86 matches
-
urechea și irită sensibilitățile. Nu altfel decât promotorii "nouăzecismului", dar cu o superioară conștiință teoretică și cu o mai elaborată autenticitate, autorii milenariști pendulează între realism și expresionism, notația crudă și implozia, surparea interioară. Eul este fie expansiv, agitat și agitatoric, anarhist (ca la Marius Ianuș) ori utilitarist (Adrian Urmanov), fie repliat în galeriile subterane, de unde se percepe mai bine tensiunea ființei și a lumii (Teodor Dună, Dan Coman). Acestea fiind extremele, capetele de bandă poetică, fiecare voce își alege o
Lucruri personale by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10290_a_11615]
-
strâmte din standardul culturii oficiale. Există un stas al regimului socialist și al artei create în spirit partinic; și există, pe de altă parte, o fervoare comunistă, un roșu vertical ce explodează în poemele lui Ion Gheorghe, conferindu-le natura agitatorică a manifestului. Atâta puritate revoluționară ajunge să deranjeze un sistem osificat, vehiculând lozinci în care nu mai crede nimeni; astfel că, apărut în plin ceaușism, la ani buni de la Tezele din iulie 1971, volumul acesta elegiac și nu prea a
Roșu vertical by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11456_a_12781]
-
după alegeri. Zvon care s-a dovedit fals, pentru că filmul va fi difuzat, înainte de alegeri. Unii l-au perceput ca pe "un mare moment de cinema", alții (printre care și subsemnata ) au văzut în el mai degrabă un film electoral agitatoric, cu un unic mesaj - "Nu-l votați pe Bush!". E-n regulă! Dar era neapărat nevoie de o Palme d' Or pentru asta? Michael Moore e un nume de rezonanță și un caz. Un nume premiat la Cannes, acum doi
VIVE LA DIFFÉRENCE ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12801_a_14126]
-
paralele cu alte tipuri de vizionarism inspirate de istorie, mai vechi, de pildă cel "mesianic" pus în slujba idealului etnic și social, ilustrat, pe un portativ transilvan, de către Coșbuc, Goga, Aron Cotrus etc. Mîțului biblic ori geologic, tonului liturgic ori agitatoric (mituri stilistice), le ia locul mitul mai recent al absurdului, răspunzînd mîțului formal al scriiturii suprarealiste. Motivul simbolist al vaporului gata de plecare apare de asemenea inculcat în limbajul poetic în cauză, cu un efect simptomatic: "Tu scrii zilnic/ acest
Poezia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17623_a_18948]
-
literare și artistice antebelice - S. S. R.-ul, editurile și revistele independente, teatrele particulare, cenaclurile -, câte supraviețuiseră după război, au fost fie desființate, fie păstrate de formă și reciclate, anexate țelurilor politice oficiale. Aceste acțiuni erau precedate (pregătite) de zgomotoase campanii agitatorice purtate în numele "revoluției", al "culturii noi", al "artei ca expresie a vieții", al "angajării artistului-cetățean", în numele acestor deziderate și împotriva artistului "rupt de popor", izolat în "turnul de fildeș". Erau duse concertat în "Scânteia", în "România liberă", în "Victoria" (director
Considerații finale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14378_a_15703]
-
patru mâini. Dar o viziune coerentă și o analiză strictamente aplicată asupra literaturii și a evoluției ei în raport cu ideologia comunistă abia acum ne oferă volumul lui Eugen Negrici. De altfel, era și de așteptat întrucât criticul anexase antologiei de poezie agitatorică Poezia unei religii politice un scurt istoric al propagandei prin poezie, iar o versiune engleză intitulată Litterature and Propaganda in Communist Romania a apărut în 1999 la Fundația Culturală Română. în acest prim volum al temerarei întreprinderi, E. Negrici se
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
