401 matches
-
mai târziu, să se asfixieze, să se înece în fecale. La rândul său, Celce este ros de o boală necunoscută care îl imobilizează la pat și-l face să putrezească. Nu se poate vindeca, după cum nu poate nici să moară; agonizează lent, ad infinitum, și tot vrea să se spovedească, în credința că sfârșitul e aproape. Prin contrast, Ileana este înfloritoare, veșnic tânără, dăruindu-se cu bucurie oricui, cu excepția bărbatului ei. Cumplitul Ică, tatăl Ilenei, a fost deja clasat ca un
Oameni de piatră (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9704_a_11029]
-
cu un plâns neuman și totuși integrabil chipului omenesc. Ca rezultat al semnelor involuntare și al accidentelor, unele porțiuni ale feței, ale craniului se dematerializează, altele câștigă în densitate, unele pierd claritatea, devin tulburi, altele sunt extrem de precis redate. Culoarea agonizează și sucombă în zone de negru sau, dimpotrivă, se animă, e vie, caldă în zonele de roșuri și portocaliuri, dar, în ansamblu, chipurile au adesea aspectul cărnii crude, ușor vineții (Studiu pentru un portret șMichel Leirisț, 1978). Dar chiar atunci când
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
că acel banal pat de dormit de ieri se va transforma într-un pat de moarte astăzi?! Da, iată că se întâmplă, se întâmplă rar, dar se întâmplă. Șerban nu înceta deloc s-o slăbească din priviri pe femeia care agoniza. Nimic, din tot ceea ce fusese cu câteva minute înainte, nu mai era acum la fel; totul se schimbase într-o singură clipă; parcă și camera era mai întunecată acum, ca și cum, afară, soarele de pe cer ar fi intrat după niște nori
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
a lua contact cu cele mai elevate spirite ale veacurilor trecute și prezente, spirite care au ars până la capăt pentru a deschide drumuri spre adevăr.” „Cum este privită litera astăzi?” Aș putea compara litera cu fata morgană, rătăcind În deșert, agonizând. Speranța, În apa salvatoare, este fără margini. Litera are parte atât de noroiul drumului cât și de piedestale. Suferință scrie pe fruntea ei, albită de așteptări. Mi-am amintit de un coleg (poet) care a dedicat literei, așa cum dedici unei
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
crește fiii fiilor voștri.! Nu vă condamnați urmașii la o existență plină de suferință!” esență de gânduri și pasiuni Trimis de Irina Lucia Mihalca la Dum, 14/11/201014:13. "Aș putea compara litera cu fata morgană rătăcind În deșert, agonizând... Speranța În apa salvatoare este fără margini. Litera are parte atât de noroiul drumului cât și de piedestale... Suferință... scrie pe fruntea ei - albită de așteptări". Un interviu În care se redă esența artistului, omului, tot ceea ce-l intregește prin
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
clădi pe ele și ne despărțirăm pe tulburătorul fundal muzical al huruitului bulgărilor de pământ. 7. 14 dec. 80’ J.P. Sartre: “Duminica avea de pe acum un trecut...În urma mea, în oraș, pe străzile mari, drepte, la lumina rece a felinarelor, agoniza un formidabil eveniment social: sfârșitul duminicii.” De câte ori, într-o zi, sunteți siguri că n-ați murit? La cinematograf: Ibsen - Rața sălbatică (Lucian Pintilie). Citesc în Mâncătorii de etichete: 17 noiembrie ’77: “Nu-i venea să creadă ochilor că bătrânul orășel
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nici cea mai mică umbră de compătimire această doamnă. Refuz să cred că nu poate găsi acum de muncă, fie în România, fie afară, ca îngrijitoare de copii sau menajeră, de pildă. În cei doisprezece ani în care Tractorul a agonizat cu masca de oxigen a statului pe față, doamnei nu i-a trecut prin cap să-și caute de lucru în altă parte, ea, de capul ei - a așteptat să iasă acum în stradă, cu mulțimea, la 51 de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
stânci, ochește, țintește, vâjj!, o săgeată imaginară a pornit spre Bil, cealaltă, reală, a rămas înțepenită în coarda nefiresc de întinsă a arcului, un răcnet, aaa, inuman aproape, și Bil se prăbușește secerat, l-a împins se pare aceeași mână, agonizează, cere: apă, Frenc, apă, m-a nimerit o săgeată, Frenc îi dă apă, deși este ângenuncheat cu pușca la umăr, generalul privește ca un nebun prin binoclu, degeaba, un cuțit a străfulgerat în bezna nopții și s-a înfipt între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
