83 matches
-
nostalgiei sau nălucirilor plasate în viitor nicio putere asupra noastră. Altă lecție capabilă să genereze bucurie: a căuta și a ști să găsești în tot ce este negativ rațiuni de a descoperi o pozitivitate. Loviturile soartei ne privează de bunurile agonisite? Foarte bine, iată tot atâtea griji mai puțin, tot atâtea neliniști evitate, tot atâtea temeri de care suntem scutiți. Ne-au lăsat fără puterea de care dispuneam? Perfect, noua situație ne va scuti să mai avem de-a face cu
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
cea care prin dârzenia ei de a trece încercările grele intrase deodată în inimile tuturor: Nici că se uitau oamenii ca mai-nainte la dânsa. Las' că banul te ridică și în sufletul tău, și în gândul altora, dar banul agonisit e dovadă de vrednicie, și mesenii toți înțelegeau de ce Mara șede în scaun ca pusă într-un jeț și vorbește rar și apăsat. Mai bine de jumătate de roman, prozatorul va nota cu meticulozitate modul în care se aprinde, se
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
frumoasă. Nimic nu stă în calea înavuțirii tânărului cuplu Persida și Națl, nici măcar gândul c-ar fi o rușine să se facă câciumăreasă nu-i trecea Persidei prin minte: alăturea cu soțul ei orișice muncă îi părea cinstită așa cum banul agonisit e dovadă de vrednicie. Dacă afacerile vor merge la început prost, nu e din cauza locului, ci a lui Națl nechibzuit și risipitor. După nașterea copilului său, întrega familia va căpăta o altă așezare. Responsabilizat acum, bărbatul face cârciuma atât de
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
scaun a doua oară în noiembrie 1668... Ea se lucră în 1670 și fu gata în 1671, toamna. Așa trebuie să fie. Anul 1672 este anul inaugurării”. Duca vodă spune că „Noi cu multă osîrdie și cu multă cheltuială dintru agonisita noastră am nevoit ș-am zidit din pajiște această rugă”. Biserica a fost zidită după același tipic ca și Trei Ierarhii și nu întâmplător,dacă ținem seama de ce spune Virgil Drăghiceanu: „din camerier al lui Vasile Lupu vodă, ajunge să
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
în fața unei mari primejdii care avea să urmeze mai târziu? Spaimă chiar? Zilele acelea trăite cu înfrigurare într-o casă dintr-odată iarăși cu toate sertarele, birourile și dulapurile încuiate, de parcă el ar fi fost un străin de care lucrurile agonisite trebuie păzite, vor putea fi uitate? Dacă nu-l ajută să uite, timpul îi șterge măcar omului intensitatea trăirilor, știa asta; se va petrece la fel? Noaptea mergea încet către baie, prin întunericul speriat de trosnetele mobilelor vechi, oprindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și la Sofia. Mai ales în primele săptămâni de ocupație, soarta lor a fost îngrozitoare: deportări, asasinate în masă, confiscarea averii, schimbarea numelui, etc. Cei care s-au refugiat, de ordinul mai multor sute de mii, și-au lăsat averea agonisită o viață întreagă și au pornit în „bejenie” cu ce au apucat, grăbindu-se să nu se închidă granița, iar ei să rămână sub ocupație. Pentru ceștia, găsirea unui adăpost, a hranei zilnice, a unui loc de muncă au devenit
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
a propășirii economice și a independenței naționale a Republicii Populare Române. Apărarea și dezvoltarea bunurilor comune ale poporului sînt o îndatorire a fiecărui cetățean. Articolul 8 Proprietatea particulară și dreptul de moștenire sînt recunoscute și garantate prin lege. Proprietatea particulară, agonisita prin munca și economisire, se bucură de o protecție specială. Articolul 9 Pamantul aparține celor ce-l muncesc. Statul protejează proprietatea de muncă țărăneasca. Statul încurajează și sprijină cooperația săteasca. Pentru a stimula ridicarea agriculturii, statul poate crea întreprinderi agricole
CONSTITUŢIA REPUBLICII POPULARE ROMÂNE. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/120981_a_122310]
-
1649. În acel zapis se vorbește despre mărturia marilor boieri moldoveni privind un schimb de sate făcut între mănăstirea Bistrița și Iordachi (Cantacuzino), mare vistiernic. Gheorghe Duca voievod însă spune că: „Noi cu multă osârdie și cu multă cheltuială dintru agonisita noastră am nevoit... ș-am început ș-am zidit din pajiște această rugă, sfânta mănăstire Cetățuie.” Nu spune nimic despre faptul că acolo ar fi existat o cetățuie înaintea începerii ctitoriei sale. - Eu mi-am făcut datoria, dragule, și ți-
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