Figurii spiritului creator, dar și cea a Narațiunii în cronici... i-au folosit cu prisosință criticului pentru a aborda cât mai pertinent proza sub comunism. Volumul se deschide, cum era și firesc, cu istoricul raportului literaturii cu propaganda, de la literatura agitatorică proletcultistă din faza fundamentalistă a regimului, cu repertoriu unic hotărât la Moscova după un plan minuțios, eficient, verificat („preocuparea unică a fost transformarea temelor ideologice în sentimente active"), prin literatura tolerată din rațiuni propagandistice, până la adoptarea tezelor protocroniste din anii
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
dedicat poeziei românești din perioada 1948-1953 (Literatura română sub comunism. Poezia I) umple un gol important în istoria literaturii române. Eugen Negrici constată că poezia publicată în România între abdicarea Regelui Mihai și moartea lui Stalin a fost una eminamente agitatorică, subsumată teoriei politice a luptei de clasă. Sursele „esteticii roșii” trebuie căutate, de aceea, nu în tratatele vreunui mai puțin cunoscut critic de direcție, ci în operele de bază ale marxism leninismului. În plus, spune autorul, „obligatorie cu adevărat este
Psalmii carnetului roșu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13208_a_14533]
-
inepțiile, la citate expresive din Gorki sau Maiakovski” (p. 15). O altă sursă de sugestii importante privind imperativele poeziei proletcultiste se poate deduce și din obiecțiile pe care critica de întîmpinare le face cărților epocii. Pornind de la premisa că poezia agitatorică este o formă a retoricii și o „știință a persuasiunii”, profesorul Negrici îi definește specificitatea prin intermediul teoriilor semiotice și comunicaționale. În felul acesta poezia se transformă într-o sui-generis relație de comunicare între un emitent și un destinatar. Destinatarul poeziei
Psalmii carnetului roșu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13208_a_14533]
-
teatrul românesc nu e pregătit pentru nou”. Așa e? -În general, românii acceptă cu greu noul. Ne-am sincronizat „cu retard”. E o formație tradiționalistă a românului care acceptă cu greu avangarda. Drept dovadă că noi nu am avut teatru agitatoric, teatru de stradă, musical sau cabaret. - Cum caracterizați teatrul românesc de astăzi? - Cum spunea Shakespeare, ” Vremurile au luat-o razna”, prin analogie și teatrul. Adică, acum sunt multe încercări necoagulate. În teatrul românesc, nu există o direcție și mai trist
Publicul românesc este prea cumsecade. INTERVIU cu teatrologul Mădălina Dumitrache despre starea actuală a teatrului () [Corola-journal/Journalistic/70203_a_71528]
-
dedat, s-ar zice că de dragul normei „realist-socialiste” a „accesibilității”, la jurnalistica versificată, la acea discursivitate a întemeietorilor poeziei românești (pură moralmente la originile ei istorice!). Și nu s-a sfiit a pune accentul pe afectivitatea gregară, pe capcanele stilului agitatoric al primilor ani de comunism, asociate cu „setul infailibil de trucuri lacrimogene”, cu efect de masă garantat. Rezultatul a fost o mistică a Conducătorului suprem, de tip comunist-fascist, căruia i-a închinat un veritabil ritual cvasireligios, care Conducător se rostea
Studiul unui proces deschis (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13569_a_14894]
-
de exemplu. Dintre toate cronicile sau fragmentele de cronici (destul de numeroase) reproduse aici, cu greu se găsesc două care să conveargă. Unora, poezia Angelei Marinescu le apare sub o zodie ermetică, pe filiera lui Ion Barbu. Altora, dimpotrivă, că e agitatorică dintr-o aspirație spre religios (p. 164). Și așa mai departe. Variațiunile sunt, practic, nesfârșite. Și totuși, deși opiniile sunt atât de radical diferite, coliziunea lor nu produce scântei. Acalmia aceasta, Angela Marinescu o pune pe seama dezinteresului de fond. Sau
Probleme personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4352_a_5677]
-
