1,915 matches
-
mai mult „Mda...nene Iancule...am fost și am rămas „o soțietate fără prințipuri”...va să zică, nu le-am avut de prea mult timp și nu le avem nici azi...Nu are nimeni interesul să ne scoată din ceață și ne afundă tot mai tare în imbecilizare, cu pâine și circ...Am avut prințipuri pe vremea dacilor, căci dintre toate neamurile cucerite de romani, suntem singurii care au ajuns subiect de imortalizat în piatră, taman în capitala imperiului, pe Columna lui” (Ioan
VALERIU DULGHERU [Corola-blog/BlogPost/380645_a_381974]
-
-te, Ioane! Nu pentru mânia scrâșnită-n măsele, ci ca să aduni chiuind pe tăpșane o claie de zări și-o căciulă de stele, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Așa, ca să bei libertatea din ciuturi și-n ea să te-afunzi ca un cer În bulboane și zarzării ei peste tine să-i scuturi, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Și ca să pui tot sărutul fierbinte pe praguri, pe prispe, pe uși, pe icoane, pe toate ce slobode-ți ies Înainte
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
la care tot adaug/ și pe care o tot iau de după umeri/ în zilele și nopțile turtite/ când nu mai crește nimic"; "nu mă modific profund/ la profund a-nchis// pe întuneric gurile noastre inspirau aerul unui cimitir părăginit/ ne afundam în lâncezeală cu membrele amorțite// mă trezeam cu creierii ca pereții scorojiți/ dup-o cană de apă/ prinzând toarta cu mușchii încordați/ ducând cana la gură ca printr-o nișă/ prin care o cană nu ar încăpea/ știam că nu
Lucruri personale by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10290_a_11615]
-
o operă etc." Sau: Aș vrea să înving simpatia ca să văd adevărul". Nu e simplă abilitate, căci părerea e ca deobicei netă: D. Lovinescu e un spirit minor. Dacă prin grație înțelegem lenea sufletului care nu zboară și nu se afundă, d. Lovinescu e un grațios". Nu mai ține de critica, dar de psihologia criticului, felul în care, după portretul departe de a fi elogios, totuși plin de intuiții extraordinare din Istorie, Călinescu se revizuiește (este aproape o abjurare) într-un
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
niciodată boboteaza din lacrimi. Nebun de tine, viața netrăită, mă însor pe-nserate! Lunea și marțea se trag la sorți, miercurea mă privește din stele, joia, nepomenita, necurata, furnicile o vor slavi! Gadinele tac. Vinerea, scumpă de sine, în mosc se afunda, sâmbătă albă, a ursului, merge la biserică ploii, duminică, de lăsatul secului, îmi dă iertăciune! Și simt cum în lucruri tăcerea mă-nvinge! Fugar nebun dintr-o grădină zoologică nein ventată, vâslaș divin și iatagan milos! Mai ambițios decât șobolanul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
niciodată boboteaza din lacrimi. Nebun de tine, viața netrăită, mă însor pe-nserate! Lunea și marțea se trag la sorți, miercurea mă privește din stele, joia, nepomenita, necurata, furnicile o vor slavi! Gadinele tac. Vinerea, scumpă de sine, în mosc se afunda, sâmbătă albă, a ursului, merge la biserică ploii, duminică, de lăsatul secului, îmi dă iertăciune! Și simt cum în lucruri tăcerea mă-nvinge! Fugar nebun dintr-o grădină zoologică nein ventată, vâslaș divin și iatagan milos! Mai ambițios decât șobolanul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
și Eva călcaseră porunca, cunoștea cauza goliciunii lor, dar El aștepta părerea de rău a acestora pentru păcatul săvârșit. Însă iubirii pline de iertare manifestată de Dumnezeu, Adam îi răspunde prin refuzul său de ași recunoaște greșeala săvârșită. Dimpotrivă, se afundă mai mult în păcatul neascultării aruncând vina pentru căderea sa asupra femeii și implicit asupra lui Dumnezeu: femeia pe care mi-ai dat-o să fie cu mine, aceea mi-a dat din pom și am mâncat (v. 12). Adam
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (II). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
și eu merg pe sub venele mele prin cameră prin vocea ei/ și camera se lungește în partea în care înaintez/ ca și cum ar fi cerul" (Cu agrafa cu care ea își prindea părul...); "el ține în mâini părul silviei și-și afundă fața în el./ vrea să se omoare. este gol în mijlocul unei camere goale./ își afundă fața în părul ei și respiră și vrea să se-nece./ nu poate./ părul ei nu-l lasă./ înghite zeci de pumni plini de părul
O rochie strâmtă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10100_a_11425]
-
în partea în care înaintez/ ca și cum ar fi cerul" (Cu agrafa cu care ea își prindea părul...); "el ține în mâini părul silviei și-și afundă fața în el./ vrea să se omoare. este gol în mijlocul unei camere goale./ își afundă fața în părul ei și respiră și vrea să se-nece./ nu poate./ părul ei nu-l lasă./ înghite zeci de pumni plini de părul ei./ nici el nu mai poate așa singur./ se ține în brațe strâns și își
