142 matches
-
care înlătură hotărât clișeele vechii mentalități sociologiste, sursieriste, sincroniste etc. Eminescu este el însuși în toate și prin arheitate el ne propune un model ontologic modern. Poetul nostru cunoaște ființa din și prin adâncurile ființei sale proprii. Kant sfârșește în agnosticism, adică în imposibilitatea cunoașterii lumii (lucrului în sine), Eminescu crede, însă, în încercare (methexis-ul, participarea lui Platon) în posibilitatea de a cunoaște spiritul universului, care de altfel (zice el) se încearcă în fiecare om. Încercarea se face, între altele, și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Este, apoi, denunțată mentalitatea sursologică, acel comparatism păgubos care a dus la consacrarea dependenței lui Eminescu de modele străine. În lungul studiu Ontologia arheității tonul de dispută se plasează nivelul (înalt) filosofic, Kant și Schopenhauer în special, pe tema genialității, agnosticismului, conștiinței transcendente, metempsihozei etc. Polemica privitoare la "erosul divin" la Eminescu, așa cum reiese în special din postuma Preot și filosof, pune în cauză schisma dintre creștinism și metafizică. O permanentă răfuială întreține Theodor Codreanu cu eminescologia tradițională care l-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
omul se află pus În imposibilitatea de a-și formula reguli prin care să distingă Între iluzie și real, că el se găsește, de fapt, În mod constant Într-o stare de eroare. În această privință teoria ockhamiană promovează un agnosticism prea puțin ascuns. Descartes respinge un astfel de agnosticism. Admițând și el că există situații În care nu putem distinge pe baza unor criterii certe Între iluzie și realitate, Descartes preferă să ajungă la concluzii pozitive, favorabile cunoașterii, arătând că
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
formula reguli prin care să distingă Între iluzie și real, că el se găsește, de fapt, În mod constant Într-o stare de eroare. În această privință teoria ockhamiană promovează un agnosticism prea puțin ascuns. Descartes respinge un astfel de agnosticism. Admițând și el că există situații În care nu putem distinge pe baza unor criterii certe Între iluzie și realitate, Descartes preferă să ajungă la concluzii pozitive, favorabile cunoașterii, arătând că, de exemplu, chiar și În timpul somnului, cu toate că putem respinge
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
acea libertate ne ferește a fi Înșelați vreodată”. Îndoiala, prin liberul arbitru, devine expresie a libertății gândirii și condiția esențială a acțiunii spiritului. Înțeleasă În această lumină, Îndoiala delimitează În mod fundamental acțiunea dubitativă de scepticism, refuză negarea absolută și agnosticismul, transformând acțiunea spiritului dubitativ În activitate epistemică. Astfel, Descartes aduce Îndoiala În ipostaza unui principiu de posibilitate al oricărei construcții metafizice: libertatea spiritului În abordarea obiectului pe care și-l propune. 1.3. ÎNDOIALA CA PRINCIPIU METAFIZICTC Îndoiala ca principiu
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
fost date semnificații, conotații, acestui concept. Toate aceste atribute nu sunt cu nimic mai demonstrabile decât existența sa și nu pot fi cunoscute, nici stabilite decât prin raționamente probabile. E ușor de observat cum, din astfel de principii decurge un agnosticism abia voalat, care face din existența lui Dumnezeu un simplu „obiect al credinței”, nu unul susceptibil de demonstrare și argumentare, un obiect care nu poate fi cunoscut În mod evident cu ajutorul rațiunii sau al experienței. După cum spuneam, William de Ockham
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
ignobilă curtezană. Paleativul, pe care poetul îl oferă (condiția sa de nemuritor, datorată poeziilor pe care le-a creat), este amendat ca utopic, din moment ce un cataclism cosmic ar neantiza oricând toate operele omenirii. Dispariția poetului este rezultatul unor concepții antitetice: agnosticismul lui Cibănoiu și ateismul cognitiv și fatalist al lui Bulgăran. Fred Vasilescu este impresionat de biblioteca teozofului, plină de lexicoane iudaice, cărți despre catolicism și istorii despre concilii. La cealaltă extremă stă biblioteca lui Bulgăran, cu tomuri savante despre originea
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ar trebui deci să putem gândi ceea ce nu se poate gândi)"17. În consecință, nu există nici un mod de a nega o cunoașterea care poate ajunge la realitate, decât în cazul în care aceea cunoașterea a și ajuns la ea. Agnosticismul complet se autodesființează. Punctul de vedere al lui Kant conform căruia propria noastră cunoaștere ar construi realitatea, nu poate fi susținut deoarece dacă noi am avea acces prin cunoaștere doar la fenomene și nu și la noumene, nu ar fi
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
Proslogion. Descoperirea trebuie privită ca un drum pe care îl face Anselm de la anumite postulate despre esența lui Dumnezeu până la existența lui Dumnezeu. Aceste postulate pot fi respinse, dar poziția la care se ajunge nu este de fapt ateism sau agnosticism, ci pozitivism, adică perspectiva din care existența divină trebuie considerată imposibilă din punct de vedere logic. Prin urmare, singura alternativă pentru adevărul necesar al teismului îl reprezintă imposibilitatea sa logică 339. Chiar dacă nu a reușit prin descoperirea sa respingerea tuturor
