406 matches
-
unii dintre pilonii vechiului regim - în frunte cu Mugur Isărescu! Ceea ce nu e tocmai rău! Apoi, diversiunea cu seceta: reporteri ce ne turnau povești apocaliptice despre Sahara carpato-danubiană, emițând din puțuri înfricoșătoare, dominate de ecoul lugubru al "trimișilor speciali", sunetele agonice ale propriilor gâtleje uscate. Au urmat, și mai continuă, imaginile insuportabile cu copii înfometați, violați, omorâți de părinți, într-o escaladare insuportabilă a canibalismului. Placa penibilă cu "ne denigrează străinătatea" a fost înlocuită cu brio de una a autodenigrării. Nu
Unde ni sunt FNI-știi? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16424_a_17749]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > LUMEA E O AGONIE Autor: Manuela Cerasela Jerlăianu Publicat în: Ediția nr. 2283 din 01 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Lumea e o agonie Ion Vanghele Lumea e o agonie Și agonici, suntem noi Rătăcită simfonie Plânsă despre amândoi. Ce e zi ca ziua trece, Ce e noapte se tot duce, Păsările vor să plece, Stelele în cer să urce. Ce îmi spui nu mă-ntărește Vorbele din mine știu, Dorul nu
LUMEA E O AGONIE de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382781_a_384110]
-
cu eul meu lîngă eul meu// cu eul meu mistic/ lîngă batracianul ateu:// destul confort ca să despic în patru/ -o, lemn de foc lăuntric/ o, rece lemn de foc - / firul celor spuse de un nebun de suferință/ de un kafka agonic/ doctorului ce refuza să-i dea morfină:/ «ucideți-mă sau sunteți un criminal!» „(matroană cu pălmuiri). Placarea pe locuri exotice constituie un snobism sublimat: „încă din timpul vieții mele (n. 1953 - m. 2009)/ am decăzut scriind versuri/ la lima într-
Poezia Solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2655_a_3980]
-
cărțile lui însuflețeau de fapt un duh arhaic, contrat soriții, acela de a își înțelege și comunică extactic, cumva psalmodic, dar mai ales mantric, (!) - suferință Originii. Asupra liricii lui se perinda viziunea condiției tragice a lui DD Roșca și zvâcnește agonic, uneori orfeic, condiția tragică a umanului, însă ceea ce este pentru noi încă de meditat, ca și la Eminescu (cel neîmpăcat cu o „ patrie” terestră (vezi M. Ungheanu) - e faptul că s-a ex primat în LIMBA ROMÂNĂ, neolatina, necum în
Eseu despre mistica artelor sau maieutica psihedelica. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Eugen Evu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_118]
-
Gabriela Gheorghișor După ce a încercat, anul trecut, să resusciteze corpul agonic al textualismului optzecist, în Ceață pe Tamisa, un roman distopic și alambicat, Nicolae Stan își reeditează acum, într-o variantă revizuită, Apă neagră (volum publicat în 1999, la Editura Nemira, recompensat cu Premiul pentru Proză al Asociației Scriitorilor din București
Un roman al interstițiilor by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2614_a_3939]
-
care devine, la un moment dat, director general în Ministerul Planificării. Pe de altă parte, poveștile spuse de foștii deținuți politici (Sever Ardeleanu, Nicolae Carandino, Leon Kalustian, Marcel Stein, Mircea Teodor Duma) redau articulațiile unei lumi apuse, nelipsită de palori agonice sau de reflexe tragice, aceste povești constituind pentru Dinu Pădureanu o modalitate de a-și uita propria sa „poveste”, dramatică punere în abis a destinului personal prin recursul la destinul colectiv. Meandrele poveștilor, firul aparent dezordonat al relatărilor se concentrează
Trecutul ca poveste by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2752_a_4077]
-
de brocart te zăresc uneori Cum îți plimbi ochii grei, de tăciuni, obosiți, Canarii doinesc peste munți de culori, Vântul matură pași, licuricii-s răpiți. Pe un colț de batistă-ți gravez flori de cer, Disperări să-ți alini în agonice nopți, S-o păstrezi talisman și cu lanțuri de ger Leagă-ți pași rătăciți sau descântă-i, de poți. Să n-ai doruri, nici vise! Lăstari de-amintiri, Arome neclare, le-nchide-n sertare, În resturi de jar vor ofta
IUBIRI ANONIME de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377297_a_378626]
-
prin magazii uitate și ude / alungat de vîntul putred de la sud" (Umbre). Umbra constituie, evident, un simbol al dedublării. Redus la prezența ei, poetul își exhibă o insatisfacție ce-l îndeamnă a se despărți de ființă. Drept urmare și țara "întunecată", "agonica cetate" cu "negru felinar", străbătută de-o "boare violetă" e, la rîndu-i, o modalitate de disociere, o fugă fantastă de real (în sens fizic, acesta sugerîndu-l pe cel metafizic). Avem a face cu o evaziune, fie și la un plural
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]
-
