86 matches
-
punctul de sprijin în studiul de escortă al editorului, Scurt istoric al propagandei prin poezie. Și ca antologator N. își pune în valoare detenta speculativă, izbutind să sesizeze exemplaritatea ideologico-semiotică a tipului de discurs cultural numit în mod curent poezie agitatorică. Identificând aspectul de religie politică al literaturii agitatorice și izvoarele mitice care o nutresc, criticul atrage atenția asupra jocului semiotic complex (replieri, eschive cu consecințe stilistice) în care existența acestui tip alienat de expresie angajează, vrând-nevrând, literatura care se luptă
NEGRICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288409_a_289738]
-
editorului, Scurt istoric al propagandei prin poezie. Și ca antologator N. își pune în valoare detenta speculativă, izbutind să sesizeze exemplaritatea ideologico-semiotică a tipului de discurs cultural numit în mod curent poezie agitatorică. Identificând aspectul de religie politică al literaturii agitatorice și izvoarele mitice care o nutresc, criticul atrage atenția asupra jocului semiotic complex (replieri, eschive cu consecințe stilistice) în care existența acestui tip alienat de expresie angajează, vrând-nevrând, literatura care se luptă să rămână normală. După ce dăduse o poetică și
NEGRICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288409_a_289738]
-
în 1945 tipărește gazeta „Vipera”, fiind redactor-șef și elementul catalizator al acesteia. A mai colaborat la „Teleormanul liber”, „Steagul roșu”, „Gazeta literară” ș.a. Poeziile scrise de P. exploatează stângaci un așa-zis sentiment patriotic, fiind versificări facile, în spirit agitatoric: „Cu această dragoste nepieritoare/ Eu, țară, te iubesc clocotitor/ Și-am mers la braț cu tine totdeauna/ În văzul și-n auzul tuturor” (E o iubire). Dinastia regală este blamată stupid („țara lui rege Hopânțol”) și îndemnul de a pune
PAUN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288724_a_290053]
-
transplantat în atmosfera și arhitectura brașoveană, la ermetismul barbian, de la sentimentalismul epocii la un umanism generos. Acutizat de experiența războiului, în anii ‘50 lirismul său cade sub „comanda” social-politicului și a modei epicului „de largă respirație”, J. compunând pe lângă poezii agitatorice „pentru pace și o viață mai bună”, și ample poeme narative, în fond versificări prozaice despre N. Bălcescu sau despre satul lui Al. Sahia. Rareori se poate găsi aici fiorul liric, cum se întâmplă după vizitarea muzeului dintr-un sat
JEBELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287669_a_288998]
-
cea mai mare primejdie care amenință tânăra noastră poezie: lipsa de originalitate - și care duce la un formalism tot atât de primejdios ca cel cultivat de curentele burgheze. La bază stă, bineînțeles, o confuzie: poeții vor să creeze o poezie cât mai agitatorică și cad În lozincă, tocmai pentru că nu și-au Însușit o concepție justă, nici asupra realității de astăzi și nici asupra legilor poeziei. Ei uită că arta socialistă - cum spune Lenin - «se deosebește calitativ de Întreaga artă precedentă». Gorki spunea
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
reacțională. Încrâncenarea terapeutică evocată mai înainte arată că activismul se sprijină, în bună parte, pe refuzul unui segment de realitate intolerabil (Ruszniewski, 1995; Hennezel, 1991). Mai cu seamă în fața refuzului pierderii, apărarea maniacă poate căpăta o nuanță activă, ba chiar agitatorică și patologică, opunându-se în acest caz reparației. Nu vorbim de apărarea maniacă în sine, doar evocată de școala Melaniei Klein (Segal, 1964/1980) și care vizează evitarea oricărui sentiment de dependență prin intermediul unei triade de sentimente: control, triumf și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