gura, cu un strigăt mut, pe care nu reuși să-l scoată, și, Înainte de a reuși să reacționeze, descoperi, neputincios, că vîrful macetei Îi pătrundea prin coasta stîngă și se Învîrtea cu furie, căutînd să-i facă ferfeniță stomacul. Încă agoniza cînd călăul lui Îl apucă de gleznă, Îl tîrÎ pînă la apă și Își Începu drumul de Întoarcere, trăgîndu-l după sine, ca pe o dovadă Însîngerată a indiscutabilei lui victorii. Normalitatea se reintraseră pe insulă, care Își recuperă ritmul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cu viteză fulgerului: dintr-un salt se ivi pe punte, deschise ușa adăpostului celui mai mare dintre porci, îl spinteca de sus până jos dintr-o singură mișcare a mâinii și îi înfipse țărușii în măruntaie. Animalul începu să guițe, agonizând, ceea ce atrase imediat atenția rechinului, care,cu o singură lovitură a cozii, se apropie până atinse peretele navei, însă, fără să-i lase timp pentru a-și da seama ce se întâmplă, Miti Matái aruncă porcul la circa trei metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o parte a plajei era deja semănata cu morminte simple, deasupra cărora înfipseseră câte două lemne încrucișate, iar într-un adăpost pe care il ridicaseră din câteva resturi ale naufragiului se mai aflau încă o femeie și doi bărbați care agonizau. Trebuia să fi trecut mai mult de o lună de când Sân Juan Nepomuceno eșuase, în plină noapte, pe acea insulița pierdută în mijlocul oceanului și se putea spune ca plecase la drum într-un ceas rău, căci probabil nu există, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
îndrăznești să-i vorbești astfel reginei insulei Bora Bora? —Asta, regina insulei Bora Bora? repeta Ihona. Regina canibalilor, mai degrabă. Încă îmi mai răsună în urechi gemetele ei de plăcere, pe când se tăvălea cu porcul ăla, în timp ce biată mea sora agoniza. Dacă scroafa asta e regina insulei Bora Bora, prefer să nu mai pun niciodată piciorul pe insulă. Nici eu, nici vreuna dintre noi. Ajungea o privire pentru a înțelege, fără nici un cuvânt, ca și celelalte fete erau de acord cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
viața lui, Miti Matái era atât de derutat încât nu știa ce atitudine să adopte, nici cui să-i ceară ajutor, și în cele din urmă răspunse cu voce gravă: —E-adevărat? Făceai dragoste cu asasinul tatălui tău, în timp ce Purúa agoniza? — N-am de ce să dau explicații nimănui, veni răspunsul, ca de gheață. Legea spune că eu sunt regina. Zâmbi cu cinism. Altfel nici n-aș fi fost de acord să fiu predată în schimbul acelor prizonieri. Du-mă înapoi pe uscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
clipă, apropiindu-se ca niște săgeți ale groazei din cele patru puncte cardinale, atrase de mirosul sângelui care curgea în șuvoaie din sute de răni hidoase. Tapú Tetuanúi se văzu nevoit să-și acopere urechile, nemaiputând asculta urletele celor care agonizau sau trosnetul mandibulelor ce se închideau peste corpurile celor care se zbăteau să scape. În atacul sau dezlănțuit, un uriaș rechintigru se lovi de unul din pereții Mararei, care se cutremura. —Înapoi! Înapoi! strigă imediat Miti Matái. Să plecăm de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nu se mai știe dacă așa s-au petrecut lucrurile sau așa ar fi trebuit să se petreacă? Sidonia Trofin nu se frământa niciodată din cauza bărbatului ei. Pentru ea Trofin apusese de mult. Mai dramatică i se părea tinerețea care agoniza în dânsa, greu ținută în chingi. Dimineața și seara se masa cu loțiuni hrănitoare, săptămânal se ducea la cosmeticiană, să-i curețe tenul, stătea zilnic câte un sfert de ceas cu capul în jos și cu picioarele pe speteaza fotoliului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
beau apă. Aș fi putut să urc în munte, unde e un izvor cu apă vie, pe care eu l-am construit cu intervenția unei zâne. Hoinăream pe cărări de munte și, deodată, observ într-o văgăună un tânăr ce agoniza. Judecând după finețea trăsăturilor și suplețea oaselor, nu putea fi decât de os domnesc. Deasupra lui roia o zână ce-i aducea pe rând ierburi să-i vindece rănile. "Lovește aici cu cornul!" mi-a poruncit zâna. "De două zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
își luă lumea-n cap și fugi în pustie (adică în câmpul unde se afla și Ezdra). Ezdra se revoltă: cum își îngăduie această femeie să ajungă într-un asemenea hal de disperare egoistă (pentru un fiu!), când însuși Sionul agonizează, când însuși poporul lui Israel e amenințat să dispară de pe fața pământului?! („Acum e momentul să plângi, acum plângem cu toții; și să te întristezi, căci toți suntem triști; dar tu, tu ești tristă din cauza morții unui singur fiu!” (X, 8
