576 matches
-
așteptare discretă pentru următoarele două zile, la Sinaia. În cursul zilei de 20 august, regelui i-a parvenit vestea că rușii lansaseră atacul asupra frontului, așa că a plecat la volanul mașinii Lincoln spre București, însoțit de secretarul Mircea Ionnițiu, de aghiotantul Emilian Ionescu și de generalul Gh. Mihail, consilierul său pe probleme militare. La Casa Nouă a avut o întâlnire a regelui cu liderii militari, care s-au pronunțat în favoarea loviturii; printre ei era și colonelul Dumitru Dămăceanu, comandantul garnizoanei București
Lovitura de stat de la 23 august 1944 () [Corola-website/Science/319829_a_321158]
-
națiunii franceze. Cererea este făcută de același Vincent Benedetti. Întâlnirea are loc în timpul unei plimbări a regelui. Inițial, regele refuză cererea, care i se pare “un pic prea severă”, după care refuză să se mai întâlnească cu ambasadorul, trimițându-și aghiotantul să-i transmită acestuia că, neprimind încă confirmarea veștilor aduse de la Paris de acesta și că guvernul său nu e interesat de această problemă. Apoi, Wilhelm îl însărcinează pe consilierul ministrului de Externe să-i trimita lui Bismarck o telegramă
Telegrama de la Ems () [Corola-website/Science/302633_a_303962]
-
fie autorizat în a telegrafia la Paris că regele a hotărât ca nici un Hohenzollern să nu mai aibă dreptul să candideze la tronul spaniol. Astfel că regele a refuzat să-l mai primească pe ambasador și l-a informat prin aghiotantul său ca nu mai are ce discuta cu el”. Aici putem observa ingeniozitatea lui Bismarck care, prin modificarea textului, reușește să arate că regele l-a dat afară pe ambasadorul francez prin intermediul aghiotantului său. Bismarck publică telegrama la 14 iulie
Telegrama de la Ems () [Corola-website/Science/302633_a_303962]
-
pe ambasador și l-a informat prin aghiotantul său ca nu mai are ce discuta cu el”. Aici putem observa ingeniozitatea lui Bismarck care, prin modificarea textului, reușește să arate că regele l-a dat afară pe ambasadorul francez prin intermediul aghiotantului său. Bismarck publică telegrama la 14 iulie 1870. Grăbită sa intre în război, Franța se consideră insultată de atitudinea regelui prusac și la data de 19 iulie 1870 declară război.
Telegrama de la Ems () [Corola-website/Science/302633_a_303962]
-
să se angajeze ca soldați și au primit în schimb poziții de ofițeri în armata indo-britanică. Gurkha din Magar sau Gurung s-au angajat ca soldați. Gurkha din Thakur/Rajput s-au angajat ca ofițer. Unul dintre aceștia a ajuns aghiotantul lordului Mountbatten of Burma, ultimul vicerege al Indiei . Soldații gurkha erau recrutați din câteva grupuri etnice. Când britanicii au început să angajeze soldați din zonele interioare ale Nepalului, aceștia au fost recrutați din rândul grupurilor etnice magar, gurug, rai și
Gurkha () [Corola-website/Science/322900_a_324229]
-
capabil de a se vindeca într-un mod rapid, dar dacă este expus la un gaz care există doar atunci când radiația delta amestecă cu aur, el nu va fi capabil să se vindece. În ” De ce crezi că poți să fii aghiotant”, Oliver a fost partenerul lui până l-a pus pe Alan în locul lui. În ”Ascunzătoarea”, Tecton și Snowstorm sunt convertiți în super-răufăcători printr-o formulă făcută de Anihilator care a fost folosită de Skylar. Solar Flare (interpretată de Carly Hollas
Lista personajelor din Medici pentru eroi () [Corola-website/Science/334691_a_336020]
-
8 de Miliție. Apoi, cele două batalioane au fost împinse înapoi 250 de metri în pădure din cauza unui nou atac francez (în timpul acestei bătălii, colonelul de Jongh al Batalionului 8 de Miliție olandez a fost rănit și i-a ordonat aghiotantului său să îl lege de șa pentru a rămâne împreună cu batalionul său). Ducele Bernhard a condus voluntarii din Batalionul 2/Regimentul I de Infanterie din Nassau și două companii ale Batalionului 7 de Miliție într-un contraatac și i-a
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
două unități au atacat și au alungat infanteria franceză. Brigada lui van Merlen a fost atacată de către Regimentele 5 Lăncieri și 1 Vânători Călare în timp ce încă se poziționa. Cavaleria olandeză a fugit cuprinsă de panică, cu francezii urmărind-o îndeaproape. Aghiotantul prințului de Orania, maiorul van Limburgh Stirum, a fost rănit grav. Lăncierii au înaintat până la bateriile lui Bijleveld și Stevenart, unde au omorât mulți tunari. Apoi au lovit Batalioanele 5 de Miliție și 27 "Jäger", provocând numeroase pierderi. Prințul de
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
1943, Regele obține în România un brevet militar, apoi în exil, după absolvirea altor cursuri în SUA, licența americană de pilot civil și pilot de încercare). După 23 August 1944 Traian Udriski a fost reintegrat în armată, cu funcția de aghiotant regal. În 1945 o întâlnește pe avocata Irina Cioc (Irina Burnaia), ea însăși aviatoare, care-i va deveni soție. În 1946 se naște fiul lor, Radu. Tot după 23 august 1944 regele Mihai a cumpărat de la englezii aflați în România
Traian Udriski () [Corola-website/Science/336975_a_338304]
-
lui Iakov Melkumov (Agop Melkumian). În conformitate cu unele surse, Enver și cei mai mulți dintre oamenii săi au încălecat și au atacat brigada Armatei Roșii. În timpul acestei șarje de cavalerie, Enver ar fi fost răpus de o rafală de mitralieră. Yaver Suphi Bey, aghiotantul lui Enver, a scris în memoriile sale că pașa a murit datorită unei răni produse de un glonț care l-a nimerit deasupra inimii. Pe de altă parte, Melkumov a scris în memoriile sale că Enver a reușit să scape
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
de căpitan și numit atașat militar la Constantinopol. În această calitate a participat în calitate de observator la războiul turco-grec (1897) și a fost responsabil de pregătirea vizitei în Palestina a împăratului Wilhelm II din 1898, pe care l-a însoțit ca aghiotant. În 1898 a fost înaintat la gradul de maior iar în 1901 a fost mutat la Statul Major General. În ianuarie 1902 a fost numit comandant de batalion în "Regimentul de Grenadieri "Regele Friedrich Wilhelm IV."" În 1905 a fost
Curt von Morgen () [Corola-website/Science/334234_a_335563]
-
aur: "slt. , șef al promoției de ofițeri 1942 - Dezrobirea", sabie care ulterior i-a fost confiscată de Securitate din casa părintească de la Oltenița și s-a pierdut fără urmă. A fost repartizat la Batalionul de Gardă al Conducătorului Statului, ca aghiotant personal al mareșalului Ion Antonescu, însă ca militar activ s-a simțit obligat să participe la lupte și a insistat—facand 8 rapoarte—să fie trimis pe front. A participat în perioada februarie 1943 - mai 1944 la războiul din Est
Aurelian Gulan () [Corola-website/Science/321660_a_322989]
-
ultim motiv, ei aveau în dotare doar pistoale. Șoferii au primit puști doar în momentul în care au izbucnit luptele. Regimentul de tancuri a primit ordinul să înainteze de la Calais la Boulogne, în sprijinul apărătorilor orașului aflat sub atacul german. Aghiotantul comandantului BEF, generalul Douglas Brownrigg, a cerut detașarea a câtorva tancuri pentru escortarea unui convoi de camioane cu alimente destinat unităților britanice din est. În după-amiaza zilei de 23 mai, grosul regimentului de tancuri a înaintat spre sud. Tanchiștii britanici