căruța ca să-i ducă la spitalele de campanie din zonă. Mama Bătrână (Maria Sâlca), după ce a născut-o pe Mama Iuliana, a plecat cu ea la București, unde s-a angajat ca doică la familia directorului Institutului Anglo-Francez. Cu banii agonisiți a revenit în sat și a cumpărat pământ de la groful care-și lichida moșia, după desființarea iobăgiei. La numai 16 ani, mama se mărită cu David Grovu (deai lui Onu lui Nicâ), dar rămăne curând văduvă de război, cu un
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
și politicieni, prea vă jucați cu focul ca să nu aprindeți o vâlvătaie socială. Cu și fără ajutoare sociale, cu și fără subvenții, cu și fără pomeni, societatea se radicalizează, pentru că prea vă legănați pe pânza de păianjen a averilor rău agonisite. Chiar nu vă temeți de o adevărată revoluție? Treaba voastră! Numai să nu spuneți că nu sunteți vinovați. 4 iulie 2008 Metamorfoza culorilor Motto:”Azi-noapte a plouat ca de-obicei, Că Dumnezeu face ce vrea... O noapte plouă în cinstea
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
doctoratul în etică (nu și în echitate!) și a devenit moralist, umblă cu mantaua căptușită în blană de oaie și ține conferințe despre cum te poți îmbogăți fără să furi. Încă nu-i târziu să fie impozitate sever „averile rău agonisite”, să se meargă până la confiscare și scoaterea la licitație, deși îmi este greu să cred că s-ar putea răsturna zicala: „corb la corb nu-și scoate ochii”. Criza e lungă ca o zi de post, iar ce zice guvernul
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
-o Alexandru Dimitrie Ghica a fost cea de ispravnic al județului Olt. Această funcție corespunde astăzi, cu cea de prefect. Revoluția condusă de Tudor Vladimirescu, va bulversa tagma boierească mai ales prin hotărârea fostului sluger de a confisca ”averile rău agonisite ale acesteia”. Printre cei care vor căuta să se ferească de oastea revoluționară a fost și Alexandru Dimitire Ghica, refugiat la Brașov. După înăbușirea revoluției conduse de Tudor Vladimirescu, se va întoarce în Muntenia, mai ales că primul domn pământean
Mari personalități oltenițene by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1699_a_3142]
-
anul inaugurării”. Chiar Duca Vodă dăruiește la 6 august 1671 Mănăstirii Cetățuia ctitoria sa - loc de țarină și fânețe la Valea Rușilor și a Holbocăi, iar despre ctitoria sa spune: „... și noi cu multă osârdie și cu multă cheltuială dintru agonisita noastră am nevoit ...șam început ș-am zidit din pajiște această rugă, sfânta m(ă)n(ă)stire Cetățuie unde este hramul Sfinților...Apostoli Petră și Pavlă”. După cum se vede, ctitorul nu amintește despre vreo cetățuie pe acele locuri. Biserica
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
face mâncare și pentru ceilalți, deși stătea permanent cu ochii pe noi. Așa am crescut noi mari, slavă Domnului, am ajuns să facem și armata, să ne întemeiem și familii, să avem și moștenitori,la care să le lăsăm " averile" agonisite,nici așa nu sunt multe. Din nefericire, după ce am ajuns la pensie, am venit la Iași, unde am aflat că fratele meu de cruce, Petrică, era internat în spital. Am mers la el și l-am găsit operat la cap
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
mare jale și povața ta mi-a rupt inima, cum îmi spuneai tu mie, că te duci de viu în mormânt, iar eu cu viața să rămân și haiducii să-i adun, când am o pungă ghiftuită de prin munți agonisită, eu în mâna ta voi da și din lanțuri vei scăpa. Bujor Îți mulțumesc, măi dragă, Codrene, că te văd că ții la viața mea! I-a ridică arma ta și a mea, că de aici nu vom scăpa, până
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
mare jale și povața ta mi-a rupt inima, cum îmi spuneai tu mie, că te duci de viu în mormânt, iar eu cu viața să rămân și haiducii să-i adun, când am o pungă ghiftuită de prin munți agonisită, eu în mâna ta voi da și din lanțuri vei scăpa. Bujor Îți mulțumesc, măi dragă, Codrene, că te văd că ții la viața mea! I-a ridică arma ta și a mea, că de aici nu vom scăpa, până
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
deschisă de Mercure de France pentru ridicarea monumentului lui Paul Verlaine din Grădina Luxemburg, la care privind, În vara lui 1929, n-aș fi bănuit că un grăunte măcar din piatra amintitoare a „sărmanului Lelian“ e pus acolo din mizerabila agonisită a câtorva zevzeci cu suflete Înfocate de pe malurile Dâmboviței. ORIȘICE ACTIVITATE OMENEASCĂ PORNEȘTE MAI ÎNTÂI de toate din luptă Împotriva foamei și a plictiselii. Am fost un timp (1908-1910) modest funcționar de birou În laboratorul de analize medicale al doctorului
