127 matches
-
ar fi trebuit ca acest termen să apară mereu între ghilimele). Apoi, ne amintim că figura centrală a cărții, „Abe Ravelstein”, precum și numeroși eroi secundari se pot ușor identifica sub transparenta lor mască ficțională. În fine, „Chick” e rugat de agonizantul „Abe” să-i scrie biografia, iar cel dintâi afirmă către sfârșitul cărții că rămăsese în viață tocmai pentru a se achita de sarcină - confesiune puțin credibilă din partea unui supraviețuitor de vocație, care nu lasă impresia că existența sa atârnă în
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
pășind pe-un buștean nesigur. Charlie s-a pus în genunchi și-a înghițit atâta apă că Danny abia a putut să se abțină să nu râdă la gândul paraziților care-i infestau acum sângele lui Charlie și la simptomele agonizante de giardia. Danny a ridicat ochii către următoarea culme și-a realizat că soarele era în spatele lui și nu la stânga, așa cum crezuse. Mirosul de fum dispăruse. Danny a rămas pe loc. A stat așa un minut întreg, fără să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Și apoi să mizeze pe alegerea lor. Și să știe ce vrea. Vrăjitoarele albe își țeseau vraja și-l legau cu funii de mătase. Poate orice alegere, chiar și cea greșită, era mai bună decât aceste autoanalize și dezbateri lăuntrice agonizante, ezitante. Fără să fie conștient de asta, Vultur-în-Zbor cădea și el în plasa modelelor naturale de gândire ale orașului lui adoptiv. Palidele vrăjitoare se învârteau în cerc și zâmbeau. Știu că sunt oaspete în casa dumnealui, a spus el. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
opri. Căsuța cea neagră era în spatele lui, impasibilă. Aici, spuse Virgil Jones. Aici ar trebui să fie. Vultur-în-Zbor închise ochii și-și controlă zvâcnirea sălbatică dinăuntrul lui. Era timpul. Merse către Virgil, călăuza lui oarbă, a cărui limbă se agita agonizant din pricina tensiunii. Fiind paralizat de Trandafir, nu putea să-și dea seama singur dacă acela era locul corect. Vultur-în-Zbor trebuia să fie cobaiul. Dacă te așezi în locul unde stau eu și te concentrezi asupra Porții, ar trebui să dai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
prima experiență legată de Dimensiunile Exterioare. Brusc, universul se dizolvă și pentru o fracțiune de timp ești pur și simplu un ghemotoc mic de energie, aflat în derivă pe o mare de forțe inimaginabil de vaste. Este o descoperire devastatoare, agonizantă. Apoi el - universul - se reasamblează. Când gorfii au creat Obiectele care legau infinitatea de dimensiuni concepute și de cele de neconceput, includeau întotdeauna un element care trimitea o rază direct pe planeta Thera. Protuberanța de pe Trandafirul de Piatră îndeplinea această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
s-au dat câțiva pași înapoi, de parcă le era frică să nu fie contaminați. Departe de privirea mea, departe de mulțime, Susie plângea cu sughițuri, cu suspine lungi, terifiante, panicată la culme, fiind parcă un punct de sprijin pentru gemetele agonizante ale lui James. Toată lumea se uita la Marcus Samson de parcă el era purtătorul lor de cuvânt. Dar el nu se uita decât la James și era alb ca varul. Cred că nu mai văzuse niciodată pe cineva murind. Capitolul 23tc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ocazională pentru copiii lor, iar misiunea își găsi treptat locul în ecologia zonei. Elspeth le zâmbea mamelor îmbrăcate țipător, ele îi întorceau zâmbetul, fiecare încercând să-și ascundă fascinația reciprocă. În același timp, Elspeth observă cum le privea Andrew. Priviri agonizante. Forțat dezaprobatoare. Începu să se întrebe ce fel de joc juca el, la ce fel de test se supusese. Andrew părea că atrage violența. O dată provocă o revoltă, apucându-se să țină o predică în fața unei procesiuni musulmane care trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ațintită pe fereastră, absorbit de un spectacol dramatic mai apropiat în timp. Un camion cu o betonieră rotativă plină cu beton lichid sosise pe șantier și acum dădea încet cu spatele înspre pătratul de furnir. Se opri. Urmă o așteptare agonizantă, timp în care șoferul se dădu jos din cabină și își aprinse o țigară. Un alt bărbat - în mod clar șeful de echipă - ieși dintr-o baracă de lemn, se învârti pe lângă camion și brusc întreg grupul se adună în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
s-a ridicat de la masa de lucru și a început să hohotească. Era deja dincolo de cuvinte, incapabil să mai construiască o singură frază coerentă, iar sunetele care i se revărsau din gâtlej erau atât de oribile, spune Rufus, atât de agonizante în suferința lor, încât a început să tremure de teamă. Dryer și Trumbell nu terminaseră de coborât scara care ducea la parter și, fără a se osteni să îl bage în seamă pe Rufus, Harry a țâșnit de la masă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
decât orice. Nimic nu e mai bun ca o bârfă savuroasă pentru a‑ți ridica moralul. — Nu e o aventură toridă! zice Suze într‑un final. Nu e nici o aventură. — Deci, cine e? Îl cunosc? Suze îmi aruncă o privire agonizantă. — OK, stai... Trebuie întâi să‑ți explic. Înainte să... îți faci o părere greșită sau... Închide ochii. Doamne, ce greu e. — Suze, care‑i problema? Aud foșnet în camera lui Suze și ne uităm una la alta. — OK, ascultă‑mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
fața strâmbată de spaimă, și Chirilă Păun, care horcăia nemișcat, vărsând la fiecare horcăit sânge negricios, năclăindu-i barba, gâtul, pieptul, închegîndu-se în dungi groase... Pete albe însemnau pe pământul gras de la marginea Amarei numai trupurile țăranilor morți reci sau agonizanți, căci cei loviți mai ușor goneau sau se târau printre ceilalți fugari, vrîstînd calea cu dâre de sânge. ― Nu fugiți, fraților!... Opriți, fraților!... Dumnezeul lor de... Petre striga cât îl ținea gura, precum a strigat de la primul moment, dar era
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe care o făcuse Ash între creatură și un păianjen. Oul crescând în vintrele păianjenului paralizat, conștient de ceea ce se întîmplă... