103 matches
-
se afla rezultatul cercetării. Anastasie croitorul se plânge la 2 iunie 1798 că amantul soției sale l-a mituit pe agă și în loc să-l apere „m-au pus de m au bătut la falangă“; mai mult, l-a închis la agie dând astfel posibilitate soției să fugă cu tot ce era în casă. La judecată întâmpină din nou alte greutăți pentru că soția se află sub protecția doctorului Damaris, al cărui „hatâr“ contează mai mult decât adevărul. țăranii, servitorii sau micii slujbași
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
alți doi oameni -, bătaia la tălpi. ultima este preferata Pe lângă această pedeapsă corporală, ce se aplică în incinta Mitropoliei și în timpul procesului, există și bătaia ce precede începu tul procesului și este administra tă de către slujba șii spă tăriei, ai agiei și de ispravnicii de județe. Cine sunt protagoniștii? După cum am văzut în capitolele precedente, femeile adultere, amantele și amanții, prostituatele se află la discreția slujbașilor statului. Marele agă are printre atribuțiile sale și pe aceea de a asigura paza moravurilor
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
și pedeapsa. Vinovată sau nu, simpla prezență a femeii într-un loc public sau o acuzație din partea unui vecin, cu privire la presupusa ei conduită desfrânată, dă dreptul acestor mici funcționari s-o bată pe loc, sau la sediul spătăriei sau al agiei. Amantul se plasează în aceeași situație, dar bărbat fiind, scapă mult mai ușor, negociind cu agenții executivi sau fugind pur și simplu. O femeie adulteră, de pildă, poate fi bătută, într-o scurtă perioadă de timp, de mai multe ori
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
lul - păcătosul și mănăstirea -, primul însă nu împărtășește această opinie și ignoră poruncile clericilor, fuge de la mănăstire și persistă în păcat. Ilin ca este un astfel de personaj. Ea și-a petrecut ultimii ani de căsnicie mai mult în pușcăria agiei, decât acasă. Când Ioan vistierul cere separarea, singură se angajează în fața tribunalului că se va călugări. Promisiunea are o valoarea efemeră și o folosește ca să scape de bătaie și surghiun. La mănăstire petrece doar câteva săptămâni, după care, sub pretextul
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
supraveghere, și lasă pe umerii familiei grija hranei zilnice, iar în ceea ce privește „reeducarea“, ea revine individului, izolat între pe re ții chi liei și obligat în acest mod să „mediteze“. Ro lul de „închisoare-pedeapsă“ este îndeplinit de temnițele puterii laice. Slujbașii agiei și spă tăriei re țin nopate de noapte personaje diferite fie ca urmare a unei descinderi ad-hoc, fie folosind informațiile primite. Capitala arată ca un mic târg care nu va avea, în tot secolul, mai mult de 50 000 de
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
iar devierile nu rămân ne observa te, în ciuda faptului că se trec frecvent cu vederea, după plata gloabei. intervenția soțului necesită și apariția documentului scris care arată că nevasta adulteră și amantul ei ajung deseori la „grosul“ spătăriei sau al agiei și, în provincie, la „grosul“ ispravnicatului. Amantele și prostituatele, acuzate că distrug familia, trec și ele prin aceste temnițe. Femeia nu se bucură de o păstrarea dreap tă, se consideră că vinovăția este dovedi tă chiar de natura ei. În
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
Maria; o altă femeie din Slănic, județul Saac, se vede obligată să-și vândă tot avutul și să pă ră sească pentru totdeauna satul și regiunea unde viețuiește amantul, pe seama căruia se îmbogățise, așa cum afirmă fiul. În București, spătăria și agia purtau numele celui care în momentul respectiv conducea această instituție. La 2 octombrie 1763, la „grosul dum nea lui Pantazi Câmpineanu“ este adusă Trandafira, soția lui Ioniță cojocarul din ma ha la ua Gor ga nu lui, prin să de
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
arătând exact din care sate erau luați și folosiți slujbașii respectivi. „Ținutul Vasluiului, spune profesorul, dădea cei mai mulți oameni întrebuințați în serviciile publice. De acolo erau luați: 117 slujitori ai isprăvniciei, 96 seimeni hătmănești, 88 seimeni ai Curții, 22 seimeni ai agiei, 18 dărăbani ai agiei, 8 roșii, 13 lipcani, 4 călărași de Țarigrad, 17 armășei ai armășiei, 29 dorobanți ai armășiei, 106 aprozi, 172 copii de casă, 2 fustași de divan" („Statistica răzeșilor", p. 6162). Dar adăugă cercetătorul: atât la Vaslui
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
sate erau luați și folosiți slujbașii respectivi. „Ținutul Vasluiului, spune profesorul, dădea cei mai mulți oameni întrebuințați în serviciile publice. De acolo erau luați: 117 slujitori ai isprăvniciei, 96 seimeni hătmănești, 88 seimeni ai Curții, 22 seimeni ai agiei, 18 dărăbani ai agiei, 8 roșii, 13 lipcani, 4 călărași de Țarigrad, 17 armășei ai armășiei, 29 dorobanți ai armășiei, 106 aprozi, 172 copii de casă, 2 fustași de divan" („Statistica răzeșilor", p. 6162). Dar adăugă cercetătorul: atât la Vaslui cât și în ținuturile