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lui malițioasă, dar pătrunzătoare și clarvăzătoare. Atât de clarvăzătoare, că-și putuse proroci cu precizie lui însuși jalnicul sfârșit de care avusese parte: alungat de comuniști din propria casă, așteptând la modul parodic un parașutist rătăcit din Divizia 101 aeropurtată, agonizând într-un scaun cu rotile din casa unui ginere și jubilând la modul masochist că aștepta ca un fraier pe un fel de Godot transatlantic, care nici el n-avea, vezi bine, să mai vină vreodată... Ajuns la oraș, Stelian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
că acel banal pat de dormit de ieri se va transforma într-un pat de moarte astăzi?! Da, iată că se întâmplă, se întâmplă rar, dar se întâmplă. Șerban nu înceta deloc s-o slăbească din priviri pe femeia care agoniza. Nimic, din tot ceea ce fusese cu câteva minute înainte, nu mai era acum la fel; totul se schimbase într-o singură clipă; parcă și camera era mai întunecată acum, ca și cum, afară, soarele de pe cer ar fi intrat după niște nori
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
sting televizorul și uite așa am ratat nenumărate finaluri”, povestește Katie.Boala este atât de rară încât, inițial, medicii au crezut că tănâra se preface. „Mie îmi venea să îmi bag unghiile în carne, atât de puternice erau măncărimile. Eu agonizam, iar doctorii se uitau la mine și-mi zicea că spun prostii, că boala e doar în capul meu”, spune aceasta. Diagnosticul i s-a pus la 20 de ani. Nu s-a găsit deocamdată leac pentru urticaria la apă
Este alergică la apă. Nu face baie şi nu plânge () [Corola-journal/Journalistic/67753_a_69078]
-
fundurile apei, - supți, scofâlciți, desfigurați de atâta abnegație, sărind peste cataracte, împotriva curgerii năvalnice a apei, înfruntând urșii care pândesc pe margini să-i înhațe din zbor... Elanul biologic al somonilor mâncați de ciuperci, cu mâzga lor albă în bot, agonizând, după ce și-au îndeplinit misiunea... * Să fii somon. Să ataci ca un somon! Să facem o echipă de somoni intratabili. Să cunoaștem și noi noblețea efortului și răsplata finală a victoriei dobândite...
Ca la Rovine by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7914_a_9239]
-
suprarealismul francez fusese Lautréamont. Cultivând fantomaticul, absurdul, oniricul, sarcasmul, ironia cordială sau acidă, acești scriitori vizionari provoacă distorsiunile artei moderne, acea deconstruire începută de Baudelaire, Rimbaud, Mallarmé și dusă până la performanțele literaturii absurdului din vremurile mai recente. Într-o lume agonizând, conflictele se produc între personaje și o absență în fața existenței aberante: divinitatea, rațiunea, afectivul. În paginile sale "bizare" , Urmuz reconstituie un univers fictiv potopit de locuri comune, prin parodierea temelor, motivelor, personajelor și imaginilor strandardizate. Metoda este a "dicteului automat
Înainte-mergătorul fără voie by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7550_a_8875]
-
tortură, 10 ani! Când mă dau pe panta aia, sau ce e, prind și viteză și strig La o parte! Se aruncă lumea la o parte și, bum, în gard direct. Niște prieteni de ai mei se uitau cum eu agonizam pe pârtie. Agonizam cu scopul să nu intru în oameni. Eu când mă duc, mă duc drept. Nu știu să cotesc, cu cotitul e nașpa. Nu pot să fac plugul. Când fac plugul, prind viteză și mă duc direct în
Aventurile lui Mircea Badea pe schiuri by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/72896_a_74221]
-
Când mă dau pe panta aia, sau ce e, prind și viteză și strig La o parte! Se aruncă lumea la o parte și, bum, în gard direct. Niște prieteni de ai mei se uitau cum eu agonizam pe pârtie. Agonizam cu scopul să nu intru în oameni. Eu când mă duc, mă duc drept. Nu știu să cotesc, cu cotitul e nașpa. Nu pot să fac plugul. Când fac plugul, prind viteză și mă duc direct în zid.”, a spus
Aventurile lui Mircea Badea pe schiuri by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/72896_a_74221]
-
2011, s-a scris că Amy Winehouse, solista care a murit la vârsta de 27 de ani, în iulie 2011, avea o alcoolemie impresionantă. Astfel, se poate ca ea să fi murit după ce a intrat în comă alcoolică și a agonizat așa ore în șir. Droguri nu s-au găsit în sângele ei. Raportul nu a mulțumit pe toată lumea, cunoscuți de-ai cântăreței declarând atunci că bruneta se cumințise în ultimele luni de viață. Acum, după un an și jumătate de la
Ancheta în cazul morţii unei cântărețe, redeschisă () [Corola-journal/Journalistic/72993_a_74318]