201 matches
-
-mi spui, spune Bruce. În zori, săptămâna trecută, un grup de Maori, privind marea, făceau incantații. Și, spune Bruce, delfini se jucau în valuri. Nu-i întâlnești aici în această perioadă a anului. Ochii lui strălucesc. Ei (maorii) au chemat afurisiții de delfini. Câinele lui este agitat, țopăie, scâncește cu fiecare pitire, nu poate fi „băiat tăcut”. Tot weekendul nechezatul disperat a umplut valea. Atunci cand epuizarea a învins calul, el stă în jgheabul făcut de copitele lui cu capul aplecat, redus
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de MANDY PENTECOST în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374873_a_376202]
-
de santinele în urma noastră. Îmi venea să ies din namila blindată și să mă dau de-a berbeleacul prin iarba crudă de la marginea drumului. Iar Martin mă privea zâmbind cu înțelegere, intuia cu siguranță ce tentații trebuia să îmi reprim, afurisitul! Ce-i păsa lui! Știam cu toții că în curând avea să-și facă numărul obișnuit. Pentru că, într-un anumit punct de pe traseu, cu consimțământul locotenentului Schmidt, comandantul nostru, individul urma să debarce și s-o ia pe ferite spre unul
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]
-
stăpâni, Cel mai lingău dintre câini Se gudură, dă din coadă, Li se face-ndrum grămadă, Îi mângâie cu lăbuța, Își răsucește limbuța Și-i linge pe lângă bot, Spurcăciunea de netot!” Mai încreți din sprâncene Și-l sfredeli printre gene: Afurisitul de cățel! N-aș putea face la fel?” Săltând copita-i colțuroasă, Izbi pe nepusă masă, Pe Stăpân chiar sub bărbie ... Ba-i fredonă și-o melodie. Ce mai note iscusite! Parc-ar fi trei crăci sucite! Surprins de-a
MĂGARUL GELOS de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371839_a_373168]
-
râzi ca un nesimțit cum mă pârjoleam de vie! - Mi-a plăcut spectacolul, replică dracul. Am să propun acest supliciu și în împărăția noastră. Ha, ha, ha! Enervată, împinse scăunelul cu piciorul și răsturnă diavolul. Împielițatul continuă să se amuze. - Afurisitul și-a bătut joc de mine! Era să mă omoare! - Și crezi că nu avem locuri de cazare în împărăția iadului!? Dar să nu-ți închipui că te vom primi cu flori și lăutari pe pajiști însorite!? Vei avea parte
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
cocoșului, care de vrednic ce era, câteodată cânta tocmai când el intra pe poartă. Și-i venea lui Ion să se ducă, să-l prindă și să-i lege ciocul să nu mai poată scoate un sunet. Și cum cânta afurisitul se cocoș, începeau toate să se dezlănțuie prin ogradă. Găinile, începeau și ele a cotcodăci, caii începeau a necheza, vacile mugeau de mama focului de parcă le plesneau ugerele nemulse, oile începeau a behăi, porcii guițau ca puși în țeapă, rațele
ION....O POVESTE DE LA ȚARĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376800_a_378129]
-
șefu”? - Nu, domnule... - Gata! Să nu te mai aud! Îmi fac probleme, băi, băiatule... Îmi fac probleme, că tu mi le-ai făcut, băi! - Eu, șefu’? Nu se poate! Eu vă respect și execut orice... - Tu, agentule?... Mic, dar bun, afurisitule! Eu vreau să te păstrez permanent în grupa mea... Să știi că am făcut raport, băi, șmechere! continuă domnul Furtună cu voce prietenoasă, care făcu și mai mare liniște în mașină, ceilalți ascultând cu mare curiozitate. - Păi..., mi se pare
D ALE POLIŢIEI (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373035_a_374364]
-
este o formulă de conjurație scrisă pe foi de plumb, găsite în pământ la începutul secolului XX (58). Un al doilea palier cronologic este secolul al XVI- lea, de când datează redactarea slavonă și traducerea românească a Rugăciunii Sf. Sisin contra afurisitului Drac, ambele cuprinse în Codex Sturdzanus. Le voi numi convențional redacțiuni vechi. în fine, în secolele XVIII-XIX, legenda Sf. Sisoe este copios atestată în diferite regiuni ale țării, fie sub formă de manuscrise : mss. BAR nr. 473 (an 1766), nr.