O rochie strâmtă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10100_a_11425]
-
ocoluri pe care poate să le ofere, dintotdeauna, răsfoitul cărților, încît desprinderea nu se mai petrece, practic, niciodată. Norii lui Radu Petrescu nu aduc ploaia. Nici atît, înseninarea. Doar plăcerea de-a te pierde pe drumuri ca și cum, în care te afunzi fără să răzbați, tot dînd în alte cărări. Un canon occidental, care nu are nevoie de elegie, lasă, din vechile, îngroșate, întărite vine, să plece căi vii. Constatarea evidentă că toate motivele sînt tutelate de cîteva cărți, sau sînt de
Ceasul innorarii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10125_a_11450]
-
grup de tineri artiști plastici alungă cenușiul lumii cu armele curcubeului, încercând să transforme tristețea lumii în bucurie și fericire Mereu în viteză, sub presiune, în stres, omul modern pare a pierde plăcerea culorii. Lumea de astăzi tinde să se afunde într-o monotonie de purgatoriu dantesc, într-un cenușiu/alb murdar care te întâmpină pe/în clădiri, pe străzi, în birouri. Săptămâna viitoare, se va deschide primul atelier de artă murală din Timișoara. Cu ea, casele dumneavoastră, camera copilului, firma
Agenda2004-46-04-c () [Corola-journal/Journalistic/283039_a_284368]
-
cu tine o parte din mine; Cea mai bună ... Mi-au rămas gândurile, Neastâmpărul Și dorul infinit de ființa ta ! De ce te-am lăsat să pleci ? O clipă îmi este prea mult fără tine; Tentaculele dorului îmi taie rațiunea; îmi afund capul în căușul pernei, Adulmec ca un câine pierdeau atinsă de mâna ta; A rămas în ea un strop de viață Care-mi emană Ceva din adierea ta parfumată... Și lucrul pe care îl coși Te oglindește pe tine... Semeni
Cântarea cântărilor. In: Editura Destine Literare by Melania Rusu Caragioiu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_204]
-
oglindit în ochiul șoimului se întreabă: "Oare eu sunt ochiul/ sau el mă privește când pășesc pe câmpul de sare?" - Mozaic. Peisajul e straniu, străbătut de plăsmuiri mut/ malefice de felul celor ale lui Chirico: aPașii unei statui umblătoare/ se afunda născând fântâni uscate./ Arșiță a săpat brazde adânci/ pe gură zilei în amiază./ Când râde cicatrizându-se/ în nostalgia sângerie a serii/ trupuri de cretă se spulberă." Între acceptare și rictus învinge osânda veacului - cum îl știm: ăĂ trecut cu
Doina Ispirescu: Câmpul de sare by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17798_a_19123]
-
vorbind în termeni existențialiști, absurdul. Acea conștiință a unei existențe deposedate de finalitate, care inspiră o revoltă surdă, lipsită și ea de sens. Spaima nonsensului capătă o forță macabră: "Sînt și mai singur în apele imaginii reflectate, zgomotele bulevardului mă afundă într-o imensă torpoare, îmi aduc aminte de vieți netrăite, de clipe pendulatorii, de prietenii care s-au afișat prin ură sau dispreț pentru că torsiunea nașterii într-o zodie dublă mă pregătește pentru saltul de arc în vid, moartea și
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
puterii. Președintele întinde arătătorul spre PDSR și PRM, dar nu limpezește problema oamenilor care l-au învins chiar din rîndul puterii actuale. * După disputa provocată de cazul Babiuc-Băsescu, pe care o lasă deschisă și oarecum pe planul doi, ziarele se afundă în criza Constantinescu - opoziție, cu tot cu supărarea președintelui pe făcătorii de opinie și cu impresia sa că un partid la putere poate face, dacă vrea, un "amărît de ziar" care să susțină puterea. Pentru o persoană care a apucat să vadă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17273_a_18598]
-
la mijloace științifice pentru a-i identifica pe buni și răi, pe lacomi și generoși, pe canalii și pe oamenii cinstiți! Să fie clar: cine se înhămează la guvernarea României în acest moment trebuie să fie conștient că se va afunda până-n gât în gloduri, clise, putreziciuni, respingătoare cangrene sociale și scabroase descompuneri morale. Am mari dubii că spilcuiții funcționari cu cotiere Armani și abacuri Versace ai d-lui Isărescu vor fi dispuși să-și pună la bătaie superbele costume pariziene
Cotiere Armani, abacuri Versace by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17386_a_18711]
-
după convenția cunoscută, fie ea și disimulata abil de Bruckner îndărătul unei formule de român gotic: întorcîndu-se în plin viscol dintr-o stațiune montană cei doi se avînta imprudent, bineînțeles la insistențele ei, pe un drum înzăpezit, unde se și afunda și sînt prinși de întuneric. Apare din senin salvatorul, un bătrîn misterios și înspăimîntător care întîmplător locuiește la o mică vilă-castel din apropiere. Dar bătrînul se va dovedi a fi un don Juan frustrat, care nemaiputîndu-si procura pradă, pentru că arsenalul
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