mici și mari pentru mari și mici (1946), și-a înfrânat aplecarea spre lirism, alegând calea genului aforistic și didactic, iar ulterior și-a asumat - în chip neconvingător, lipsit fiind de vocație în materie - postura de poet-tribun, ce compune versuri agitatorice (Poeme pentru un ziar de perete, 1948) sau evocări istorice în conformitate cu exigențele oficialității comuniste: Grivița Roșie (1949), Cântec de leagăn al Doncăi, cu subtitlul Al XXVII-lea cânt din „Povestea poveștilor” (1953), În târg la Iași. 1917 (1955), texte ce
BRESLASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285879_a_287208]
-
servesc ideologia comunistă. O serie de volume (Izvoare, 1956, La hotarul dintre lumi, 1960, Am rechemat iubirea, 1962 și Scrisoare către anul 2000, 1963) conturează profilul unui poet militant în stilul rudimentar al epocii, ce abordează tematica socială, în versuri agitatorice, conjuncturale. Angajarea, enunțată cu un neistovit retorism, vizează evenimentul imediat, chiar dacă notații lirice cu un caracter diferit (erotică, introspecție, reflexivitate) își semnalează uneori prezența. Bunăoară, pe o temă dată, pacea, timbrul e susținut de „angajamente” viguroase: „Te apărăm / că suntem
BANUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285615_a_286944]
-
prezente în unele studii anterioare. Ca și în articolele scrise în zilele revoluției, B. posedă arta de a transmite cu forța elocinței convingerile sale. Mersul revoluției în istoria românilor are, de asemenea, aspectul unui manifest care rezumă, pe un ton agitatoric și evocator, cauzele istorice ale revoluției de la 1848. Incursiunea în trecut devine o scurtă istorie a poporului român, scrisă cu patetism romantic (cu figuri stilistice convenționale, uneori, de poem în proză), dar și cu luciditatea și profunzimea omului politic. Tot
BALCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285581_a_286910]
-
Rakovschi, bulgar de origine, se pare și evreu, intrat în România prin sudul Dobrogei, a uneltit împotriva ordinei de stat încă din 1905, sprijinit de contrațariștii lui Lenin și scăpați pe vasul Potemkin, în portul Constanța. A dus o acțiune agitatorică în rândurile marinarilor, fără succes însă. În 1917, când trupele rusești aliate nouă, intraseră în descompunere, unele dezertând la nemți și cele mai multe umplând Moldova de bandele făcătoare de crime și jaf. Statmajoristul Ion Antonescu, a fost trimis în
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Cinematografică, tăietura narativă face din aventură aliajul mitului. Revoluția din al cărei panteon face parte Che este organizată în jurul promisiunii escatologice a mântuirii. Participarea la revoluția cubaneză este prologul intrării în revoluția mondială la care visează Che însuși. Explicit și agitatoric, mesajul scenariului lui Oesterheld este indisociabil de fantasma acestui om nou pe care Che îl pregătește, prin traiectul său mundan. Intratabil și irațional, revoluționarismul lui Che împrumută, în dicțiunea biografiei grafice, atractivitatea etică ce îl va transforma în alternativa radicală
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de servicii” pe care le-a făcut (le face) TVM celor trei „ramuri ale puterii” de la Chișinău. Tabloul e izbitor, mai ales în lunile ce preced alegerile de orice tip: prezidențiale, parlamentare sau locale, la acestea adăugându-se diverse campanii agitatorice, cum a fost, de exemplu, cea făcută pentru referendumul consultativ privind republica prezidențială. Controlul politic asupra televiziunii în aceste perioade este foarte mare, aproape total, pentru că și miza e pe potrivă. „Carul” hârbuit din dealul Schinoasei devine un puternic și
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