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
prea fraged. Nu ți-am spus de atîtea ori că un biftec de balenă trebuie să fie tare, ca să fie bun? Uită-te la rechinii ăia, nu vezi că și ei preferă carnea tare și crudă? Ce tărăboi mai fac, afurisiții! Bucătare, du-te și vorbește-le, spune-le că-s invitați să se ospăteze în mod civilizat, cumpătat, fără să facă atîta zgomot. Pe legea mea, nu-mi mai aud nici vocea! Hai, bucătare, du-te și comunică-le mesajul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
el, ci ca să tai în bucățele carnea pentru puișorii de rechini, care nu se pot servi singuri! Ă Strașnic, moș Țigău! exclamă -Stubb. Asta zic și eu predică creștinească! Dă-i înainte! Ă N-are rost să le mai vorbesc, afurisiții se încaieră și se sfîșie mai departe unii pe alții, dom’ Stubb! N-aud o vorbă din ce le zic eu, n-are rost să ții predici unor hrăpăreți ca ăștia pînă nu și-au umplut bărdăhanul, iar bărdăhanul lor
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pe-acolo și, aplecîndu-și capul spre foc, păru să afurisească ori să binecuvînteze lucrarea. Cînd Ahab ridică privirea spre el, partul se feri înlături. Ă De ce s-o fi fîțîind pe-acolo diavolul ăla? se întrebă Stubb, privind de la teuga. Afurisitul își vîră nasul în foc ca-ntr-un cuptor și miroase el însuși a foc, ca încărcătorul unei flinte încinse. în cele din urmă tulpina harponului, împletită din douăsprezece, fu vîrîtă în foc pentru ultima oară, iar Perth, ca s-
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
îl biciuise cu furie, îl lovise cu palma peste bot. Lucrul cel mai rău era că atacul părea dinainte câștigat. Pe mal, soldații luați prin surprindere n-aveau nici măcar timp să pună mâna pe pușcă. Iar el încă lupta cu afurisitul ăla de cal. Călăreții erau la o sută de metri de inamic, urlau deja de bucurie, când două mitraliere, într-un tir cumplit din flancuri, porniseră să secere cu precizia țintirii calculate mai înainte. Călăreții cădeau fără să priceapă că
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
despre violența turcilor, despre Venizelos și greșelile lui, despre regele Constantin și Întoarcerea sa și despre crima nerăzbunată a incendierii Smirnei. ― Și-i pasă cuiva? Nici vorbă! ― E așa cum i-a spus Bérenger lui Clemenceau: „Stăpânul petrolului e stăpânul lumii“. ― Afurisiții ăștia de turci! Ucigași și violatori! ― Au pângărit Hagia Sofia și acum au distrus și Smirna! Dar aici interveni Zizmo: ― Ia nu vă mai văicăriți atâta! Războiul a fost din vina grecilor! ― Cum? ― Cine-a invadat pe cine? Întrebă Zizmo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o podea de linoleum de culoarea marmurei albe, care a devenit galbenă?“ sau „Am o pereche de sfeșnice de argint moștenite de la bunica mea. Argintul și-a pierdut acum luciul, vreo sugestie?“. Și în fiecare săptămână stau ore întregi la afurisitul de telefon, sunându-i pe fabricanții de linoleum și pe argintari: îmi cer scuze că le răpesc timpul și le cer răspunsuri. Așa fac eu jurnalism. Când și când, trebuie să mai scriu câte un articol de fond, de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
la mulți kilometri depărtare de chioșcul ei obișnuit. Dar cel puțin nu va trebui să meargă de una singură acolo, pentru că Geraldine o va lua de acasă - Geraldine cea care arată perfect și are un prieten bogat. ― N-o să iau afurisitul de metrou, spunea Geraldine ieri după-amiază, când am întrebat-o cum ajunge acolo. Am o mașină excelentă, adăugase ea, fiind perfect conștientă de faptul că întregul birou era invidios pe noul ei BMW strălucitor, mașină plătită în parte de prietenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
buze, ți-am spus cât de mult te iubesc? Câteva minute mai târziu suntem întrerupți de un zgomot de aplauze. Roșesc cu furie, pentru că la masa alăturată cei șase bărbați strigă și se bucură, și li se alătură până și afurisitul de ospătar. ― Vreți să vă uitați pe meniu, întreabă el, ridicându-și o sprânceană, sau ați rezolvat-o cu desertul? De dimineață, o sun pe Geraldine, care e în culmea extazului. ― Scârbă norocoasă! îmi tot spune ea. Sper că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
grăbească. ― În dulapul de deasupra garderobei? Mă uit prin dormitor și văd la ce se referă. ― E perfect, Charlene. Mersi. Da, o zi frumoasă și ție, spun eu, și cu asta închid telefonul. Tocmai când sunt pe cale să mă ridic, afurisitul de telefon sună din nou. E Lauren. ― Tocmai am vărsat cola dietetică peste tot, pot să te sun eu înapoi? Trebuie să-mi schimb cearșafurile. ― Dă-le naibii, spune Lauren. Trebuie să-ți povestesc despre ziua mea de vis. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