l-ar reface din cuvinte, însă gesturile lui, nobil-risipitoare, precum acela de-a rupe dintr-o moștenire nu pentru pîine, ci pentru o revistă, care piere "după ultimul pumn de monede dus tipografului", spun cine era, pentru ai lui, lucidul agonic. Roi Petaud al suprarealismului. O schiță a lui Man Ray arată masa de disecție, umbrela, mașina de cusut, întîlnirea frumoasă, fiindcă stranie, gîndită de Lautréamont, în ale cărui cînturi "cuvintele despletesc vălvătăile revoltei pure. Un adevăr urlat din toate fibrele
Unicate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8274_a_9599]
-
și a zidului gol. Mania secretă și boala îi dăduseră totuși ceva: / patima descrierii sinelui de jur împrejur și-n adînc." (Elegie) Definitorii pentru poezia Marianei Marin sunt încordarea și tensiunea emoțională date de inconfortul unei existențe într-un real agonic, mai ales că intruziunea acestuia îi provoacă traume individualității, revelîndu-i o demonie interioară nebănuită și solicitîndu-i scenarii de salvare. Notată extrem de succint în Viață de familie, agresiunea realității este percepută mai întîi printr-un calm aparent, preludiu macabru al tulburării
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
Gheorghe Grigurcu Sumbră cît încape, frisonată de stări halucinatorii și agonice, apăsătoare în aparenta- i indistincție panicată, poezia lui Aurel Pantea poate da inițial impresia unei încă peri cufundate în întuneric, însă în care, dacă zăboveș ti puțin, începi să vezi, cu ajutorul cîtorva raze ce s-au furișat în spațiul său
O criză a transcendenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4232_a_5557]
-
ale putrezirii ființei, ale degenerescentei lente și implacabile. Senzația acestei lentori a detracării e atat de profundă și de temeinic așezată încât nici nu mai produce spaime: ea doar se reproduce. Calm, de-a dreptul ataraxic, poetul notează doar progresia agonica a acestei dezagregări și face reportajul cangrenării lumii, al climatului de exterminare prin vidare lentă. Nimicitorul lui Aurel Pântea nu e un cavaler al apocalipsei că spectacol dramatic; e un virus al ființei, o insinuație malefica și concretă a descompunerii
Note despre critica de poezie, rânduri despre o anume poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4286_a_5611]
-
-i gonește?" N-avea pe unde trece! N-avea pe unde păși! Cât vedea cu ochii, până-n cele mai ascunse cute ale pământului, totul era acoperit de broaște strivite, șopârle și șerpi zvârcolindu-se în târâșul lor zmintit, pe jumătate agonic. Cârtițele, mai rezistente, năzuiau să ajungă primele unde sileau să ajungă. Se târau cu picioarele boante, înfigând în țărână evantaiul ghearelor ascuțite ca niște colți, zgrepțănînd și scormonind pământul, săltând centimetru cu centimetru valurile uscate de iarbă și praful gros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-i vorba? Cerboaica își netezi bluza umflată la piept și-l privi adânc în ochi fără să-l vadă, zărind numai fumegarea albastră a nopții adunată deasupra rănitului și-a bătrânei pe câmp; asculta răsunetul stins și dramatic al răsuflării agonice care galopa în urmă. Când te-am văzut cum stai în poartă, rezemat de grilaj, mi-ai dat senzația că unele lucruri se mai pot întoarce. Nu te-nțeleg. Nici eu. Nu-i de mirare. Toți îmi spun că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
stilistic unul de pervertire a temporalității, generată de sentimentul absurdului. În Aventura (I), de pildă, poetul încearcă să se sustragă timpului. Dar, tocmai prin experiențe ratate, îl densifică. Și reușește acest fapt într-o măsură neverosimilă. Timpul devine spațiu: Ceasuri agonice trec peste pădure, Fagii somnoroși se gătesc de culcare, Gnomii și-au tras cușmele pe ochi, Ursul în bârlog suflă-n lumânare. Prepoziția peste din primul vers pare să despartă timpul de spațiu, are intenția să aducă ordine într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
viața și moartea, sublimul și grotescul, speranța și disperarea. Orice ai alege, alegi ambele variante existențiale, care se dovedesc a fi doar aparent ireconciliabile, într-o luptă care se preface că te-ar putea pierde. În realitate, te menține veșnic, agonic între viață și moarte, tristețe și bucurie, cuvânt și tăcere. Tăcerea nu este absența cuvântului, ci matca lui, leagănul în care acesta doarme pentru a prinde puteri. Absența este plenitudinară, un focar de posibilități. Tăcerea este o exacerbare a lucru-lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
de la Cartea Românească, textul complet al acestor însemnări. " Tot ce scriu a fost cîndva viață adevărată" e începutul chinuitei călătorii spre memoria jupuită a corpului. O memorie cu învelișurile sfîșiate, care nu mai are acuratețe, doar reacție. Sensibilitatea haotică, pulsînd agonic la orice atingere, a unei bucăți de carne moartă-vie în contre-jour. Pe cît în ea înaintează moartea, capătă profilul frumos al fotografiei, al mulajului. Pe cît n-o părăsește viața, o viață de sînge și de limfă, de lichid umplînd