Procurorul. În acest caz accepția noțiunii de versiune privește nu numai punctul de vedere regizoral ci și textul, transformat și reorganizat de Alexa Visarion care, dintr-o piesă așezată sfătos în trei acte, a decupat cu personalitate scenariul unui spectacol agitatoric, tulburător... [...]Alexa Visarion construiește cu liniștea celui care știe că a fi curajos înseamnă să nu te sperii de recunoașterea realității. În dezbaterea creată de Alexa Visarion pe scenă, cu mijloace de o plasticitate amintind decupajul cinematografic și, din film
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
înfăptuirile Tineretului Progresist Vaslui și starea mizeră a tineretului dela Fabricile din oraș precum și dela Căminul de Ucenici”. Mișcându-se cu o rapiditate demnă de o cauză mai bună și mai pragmatică, junii comuniști vasluieni înființaseră și echipe de teatru „agitatoric” ce interpretau, evident, încropeli propagandistice de doi lei perechea „compuse” de „autori” la fel de imbecili sau imbecilizați în „celebrele” școli de cadre comuniste, ca și „actorii” de ocazie. Iată o mostră, extrasă din „raportul” întocmit de tov. Bighiu: „...în cursul lunii
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
o consecință logică a mizeriei, suferinței și umilinței seculare, apoi a amplificării lor insuportabile, precum și a faptului că emanciparea iobagilor nu a răspuns așteptărilor, iar revendicările naționale românești au fost respinse. La cealaltă extremă Întâlnim o perspectivă care respectă modelul „agitatoric”: potrivit acesteia, pasiunile s-au dezlănțuit ca urmare a manevrelor oculte ale ofițerilor și ale unor elemente neprecizate, declasate. Față de aceste modele, marcate fie de o puternică Încărcătură emoțională, fie de un dogmatism care reia, În esență, opiniile din epocă
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
o imagine clară a obiectivelor acesteia. În anul 1893, când s-au pus bazele Partidului Social Democrat al Muncitorilor din România, Ioan Nădejde va fi ales ca membru în Consiliu General al acestei formațiuni politice. Concomitent cu activitatea politică și agitatorică a condus și revistele de prestigiu din perioada de sfârșit a sec. al - XIX - lea, precum: ”Contemporanul”, ”Revista socială”, ”Lumea nouă”, și ”Voința națională” A avut întotdeauna în soția sa, pe nume Sofia Nădejde o colaboratoare și îndrumătoare în cariera
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
program de viață din cinste și competență, „a-ți face bine treaba“, a te concentra pe lotul tău de obligații profesionale și morale e, deocamdată, mai productiv decât a te epuiza în acțiuni de masă, în activism public, în vervă agitatorică. Câteva milioane de cetățeni conștiincioși pot schimba țara în mai mare mă sură, cred, decât o echipă de „manageri“ euforici. E totuși straniu că entuziasmul excesiv, scuzabil prin juvenilitate și bună-credință, n-a reușit să mă contamineze, dar că oboseala
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
credința sa, opunându-se oricărei forme de erezie sau gândire critică, militarist, extrem de disciplinat, conspiraționist, ascetic, milenarist și neînduplecat doctrinar"3. Iată câteva fragmente din evanghelia revoluționară după Matei, tânărul activist ftizic, dar cu o energie debordantă, pătruns de sentimentul agitatoric al ființei. Am un scop în viață. Unul singur: datoria mea de comunist. Cum spuneai și dumneata: pot să scot din mormânt pe toți morții dintr-un cimitir și să-i duc unde e nevoie de ei. Dărâmăm, dărâmăm tot
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
pleacă orice comparație cu ceilalți. Așa stînd lucrurile, a rupe legătura cu cei necalificați moral pentru poezie, a nu-i urma, devine, la un moment dat, un imperativ. Poezia „vană” e poezia falsei sensibilități, exaltată, delirantă sau, în anumite împrejurări, agitatorică. Poezie de impostori și oportuniști, pe care Bacovia, evident, nu-i agreează. în epocă, el aparține, ca să folosesc o expresie de-a lui S. Mehedinți, „genului rece”, al celor dezabuzați, care se sustrag curentului majoritar, iritați de notele declamatorii din
