KorAP: Find »[drukola/base=aglutinant & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 2 3 4 ...12 >

298 matches

Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460

în trecut - cu lirismul pur. Pe bună dreptate Alfonso Berardinelli - criticul italian preocupat, poate la fel de mult ca și Gh. Crăciun în spațiul nostru, de efectele ciocnirii „aisbergului” tranzitivității poetice cu „Titanicul” poeziei reflexive - susținea că „până și poeticile inclusive și aglutinante, ca acelea ale lui Whitman sau Rimbaud, antiintelectualiste și vitaliste au deschis calea enumerării haotice și dicteului automat: altfel spus, acelor forme de extremism antidiscursiv care au sfârșit prin a consolida separarea netă, ontologică, de principiu, dintre poezie și proză

[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
lui Ponge. 3.5 Între eul empiric și eul „de hârtie”tc "3.5 Între eul empiric și eul „de hârtie”" În poezia anglo-saxonă din secolul XX (și mai cu seamă în cea americană), aplecarea către formele narative, ample și aglutinante, mai adecvate în aparență spațiului prozei, către limbajul colocvial și direct, laolaltă cu inapetența pentru metafore, simboluri sau mărci prozodice, pare să reprezinte mai degrabă regula decât excepția. De aceea, selectarea câtorva repere ale poeziei metatranzitive de peste Ocean este o

[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
care s-au scris deja multe pagini. La fel stau lucrurile în Fata de la instrumente muzicale - poem care conține, la scară mică, aproape toate trăsăturile definitorii ale poeziei de dragoste cărtăresciene. Ceea ce atrage de la bun început atenția este forma amplă, aglutinantă a poemului, care creează impresia că orice tentativă de a-l încadra într-unul din genurile literare consacrate (epic, liric, dramatic) este sortită eșecului. În spiritului așa-numitei hibridizări sau contaminări a genurilor - definitorie pentru poetica postmodernismului - Mircea Cărtărescu recurge

[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
Corola-publishinghouse/Science/286194_a_287523

1979) indică apropierea de filosofie, lecturile din Rilke și Heidegger încep să-și pună pecetea pe ceea ce O interpretare a purgatoriului (1982), dar mai ales Lamura și Omul nețărmurit (1987) vor impune ca definitiv în scrisul lui C.: palimpsestul. Deschiderea aglutinantă ce definea „heracliteismul” (conceptul e preluat de la Anton Dumitriu, care opunea „eleatismul” static devenirii perpetue însemnate de Heraclit) ajunge să copleșească suflul liric. Drept pentru care poetul se va orienta către proză. Impasul în care l-a adus conceptualizarea excesivă

Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/286194_a_287523]
Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951

din care, în 1975, ieșea primul tom (rămas și singurul), dedicat poeziei contemporane. Cititor insațiabil, B. simțea nevoia unei demonstrații în acest sens, încredințând tiparului toate frământările sale literare și existențiale. Și-a prezentat, astfel, în cărți masive, de efort aglutinant, șantierul (citate comentate, proiecte, bruioane, tot soiul de adnotări), începând cu Jurnal (1966), apoi Caietele Princepelui, o serie inaugurată în 1972, din care, până în 1981, publicase șapte volume, atestând o tot mai pronunțată fază livrescă a scrisului său. În dramaturgie

Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748

la nivelurile morfologic și lexical îndeosebi, așa încît, în 1818, August Wilhelm von Schlegel încearcă să argumenteze existența a trei mari clase de limbi: limbile fără structura gramaticala, limbile care folosesc afixe (numite și izolante) și limbile flexionare (numite și aglutinante). Analiza ulterioară a altor limbi, măi "exotice", a dus la stabilirea existenței celui de-al patrulea tip, numit incorporant. A apărut și ideea că limbile, fiind niște realități dinamice, într-o continuă schimbare, au tendința modificării tipului lingvistic în direcția