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cot la cot, și cu curticica interioară ca o hazna puturoasă, mirosind Încă de pe atunci a vechi, a rânced, a lături, a zoaie și pișat stătut. Cine dintre noi ar fi bănuit pe atunci că gologanii noștri de chirie, greu agonisiți și numărați la fiecare lună În mâna pro prietarului nostru, Vlasto, impertinent personaj de Fanar cu moșii și acareturi În Țara Românească, locuind În casa alătu rată cu mic aspect princiar de la Începutul veacului trecut - cine ar fi crezut că
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Nu sunt excluse de la aceste prea scurte și impertinente reflecții lăturalnice chiar și bunele, excelentele noastre neveste, cele de lungă cursă. Dar este falsă sau meschină sau ipocrită acea părere a unora cum că, dacă subvii cu arginții tăi greu agonisiți ca să răsplă tești sau să Încurajezi o femeie În bucuriile, plăcerile sau volup tă țile ce ți le furnizează, asta ar scădea cumva din valoarea acestor bucurii, plăceri sau voluptăți. Dimpotrivă, aș zice! Dar, mai Întâi, nici o femeie de pe lume
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mult, un giulgiu să nu ni se răspândească oasele. Ce rămâne după om? Un nume pe-o cruce. Și de ai noroc, un gând bun în amintirea oamenilor. Și-apoi... Uitarea... "Deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciuni!", slujește mitropolitul, "Milostiviți-vă! Agonisiți comori în Ceruri! Acolo unde este comoara voastră, va fi și inima voastră." Boierii clipesc des, se închină, mormăie în barbă, dar tac. Ștefan izbucnește: "Bucurați-vă și veseliți-vă că răsplata voastră mare este în Ceruri!" Cu un petecuț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
jucat jucam țonțoroiul cum ne cânta Vodă, că apucase strâns frâiele domniei și n-aveam loc de-ntors "Mărire ție, Doamne! Mărire ție!" Ce puteam face? Cuteza careva să-i stea împotrivă? De voie, de nevoie, ca să ne salvăm capul și agonisita, ne-am dat cu Puterea... Singura speranță rămăsese s-o mierlească în vreo bătălie, că n-avea habar de moarte și unde era vălmășagul mai mare acolo se arunca cu sabia, întărește Alexa. De afurisit ce-i nici moartea nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
trei zile înaintea turcilor, dăm pradă focului tot, tot, fără milă! spune cu glasul plin de durere, dar aspru, nestrămutat. Ardem tot! Târguri! Sate! Holde! Fânețe! Acareturi! Tot! Tot! Fiecare, singur, cu mâna lui să-și pună foc casei, țarinei, agonisitei! E cu durere... dar altfel nu se poate! Vom ridica alte târguri, alte sate, mai mari, mai frumoase! E poruncă! Cine nu o împlinește... Turcii așteaptă o Moldovă-grădină, cu plaiuri verzi de păscut, cu ape limpezi de băut... Și ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cununa de spini... Cine vine cu mine, trebuie să se lepede de sine, să-și ia crucea și să mă urmeze..." Hotărâți! Sunteți liberi! Și nu vă temeți! Haideți! Îndrăzniți, boieri dumneavoastră! Nu vă-ndeamnă inima?! Vă salvați pielea!... Și agonisita!.. Merită!... Zău așa! Îndrăzniți!... Îndrăzniți!... Boierii, uluiți, ascultă cu capetele plecate. Nu clintesc. Tac. Eu merg cu tine! izbucnește în cele din urmă Tăutu. Alături cu tine, Ștefane! grăiește Vlaicu. Te urmăm! Și-n iad te urmăm! se dezlănțuie Mihail
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
boieri, reacțiunea porni chiar din mijlocul lor, mai mult în sens moderator decât retrograd. Fură totuși și protestatari, dar aceștia aparțin clasei micilor boieri intrați de curând în tagmă, ispravnici, sameși, pitari, cluceri, care înțeleg să se bucure de caftanul agonisit. Toți aceștia sunt speriați de perspectiva revoluției democrate și formează clasa "tombaterelor", a bătrânilor mici slujbași cu parapon, îmbinișați și îngiubelați. E caracteristic că de înveșmîntarea europenească râd nu boierii mari, ci vătafii, vizitiii. Occidentalizanții sunt numiți la început "nemți
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
oameni care muncesc în Occident de ani de zile și se înapoiază în țările lor ori de câte ori vor sau pot. Spanioli, italieni, francezi, portughezi, greci, turci etc. etc., dar în special iugoslavi, care, după ani de muncă în Occident, cu banii agonisiți s-au întors în patrie, unde și-au construit case, și-au cumpărat din țara lor ce le-a trebuit, tot ce au avut nevoie pentru gospodărie și pentru familiile lor cu banii aduși din Occident, munciți din greu, fiindcă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]