Bivolaru și ceilalți nu puteau visa la un happy-end mai deplin! O fi poporul naiv, infantil, lipsit de memorie, dar nu poate fi prostit la infinit. Degeaba mai încearcă acum circarii de la Cotroceni să dreagă busuiocul, pentru ca mai rau se afunda în mlaștină morală ce le-a trecut demult la subțiori. Vremea în care românii se mulțumeau doar cu circul a trecut. Dacă nu li se pune și ceva pâine pe masa - și nu li se pune! - poate dl. Constantinescu să
De la "Tigareta II" la "Evangelista III" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17546_a_18871]
-
din gură că fasolea... românește cu accent de evreu basarabean. (Tot părintele Fantezia torționarilor friza macabrul. Se cunoaște cazul unui Braga mi-a spus că mulți ani mai tarziu, când a fost trimis ca tânăr care fusese de atâtea ori afundat cu capul în tineta (cu preot misionar în Brazilia, a fost șocat să constate că unul fecale, nr), încât făcuse o idee obsesiva scabroasa și zilnic, la o dintre ultimii securiști care l-au prelucrat înainte de plecare a anumită oră
Ioan Ianolide "Întoarcerea la Hristos - Document pentru o lume nouă". In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Nicholas Dima () [Corola-journal/Journalistic/87_a_60]
-
solicitat zdravăn, nu glumă. „Dar ce vrei, în fond și la urma urmei?”, zice ea, balansându-se pe o creastă de lacrimi gata să se rostogolească. După această confidență ceșcuța nu dispare, ci ajunge din mână în cărucior, unde se afundă între pătrunjel și arpagic. „O să chem poliția dacă nu mă lași odată în pace!”, strigă ea și-mi întoarce spatele, încercând să se poarte conform fațadei sale metalice. Eșec total. Nebun de furie, strecur unul dintre cuțitele de pe raft în
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
în ei înșiși un spațiu debarasat de fostele imagini, spiritul democrației nu-i "pătrunde". Ca vreascurile ude trîntite peste cărbuni aprinși, prejudecățile, adevărurile abstracte, idealurile individualismului furnicii ne înăbușă cu fumul iluziilor și a micilor meschinării, ne împiedică să ne afundam în spiritul democrației că într-un destin. Un destin bazat pe relația ontologica dintre sacrificiu și libertate. Sacrificiul în favoarea obștii nu va mai fi exterior nouă - ar însemna să fim din nou jertfiți, anulați că individualități. El va fi manifestarea
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
târfa dă lecții poporului român. Un sfert din acest popor a emigrat. Un alt sfert se ascunde, scârbit. Jumătatea rămasă crede că ce vede la televizor e viața însăși. Și votează, pentru a legitimă nimicul cleios în care ne-am afundat", scrie Baconschi pe Facebook. Teodor Baconschi a demisionat din Partidul Mișcarea Populară în luna iunie, acuzând că Traian Băsscu și-a ales-o că urmașa pe Elenă Udrea, iar intelectualii din partid sunt marginalizați. Elenă Udrea i-a oferit lui
Baconschi, fondator PMP: Orice târfă dă lecții poporului român by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/22087_a_23412]
-
pe socluri și înconjurarea acestora cu gardul ghimpat al nesimțirii. Soluția de onoare a guvernanților de azi ar fi renunțarea de a participa la alegerile din noiembrie. Auto-sancționarea ar fi singura modalitate de a spăla rușinea în care s-au afundat, ca într-un mâl respingător, vreme de patru ani. Iar dacă poporul se va năpusti să-i voteze pe iliescieni, cu atât mai rău pentru popor!
Ultima șansă: auto-sancționarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16727_a_18052]
-
o pădure, cum frumos spune Eco, folosind această metaforă a „pădurii narative”. Analizând multiplele valente ale acestei metafore, am putea spune că ceea ce ne încearcă la începutul unui text este o mare bucurie, pentru că am văzut pădurea, însă pe masura ce ne afundam în ea putem alege diferite drumuri, diferite cărări, stări, diferite sentimente, de la frică, teama, perplexitate de la mirare, beatitudine și vis. Alergând prin aceste locuri străine suntem puși mereu în situația de a ne construi propriul drum și de a face
Puterea de a înțelege. In: Editura Destine Literare by Victorița Duțu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_230]
-
poezie a documentarului, pierdută de obicei la intersectarea genului cu televiziunea: un lipovean închinându-se cu metanie în fața bisericii, pe o poliță o Matrioșă obosită zăbovind lângă un spray cu numele (?!)"Credo", trei copii înaintând spre cameră cu picioarele desculțe afundate în glodul drumului, un fragment de conversație cu o văduvă din Sarichioi povestind despre greutățile pe care le are cu sătenii care o bănuiesc de necredință față de bărbatul mort: "ei cred că aici e Occident: abia ți-ai pierdut bărbatul
Ne-povești familiare by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/16934_a_18259]