105 matches
-
de acum și în cel ce va să fie, și să fie supus blestemurilor patriarhicești și soboricești, și să-i fie Dumnezeu împotrivă în ziua judecății”... ― Cum ți se pare, părinte, acest început de dictatură “patrierșască”, care seamănă cu o afurisenie. Sau blestem în toată regula? ― Acesta e doar începutul, fiule. Nu mă îndoiesc că ai băgat de seamă că sfinția sa arhiepiscopul și patriarhul ecumenic al Constantinopolului, Chiril, a trecut în revistă tot ce aparține mănăstirii Barnovschi - bob numărat. Și nu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Și mai hotărăște “patrierșia sa” ca egumenul de la Sfântul Sava să “meremetisească și s-o păzească,... și toate locurile mănăstirii... să nu poată cel de pe vremi egumen al Sfântului Sava să le vândă, ori să le schimbe,... sub povara de afurisenie nedezlegată și de veșnică anatemă. Și, de va urma așa ceva, să fie... cu știrea... patriarhului ce va fi atunci al... Ierusalimului”... ― Ai văzut cum îl prezintă pe Dimitrie Cantemir? “Dumitrașco voievod constantinopolitanul”. Mă întreb cum a putut să scrie acest
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
că mereu l-am citit cu interes, chiar dacă, ca medic, i-aș fi recomandat câteva lucruri simple și higienice, care i-ar fi ușurat tensiunea nervoasă. O femee aflată în starea ta l-a elogiat pentru cărțile lui pline de afurisenii, iar el i-a răspuns : Doamnă, cărțile alea le-am scris pentru idioți, dumneata aștepți un copil, asta e mult mai important decât prostiile mele ! Așadar, te rog, nu irosi colostrul și primele alăptări, vei avea timp o viață întreagă
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
cu înghițituri mici, o parte dintre păcatele lumii, apoi, după acest exorcism global, trânti paharul pe masă. — Da’ ele, păcatele, tot nu se împuținează. Zâmbi, plimbându-și degetul pe buza paharului : De-aia nici setea mea nu are leac. — Cu afurisenii ai încercat ? Popa ezită. — Sigur nu bei vinul ăla ? întrebă, ca să câștige ceva timp. Maca dădu din cap, atunci popa întinse mâna după pahar și luă o sorbitură. — Pe cine să afurisesc ? întrebă, scoțându-și potcapul și ștergându-și broboanele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vinul ăla ? întrebă, ca să câștige ceva timp. Maca dădu din cap, atunci popa întinse mâna după pahar și luă o sorbitură. — Pe cine să afurisesc ? întrebă, scoțându-și potcapul și ștergându-și broboanele care se înmulțiseră. Pe cine să cadă afuriseniile mele ? — Pe mine, de pildă. Și tu, fiule, ce să faci cu ele ? — Nimica, le dau și eu mai departe. — Cui ? — Cui s-o nimeri. Cum își dau muncitorii cărămizile din mână în mână, până în vârful turlei, când fac o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
tu, fiule, ce să faci cu ele ? — Nimica, le dau și eu mai departe. — Cui ? — Cui s-o nimeri. Cum își dau muncitorii cărămizile din mână în mână, până în vârful turlei, când fac o biserică nouă. Așa se dau și afuriseniile. — Și ce biserică vrei să construiești tu cu afuriseniile astea ? — Poate că n-o să iasă chiar o biserică... — De aia poți să fii sigur, adăugă popa și, astfel, se întoarse la cele sigure, înclinând damigeana deasupra paha rului. Încercă apoi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dau și eu mai departe. — Cui ? — Cui s-o nimeri. Cum își dau muncitorii cărămizile din mână în mână, până în vârful turlei, când fac o biserică nouă. Așa se dau și afuriseniile. — Și ce biserică vrei să construiești tu cu afuriseniile astea ? — Poate că n-o să iasă chiar o biserică... — De aia poți să fii sigur, adăugă popa și, astfel, se întoarse la cele sigure, înclinând damigeana deasupra paha rului. Încercă apoi să astupe gura damigenei cu un cocean de porumb
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ușurezi, părinte, de păcatele cu care te încarci de la vinul de împărtășanie. — E vin bun, spuse totuși, plin de remușcări, părintele. Căpșunică adevărată, uite ce culoare are, parcă e piatra de la inelul episcopului. — Tocmai de-aia e bună câte o afurisenie, când se îngroașă mintea. E de folos, ca lipitorile, când se îngroașă sângele. Popa cugetă câteva clipe, privindu-l cu ochi înghețați. Apoi trase aer în piept și se porni : — Afurisit să fii, pe dinăuntru și pe dinafară ! Dădu drumul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
toți îngerii, cu serafimii, cu arhanghelii și cu puterile cerești ! Bată-te intrarea în biserică ! Bată-te toate sfintele rugăciuni și Duminica Floriilor și Schim barea la față ! Popa se înflăcărase. Încuviințările lui Maca îi sporiră elanul, la fiecare nouă afurisenie sălta de pe scaun, astfel încât începuturile erau cu o terță mai sus. — Blestemat să fii în creierii tăi, se bucură, în sfârșit, popa, privindu-l cu duioșie. Afurisit în gură, în piept și-n inimă, în mațele trupului tău, în toate
