coarnele să-mi iasă prin țâțe, prin ochi, prin urechi, peste tot unde căta și nu găsea scăpare, băga Macatist toți ăia în mine, îi îndesa, îi colcăia, îi răsturna, era tartorul lor și eu eram răchitișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cădem pătrunși de farmec, tu învinsă, eu învins./ Și cu ochii duși în noapte, să mai stau pe gânduri dus/ Până ce coboară'n zare și luceafăru-n apus./ De-aș putea, ți-aș da ca-n basme, zările cu-al lor afund,/Ale marilor întinderi și comorile ce-ascund,/Numai ca să stau cu tine, stele de pe cer să-ți număr,/ Când zâmbind, te apleci să-ți razămi capul tău de-al meu umăr ". Duminica, când ne plimbam pe șoseaua principală a Priponeștilor
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
în ochi, prin cuprinderi de minute și ore care par secunde. O iubire trăită cu imensă bucurie de el, cu patima celor 18 ani de ea, ambii descoperind sfera impersonală a existenței când nimic nu mai există în jur decât afundul ochilor celuilalt, zâmbetul drăgăstos și îmbrățișarea care contopește. Când dragoste e, lume ... nu e ! "Atât de fragedă ..." Și totuși care va fi câinele care va tăvăli grădina cu flori înmiresmate ale acestor rătăciți într-o lume îndușmănită ? Ar fi nevoie
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
identică (încă din 1930) la turbulentul André Breton în al doilea Manifest suprarealist: Totul îndeamnă să credem că există un oarecare punct al spiritului în care viața și moartea, realul și imaginarul, trecutul și viitorul, comunicabilul și incomunicabilul, înaltul și afundul încetează de a fi contradictorii..." Bipolaritățile se dispersează. V Construct spiritual din perspectiva unui artifex, rețea de solilocvii complexe (despre Chronos, Eros și Thanatos), sistem de semne alternând între memoria abisală și predicție, marea Poezie se vrea (și este) o
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
stări de neliniște ("Requiem"), își face biografia ("Moartea lui Făt Frumos"), iar ciclul "jocuri bătrânești" ne trimite din nou la Ion Barbu. "Lovite iar, metalele răspund/ cu somn în trup și gură jumătate/ cu arcul strâns ecouri refuzate/ definitiv le-alunecă-n afund." Citindu-l pe G. Călinescu apropo do poezia lui Simion Stolnicu, Al. Piru subliniază "sterilizarea sentimentului prin tehnică 2, idee perfect aplicabilă poeziei lui Mircea Ciobanu. "Patimile" (1968) se desfășoară într-un lung monolog alimentat de o existență puternic interiorizată
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
plutea un chip neliniștit și mut/ în unda rece beată de candoare/ mă oglindeam în râu cum un sărut/ îți tremură pe buze și te doare// dar pânza apei hohotind s-a rupt/ și-n alb cutremur s-a deschis afundul/ din amintiri priveam la râul supt/ și mă privea cu ochi de sticlă prundul" (Narcis). Evanescența, iată, prin urmare, riscul major al acestui gen de reflectare narcisiacă, asumat însă fără preget într-un discurs care se va focaliza, cu aceeași
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în valuri spumînzi și gemători". {EminescuOpIV 174} - "Și dac-ar fi, ce-mi pasă? Chiar pala nebunie Se poate că trezită, a-nfipt ochii cumpliți În fruntea-mi veștezită, în creeri rătăciți Și-n jurul ochilor mei gravă ca la stafie Afunde și teribili, lungi cearcăne de plumb? Fie așa - eu nu zic... Și totuși nebunia Cum e, cu chipul dulce, cu care m-a coprins Îmi place - cum îmi place visul de raze nins, Îmi place cum îmi place o umbră
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Întors să văd cine-i, atunci am mai primit Încă o lovitură În nas, din care m-am ales cu deviația de sept. Nu pot să descriu exact ce s-a Întâmplat; cred că omul primar, bestia ce dormea În afundul conștiinței mele s-a trezit și a acoperit pentru o clipă rațiunea, așa cum un nor acoperă brusc lumina soarelui și o parte din jur se umbrește; În penumbra aceasta, am avut timp să-l dobor, luptând Însă loial: din față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Aș șovăi. M-ar opri Îndoiala. „Dar dacă nu mă iubește?“, „dacă se preface?“, „dacă mă Înșală chiar cu acest individ care trece acum pe lângă noi și o salută?“ NU. Nu mă interesează iubirea ei. E o capcană. O mlaștină afundă din care nu se mai iese. Eu vreau să fac ceva important. Nu mă pot Împiedica de aceste fleacuri. Am procedat foarte bine că i-am Întors spatele. Să se Învețe minte. Să nu mă mai plictisească. Sunt sătul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