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
României” și „Comitetul pentru ajutorarea culturală a familiilor militarilor”), toate trei trebuind să funcționeze în sediul central al Fundației din București. Din Consiliul Fundației, al cărui președinte a fost mult timp C. Hiott, Ministrul Casei Regale, înlocuit ulterior de generalul aghiotant regal Ballif, au făcut parte personalități ale culturii: Ion Bianu, Alexandru Tzigara-Samurcaș, Gheorghe T. Kirileanu, I. Pompilian, ministrul Gheorghe Balș, Petru Bogdan, rectorul Universității din Iași. Pentru realizarea scopurilor pe care și le propunea Fundația, două structuri subalterne au fost
Fundațiunea „Regele Ferdinand I” () [Corola-website/Science/326390_a_327719]
-
și guvernator general al Algeriei franceze. Intrat în Gardă Națională în 1789, este locotenent în 1790, servește în "Armata Pirineilor" între 1792 și 1795, ăn în care devine adjudant general șef de brigadă. Servește apoi în vestul Franței și este aghiotant al lui Grouchy în cadrul "Armatei din Anglia". Apoi servește în Italia, unde devine general de brigadă (1799). Participa la expediția din Sânto Domingo, în cadrul căreia se remarcă, devenind general de divizie în decembrie 1792. Afectat în Olanda, Italia și Dalmatia
Bertrand Clauzel () [Corola-website/Science/314160_a_315489]
-
superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de ofițer de stat major în Marele Stat Major, inspector de studii și profesor la Școala Superioară de Război (1907-1914) sau comandant al Școlii de Ofițeri de Artilerie și Geniu. A fost aghiotant al regelui Carol I în perioada 1910-1914. În perioada Primului Război Mondial, îndeplinit funcțiile de șef al secției operații a Marelui Cartier General (1916), comandant al Diviziei 8 Infanterie și comandant al Diviziei 15 Infanterie, în perioada 23 decembrie 1916/5 ianuarie
Paul Angelescu () [Corola-website/Science/304961_a_306290]
-
(n. 1890 - d. 1950) a fost un general român. În anii '30 a fost aghiotantul regelui Carol al II-lea și comandantul Regimentului de vânători "Regele Alexandru al Iugoslaviei". 15 martie - 1 septembrie 1941 - Comandantul Diviziei a 8-a Infanterie, având gradul de general de brigadă. A fost silit de Ion Antonescu să se retragă
Alexandru Orășanu () [Corola-website/Science/315383_a_316712]
-
Emil Bobu și Manea Mănescu, într-un elicopter pilotat de Vasile Maluțan. În elicopter mai erau copilotul Mihai Ștefan, mecanicul Stelian Drăgoi, și doi ofițeri de la Direcția a V-a a Securității: maiorul Florian Raț (care l-a înlocuit pe aghiotantul de serviciu al lui Nicolae Ceaușescu în aceea zi, Vasile Tălpeanu, care a dispărut) și căpitanul Marian Rusu (aghiotantul Elenei Ceaușescu). Ei s-au îndreptat spre reședința de la Snagov unde au ajuns în jurul orei 12:21, iar la 12:47
Procesul și execuția soților Ceaușescu () [Corola-website/Science/317961_a_319290]
-
mecanicul Stelian Drăgoi, și doi ofițeri de la Direcția a V-a a Securității: maiorul Florian Raț (care l-a înlocuit pe aghiotantul de serviciu al lui Nicolae Ceaușescu în aceea zi, Vasile Tălpeanu, care a dispărut) și căpitanul Marian Rusu (aghiotantul Elenei Ceaușescu). Ei s-au îndreptat spre reședința de la Snagov unde au ajuns în jurul orei 12:21, iar la 12:47 a decolat spre Târgoviște. În apropiere de Boteni (lângă șoseaua București-Târgoviște) au abandonat elicopterul (13:30), căruia i s-
Procesul și execuția soților Ceaușescu () [Corola-website/Science/317961_a_319290]
-