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
Ontological Arguments and Belief in God", Graham Oppy încearcă să arate că argumentele ontologice care au fost expuse de-a lungul istoriei filozofiei nu reușesc să aducă dovezi suficiente sau clare care să îl facă pe agnostic să renunțe la agnosticism. Oppy își exprimă obiecția generală la adresa argumentelor, considerând că în fiecare versiune a argumentelor ontologice, termenii singulari și cuantificatorii (nume, descripții definite, descripții nedefinite) folosiți într-un enunț al argumentului (pentru a se referi la, sau a denota că ) ori
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
permit extragerea concluziei dorite), atunci se poate susține că întrebarea despre existența necesară a lui Dumnezeu a fost pusă. Dacă operatorii sunt intensionali, atunci ei nu permit extragerea concluziei dorite 426. Perspectiva preferată a lui Oppy față de argumentul ontologic este "agnosticismul slab". "Agnosticismul puternic" susține că este obligatoriu să se suspende judecata privitoare la existența lui Dumnezeu, iar "agnosticismul slab" susține doar că este permisibil pentru oamenii raționali să suspende judecata privitoare la existența lui Dumnezeu. "Agnosticismul slab" este construit pe
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
concluziei dorite), atunci se poate susține că întrebarea despre existența necesară a lui Dumnezeu a fost pusă. Dacă operatorii sunt intensionali, atunci ei nu permit extragerea concluziei dorite 426. Perspectiva preferată a lui Oppy față de argumentul ontologic este "agnosticismul slab". "Agnosticismul puternic" susține că este obligatoriu să se suspende judecata privitoare la existența lui Dumnezeu, iar "agnosticismul slab" susține doar că este permisibil pentru oamenii raționali să suspende judecata privitoare la existența lui Dumnezeu. "Agnosticismul slab" este construit pe principiul că
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
pusă. Dacă operatorii sunt intensionali, atunci ei nu permit extragerea concluziei dorite 426. Perspectiva preferată a lui Oppy față de argumentul ontologic este "agnosticismul slab". "Agnosticismul puternic" susține că este obligatoriu să se suspende judecata privitoare la existența lui Dumnezeu, iar "agnosticismul slab" susține doar că este permisibil pentru oamenii raționali să suspende judecata privitoare la existența lui Dumnezeu. "Agnosticismul slab" este construit pe principiul că cineva poate să continue să creadă în orice manieră dorește despre existența lui Dumnezeu până când i
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
față de argumentul ontologic este "agnosticismul slab". "Agnosticismul puternic" susține că este obligatoriu să se suspende judecata privitoare la existența lui Dumnezeu, iar "agnosticismul slab" susține doar că este permisibil pentru oamenii raționali să suspende judecata privitoare la existența lui Dumnezeu. "Agnosticismul slab" este construit pe principiul că cineva poate să continue să creadă în orice manieră dorește despre existența lui Dumnezeu până când i se prezintă motive puternice împotriva poziției luate 427. Obiecția generală prezentată de Graham Oppy exprimă de fapt dilema
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
ontic al celorlalte cogitate ce se integrează într-o lume a certitudinii. Această nouă lume este fundamentală pentru știință, deoarece prin caracterul său egotic, poate fi și cunoscută. Dacă după primele meditații opinia care se detașa era aceea a unui agnosticism dar, prin noua reconstrucție lumea devine cognoscibilă și de cercetat, fiind o lume a noastră, palpabilă prin cogito. Concluzii Bucla modernă a imaginarului Imaginarul este ciclic, existând după perioade de cenzură și puritate metodică, perioade de dezvoltare ale unei componente
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
firească a unei culturi rodnice. Dacă ne raportăm la elitele intelectuale românești din perioada postcomunistă, se poate remarca cu ușurință diferența specifică în raport cu elita interbelică creștină: creștinismului contemplativ, mistic, liturgic, dogmatic și canonic profesat de elita interbelică i se contrapune agnosticismul, pulverizarea sufletească practicată de elita culturală postcomunistă. O radiografie minuțioasă a elitei românești postcomuniste nu va putea ocoli problematica abdicării ei de la misiunea ei normală: mărturisirea valorilor fundamentale ale creștinismului ca singura posibilitate de revigorare a culturii române, de scoatere
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
cunoașterii, Petre Țuțea dezvoltă principiile teologiei apofatice, oferind un răspuns eficient celor care nesocoteau Tradiția Bisericii Ortodoxe. Spre deosebire de teologia catafatică care utilizează metoda afirmațiilor limitative, restrictive, teologia apofatică promovează "distanța cea de netrecut și mântuitoare". Nu este vorba de un agnosticism, întrucât tocmai datorită acestei necunoașteri, printr-o intuiție primordială și simplă, se poate accede la cunoaștere, dincolo de orice înțelegere. Prin urmare, teologia apofatică sau negativă nu se opune teologiei catafatice sau pozitive. Metoda apofatică nu este negatoare; afirmația triumfă prin