dar viabilă, a ascunsului “în popor”). La nivel auctorial, simularea diferitelor registre stilistice sau paliere socio-lexicale (ca și simularea confuziei dintre ele) e completată de reproducerea sau parafrazarea clișeelor ideologice ale epocii comuniste: de la limba de lemn muncitorească la limbajul agitatoric al metodistului de cadre; de la greșelile colective de vocabular, la improprietățile terminologice individuale; de la stereotipiile politice ale discursurilor lui Nicolae Ceaușescu, la șabloanele istorice ale documentelor PCR. De altfel, clișeul politic al lui Mihai Viteazul “din popor, pentru popor” pare
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
cu entuziaști care fac apostolat prin cătune îndepărtate. Chiar și episodul sacrificării porcului în apartament, episod extras acestei logici a activismului infatigabil, posedă același allegro care imprimă viață cotidianului, una isteroidă ce-i drept. Cele două filme oferă reversul momentelor agitatorice din prima serie; doi tineri Crina (Diana Cavallioti) și Bughi (Radu Iacoban) se asociază în vederea unei afaceri cu sticle și borcane colectate sub pretextul hilar al testării aerului pe care indivizii creduli îl oferă în recipientele populare menționate mai sus
De dragoste epocală by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6742_a_8067]
-
alternativă ar fi realism socialist. Nu știu de ce termenul, abandonat tacit la noi pe la mijlocul deceniului șase din secolul trecut, n-a revenit în discuțiile de după 1989. S-a preferat să se vorbească despre totalitarism, despre religie politică și despre literatură agitatorică ori propagandistică (E. Negrici). Realismul socialist cuprinde însă toată gama și a și fost conceptul oficial în critica anilor '50, înainte și după expulzarea proletcultismului din nomenklatorul de termeni literari. în ce mă privește, îl prefer tuturor celorlalte. Poate că
Despre proletcultism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15976_a_17301]
-
din ele circulînd autonom, cu valoare de slogan. Nici chiar reciclările ironice ale postmoderniștilor nu le-au slăbit vraja hipnotică. După o scurtă ezitare, crestomațiile de azi le reiau în inventar". Cuvinte în care putem desluși blamarea tuturor kitsch-urilor agitatorice, izvorîte din emfaza patriotardă, de la aripa inflaționistă a producției pașoptiștilor pînă la contemporanii noștrii M. Beniuc și A. Păunescu... Pana d-lui Eugen Lungu știe să reconstituie, în puține rînduri, o existență și un profil literar, punînd accente acolo unde
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
Cinematografică, tăietura narativă face din aventură aliajul mitului. Revoluția din al cărei panteon face parte Che este organizată în jurul promisiunii escatologice a mântuirii. Participarea la revoluția cubaneză este prologul intrării în revoluția mondială la care visează Che însuși. Explicit și agitatoric, mesajul scenariului lui Oesterheld este indisociabil de fantasma acestui om nou pe care Che îl pregătește, prin traiectul său mundan. Intratabil și irațional, revoluționarismul lui Che împrumută, în dicțiunea biografiei grafice, atractivitatea etică ce îl va transforma în alternativa radicală
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Rakovschi, bulgar de origine, se pare și evreu, intrat în România prin sudul Dobrogei, a uneltit împotriva ordinei de stat încă din 1905, sprijinit de contrațariștii lui Lenin și scăpați pe vasul Potemkin, în portul Constanța. A dus o acțiune agitatorică în rândurile marinarilor, fără succes însă. În 1917, când trupele rusești aliate nouă, intraseră în descompunere, unele dezertând la nemți și cele mai multe umplând Moldova de bandele făcătoare de crime și jaf. Statmajoristul Ion Antonescu, a fost trimis în
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
m-am plîns lui Iordan. "Lasă-i la dracu' naibii, mi-a aruncat el, furioso. Ai pierdut o slujbă, nu o cruciadă. E de preferat afară decît înăuntru, cu Lerești. Fii fericită că te-a exclus de la editoriale, reportaje, treburi agitatorice, instructaje potitice". Sigur, el avea scenă. Intra în scenă la persoana întîi. Eu n-o mai aveam. Critică de întîmpinare nu poți scrie pentru sertar. Îți trebuie loc unde s-o tipărești. Leandru mă redusese la zero. Urma să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
