142 matches
-
existențial al credinței, care implică considerarea economiei divine a mântuirii prin relația cu Scripturile și cu liturghia Bisericii; (b) acceptarea predicației univoce (ființa sau existența devin un atribut calitativ identic pentru orice subiect logic al unei propoziții). Pace Yannaras, acest agnosticism nu are nimic de-a face cu „apofatismul esențialist” specific teologiei creștine. A acuza tradiția occidentală de „intelectualism” pare comod în contextul în care aceleași reproșuri s-au făcut unor importante figuri ale teologiei bizantine. Sfinții Părinți răsăriteni s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
întreg proiect teologic „neopatristic”. Ireductibilitatea persoanei la definițiile substanțialiste ale scolasticii este marca antropologiei creștine. Opera lui J.-L. Marion 1 comportă câteva importante similarități cu gândirea lui Yannaras. Ambii gânditori au relevat riscul folosirii corpusului areopagitic în sensul acreditării agnosticismului 2, subliniind natura iconică a limbajului doxologic 3, caracterul non-aristotelic (sau anti-metafizic) al cauzalității divine 4 și ireductibilitatea apofatismului la stadiul simplei predicații negative 5. Caracterul relațional al persoanei salvează apofatismul iconologic al Părinților de riscul agnosticismului. Mobilizată de iubire
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în sensul acreditării agnosticismului 2, subliniind natura iconică a limbajului doxologic 3, caracterul non-aristotelic (sau anti-metafizic) al cauzalității divine 4 și ireductibilitatea apofatismului la stadiul simplei predicații negative 5. Caracterul relațional al persoanei salvează apofatismul iconologic al Părinților de riscul agnosticismului. Mobilizată de iubire și purificată prin asceză, cunoașterea comportă acum un profund sens existențial. Cunoașterea singurului Dumnezeu în Iisus Hristos, prin Duhul Sfânt, implică medierea eclezială și experiența catolicității. Participarea sau comuniunea eclezială este probabil cheia teologiei lui Yannaras, Marion
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a simbolismului În spirit burghez, hotărât că nu putem da dacă ne așezăm pe poziția lui Barny, spunând despre simbolism: «nefiind niciodată o traducere a realității (a realității obiective - n.n.) el nu poate fi tradus niciodată». Dar aceasta duce la agnosticism. (Ă). Socotim deci că necesar și foarte util era aici a se așeza accentul pe Împrejurările speciale ale apariției simbolismului, pe optica mic-burgheză a promotorilor lui, prinși Între Încleștarea proletariatului cu clasele posedante, atașându-se o vreme sentimental de primul
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ambele vizează indirect curentul neotomist, dar nu numai). „Modernismul” de la sfârșitul secolului al XIX-lea văzuse just (Întrucât aceleași probleme existau și atunci), dar a propus soluții false, căci, dorind să reacționeze Împotriva pierderii sensului transcendenței, el „a căzut În agnosticism”; și, Încercând să Împace teologia cu știința, „a ajuns la abuzul exegezei critice”. Pe lângă aceste două critici majore, Daniélou mai face una, derivată: după el, În teologie s-a produs o ruptură Între speculația teoretică și viața propriu-zisă. „Speculațiile teoretice
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Problemele etice ridicate astfel de vârstele extreme ale vieții (avortul, apoi, câteva decenii mai târziu, eutanasia) aveau să constituie din acel moment factori de opoziție ireductibili Între cele două viziuni despre lume, Între cele două antropologii În fond radical antagoniste. Agnosticismul de principiu al Republicii franceze avea să Înlesnească triumful ipocrit, progresiv și chiar ușor duplicitar al antropologiei materialiste. Nicicând evocate deschis, problemele valorii vieții umane continuau totuși să preocupe spiritele; se poate afirma cu toată convingerea că ele au contribuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
contact cu vezica mea biliară. - Dar eu nu mai am vezică biliară, am protestat. Mi‑a fost extirpată. - Da, dar efluviile de energie rămân - și vor fi active cât timp vei trăi. Vă redau toate acestea cu un dram de agnosticism, pentru că Herbst a Încercat să mă convingă că nu numai inima tânărului făcuse o schimbare de trup. Organele sunt și depozitarele unor influxuri și impulsuri imperative - fie ele anxioase, fie fericite, după caz, și acestea pătrunseseră În trupul lui Herbst
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
dogmatismul (Platon, Hegel), sau cunoașterea noastră rămăne limitată la lumea fenomenelor, fără a ne putea vreodată pronunța asupra celor trei probleme fundamentale: natura materiei, esența sufletului omenesc (și a instabilității sale) și existenta lui Dumnezeu (și a naturii sale) potrivit agnosticismului (Kant, A.Comte). Cunoașterea, arată Kant, are două rădăcini : intuiția și conceptul. Numai din unirea lor poate izvorî cunoașterea : „ cugetări fără conținut sunt goale, intuiții fără concepte sunt oarbe ”, scrie el. Marile teorii științifice, precum evoluționismul lui Darwin, teoria relativității
Mitul lui Sisif – atributul cunoaşterii. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Eglantina Becheru () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2310]
-
o problemă, care, la rândul său, a creat o miză. Iată o pro-blemă (în sensul de "dilemă") care apare în toate epocile: există viață dincolo de moarte? În acest context, s-au născut valori asemenea credinței în viața eternă, în reîncarnare, agnosticismul, ateismul etc. Din momentul în care una dintre aceste valori pretinde să se impună în fața celorlalte, se conturează o miză: fiecare actor vrea să câștige, poate izbucni chiar un război religios. Istoria a fost martora unor asemenea evenimente. Dăm un
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
omul se află pus În imposibilitatea de a-și formula reguli prin care să distingă Între iluzie și real, că el se găsește, de fapt, În mod constant Într-o stare de eroare. În această privință teoria ockhamiană promovează un agnosticism prea puțin ascuns. Descartes respinge un astfel de agnosticism. Admițând și el că există situații În care nu putem distinge pe baza unor criterii certe Între iluzie și realitate, Descartes preferă să ajungă la concluzii pozitive, favorabile cunoașterii, arătând că
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
formula reguli prin care să distingă Între iluzie și real, că el se găsește, de fapt, În mod constant Într-o stare de eroare. În această privință teoria ockhamiană promovează un agnosticism prea puțin ascuns. Descartes respinge un astfel de agnosticism. Admițând și el că există situații În care nu putem distinge pe baza unor criterii certe Între iluzie și realitate, Descartes preferă să ajungă la concluzii pozitive, favorabile cunoașterii, arătând că, de exemplu, chiar și În timpul somnului, cu toate că putem respinge
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
acea libertate ne ferește a fi Înșelați vreodată”. Îndoiala, prin liberul arbitru, devine expresie a libertății gândirii și condiția esențială a acțiunii spiritului. Înțeleasă În această lumină, Îndoiala delimitează În mod fundamental acțiunea dubitativă de scepticism, refuză negarea absolută și agnosticismul, transformând acțiunea spiritului dubitativ În activitate epistemică. Astfel, Descartes aduce Îndoiala În ipostaza unui principiu de posibilitate al oricărei construcții metafizice: libertatea spiritului În abordarea obiectului pe care și-l propune. 1.3. ÎNDOIALA CA PRINCIPIU METAFIZICTC Îndoiala ca principiu
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
fost date semnificații, conotații, acestui concept. Toate aceste atribute nu sunt cu nimic mai demonstrabile decât existența sa și nu pot fi cunoscute, nici stabilite decât prin raționamente probabile. E ușor de observat cum, din astfel de principii decurge un agnosticism abia voalat, care face din existența lui Dumnezeu un simplu „obiect al credinței”, nu unul susceptibil de demonstrare și argumentare, un obiect care nu poate fi cunoscut În mod evident cu ajutorul rațiunii sau al experienței. După cum spuneam, William de Ockham
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
atât sub influența filozofiei pozitiviste, cât mai ales a spiritului științific, a scientismului din epocă o preia aproape textual de la Comte și de la Mill, ceea ce-l determină pe filozoful german ca, în raport cu ultimele taine, să adopte o atitudine care îmbină agnosticismul pozitivist cu relativismul istorist; în fine, am mai observat că predilecția pentru tipologii, manifestată programatic de către pozitiviști, și-a găsit expresia în tipurile de Weltanschauungen stabilite de Dilthey. După evidențierea asemănărilor, să trecem la deosebiri. În Istoria filozofiei postkantiene, G.
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și Dilthey, care, așa cum vom vedea, nu judecă axiologic tipurile de Weltanschauungen pentru a le ierarhiza în funcție de gradul apropierii lor de adevăr. 74 W. Dilthey, Einleitung..., p. 109. 75 L. Blaga, Fețele unui veac, p. 163. 76 Blaga vorbește despre "agnosticismul fatalist" al pozitiviștilor ca rezultat al pasivității lor filozofice: "Tainele lor sunt realități banale, ce rămân pentru noi în starea embrionară de taine, numai fiindcă ne lipsesc anumite date concrete despre ele, dar nu fiindcă ar fi ele însele de-
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ele, dar nu fiindcă ar fi ele însele de-o esență cerească" (ibid., p. 163). În același loc, Blaga își nuanțează afirmația, făcând o distincție între acest tip de agnostism și cel kantian: "Kant ajunsese cândva și el la un agnosticism asemănător, dar pentru el necunoscutul deveni izvor de cutremurare și prilej de adâncire religioasă". 77 Ibid., p. 164. 78 Această trăsătură este subliniată în contextul unei sugestive paralele pe care Blaga o face între naturalism și impresionism: "Naturalistul redă de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ignobilă curtezană. Paleativul, pe care poetul îl oferă (condiția sa de nemuritor, datorată poeziilor pe care le-a creat), este amendat ca utopic, din moment ce un cataclism cosmic ar neantiza oricând toate operele omenirii. Dispariția poetului este rezultatul unor concepții antitetice: agnosticismul lui Cibănoiu și ateismul cognitiv și fatalist al lui Bulgăran. Fred Vasilescu este impresionat de biblioteca teozofului, plină de lexicoane iudaice, cărți despre catolicism și istorii despre concilii. La cealaltă extremă stă biblioteca lui Bulgăran, cu tomuri savante despre originea