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
l-a cuprins febra războiului, dobîndită brusc de nu puțini dintre confrații săi după declanșarea conflictului ce avea să devină mondial. Deși oficial, țara se menținea în neutralitate, revistele și ziarele erau pline în acei ani de poeme și articole agitatorice. Iată, „Universul literar” de duminică 30 septembrie 1914 publica „îndemn la luptă” de cpt. N. Vulovici și „Ne cheamă viața” de Mihail Săulescu. în 1916, ambii poeți aveau să moară. Moartea celui din urmă, care era soldat neinstruit, fiind „fără
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de măsură și C. I. Parhon, ca mulți alții de aceiași moralitate, vor forma Institutul Româno-Sovietic în cadrul Academiei RPR, vor susține argumentat (ca și domnul Manu) că prioritatea în descoperirea insulinei aparține savantului sovietic L.V. Sobolev. Mai mult, munca lor „agitatorică (!), propagandistică și organizatorică’ trebuia mereu îmbunătățită (D. Danielopolu), în bună tradiție marxist-leninistă și a vigilenței de clasă. Adăugăm aici și impardonabilul gest al profesorului C.I. Parhon, pe care Paulescu l-a ajutat și sprijinit în elaborarea primului tratat de endocrinologie
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Pe lângă antiteza bordeie-conac, atrag atenția atributele celui din urmă, alese desigur nu la întâmplare. Titu se plimbă prin sat și trece pe lângă următoarele „instituții”: postul de jandarmi - cârciuma - primăria - școala - biserica (II, 3). Unele paragrafe sunt construite integral pe contraste agitatorice. Iată un asemenea montaj contrapunctic (IV, 4): discursul regelui despre grija ce o poartă țăranilor - perceptorul vrea să-i ia ultimul porc lui Ignat Cercel, tatăl a patru copii - Aristide Platamonu o siluiește pe Gherghina - civilizația pătrunde și în București
„Răscoala”, de Liviu Rebreanu şi „Simfonia nr.5 în do minor op.67”, de Ludwig van Beethoven. Afinităţi posibile. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Carmen Bocăneţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1355]
-
cu săpun industrial) și R.J.F. - care ar fi Însemnat Reine Jüdisches Fett (Săpun din grăsime evreiască). Făcând asidue cercetări, profesorul Andronescu a demontat „legenda” punct cu punct Întrebându-se retoric: „Cui folosește perpetuarea acestei minciuni?”. „Discursurile, deși au fost foarte agitatorice, totuși massa (evreiască, n.n.) a rămas amorfă”. Dezumflat a rămas și din cauza tovarășilor comuniști despre care scrisese așa: „De asemenea, membrii din P.C. nu au fost suficient de mobilizatori căci s-a observat că marea majoritate au format-o evreii
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
specifice de competență. Aceste personaje fără conținut sunt însă eficienți dispensatori discursivi, animați de o stare de neliniște. Intervențiile belicoase ale lui Lache nu aduc niciun supliment de com- prehensiune temei dezbătute de ziar, ele sunt doar expresia unei imponderabilități agitatorice, a unei irascibilități inter- mitente. Există aici predispoziția unei exaltări retorice, iar Lache are nevoie doar de public pentru ca reacția exogenă să se producă. Publicul și-l caută prin berării și cafenele, public format din funcționari ca și el. Observația
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
pierdusem sau uitasem bricheta. M-am apropiat de un grup în care se fuma, ca să cer foc. În acel grup se afla Pavel Apostol, filozoful de partid, iar la un moment dat apare și Miron Constantinescu, foarte revoltat de intervenția „agitatorică” (așa-zisă) a lui Wald, continuând să vorbească filozofie, dar în termeni de „producție”, în stil marxist, chiar stalinist, dar era evident că omul era bine școlit, tobă de carte nemțească. M-a tulburat, nu știu de ce, această tiradă „dialectică
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]