Viața în sepia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7212_a_8537]
-
atîtea / și atîtea ființe se ascund în hîrburi pînă / și teoriile filosofice intră-n talazurile putrefacției" (Bubuie pălăriile). "În multipla desfășurare de sensuri a titlului, notează Cornel Ungureanu, semnatarul unei admirative prefețe , am putea descoperi și semne din amurgul imperiului agonic , atît de legat de manevrele de toamnă ale personajelor sale esențiale: ofițerii, soldații, luptătorii. Orașele de odinioară își puteau trăi, cu mîndrie, trecutul: se umpleau de trecut. Orașul manevrelor de toamnă se golește de trecut. Se golește de sine. Cronica
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]
-
vadă, să nu apese ornamental ci să intre și să se confunde cu un cuvânt fără celebritate dar fără de care nu s-ar putea închega textul. Să se audă rima într-un amestec de sine armonios în modestia palorilor ei agonice. Din agonia rimei ascunse și nu din evidența ei de la capătul versului. Ar fi meșteșugul meu mai bogat semănând-o ca pe-o sămânță în pământul textului decât la perete, ca o gaură de șoarece fără șoarece, rima, la ce
Poezie by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/9785_a_11110]
-
Ființă" (Fluturii negri). Sau: " Și-un zeu ardea din cînd în cînd / Să ne-aducă aminte / Că ceru-i făcut / Din morminte" (Amintirea). Însă dacă autorul Laudei somnului făcea elogiul satului acordîndu-i o funcție cosmocentrică, Ioan Alexandru îi cultivă latura agonică, starea catastrofică, în așa măsură încît ajunge a acoperi întreg ecranul. Pentru a realiza un asemenea tablou suprem întunecat , apelează și la tușele sarcasmului arghezian, la "blestemele" care potențează aspectele nimicirii,dar resorbind orice nuanță a distanțării amuzate, care ar
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
ceasurile zborului, cu avioane în urmărire, rafale trase - ficțiunea are mereu de învățat de la realitate. Zborul către libertate, cu deci tot atâtea peripeții ocupă numai ultimele pagini ale romanului, cele mai multe torcând firul vieții de zi cu zi a unei societăți agonice sub lovituri, licărul de speranță al celor ce nu abandonau. Era anume elementul pe care-l aveau în vedere cei ce adânceau groapa comună a elitelor naționale și tocmai ceea ce ignoră tinerele generații, uimite, poate, de larma bătăliei ce se
Libertatea - preț și folosință by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9027_a_10352]
-
transformând ideea de diversitate culturală într-o armă a discriminării inverse. Nu mă pot abține să nu adaug că focul frustrațiilor și al resentimentelor acute a fost alimentat abundent de combustibil conceptual european, oferit de prozeliții diferirii și ai heteroglosiei agonice, retranșați pe linia teoretică fortificată Derrida-Bahtin". Pasajul citat este revelator (și nu e singurul) și pentru atitudinea critică a Monicăi Spiridon față de tabăra deconstruc-ționiștilor, care și-au ascuns pretențiile hegemonice asupra întregii arii discursive (inclusiv științifice) sub o maximă toleranță
Temele identitare by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9424_a_10749]
-
unor drepturi fundamentale. Preoția crea un statut luptător. "Preoți cu crucea-n frunte. Căci oastea e creștină", sună un celebru vers al revoluției din 1848. A alege între cele două cariere cariera armelor echivala cu o dezrădăcinare. Toată literatura Imperiului agonic, excentrică, se sprijină pe dezrădăcinații unei lumi care nu-și mai găsește reperele, argumentele, justificările. Marii eroi ai ei reprezintă paradigme ale de-realizării. Ale - în alt limbaj - dezumanizării. Pînă la un punct, Apostol Bologa se afirmă în cadrul acestei paradigme
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
ale insomniei). Exprimarea vocală nu trece dincolo de atmosfera unor "discuții literare": "îmi las trupul în redacție să poarte interminabile/ discuții literare./ ies din el fără regrete ca dintr-o cameră de hotel ieftin./ pornesc însingurat/ pelerin/ prin țări abstracte, țări agonice, țări piramidale, țări invizibile./ ajung lîngă un cuvînt vechi/ rostit de pavel acum două mii de ani" (Discuții literare). Și se asociază cu un impuls al detașării, cu o senzație de evanescență: "fără să vrea buna mea soție mă ține/ legat
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
strâns cu putere În brațe. Cea mai adevărată și mai Înflăcărată Îmbrățișare. Îmbrățișarea de „adio”! N-am să găsesc niciodată cuvinte suficiente pentru a descrie grandoarea acestei Îmbrățișări. Și niciodată nu voi putea descrie prăbușirea mea Într-o cumplită și agonică suferință... Ești singur În fața durerii. Amăgirea e zadarnică. Fariseii vor Încerca să se scuze, să invoce timpul pentru a se ascunde de propria lașitate. „Liniștește-te, lasă că o să treacă...”, și alte expresii fade, lipsite de conținut. Existența este o
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]