gâtul uscat...” „Să trăiască...” - horcăiră amicii gazdei, golind paharele. Gică picior de lemn, vizibil mânios, cu brutalitate Întrerupse agitația. „Lasă Doctore, nu te mai osteni... Nu-i momentul potrivit pentru gratificații! Te-ai hotărât...?!” - silabisi el verificând ostentativ poziția armei. Afurisitul de Doctor tăcea, nevrozând asistența meditând, apoi se duse cu mâna Întinsă către vânzător. „Bate palma...!” Cei doi gangsteri luară o poziție relaxată În timp ce Tony Pavone Își ștergea fruntea de transpirație. Ce-i prezenți așteptau ca Doctorul să numere banii
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Însă, holbă ochii la Carla dându-i de Înțeles, În mod sigur, nu se va lăsa sacrificat prea ușor. Igni odată și proptindu-se În coadă, se prăvăli la podea Împreuna cu câteva farfurii și pahare cari se făcură țăndări...! „Afurisitul...! - se văietă Carla. Farfuriile mele de porțelan... Ei bine, lasă, stai puțin...Îți arăt arăt eu ție...” Peștelui Însă Îi ardea de glumă. Având pupilele dilatate, privea la femeie În mod agresiv...! Făcu unele mișcări ondulatorii alunecând din mâinile fetei
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
i se urcă sângele În cap, având senzația „Pămîntului ce se se Învârteștea invers.” Facu un efort de voință să n’o strângă de gât or să strige În gura mare toată dejnădejdea sa...! Nando interveni: „Doamnă, n’ați Înțeles: Afurisitul de pește a fost viu, Încă se mai mișca În tigaie...” „Da, da... bine ziceți! Carevasăzică, a fost proaspăt...? Destul de curios... Dacă ar fi fost stricat... Dar așa...? De când lucrez În acest laborator, n’am mai auzit un caz asemănător
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
părăseacă cimitirul, Încercând să ajute la strângerea uneltelor de lucru. Exasperat, Tony Pavone distruse Încuietoarea cu aceeași lovitură de târnacop, repezindu-se la preot, Îmbrâncindu-l către ieșire. „Băgas’ar dracul În barba ta de preot idiot...! Pleacă de aici afurisitule, În caz contrar, te amestec cu betonul și te torn În aleele cimitirului...!!” A doua zi dimineața, Șeful Șantierului i se adresă. „Bine domnule, nu te mai recunosc. Ai afurisit un preot izgonindu-l din cimitir. Pot afla și eu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
lucrările de la Afumați...??” „Da, desigur...!” mormăi el descumpănit de felul disgrațios În care i se adresase individul. „Adică vreau să spun, le-am condus: În momentul de față Însă, nu se mai lucrează. Lucrările au fost oprite de lucrătorii miliției. Afurisiții caralii, fără un plauzibil motiv au hotărât ca toți lucrătorii să rămână fără pâinea zilnică asigurată...!!” - Făcu o mică pauză timp În care fu rândul lui să studieze fizionomia intrusului, ridicând vocea. „În definitiv, cine ești, ce vrei, cu ce
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
neglijent restul pachetului pe birou, la Îndemână. Fumară În tăcere,Tony Pavone străduindu-se să nu să Înece cu fumul de țigară și savurând cu multă plăcere, În timp ce ministrul mai aprinse una. Între două fumuri de țigară, Însfârșit ministrul aprecie. „Afurisiții americani, bune țigări au reușit domnule. Chiar, de unde se pot procura...?” Tony Pavone Împinse pachetul cu țigări Înspre ministru, silabisind. „Vă rog domnule ministru, fumați câte doriți...! Dacă doriți, luați tot pachetul...! Eu mai am suficient de multe cartușe, iar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pus vasul jos. — Doamne, în nici un caz. Te rog, Sheba, nu te gândi că umblam să pescuiesc, pe cuvânt... — Nu, știu că nu. Vreau eu să fie al tău. — Oh, dar... — Barbara, nu te prosti, a zis ea zâmbind. Ia afurisitul de vas. E întotdeauna dificilă tranziția de la refuzul zgomotos la acceptarea umilă. — Ești sigură? — Absolut. — Ei, atunci îți mulțumesc, am zis eu. Sunt foarte emoționată. N-am mai primit de mult timp așa un cadou minunat. E o frumusețe. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
scumpă campanie pe care am organizat-o vreodată? Unde le-am plimbat pe căpușele alea de la revistele de modă? Poți să-mi reamintești? —Tahiti. De-abia puteai s-o auzi pe Wendell. —Tahiti? Tahiti! Nici măcar eu n-am fost în afurisitul de Tahiti. Și n-a putut să ne dea un amărât de doi pe patru? Ce-i făcuși redactoriței, Wendell? Ai vărsat pe ea? Te-ai culcat cu prietenul ei? — Era hotărâtă să ne dea un sfert de pagină, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
slujbele bune, dar, dacă aș fi crezut, acesta ar fi fost momentul s-o simt. Eu: Dar de ce aș avea nevoie de o armă? El: Pentru că ar putea să te împuște cineva. Eu: Cam cine? El: Cam nevastă-mea. Sau afurisitul ei de prieten, Racey O’Grady. Ori mama prietenului ei - ea e cineva de care să te ferești, Tessie O’Grady, nu-i scapă nimic. Colin (vorbind pe neașteptate): O legendă în rândul mafiei din Dublin. Mr Big (încruntându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]