chei, În care a tot scormonit până acum și de unde a scos grămada de maculatură ce zace lângă fotoliu sau este Împrăștiată peste tot; calcă peste scrisori, peste caiete, peste fotografii; cu multă nepăsare se apleacă din nou În gaura afundă a scrinului, introduce mâna până la umăr, scormonește un timp destul de lung (pot să observ Între caietele ce se află pe masă unul mai nou, cu scoarțe lucioase albastre, care este deschis și În care a scris când eu nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
amintire, nu puținele seri și nopți petrecute Împreună, cu „fratele Nichita”, În uriașe și interminabile discuții „literare”, care ascundeau, nu rareori, nu numai ambiția noastră de „a publica” În sfârșit și de a deveni scriitori „stimabili”, dar și frica noastră afundă, irațională, de vremurile staliniste și de corifeii săi brutali, care se credeau la Începuturile unei „noi lumi”. De altfel, el a fost primul din grupul nostru care a avut un volum „publicat”, galon de aur printre veșnicii și numeroșii debutanți
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
al României printre popoare!”. Eu cred că ambele categtorii au dreptate, atât scepticii, cât și luptătorii, utopicii, iar situarea Într-una sau alta dintre tabere ține, cred eu, mai mult de natura persoanei, de temperamentul său, ca și de motive afunde, iraționale, cele care dictează și atitudinea În fața vieții și a morții. Cioran, deși o natură atât de sensibilă Încât putea părea unora depresiv, chinuit cum se știe de insomnii de decenii, având În spate mulți ani de umilință și sărăcie
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Dar totul se năruie În formă, În purele și fixele tipare, care până la urmă se reduc la unul singur: ascultarea, supunerea, dar nu orice fel de supunere, ci una voioasă! Deși, chiar și această „voioșie” nu trebuia să fie una afundă, reală; nu, nimic nu trebuia să devină grav, real, singura certitudine admisă fiind aceea că individul se lăsa despovărat, „dezbrăcat” de orice răspundere și inițiativă, evacuat de „vechile” sentimente „burgheze” - printre care se număra și speranța sau demnitatea personală! - și-
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
În care se putea cuibări orice, oricine, viciul, depresia profundă, alcoolismul, cinismul ordinar și veșnic schimbător, ura și frica de străin, ura și aparentul dispreț pentru cel mai presus de tine În hărnicie, cinste sau demnitate, resentimentul, În esență, boală afundă umană care ne Îndeamnă să ne folosim nu de propriile calități, de propria voință, ci de a ne urca pe spatele celor care ni se par și care noi vrem să ne fie inferiori, născuți pentru a ne sluji. Seva
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de auditiv și de plâns: "De plânge Demiurgos, doar el aude plânsu-și". Numai că acești mari scriitori nu duc lipsă de recepție contrară: Eminescu, un excelent poet al spațiului (vizualului), Caragiale un "geniu auditiv", cu o unică percepție a straturilor afunde ale limbii. Ambele apologii perceptive le sunt caracteristice celor doi scriitori aflați și în această privință pe aceeași traiectorie. Antiromantic și antisimbolist, dramaturgul oferă surpriza unei poetici în spațiul muzicii, corelativă cu armonia eminesciană. "Simt enorm și văz monstruos" exprimă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și ține în mână o armă redutabilă, cuvântul, mai exact limba română. Iluminarea nu este ușor de explicat: Cred că nu era conștient de marea misiune. Și cu atât mai bine, fiindcă era la mijloc o lucrare personantă, izvorând din afundele locuri ale matricii stilistice, o reacție instinctivă de apărare sufletească și spirituală, căci un program conștient ar fi fost deosebit de primejdios, putând fi lesne anihilat de ocupanți. Cu siguranță conștientizarea a venit cu timpul" (p. 185). Factorii modelatori au fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cea nevăzută, a stărilor "secrete" de simțire și cugetare, de atitudine și interpretare a vieții, situații concomitente procesului de formare a personalității spirituale. Se subînțelege că în biografia autorului, ceea ce "se vedea" la suprafață banalul, convențiile, automatismele, monotonia nu corespundea afundului reflexiv-creator al celui care, sesizând banalitatea, mergea către esență, din convenție extrăgea latura singulară, supunea analizei mecanicismul vieții și se abstrăgea monotoniei prin băi solitare de lectură. Într-o singură traiectorie biografică se topesc câteva vieți interioare, în tangență, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