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
la Comitetul sănătății, holera s-a extins până acum în ținuturile: Fălciu, Roman, Suceava, Dorohoi și o parte din ținutul Iași", nenorocirea bântuind mai „cu cumplire sărăcimea din cvartaliile de pe șesul Bahluiului și valea pârâului Cacaina". Eforia în colaborare cu Agia se ocupa și de aprovizionarea orașelor cu pâine, carne și lumânări, activitatea acestora fiind realizată, uneori, și pe bază de antrepriză, recomandată de Regulament. Acțiunile edilitare vizau curățenia orașelor, refacerea pavajelor, șoseluirea, podirea lor, sistematizarea construcțiilor, alinierea, îmbunătățirea iluminatului, aprovizionarea
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
și Vaslui, dar și la primăria comunei Boțești, județul Vaslui. „Învățământul particular din Huși (1836-1854)" își intitulează Costin Clit studiul publicat în Elanul nr. 55, septembrie 2006, unde dezvoltă ordinul din 28 noiembrie 1836 a Epitropiei către ispravnicii ținutuali și agiile urbane din Moldova din care rezultă informații despre școlile particulare și pensioanele din cadrul ținutului, numele profesorilor și al elevilor. În ținutul Fălciu funcționau atunci, precizează cercetătorul, școlile administrate de către dascălii Anastasie cu 11 elevi, Nicolae sin Diacon cu 28 elevi
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
putea fi înregistrată din partea unor reprezentanți ai statului român în momentul în care, în 1823, izbucnea un conflict între evreii și pământenii din Țara Românească. Faptul că un funcționar, fie el și unul mărunt, un anume sluger Kostachi, vătaf la agie, ce fusese desemnat să afle cine erau responsabilii incidentului amintit, considera că, indiferent dacă erau sau nu vinovați, evreii trebuiau pedepsiți doar pentru că aveau statutul de străini spunea foarte multe despre mentalitatea existentă în rândul majorității în acel moment: "Nu
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
prințului. Tragedie și răzbunare. Dincolo de acestea, începe eternitatea. PAȘAPORT PENTRU SATAN Domnitorul trăia în pace și armonie cu familia sa și câțiva boieri apropiați dregători ai principatului, care știau de tot ce se mișcă și suflă prin acele locuri. Oamenii agiei trăgeau cu urechea în stânga și dreapta, iar când clevetirea era mai importantă, trimiteau olăcar la marele agă, care se ducea glonț la Domnitor cu fructele zâzaniei, trecând peste marele stolnic, care era mândru și înfumurat. Luminăția sa Domnitorul țării om
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Bobeică. Cei doi îndrăgostiți se hotărăsc să fugă în lume, dar încercarea le-a fost zadarnică. El a fost închis în turnul Goliei și ea urma să fie trimisă la mănăstirea Agapia. Anticipând judecata lui Vodă, Costea Căruntu, slujitor la agie, se grăbea să afirme: "Sfârșitul lui are să fie sub buzdugan, așa după cum înțelege orice om cu scaun la cap". Dar, protagonistul evadează din turn, pune la cale împreună cu Ancuța cea de demult, eliberarea Varvarei. Planul lor s-a bucurat de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Lazăr Victor,soldat DICȚIONAR de cuvinte vechi și regionalisme folosite în cadrul monografiei comunei Hudești, jud. Botoșani Acareturi - totalitatea construcțiilor secundare care țin de o clădire sau anexe gospodărești. Agă - ofițer inferior din vechea armată otomană înainte de secolul al-XIXlea; șef al agiei, având atribuțiile prefectului de poliție de mai târziu. Aspru - veche monedă turcească, de mică valoare. Bahnă - loc mlăștinos, acoperit cu iarbă sau stuf. Bariz -Broboada femeiască țiesută din fire de lână Băjenar - bejenar, fugar, refugiat, pribeag. Bez(slav) - fără. Birnic
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
Îl apucau hachițele dacă nu era măcar măgulit. Brusc, străinul era înconjurat de o liotă de lefegii mărunți, dar plini de sine. Până și conțopiștii izvodeau pe seama lui o grămadă de matrapazlâcuri și chiar fărădelegi, mai dihai decât însuși vătaful agiei. Erau cu toții în așteptarea unui ciubuc din partea călătorului care să le spulbere imaginația vinovăției asupra lui. La sfârșit voiau, fără a glumi, să fie acoperiți cu aferim, pentru că nu l-au pedepsit (deși acesta nu făcuse nimic). Calici zdrențuroși și
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
mă atingă, pe mine, oaspetele de neînlocuit la masa faraonului, fără ca făptașul să nu sfârșească linșat. Iată cum am ajuns să pozez pentru frescele cretane, Încă acum vreo trei milenii și jumătate, făcându-le celebre. De nu credeți, poftiți la Agia Triada, sfânta treime pe limba voastră, deși mai corect ar trebui să fie sfânta pătrime, fiind și eu pe acolo: la pândă, Între tufișuri, așa cum Îmi place... Și, cum sunt și o ființă cât se poate de serioasă, am ajuns