care avea o orientare de extrema dreaptă. A devenit membru în batalioanele de asalt SA (Sturmabteilung), organizația paramilitară a Partidului Nazist. Membrii acesteia erau porecliți „cămășile brune”. Adam a avut diferite funcții în armata germană, iar în 1941 a devenit aghiotantul generalului Friedrich Paulus. Adam a participat la Bătălia de la Stalingrad, de unde a fost dus în prizonieratul sovietic. Adam a fost unul din fondatorii, pe teritoriu Uniunii Sovietice, ai Comitetului Național Germania Liberă, promovat de sovietici ca instrument de propagandă și
Wilhelm Adam () [Corola-website/Science/314501_a_315830]
-
Morțun a murit la 30 iulie 1919, la moșia sa din satul Broșteni, comuna Bahna (astăzi în județul Neamț), fiind înmormântat în cavoul familiei. La înmormântarea sa au participat miniștrii Alexandru Constantinescu, Ion Gh. Duca, Dumitru Buzdugan, George G. Mârzescu, aghiotantul regal Ion Țenescu (din partea Regelui Ferdinand), oficialități din aproape toate județele țării, precum și țărani din județele Roman și Iași. Vasile G. Morțun - editor al lui Eminescu, fost deputat socialist și ministru de interne liberal; răspuns la un interviu din 1918
Vasile G. Morțun () [Corola-website/Science/307444_a_308773]
-
baron, a fost un general francez francez al perioadei napoleoniene. Provenind dintr-o familie nobilă, Desvaux intră la Școala de artilerie din Châlons-en-Champagne, pe urmă sevește în armata Alpilor, apoi în armata Pirineilor Orientali, sub comanda lui Dugommier, fiind apoi aghiotant al generalilor Saint-Remy și Marmont. Devine colonel în 1803 și este rănit la Bătălia de la Ulm, apoi făcut prizonier. Din 1806, primește comanda artileriei, întâi în Dalmația, apoi la Frioul. Devine general de brigadă în 1809, devenind colonel-maior al artileriei
Jean-Jacques Desvaux de Saint-Maurice () [Corola-website/Science/314031_a_315360]
-
al XVIII-lea acest demnitar a început să fie numit direct de hetman. După 1709, Moscova s-a implicat tot mai mult în numirea coloneilor. În activitatea sa, fiecare colonel era ajutat de un adjunct, un judecător, un cancelar, un aghiotant și un stegar. Autonomia Hetmanatului a fost restrânsă de-a lungul secolului al XVIII-lea. După bătălia de la Poltava, hetmanii aleși de cazaci au trebuit să aibă și aprobarea țarului pentru a-și ocupa funcția. De asemenea, țarul intervenea frecvent
Hetmanatul Căzăcesc () [Corola-website/Science/318880_a_320209]
-
a determinat plecarea soțului pe front, iar după ce trupele Germane au ocupat Oltenia și Muntenia, Arethia Tătărescu își urmează soțul în retragerea în Moldova. La sfârșitul războiului, în 1919 soții Tătărescu erau în Botoșani unde Gheorghe Tărărescu deținea funcția de aghiotant al comandantului Școlii de ofițeri de infanterie. După terminarea războiului, cei doi fac o călătorie în Punjab, India, apoi se instalează în București. Totodată cumpără moșia de la Poiana, al cărei conac îl amenajează într-o perioadă de peste un deceniu Au
Arethia Tătărescu () [Corola-website/Science/332491_a_333820]
-
dorea foarte mult să fie trimis în misiune la imamul Șamil, conducătorul rezistenței antiruse a popoarelor musulmane din Caucaz în cadrul eforturilor militare și diplomatice ale Mării Britanii împotriva Imperiului Rus. A avut până la urmă prilejul să vadă pe unul din aghiotanții acestuia,„naibul” din Caucazul de vest.Rodul acestor ultime experiențe a fost o nouă carte „Campania din Trancaucazia... sub Omar Pasă - o relatare personală”. Împreună cu tatăl său a plecat la Istanbul, unde a fost primit de ambasadorul britanic, lordul Stratford
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]