doar să se mai prindă de noi ceea ce sîntem! rîvna casei Tale mă mistuie, pumn de maci aprinși în linia paralelă, secunda de Bărăgan din munți, muncă de clăbucete pe zare, plaiuri cu presărări de arbori fug în partea netedă, afundul depresiunii, parcelă de cînepă, cultură suspectă, Punct Oprire Nădejde-Sat adîncitura pîrîul instigator la pădure-galerie tropicală, prim sat compact de depresiune, țuguiul bisericii, zidul alb în turn, Mihăileni este semnătură finală, scrie pe geamul ușii blocate care încheie garnitura, înapoi lungesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Livada foioase termofile, crengile de salcîm unde scapă lumină, blazare, turațiile de motor pentru care s-au pregătit toropiți și lasă șoferul tăcut pe colac, tăietura de altă croială de rai silvic primită cu moțăieli, Mănăstirea Portărița 2 km piemont, afundul în panta munților, Livada firme bilingve, nu are case noi, dîmb din linia de blocuri, Strada Satu Mare, cîmpul pe cabluri de înaltă tensiune, import-export, NV, 400 kV zarea Halmeului, 16 km rutieri, Ciuperceni ogoare cu pădure în șes, deplasare în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
vaita pe sub norii cenușii. Și o suflare rea de vânt veni. Pe urmă, În undele reci, Începură a rătăci tremurând fulgi, flori Înghețate." (Mihail Sadoveanu) 2. Găsește, pentru expresiile date, cuvinte cu același Înțeles: * sulițele ploii: ....... * raze de aur: ............... * depărtări afunde:...... * bot catifelat:.............. * moare toamna:.......... * blana mătăsoasă:............ * turmele curg:.......... * cerul de sticlă:............ * cânta vântul:.......... * cerul spuzit de stele:...... 3. Grupează, Îin tabel, Însușirile fizice și sufletești desprinse din textul: "Băiatul se apropie. Era scund și slăbuț. Pe chipul lui se citea
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
stele-aud libații". Într-o liniște tainică poetul trece peste apele cele mari, călătorind în sine, "la cerul negru steaua mea se-ascunde / Doar o presimt și nu o descifrez / Ea, cheia tainelor, mă trage-n miez / Și-alunec peste apele afunde". Gândurile sunt tulbure furtuni, privirile lacuri gemene; o muzică de astre înmormântează parcă gestul fantastic al existenței. Pământul tinde să fie trupul iubitei, locul în care etern să poarte oaza nemuririi. Poetul e un nemuritor. Dormind pe o pernă de
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
îndoială în cuget, pe poteca bine bătătorită a celor ce prin nevoințe trupești și sufletești ajungeau la purificarea și iluminarea cugetului. Marian Traian era ca un râu lin la suprafață care își limpezea apele de orice mâl lumesc, în taina afundului său, pentru a se vărsa pur în „apa mării iubirii divine”, geamăn sufletește cu Marin Naidim. Nicu Mazăre căuta cu asiduitate uimitoare relațiile armonice dintre cele noi și cele vechi cunoscute duhului lui, pentru a adăuga încă o nestemată la
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
surprinzătoare. Visul este, neîndoielnic, un veritabil drum de cunoaștere. Se stinge lumina exterioară și se vede mai bine lumina interioară. Nu este nicidecum vorba de un somn, de o adormire echivalente cu o cădere ăn profan ca într-o prăpastie afundă, ci mai degrabă de o iluminare, de o trezire. Visul este viață si nu moarte. Visul nu ține nici de conștiință, nici de inconștient. Aducând în discuție gândirea indiană, filosoful român remarcă dihotomia dintre spirit și materie exprimată prin purușa
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
pămînt n atingea/ Ș-acum parcă-l încărcase cu plumb, așa ncet mergea”. (Anton Pann, „Sultanul și pescarul”, în Felurite, Ediție îngrijită de Mircea Muthu, Ed. Dacia, „Restituiri”, 1973, p. 111); „Și-n jurul ochilor mei gravă ca la stafie,/ Afunde și teribili, lungi cearcăne de plumb-” (M. Eminescu, „Povestea magului călător în stele”, în Poezii, ediție citată, p. 242) Și: „O, de aș muri odată... Cu corpul meu de plumb/ Să simt cum morții aspre molatec eu sucumb”. (Ibidem, p.
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
oprire, dar ca un moment în trecut. În realitate, ea se naște dintr-o schimbare și pregătește alta66". Originalul este altundeva - transcendent și diferit: Și filamentele umbrelor, si figură docilelor raze, și toată aparentă inima a locului o dezlegam: cadran afund al unor modificate, deviate orologerii, durând necunoscut: la turle, pe arbori, pe aburi 67. Prin transparență (simbolică) acestor elementele, Ion Barbu - aici în postura de cunoscător și de interpret al operei poești - identifica ("dezle[eagă]") un nexus generator ("filamentul umbrelor
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]