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
cam închistate în sinteze etnoteocentrice pietiste sau ecumeniste facile. Prin miza ei, această lucrare este esențială pentru revigorarea teologiei și a culturii române, lucrare ce restaurează prestigiul Bisericii Ortodoxe, contribuind, totodată, la primenirea unui spațiu intelectual redevabil tot mai mult agnosticismului, conformismului și anomiei uniformizatoare. Reforma universitară Mult trâmbițata reformă instituțională, de care se tot vorbește în cei 25 de ani de la revoluția anticomunistă din decembrie 1989, este încă departe de momentul adevărului. Unul dintre domeniile fundamentale ale revigorării unei națiuni
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
If we consider the Romanian intellectual elites in the post-communist period, we can easily see the specific difference in relation to the Christian interwar elite: the contemplative, mystical, liturgical, dogmatic and canonical Christianity, professed by the interwar elite, contrasts the agnosticism practiced by the post-communist elite. A profound study of the post communist elite can not avoid the issue of its abdication from its normal mission, that of confessing Christianity's fundamental values as a singular revival possibility for the Romanian
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Si on se rapporte aux élites intellectuelles roumaines durant la période postcommuniste, on peut aisément remarquer la différence spécifique par rapport à l'élite dans l'entre-deux-guerres: au christianisme contemplatif, mystique, liturgique, dogmatique et canonique, on met en contrepoint l'agnosticisme, la dissolution spirituelle pratiquée par l'élite postcommuniste. Une radiographie minutieuse de l'élite roumaine postcommuniste ne pourra éviter la problématique de son abdication de la mission naturelle: le témoignage des valeurs fondamentales du christianisme comme seule possibilité de revirement de la
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
lui Blaga despre divinitate e văzută ca un aspect al „ateismului religios”, filosofic și teologic, fiind categoric opusă fideismului propagat în epocă de Nae Ionescu și de alți ideologi de dreapta. Și cenzura transcendentă e interpretată nu ca instalare în agnosticism, ci ca „tentativă de a salva prin toate mijloacele demnitatea ființei umane”. Aceeași flexibilitate a judecăților, pe fondul intransigenței principiale, aceeași perspicacitate analitică în spirit marxist, exercitată într-un cuprinzător orizont teoretic, caracterizează Perspective contemporane (1981), volum de factură compozită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
Principiul său a fost că omul este măsura tuturor lucrurilor: adevărul nu există; există doar ceea ce "omul consideră ca este adevăr". Pentru acele timpuri, a nega existența obiectivă a universului în afara existenței omului a fost o idee revoluționară, precursoare a agnosticismului. 4 Edmund Gustav Albrecht Husserl (1859-1938), filosof, matematician german, ctitorul școlii de fenomenologie. Critică pozitivismul, istorismul și psihologizarea logicii. Pentru a te putea apropia de esența lucrurilor trebuie să recurgi la reducția fenomenologică. Husserl scrie Filosofia matematicii. Analizează prezentarea "proprie
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
naratorilor și acompaniată de recursul frecvent la procedee livrești și autospeculare) e interpretabilă ca o aluzie la proliferarea sistematică a minciunii în perioada comunistă („Arma mea favorită a fost întotdeauna minciuna” - declară un narator) sau doar ca o mărturie a agnosticismului derivat din caracterul fatalmente fictiv a ceea ce se numește „realitate”. În orice caz, amfibologia generalizată se plătește, în cazul lui Ț., prin anumite situații și psihologii neverosimile, prin carențe în planul motivațiilor și al economiei narative, ca și printr-o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
spune ceva banal sau neimportant despre lume (Newman 1928), fie colapsează într-un tip tare de empirism (W. Demopoulos și M. Friedman 1985). Max Newman atenționează că, dacă pretindem că "singura atitudine legitimă în legătură cu lumea fizică pare a fi un agnosticism complet cu privire la tot în afara de proprietățile sale matematice" (Russell citat în Newman 1928:144), noi menținem o viziune conform căreia nu putem spune nimic important în legătura cu lumea exterioară, deoarece această structură a lumii cu privire la o relație R despre
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
încălca principiul potrivit căruia, pentru a fi legitimă și îndreptățită la respect din partea tuturor celor cărora le pretinde respectul, constituția unui stat trebuie să fie neutră față de toate concepțiile sau atitudinile "rezonabile" în ceea ce privește religia împărtășite de cetățenii săi (inclusiv față de agnosticism sau ateism), nu doar față de diversele confesiuni religioase "rezonabile" ale acestora 6. De ce este, însă, imperativ ca o constituție să fie neutră față de toate concepțiile sau atitudinile "rezonabile" în ceea ce privește religia (și, în general, față de toate concepțiile morale, filosofice sau metafizice
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Administrative/930_a_2438]