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
ulterioară a altor limbi, măi "exotice", a dus la stabilirea existenței celui de-al patrulea tip, numit incorporant. A apărut și ideea că limbile, fiind niște realități dinamice, într-o continuă schimbare, au tendința modificării tipului lingvistic în direcția izolant → aglutinant → flexionar. Tipologia fondată de metodă comparativ-istorică a fost unică acceptată timp de mai bine de un secol. Multe dintre clasificările, dintre principiile sale analitice rămîn valabile pînă astăzi. Dar din a doua jumătate a secolului al XX-lea criteriile clasificării

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
atît de masive și atît de izbitoare, încît nu pot fi trecute cu vederea. Referindu-ne la "tipurile" tradiționale, ar fi incorect - din punctul de vedere al unei descrieri științifice riguroase - să neglijam faptul că, de pildă, tipul așa-zis "aglutinant" caracterizează limbile turcice și fino-ugrice58, fără excepție. E drept că fenomenele de aglutinare se întîlnesc și în alte limbi, fără a avea însă caracterul masiv și general pe care il au în "familiile" lingvistice pomenite mai sus"59. Dumitru Copceag

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
pot schimba tipul structural, dar nu și clasa genealogica; de pildă franceză (limba romanica), bulgară (limba slavă) și engleză (limba germanica) au trecut de la tipul sintetic la cel analitic; armeana (limba indo-europeană izolată) a trecut de la tipul flexionar la cel aglutinant; iar toate aceste limbi au rămas în cadrul aceleiași clase genealogice. Autoarea încearcă realizarea unui istoric al conceptului de tip lingvistic și deosebește patru etape: 1. În cadrul metodei comparativ-istorice, în studiile frățiilor Friedrich și August Schlegel tipul este înțeles că o

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
fără flexiune (chineză, malaeza, limbile amerindiene). Limbile semito-hamitice (arabă, ebraica) erau plasate în apropierea vîrfului ierarhiei, ocupat de limbile indo-europene, pe treaptă cea mai de jos fiind plasată chineză. Fratele său, August Wilhelm von Schlegel, separă tipul izolant de tipul aglutinant considerînd, în 1818, că există trei mari clase de limbi: cele fără structura gramaticala (numite izolante), limbile care folosesc afixe (aglutinante) și limbile flexionare. Wilhelm von Humboldt, de fapt primul care folosește denumirea de limbi aglutinante, va adăuga și tipul

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
treaptă cea mai de jos fiind plasată chineză. Fratele său, August Wilhelm von Schlegel, separă tipul izolant de tipul aglutinant considerînd, în 1818, că există trei mari clase de limbi: cele fără structura gramaticala (numite izolante), limbile care folosesc afixe (aglutinante) și limbile flexionare. Wilhelm von Humboldt, de fapt primul care folosește denumirea de limbi aglutinante, va adăuga și tipul incorporant 86, descoperit în urmă analizei unor limbi "exotice". Schlegel a nuanțat apoi noțiunea de limbă flexionara, pentru că a observat că

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
tipul izolant de tipul aglutinant considerînd, în 1818, că există trei mari clase de limbi: cele fără structura gramaticala (numite izolante), limbile care folosesc afixe (aglutinante) și limbile flexionare. Wilhelm von Humboldt, de fapt primul care folosește denumirea de limbi aglutinante, va adăuga și tipul incorporant 86, descoperit în urmă analizei unor limbi "exotice". Schlegel a nuanțat apoi noțiunea de limbă flexionara, pentru că a observat că unele limbi indo-europene moderne, precum franceză sau engleză, și-au redus flexiunea propriu-zisă, în locul ei

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
a fost introdus și un al patrulea tip, numit incorporant, specific limbilor amerindiene și care constă în adăugarea la un lexem a unui mare număr de afixe (prefixe și sufixe morfologice și lexicale). August Schleicher lămurește în 1861 și distincția aglutinant vs. flexionar. Limbile aglutinante utilizează afixe care exprimă categorii gramaticale clar delimitate, afixe adăugate unui radical care aproape că nu cunoaște fenomenul de alternanta fonetica. Dimpotrivă, limbile flexionare folosesc afixe care exprimă categorii amalgamate, iar în radical pot apărea alternante

