281 matches
-
antrenată ațintită spre voi și voi o să stați acolo unde sunteți, nedumeriți, dar ascultători. Așa au făcut. Îmi tot învârteam arma înspre ei, repetând: Armă. Cu care să vă omor. Armă. Foarte periculoasă. Am tot dat înapoi, de-a lungul afurisitei de peluze interminabile, în sfârșit la doi pași de poartă. Atunci am făcut o greșeală: Am luat-o la fugă. Ca și câinii. Hei, își spuneau. Deci i-a fost frică, de fapt. S-o prindem. Lătrând din toți rărunchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
apă? —Anna, a zis Jacqui pierit, mi s-a rupt apa? Am crezut că o să leșin. Apa ieșea de sub fusta lui Jacqui. Într-un acces de panică, am acuzat-o: — Unde ți-a fost capul, să te apuci să speli afurisita de podea? Acum uite ce s-a întâmplat. Dar asta trebuia să se întâmple, a zis ea. Trebuia să mi se rupă apa. Avea dreptate. O, Doamne, i se rupsese apa, chiar urma să aibă un copil. Toate pregătirile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ocean și, în ultimul paragraf, își trage un glonț în cap. Totuși, câțiva membri apropiați din familia mea extinsă, care, de obicei, îmi purecă textele publicate în căutarea greșelilor tehnice, mi-au atras atenția cu amabilitate (cu mult prea multă afurisită de amabilitate când, de obicei, se năpustesc asupra mea în calitate de gramaticieni) că tânărul „Seymour“, acela care mergea și vorbea în prima povestire, ca să nu mai menționăm sinuciderea, nu era deloc Seymour, ci, în chip ciudat, cineva care semăna frapant - hop-țop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
dimineață bine călcat și o pereche de mănuși gri, ca să le ducă direct în tipografia lui întunecoasă, unde or să fie împachetate într-o manta de praf, cu o clapă la coperta a patra pe care or să figureze câteva afurisite de remarci promoționale, solicitate și obținute de la acei „anume“ poeți și scriitori care nu încearcă nici un scrupul în a comenta în public operele colegilor lor artiști (de obicei rezervând recomandările cele mai calde pentru prietenii lor, pentru cei presupuși a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
e vorba de omul ăsta nu pot face muncă de conțopist. Pot doar să sper că unelelucruri vor putea fi transmise acestor pagini cu oarecare sensibilitate, dar dați-mi voie ca, măcar o dată în viața mea, să nu cern fiecare afurisită de frază, că iar nu mai sunt bun de nimic. Firele de păr care-i săreau în frizerie constituie primul lucru presant care-mi vine în minte. Ne duceam să ne tundem la fiecare a doua emisiune radiofonică, adică o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Până la urmă nu mă duc la culcare. Cineva de pe aici mi-a ucis somnul. Bine a făcut! O voce stridentă, neplăcută (nu a vreunui cititor): „Ai spus că o să ne povestești cum arăta fratele tău. N-avem nevoie de toată afurisita asta de analiză și de vorbăria asta cleioasă!“ Dar eu am nevoie. De fiecare părticică din vorbăria asta cleioasă. Fără îndoială, aș putea renunța la o parte din analiză, dar am nevoie de fiecare părticică din vorbăria cleioasă. Dacă mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
dragul meu! Vocea ei joasă vibra de emoție. Am gândit, dar n-am spus: „Sunt îndrăgostit de tine”. Ar fi fost o nebunie prea mare. În schimb am rostit: — Uite ce e, iubito, trebuie să ne gândim cum facem cu afurisita asta de mobilă și toate celelalte. Avem destul timp pentru asta, zise Antonia. Se așeză pe podea, își strânse genunchii cu brațele, părând acum complet relaxată. Dar o să facem și asta, sigur că da. Avem o mulțime de prostii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Nici nu mă puteam gândi la așa ceva. Din păcate, afacerile au prioritate. — Liber ești să pleci oricând, am zis eu, fluturând ceremonios mâna. Nu țin niciodată bărbații aici, Împotriva voinței lor. — Ce vreau să spun e să te dai din afurisita aia de ușă! — Ce se Întâmplă? Nu știi de ce ai fi În stare dacă te apropii de mine? M-am tras ostentativ din calea lui. Nu a nimerit să deschidă Încuietorile până ce nu mi-am strecurat o mână, rotind-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
să-i dau ghes lui Tom? Nu, categoric nu, aș înnebuni dacă Anthea mi-ar fi cumnată. Dacă n-o pot avea eu, mai bine să dispară! Nici nu vreau să știu că există. Blestemată fie, blestemat fie totul! Și afurisita mea de slujbă e în pom, și încă nu i-am spus nimic lui Gabriel. Fir-ar să fie, fir-ar să fie, fir-ar să fie!“ își spuse singur, așa cum obișnuia să-i strige Alex când era copil, aplecându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