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
prorocilor. — Dar moaștele lui Iisus Hristos ? întrebă Maca. La auzul numelui Mântuitorului, ceva se frânse în elanul popii. Aripile îngerului negru căzură, iar mânecile largi ale sutanei se strânseră, ca niște aripi cuibărite. Se prelinse pe scaun, iar nimbul marilor afurisenii, care îi dădea o strălucire mesianică, se destrămă. — Iisus Hristos n-are moaște, își reluă popa vorba tărăgănată, în care consoanele, din cauza greutății evidente a gurii de a se închide, deveneau un fel de vocale uguite. El a înviat, și-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pui lumânările în sfeșnic... Își umplu un pahar și ciocni pentru vii, apoi cu stânga pentru morți. — Așa, spuse, câte o lumânare pentru fiecare. Și, când se stinge, mai aprindem câte una. Așa se cuvine, nu, fiule ? — Eu ziceam despre afurisenia în care te gândești la moarte și vorbești cu ea. — De ce să te mai gândești la moarte ? cugetă popa și, într-adevăr, în starea în care era, moartea părea ultimul lucru la care să se gândească. Moartea vine, oricum, pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
la jumătate : Adicătele... cum ? Să afurisești moartea ? — Tot ce nu vrei să ți se întâmple merită să fie afurisit. Afurisești și scapi... Popa bău și asta îl făcea să-și exprime tot mai greu nedumerirea. — Să schimbi, adică, rugăciunea cu afurisenia ? Socoti câteva clipe, arătând cu arătătorul spre variante imaginare. Ceea ce nu-l ajuta prea mult. — Vrei să-mi iei pâinea de la gură, fiule... mai spuse, înainte ca lupta brațelor și a pleoapelor cu gravitația să fie definitiv pierdută. Maca rândui
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
credințelor și conduitelor oamenilor. Acest punct este esențial pentru chestiunea noastră. Sfârșitul lumii vrăjitoriei a contribuit într-adevăr la apariția unui nou mod de percepere a realității celorlalți, atâta vreme cât nenorocirile n-au mai fost explicate pornindu-se de la blestemele ori afuriseniile provocate de ura și de invidia semenilor. Evident, renunțarea la vechile credințe n-a schimbat cu nimic natura sentimentelor de rea-credință ale individului, dar a reușit să diminueze frica inspirată de ele în negura veacurilor. Cel de-al doilea mare
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
le acestora și contra unor sume de bani dau cărți de despărțire sau judecă unele pricini care nu sunt de competența lor. Mi tropolitul Grigorie intervine la 21 mai 1772, interzicându-le să se mai amestece întreburile protopopilor sub amenințarea afuriseniei și a pedepsei bisericești. II A spune și a face „dreptul“ Discursul oficial al Bisericii Ortodoxe cu privire la familie și la păzirea bunelor moravuri O asemenea politică presupune, din partea Bisericii, defi nirea atât a bunei morale creștine, cât și a „desfrâului
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
până nu va mărturisi adevărul iertăciune nu va lua. Aceasta scriem, Grigore al Ungro vlahiei.“ Cei direct vizați mărturisesc de teama unei excomunicări sau a unei pedepse spirituale în cealaltă lume. Dincolo de consecințele groaznicului blestem valabil mai ales după moarte, afurisenia atrage după sine consecințe imediate, excluderea individului din comunitatea credincioșilor. Pentru o anumită perioadă de timp și chiar pentru toată viața, individul numai are acces în biserică, iar preotul refuză să-i oficieze ceremoniile religioase prezente în viața unui creștin
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
în viața unui creștin. Unii se arată cu adevărat prinși de implicațiile spirituale ale cărții de blestem și, deși acceptă să depună mărturie, nu vor să pri mească blestemul, ei nu vor să-și încarce sufletul cu blestemul și cu afurisenia lansată de ierarhul bisericii; alții mărturisesc strâmb fără să se teamă de ce va veni după moarte. Acest tip de document constrângător surprinde modul de funcționare al unei societăți. Prin cartea de blestem, sătenii și mahalagiii sunt obligați să spună ceea ce
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
fost și precum ați înțeles den trecutele vremi când s-au zvonit cu Vasilache saigiul și măcar și dentr-alte părți cum să va fi înțeles ver în ce chip“. mahalagiii nu prea au de ales căci Prea Sfinția Sa îi amenință cu afurisenia și îi blestemă cum nu se poate mai rău: „să moșteniți bubele lui Ghezei și să lovească cutremurul lui Can și să nu să aleagă de agoniseala caselor voastre ca praful și până nu veți mărturi si adevărul cum veți