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
a raselor decăzute ; frica lui a ajuns proverbială” <endnote id="(366, p. 109)"/>. Când evreul reacționa totuși, românul se arăta uimit. În 1823, de exemplu, câțiva evrei au Îndrăznit să se apere În fața agresiunii unor români. Slugerul Costache, vătaf la agie, a declarat cu acel prilej că evreii „trebuiau să se lase bătuți, căci n-au nici un drept de a se apăra contra valahilor țării, care astfel domnesc și guvernează În patria lor” <endnote id="(395, p. 175)"/>. Într-un memoriu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Revolta mulțimii s-a soldat cu 128 de morți și răniți și cu jefuirea și devastarea prăvăliilor din cartierul evreiesc. Pentru a-i proteja de fanatismul mahalagiilor, domnitorul Alexandru Moruzi s-a văzut obligat să-i strângă pe evrei la agie <endnote id="(416, II, p. 105 ; 535, pp. 284-288)"/>. Pogromul a reizbucnit cu mai multă forță, la Iași și la București, În 1803 și a continuat și În 1804. Comentatorii sunt de acord asupra faptului că apariția cărții Înfruntarea jidovilor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Pentru mentalitatea românească a epocii, o astfel de reacție din partea unor „străini” era de neacceptat. Când, În 1823, de exemplu, niște evrei din Țara Românească - fiind bătuți de români - au Îndrăznit să se apere, un anume sluger Costache, vătaf la agie, a dat În public următoarea explicație halucinantă : „Ei [= evreii] trebuiau să se lase bătuți, căci n-au nici un drept de a se apăra contra «valahilor țării», și care astfel domnesc și guvernează În patria lor, și că, În general, aceasta
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pentru marele public. O altă lucrare interesantă este și cea a chestorului din Prefectura Poliției Capitalei, Vasile Dașkevici - Istoricul reședințelor Poliției - a cărui prefață este semnată de marele istoric Nicolae Iorga. Interesul este reprezentat de prezentarea organizării Poliției, de la fosta Agie și până la data redactării cărții, concomitent cu structura serviciilor din subordine, la care se adaugă planșe cu localurile în care a funcționat instituția, șefi ai Poliției și uniforme purtate de-a lungul timpului. Un alt polițist cu experiență, comisarul Nicolae
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
putea fi înregistrată din partea unor reprezentanți ai statului român în momentul în care, în 1823, izbucnea un conflict între evreii și pământenii din Țara Românească. Faptul că un funcționar, fie el și unul mărunt, un anume sluger Kostachi, vătaf la agie, ce fusese desemnat să afle cine erau responsabilii incidentului amintit, considera că, indiferent dacă erau sau nu vinovați, evreii trebuiau pedepsiți doar pentru că aveau statutul de străini spunea foarte multe despre mentalitatea existentă în rândul majorității în acel moment: "Nu
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
timp, majoritatea funcționarilor publici din ambele Principate vor consimți să adopte uniforma. La înscăunarea lui Alexandru Ghica (25 iulie 1834), cum înseamnă la răboj serdarul Grigore Andronescu, domnul intră în București „cu acest nou alai, adică căpitanul de dorobanți al agiii cu dorobanții lui, după dânsul comisarii cu ipocomisarii și aga, în urmă din toate isnafurile câte cinci oameni cu steagul fieștecăruia isnaf, ce acum le-au făcut, ca la patruzeci stegari și maiestratul orășănesc, în urmă militărimea călăreață și apoi
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
deja de-a face cu boala. Acum însă era legată și de altă întâmplare. Prin primăvară începuse să vuiască Bucureștiul că dintr-o baltă mlăștinoasă, de la marginea orașului, de pe lângă Biserica Icoanei, ieșea un duh care plângea încet, plutind pe deasupra apelor. Agia trimisese potera în câteva nopți și zvonurile se confirmaseră: plângea cineva ca și cum ar fi fost ascuns în stufăriș, dar nu văzuseră pe nimeni. Până la urmă, au fost lăsați în marginea apei vreo câțiva țigani înarmați cu topoare, dar fugiseră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Negru care stăpânește apele și cere cap de om se gândea cu duioșie la ultima lor întâlnire. Și nu era singurul care își aducea aminte. A doua zi, după ce Zogru dispăruse în faldurile de nămol, pe Gligore îl ridicaseră oamenii Agiei. Zoe însăși poruncise ca omul să fie torturat, căci credea că după ce vorbise cu el intrase într-o stare de nebunie de care se rușina până la lacrimi. Gligore știa despre Omul Negru, își amintea că s-a dus la Cotroceni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]