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
un al patrulea tip, numit incorporant, specific limbilor amerindiene și care constă în adăugarea la un lexem a unui mare număr de afixe (prefixe și sufixe morfologice și lexicale). August Schleicher lămurește în 1861 și distincția aglutinant vs. flexionar. Limbile aglutinante utilizează afixe care exprimă categorii gramaticale clar delimitate, afixe adăugate unui radical care aproape că nu cunoaște fenomenul de alternanta fonetica. Dimpotrivă, limbile flexionare folosesc afixe care exprimă categorii amalgamate, iar în radical pot apărea alternante fonetice cu valoare morfologica

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
alternante fonetice cu valoare morfologica. Așadar, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea se conturase deja o clasificare ce rămîne valabilă, în linii mari, pînă astăzi: 1) limbi flexionare a. analitice b. sintetice 2) limbi izolante 3) limbi aglutinante (aici intra și limbile incorporante, numite și polisintetice). O primă schimbare majoră în tipologia lingvistică apare abia o dată cu Edward Sapir în 1921. Lingvistul american propune înlocuirea termenului flexionar prin termenul fuzional și introduce o perspectivă conceptual-semantică, împărțind limbile în funcție de modul

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
că în clasificarea morfologica clasică nu acționează, de fapt, un singur parametru, ci doi parametri interdependenți: numărul de morfeme pe cuvînt și gradul de fuziune a morfemelor. În decursul evoluției lor limbile își schimbă tipul, pe traiectoria tip izolant → tip aglutinant → tip flexionar, acestea din urmă (că, de pildă, limbile indo-europene vechi) fiind considerate, în mod greșit, superioare altora. Această clasificare, avînd la bază tipul morfologic, a dominat întreg secolul al XIX-lea și prima jumătate a secolului al XX-lea

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
August W. Schlegel (1767-1845) și August Schleicher (1821-1868), insă propune o clasificare mai complexă, cu mai multe criterii și distincții: patru tipuri conceptuale exprimate de o limbă (concrete, derivative, relațional-concrete și pur relaționale), patru tipuri de tehnici morfematice (limbi izolante, aglutinante, fuzionante și simbolizante) și trei tipuri structurale (limbi analitice, sintetice și polisintetice), cu diferite grade de amalgamare și relativizare. În funcție de parametrul gradului de sinteză al formațiilor flexionare el distinge: limbi analitice (care utilizează mai ales mărci gramaticale mobile, auxiliare și

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
mare de afixe gramaticale, cumulînd conținutul unei întregi propoziții). Sapir introduce și parametrul tehnicii de sinteză, în funcție de care distinge limbi izolante (limbi lipsite de morfologie, numite și monosilabice sau amorfe, în care fiecare cuvînt este echivalentul unui singur morfem), limbi aglutinante (limbi care utilizează afixe gramaticale cu poziție fixă în cuvînt și cu sens unic, analizabil separat), limbi fuzionante (limbi flexionare care utilizează și ele afixe gramaticale, dar un același afix are mai multe valori, fapt ce face dificilă segmentarea afixelor

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
b-x)+x - fuziune neregulata: c=(a-x)+(b-y)+(x+y) - simbolism: c=(a-x)+x Tip conceptual Grupe Tehnică Caracter Exemple ÎI III IV A (simplu cu raporturi sintactice pure) a izolanta analitic chineză, anamită (d) a, b izolanta (ușor aglutinanta) analitic ewe89 (b) a, b, c aglutinanta (ușor aglutinantă-fuzionantă) analitic tibetana modernă B (complex cu raporturi sintactice pure) b, (d) a aglutinantă-izolantă analitic polineziana b a (b) aglutinantă-izolantă polisintetic haida 90 c a fuzionantă-izolantă analitic cambodgiana b b aglutinanta sintetic