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
practici ale științelor, comise de moderni, dar indica și factori răspunzători, precum exagerarea rolului acțiunii și al indivizilor înrobiți de cunoașterea profană. Așa se diminuează contemplarea, scria el. Or, contemplarea asigură unificarea cunoștințelor într-un principiu superior. Filosofic, pozitivismele și agnosticismele au produs deformări. După ce subordonau știința scopurilor aplicativ-industriale și mașiniste, aceste doctrine pledau pentru înlocuirea cercetătorilor cu inginerii, exagerau rolul experimentului și al faptului, separate de un principiu cu valoare explicativă. Vechea ruptură a "temporalului" de "spiritual" s-a accentuat
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de conducător" sub forme precum călăuza, inițiatorul și civilizatorul. Hermetismul s-a impus ori de câte ori cunoașterea a fost sufocată de absurdități precum dobândirea obiectivității cu orice preț, cauzalismul logic, generalizările forțate. Cu astfel de scopuri gnoseologice oamenii lunecau spre scepticism și agnosticism neguros, iar politica devenea tot mai tiranică, fiindcă se baza pe teama inevitabilului sfârșit. Or, lumea este vie, iar omul este o vietate cu idealuri nesfârșite. El vrea ca prin cunoaștere să nu fie înlocuit de lucruri, ci de condiții
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
prin doctrina homeopatică, chirologia modernă, acupunctura orientală și altele asemănătoare, Durand vrea să ducă mai departe programul lui Husserl din 1936 (vezi (a) din cap. 2), privind psihologia și alte științe umane actuale care încă mai suferă de cantitativism, obiectivism, agnosticism determinist, binaritate logică. Aceste reducționisme au dus la fragmentarea continuă a noțiunii de om, din secolul al XVIII-lea și până astăzi. Științele sociale se disting de științele umane și ambele de antropologia separată și ea în antropologie biologică și
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
1a, pp. 72-82), cu evocări privind "alternanța oboseală-trezire la nivelul societăților" (1b, p. 397 ș.u) și altele. Reprezentările privind declinul capitalismului vizau când tendințele de substituire a democrației cu o societate de masă, când descreștinarea pe care le secretă agnosticismul, laicizarea, secularizarea. În lumea imaginilor se constata accentuarea ruperii artei de util, de cotidian, căderea în estetism, inventarea artei absurdului de către Beckett, E. Ionesco. În filosofie, Kierkegaard, Nietzsche, iar mai recent M. Foucault și-au exprimat angoasele prin anunțuri mai
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
139 Academia Română / 63 Adam / 137, 139 Adîgheia / 280 Adorno T. / 41, 156 a doua modernitate / 31 afacerea Bechtel / 68 Afganistan / 61, 76, 100, 130-131, 232, 241, 251, 262, 284, 310, 314 Africa de Sud / 25, 58, 101, 109, 239, 250, 277, 337 agnosticism / 93, 141, 143, 250 Agora / 75, 85 Albania / 237, 239-240, 261, 307-308, 33, 336 Albert M. / 339, 354 Alcibiade / 79, 111 Alexandru cel Mare / 28, 79, 267 Alia Ramiz / 130 Althusser L. / 41, 289 Amin Samir / 67 Anania V. / 127
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
filosof, de credincios, de teolog, de istoric, de critic, de apologet, de reformator». Și înaintând spre nucleul problemei, papa Pius al X-lea afirmă clar că «toată baza filosofiei religioase este introdusă de moderniști în doctrina pe care o numesc agnosticism». Conform acestui curent de gândire întreaga rațiune este restrânsă doar la câmpul fenomenelor, în alte cuvinte, la ceea se poate spune despre ceea ce apare și de modul în care apare: nici dreptul și nici facultatea naturală nu-i permit să
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
dreptul și nici facultatea naturală nu-i permit să treacă dincolo. Nu-i este dat să se înalțe la Dumnezeu, nici să-i cunoască existența, nici chiar prin aportul lucrurilor vizibile». Continuă enciclica, spunând că metoda imanenței este legată de agnosticism. Pusă deoparte teologia naturală, «credința, începutul și temeiul oricărei religii, trebuie repusă într-un sentiment care să genereze nevoia de divin». Aceste idei pentru papa Pius al X-lea sunt pur și simplu deliruri. Și cu delirurile lor, moderniștii «se
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
decât câteva crâmpeie de memorie străveche, strecurate în ea întîmplător, poate de copiști, și încețoșate, dislocate din esența lor și scufundate într-o mlaștină de morală stupidă, de medicină empirică, de multe pagini de poezie, și mai ales de ignoranță, agnosticism, superstiție, frică de natură, trufie, minciuni voite și haos. Și totul e Lustruit cu niște false taine, ca și celebrul număr 666 din Apocalips, al lui Neron, pe care l-a descifrat odinioară cineva și despre care vorbește Engels. Biblioteca
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]