uitați-vă - și ridică lumânarea -, lumânarea mea de botez. Departe-n întuneric, Manus azvârle lumânarea. Urmează pantofiorii maronii de copil. Înfășurați într-un veșmânt de botez. Apoi un pumn zornăitor de dinți de lapte. S-o fut, zice Manus, pe afurisita aia de Zână Măseluță. O cosiță de păr blond într-un medalion prins pe-un lănțișor, lănțișorul învârtindu-se, eliberat din mâna lui Manus ca un bola de prins vite, și dispărând în beznă. — A zis că-mi dă toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
am prefăcut că îmi caut ceva în geantă până când el era deja în stradă. Mai târziu, cu o cană de ceai și cu Portia în pat, m-am gândit la seara care trecuse cu ceva satisfacție. Lăsând la o parte afurisita de rană la picior, dădusem un spectacol în regulă, mi se părea mie. Fusesem politicoasă și adecvată cu copiii. Mă înțelesesem bine cu soțul ei. Și când Sheba îmi ceruse sfatul, îi răspunsesem cu înțelepciune și înțelegere. Sheba fusese în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
în serios viața. Nu ca Grete a noastră care s-a strecurat cu șiretenie prin viață, că ea a fost una pusă mereu pe șotii. GRETE (revoltată): Da' a naibii mai poți să fii. Cum poți să fii așa de afurisită cu cineva care îți iese în cale cu un zâmbet? Ce-ți închipui tu, că mi-am dus viața numai într-o plăcere? O dată divorțată, o dată văduvă. Ce-ți închipui, că căsătoria e numai o plăcere în compania altor oameni
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
orice-nsurățel;/ La mine barem asta-i boală veche/ Căci am nevastă rea fără pereche;/ De s ar lua la harță și c-un drac,/ Mă pot jura că-i vine ea de hac.../ Ce hachiți are dumneaei mai rele?/ I-afurisită, bre, în toate cele! [...] Of, of, jupân Hangiu și prieteni buni,/ Nu-s cununat decât de două luni,/ Dar cred că nu-i pe lume om becher,/ Chiar de-i înfigi în inimă jungher,/ Mai priceput să deie glas durerii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
deasă în jurul ferfenițitelor limite umane. Ce șerpărie! Mare îi trebuise, mare găsise! Noroc cu femeia blondă ce-și înfășurase salvator în jurul lui pulpele a centură de lubricitate, ca altădată biata Marieta în căruța cu coviltir - vorba vine ca ea, că afurisita de pirandă s-ar fi voit centură de castitate și menghină infernală a damnațiunii! Lungit pe nisip, nici nu simți apăsarea silfidei blonde când o aplecă înspre el la orizontală, spre a-și acoperi câteva momente fața de privirile iscoditoare
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
bătut singur? Cunoștea atâtea sensuri ale polisemanticului verb, dar acesta îi era cu neputință a-l pătrunde... Bă, tu chiar nu știi? Nu, nu știa, nu i se spusese lui povestea cu barza din America?! Vacanța petrecută acasă din pricina unei afurisite de scări care se rupe și pe care se află tata, este o buclă de timp colectiv, o suspendare a timpului său personal. Din pricina scării cu pricina pe care o face bucăți într-o intimitate furioasă, ratează el Revelionul cu
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
evoce sclavagismul, Hiroșima, napalmul din Vietnam și uneori, într-un acces de mânie (pe care Vinner îl numea: isterie à la Dostoievski), se revoltau, strigând: „Da, desigur, sunteți cei mai bogați, cei mai puternici! Dar asta, pentru că jefuiți lumea întreagă. Afurisita voastră de Americă e o pompă de sânge! Chiar credeți că se poate cumpăra orice cu dolarii voștri?“ În astfel de momente, Vinner tăcea. Cunoștea prea bine natura explozivă, dar uitucă, a foștilor săi compatrioți. Dar, mai cu seamă, era
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
lipsei de intermediere, cu ajutorul anumitor elemente lingvistice și narative. Printre aceste mijloace se numără, de exemplu, stilul indirect liber, deci reproducerea expresivă a gîndurilor personajelor prin expresiile lor specifice, în forma sintactică liberă a stilului indirect (de exemplu: Unde rămăseseră afurisitele de șosete? Ah, erau chiar aici. Bineînțeles, ascunse sub tavă așa dispărea mereu totul, cînd te apucai să cauți ceva.). Și pregătirea narațiunii este importantă în romanul cu narațiune personală. După cum arată Stanzel în Teoria narațiunii de mai tîrziu, remodelată