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
b-y)+(x+y) - simbolism: c=(a-x)+x Tip conceptual Grupe Tehnică Caracter Exemple ÎI III IV A (simplu cu raporturi sintactice pure) a izolanta analitic chineză, anamită (d) a, b izolanta (ușor aglutinanta) analitic ewe89 (b) a, b, c aglutinanta (ușor aglutinantă-fuzionantă) analitic tibetana modernă B (complex cu raporturi sintactice pure) b, (d) a aglutinantă-izolantă analitic polineziana b a (b) aglutinantă-izolantă polisintetic haida 90 c a fuzionantă-izolantă analitic cambodgiana b b aglutinanta sintetic turcă b, d (b) b aglutinanta (atrasă

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
ușor aglutinanta) analitic ewe89 (b) a, b, c aglutinanta (ușor aglutinantă-fuzionantă) analitic tibetana modernă B (complex cu raporturi sintactice pure) b, (d) a aglutinantă-izolantă analitic polineziana b a (b) aglutinantă-izolantă polisintetic haida 90 c a fuzionantă-izolantă analitic cambodgiana b b aglutinanta sintetic turcă b, d (b) b aglutinanta (atrasă de simbolism) polisintetic yana91 c, d (b) a, b fuzionantă-aglutinantă (atrasă de simbolism) ușor sintetic tibetana clasică b c aglutinantă-fuzionantă sintetic (ușor polisintetic) sioux C (simplu cu raporturi sintactice mixte) c c

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
c aglutinanta (ușor aglutinantă-fuzionantă) analitic tibetana modernă B (complex cu raporturi sintactice pure) b, (d) a aglutinantă-izolantă analitic polineziana b a (b) aglutinantă-izolantă polisintetic haida 90 c a fuzionantă-izolantă analitic cambodgiana b b aglutinanta sintetic turcă b, d (b) b aglutinanta (atrasă de simbolism) polisintetic yana91 c, d (b) a, b fuzionantă-aglutinantă (atrasă de simbolism) ușor sintetic tibetana clasică b c aglutinantă-fuzionantă sintetic (ușor polisintetic) sioux C (simplu cu raporturi sintactice mixte) c c fuzionantă sintetic salinan 92 d, c (d

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
b fuzionantă-aglutinantă (atrasă de simbolism) ușor sintetic tibetana clasică b c aglutinantă-fuzionantă sintetic (ușor polisintetic) sioux C (simplu cu raporturi sintactice mixte) c c fuzionantă sintetic salinan 92 d, c (d) d, c, a simbolizantă analitic shilluk 93 (b) b aglutinanta sintetic bantu (c) c, (d) a fuzionantă analitic (ușor sintetic) franceză 94 D (complex cu raporturi sintactice mixte) b, c, d b b aglutinanta (atrasă de simbolism) polisintetic nootka 95 c, (d) b fuzionantă-aglutinantă ușor polisintetic chinook 96 c, (d

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
fuzionantă sintetic salinan 92 d, c (d) d, c, a simbolizantă analitic shilluk 93 (b) b aglutinanta sintetic bantu (c) c, (d) a fuzionantă analitic (ușor sintetic) franceză 94 D (complex cu raporturi sintactice mixte) b, c, d b b aglutinanta (atrasă de simbolism) polisintetic nootka 95 c, (d) b fuzionantă-aglutinantă ușor polisintetic chinook 96 c, (d) c, (d) (b) fuzionantă polisintetic algonquin 97 c c, d a fuzionantă analitic engleză c, d c, d fuzionantă (atrasă de simbolism) sintetic latină

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
pentru a le compară apoi cu tipologia coșeriană. Tipologiile clasice, anterioare și contemporane cu tipologia integralista, sînt tipologiile morfosintactice parțiale (precum: limbi SOV/SVO, limbi ergative / acuzative, limbi cu sau fără articol etc.) și tipologiile morfosintactice globale (precum: limbi flexionale, aglutinante, izolante, incorporante), evaluate critic de Eugeniu Coșeriu în mai multe studii. Emma Tămâianu sintetizează aceste observații critice 132 sub forma a două liste de obiecții și rezerve. În privința tipologiilor morfosintactice parțiale, în care "tipul" reprezintă de fapt o clasă de

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]