55 matches
-
sarcasm. În palimpsestul ființei, subiectul liric își descoperă multiple identități subcutanate, obiectivate sub forma unor voci concurente. Regăsindu-se în fiecare, dar neputând fi transpus fără rest în nici una din ele, eul pulverizat se complace în procesul dramatizării acestor reprezentări agonale: „Poate avea dreptate ăla care spunea/ ce jigodii sunt tinerii toți/ sălbatici inconștienți și lipsiți de milă/.../ poate-avea dreptate sau poate n-avea/ pentru că tu ești de fapt un june simpatic dar/ va veni o vreme când vei vrea să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
ca scriitor. Există și o mențiune că l-a „văzut”.1) Bacovia e un Caragiale „mîhnit de crimele burgheze”, cam cu aceleași resentimente față de epocă. El a cunoscut atît spiritul ludic al începutului de veac XX, cît și pe cel agonal. Lumea sa e, de fapt, lumea lui Caragiale marcată de imensa dramă din 1907, de frămîntările de dinaintea războiului balcanic, apoi ale celui mondial. O lume din ce în ce mai egoistă, mai venală, mai cinică. Jovialității, entuziasmului, generozității i-au urmat, de fiecare dată
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
i-am întîlnit - arată în aforismele sale Lichtenberg - erau, între toți învățații întîlniți de mine, tocmai cei care citiseră mai puțin”. Un peripatetician acaparat de insolubile probleme ontologice, Bacovia a închis, destul de devreme, cărțile altora ca să gîndească singur. Trăirea în agonal reclamă înțelepciune. El privește oamenii și lucrurile cu „dioptria filosofică” ce-i devenise caracteristică. Originea fiecărei poezii deale sale o constituie întîmplările personale, biografice, dar evocarea lor tinde către un sens general. Din fiecare pagină se ridică scepticul care supune
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
confuzie a valorilor. Împotriva „teoriei angajării” afirmă că „a citi fiind în slujba unei ideologi înseamnă, după părerea mea, a nu citi deloc” Interesele de clasă, sex, rasie, naționalitate nu au ce cuta în fixarea canonicității. După Bloom, esteticul și agonalul sunt unul și același lucru. Introduce conceptul de „anxietate a influenței” care nu poate decât stimula marile genii, o operă literară este în mod necesar constrânsă să ia naștere prin intermediul operelor anterioare: „Scriitorii puternici nu-și aleg precursorii cei mai
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
Pasiphae și Taurul din Minos) sub patronajul zeiței înțelepciunii și a rațiunii. Secesiunea s-ar plasa simbolic mai puțin în aria unei separări capitale de ceea ce este monstruos, ci, mai mult în cea a unei revalorizări a artei în spiritul agonal pe care-l întruchipează Tezeu, supravegheate de "o anima" virtual punitivă, întruchipată de figura Atenei înarmate până în dinți. În lectura pe care o face întregii opere a lui Klimt și, în special, a celor trei picturi alegorice, Filozofia, Medicina și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]