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
din acest naufragiu programat e identificată în poemul care închide Rosa canina, sub forma sinuciderii, anticipată, de altfel, anterior, în mai multe rânduri: „Cândva eram grozavul descriptor al Florii de Măceș, Rosa canina, Rozalia:/ nu începeam bine să o descriu,/ afurisita îmi apuca mâna, gura, capul.// Vinerea trecută:/ descriu un cocoș, cocoșul nu mai cântă,/ se face hârtie mototolită, cade sub masă;/ descriu un câine, câinele nu mai latră, schelălăie,/ se duce dracului.// pe masa de scris, roșu, alb, verde, măceșul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289365_a_290694]
-
masa și să închidă ușa, dar se opri cuprins de fiori reci. Ușa era închisă, iar masa stătea rezemată de ea, așa cum o pusese el. A visat?! Nu, n-a putut să viseze fiindcă nu dormise. Trebuia să plece din afurisita asta de casă, acum, în toiul nopții. Degeaba râdea neamțul, degeaba spunea hangiul că se luminează de ziuă, că Tașcă o ținea una și bună că n-au trecut două ceasuri de când s-a dus să se culce. Abia târziu
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Deși se simte fermecat de ciudatul han, Tașcă nu se lasă prins de vraja lui: Stăpânit de gândul că nu poate să fie la mijloc decât un joc al Necuratului, el luă hotărârea de a se îndepărta fără întârziere din afurisita aceasta de casă. Eroul e om simplu, ca el e și Sfredeluș. Pentru ei, diavolul nu e "drăcușorul" eroilor lui Caragiale travestit în femeie, ied sau negustor care ispitește și apoi dispare. Satana e sursa răului, e însuși răul care
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
se poate abține să comenteze: Noroc că n-aveau bogății oamenii aceștia (n.a. familia lui Duțu) că n-ar fi putut nimeni să le ajungă la nas! Cu sapa și cu lopata, banul nu se câștigă ușor. Doar gândul la afurisita de comoară îl mai face pe om să uite de munca istovitoare din fiecare zi. Faptul că visul se îndeplinește, îl scoate pe acesta din ale sale. Aceeași gură clevetitoare a naratorului tâlcuiește schimbarea: Așa-i firea omenească: stă ascunsă
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
vezi, nu-ți permit ! Cum crezi cu atâta gălăgie și fum și mirosuri, dragul meu Cristian, că vocea ta o să reziste ? Uită-te la tine după doar o noapte. O noapte ! Marele dizeur, scuipându-și vocea cu tot cu amigdale pe niște afurisite de note simple ca bună ziua. — Asta pentru că n-am dormit, nu mi-am dres glasul încă. Da, așa-i, dragul meu Cristian, de la dormit e. Păi, zic să dormim cu toții vreo doi ani și dup-aia să mergem la Operă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
și simplu, viața mea reconstituită din portretele oamenilor pe care i-am cunoscut. Ce echipă eterogenă! Clement, Rosina, Wilfred, Sidney, Peregrine, Rita, Fritzie, Jeanne, All Bull... Trebuie să scriu despre Clement. Ea e tema principală. Cât de nebună și de afurisită a devenit spre sfârșit, după ce și-a pierdut frumusețea și începuse s-o lase și mintea. Și ce târfă bătrână și plicticoasă era, povestind mereu aceleași și aceleași întâmplări obscene și scandaloase. Atmosfera odioasă din apartamentul ei, duhoarea de băutură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
unul altuia adevărul despre colivia asta diabolică în care trăim, mai trebuia să ne odihnim din când în când și să ne prefacem că lucrurile sunt așa cum trebuie să fie, deși nu erau, și să facem față acestei prefăcătorii, acestei afurisite de prefăcătorii pe care o numești căsătorie. Trebuia să încetăm de a ne înjunghia pe noi înșine și unul pe celălalt cu înfiorătorul adevăr. Suntem amândoi cufundați până în gât în minciuni, minciunile tale, care se lățesc pretutindeni ca o mlaștină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
sinistre. După lumina radioasă și colorată de afară, atmosfera dinăuntru părea cenușie și îmbâcsită. Se auzeau zgomote slabe, poate că numai perdeaua de mărgele legănată de curent. Am rămas câteva minute în hol, ciulind urechile. Mă întrebam dacă nu cumva afurisita de Rosina se întorsese și se ascunsese pe undeva ca să mă sperie. Am simțit nevoia să cercetez casa, sus, jos, în bizarele cămăruțe interioare. Firește, nu era nimeni. În timp ce hoinăream prin casă, am deschis larg toate ușile și ferestrele, lăsând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]