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
pentru domnitori. Sub presiunea stărilor, Constantin Duca a fost constrâns ca, în Adunarea obștească a Moldovei din anul 1700, să ceară iertare pentru introducerea văcăritului, în cadrul unui adevărat ritual 675. Extinderea efectelor acestei hotărâri (abolire) pentru viitor, este întărită de afurisenia ce urmărea pe oricare din viitorii principi care ar fi încercat să reintroducă văcăritul. Peste o jumătate de secol, la 1758, adunarea de la Iași, convocată "ca să se lege văcăritul să nu mai fie într-acest pământ"676, releva însă că
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
adunarea de la Iași, convocată "ca să se lege văcăritul să nu mai fie într-acest pământ"676, releva însă că este o "făgăduială" temporară și periodic "zădărnicită". Față de anul 1700, menționat anterior, în această adunare intervin două aspecte noi: scrisoarea de afurisenie este adusă, de această dată, de la "biserica cea mare" din Constantinopol; între reprezentanții prezenți în adunare, sunt menționați și câte șapte locuitori din fiecare ținut, mazili și ruptași, negustori și "toată țara". Este semnificativă apariția negustorilor din Iași, care indică
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
lua "cu aprobarea și consimțământul a toată țara", în cadrul unei solemnități ce se încheia cu o slujbă religioasă. Rostind "Amin", adunarea își exprima acordul și vota hotărârea 695. Principele depunea apoi jurământ că va respecta hotărârea, iar prelații amenințau cu afurisenia pe cei care ar fi încălcat-o. Când Constantin Duca a fost iertat pentru introducerea văcăritului 696, întregul sobor (clerul superior, "țara și boierimea") a aprobat hotărârea tot în cadrul unui ceremonial religios, strigând de trei ori "Dumnezeu să-l ierte
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
A. Gh. Olteanu Verbul neprihănirii Milenaristul scria cu un fel de afurisenie cu îndârjire și cinism scria nemaipomenit de bine și-n spaime nefirești făcea să se cutremure-nțelesuri preacurate și nici psalmistul nu plăsmuia mai bine deși făcea ca unul să-și contemple făptura în treime și nici un rost nu-și
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
cunosc faptul că actul de danie, prin care domnitorii Moldovei au trecut Țarina orașului în proprietatea târgoveților, a fost „întărit” cu un jurământ (blestemă, ce invita la „păstrarea acestei moșii în veci la urmașii urmașilor lor”. Structurat pe dou) paliere - afurisenia, îndreptată împotriva celor ce „vor clinti orânduielile”, și binecuvântarea, adresată „păstrătorilor” -, legământul se încheie întro notă pozitivă, adresând „păzitorilor” urarea de a „se înmulți viața lor întru bunătăți, și de a avea asupra lor binecuvântările tuturor Sfinților”. Toate speranțele locuitorilor
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
puteau auzi deseori În lumea satului. Alteori viitoarea soacră se afurisea la popa În sat că ea nu va primi În casă așa o noră. Până la urmă, dacă feciorul o ținea pe a lui, mama sa Își cerea dezlegare de la afurisenie și Își primea nora. Nu avea Încotro. Ce să fac, dragă, cu ăsta nu mă pot pune, că-i nebun după aia. Era acesta semn că feciorul a biruit. Iugărele de pământ, casa, ograda plină de orătănii și grajdul cu
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
i-am luat prizonieri la mine. Acum e liniște și pace. -Acum pleacă și veghează-ordonă Grațiani. Magicianul luă două păpuși de ceară și începu să-le înțepe cu sute de ace cu vârful otrăvit, bolborosind cuvinte neînțelese, de blestem și afurisenie. După care rosti: -Ludovic și Sigismund, vă dau lovitura de grație și vă trimit în iad-spuse Grațiani, înțepând în dreptul inimii păpușile de ceară. Mefistofel sufletele sunt ale tale. Ia-le! Radu voievodul principatului de sud îl trădă pe Petru. Intră
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
intenția polemică evidentă nu este disimulată, ci acompaniată permanent de instrumentația pamfletului ironic. Apelativul emfatic "Ilustre economist" sugerează, din start, intenția polemistului de a face din preopinentul său o țintă a deriziunii publice prin alte instrumente decât anatema, invectiva sau afurisenia, exploatate, se știe, cu predilecție de pamfletul publicistic arghezian. Aici, falia care desparte polemistul de pamfletar se îngustează mult, însă persistă grație revenirii la evenimențial, recursului la argument (altul decât cel ad hominem), grație autocontrolului când e vorba de ton
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]