adică, "totul e posibil în spațiul poeziei""? "Dar e iluzoriu spațiul ăsta", i-am răspuns. Puteam să-l fac să priceapă că limba poeziei n-are funcție de comunicare obișnuită? Că unda poeziei de excepție... "Ce undă, tovarășa? Dumneata neglijezi latura agitatorică a poeziei noastre noi. Valorile grele, numele grele. Ce, ăștia-s poeți? Cezar Ivănescu? Mihai Ursachi? Gheorghe Istrate? Sexualistul de Emil Brumaru? Ăștia fac, după dumneata, "poezie complexă și subtilă"? Mă întreb dacă ești cu noi. Despre Cicerone Theodorescu n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
revoluții franceze pe care liberalii radicali munteni o urmăriseră, fascinați, la 1848. Retorica revoluționară este dublată de apelul constant la o „clasă de mijloc“ improvizată și obsedată de politică. Radăcinile criticii junimiste se află, astfel cum sugerează Filitti, în radicalismul agitatoric al radicalilor munteni. Întradevăr, din rândurile boierimii liberale sa desprins atunci, în Muntenia, un grup extremist, utopic și republican. Membrii acestui grup sau caracterizat în mișcarea de la 1848 și de mai multă vreme încoace, prin nesocotirea contingențelor istorice, o înflăcărare
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
pleacă orice comparație cu ceilalți. Așa stînd lucrurile, a rupe legătura cu cei necalificați moral pentru poezie, a nu-i urma, devine, la un moment dat, un imperativ. Poezia „vană” e poezia falsei sensibilități, exaltată, delirantă sau, în anumite împrejurări, agitatorică. Poezie de impostori și oportuniști, pe care Bacovia, evident, nu-i agreează. în epocă, el aparține, ca să folosesc o expresie de-a lui S. Mehedinți, „genului rece”, al celor dezabuzați, care se sustrag curentului majoritar, iritați de notele declamatorii din
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
l-a cuprins febra războiului, dobîndită brusc de nu puțini dintre confrații săi după declanșarea conflictului ce avea să devină mondial. Deși oficial, țara se menținea în neutralitate, revistele și ziarele erau pline în acei ani de poeme și articole agitatorice. Iată, „Universul literar” de duminică 30 septembrie 1914 publica „îndemn la luptă” de cpt. N. Vulovici și „Ne cheamă viața” de Mihail Săulescu. în 1916, ambii poeți aveau să moară. Moartea celui din urmă, care era soldat neinstruit, fiind „fără
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
punctul de sprijin în studiul de escortă al editorului, Scurt istoric al propagandei prin poezie. Și ca antologator N. își pune în valoare detenta speculativă, izbutind să sesizeze exemplaritatea ideologico-semiotică a tipului de discurs cultural numit în mod curent poezie agitatorică. Identificând aspectul de religie politică al literaturii agitatorice și izvoarele mitice care o nutresc, criticul atrage atenția asupra jocului semiotic complex (replieri, eschive cu consecințe stilistice) în care existența acestui tip alienat de expresie angajează, vrând-nevrând, literatura care se luptă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288409_a_289738]
-
editorului, Scurt istoric al propagandei prin poezie. Și ca antologator N. își pune în valoare detenta speculativă, izbutind să sesizeze exemplaritatea ideologico-semiotică a tipului de discurs cultural numit în mod curent poezie agitatorică. Identificând aspectul de religie politică al literaturii agitatorice și izvoarele mitice care o nutresc, criticul atrage atenția asupra jocului semiotic complex (replieri, eschive cu consecințe stilistice) în care existența acestui tip alienat de expresie angajează, vrând-nevrând, literatura care se luptă să rămână normală. După ce dăduse o poetică și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288409_a_289738]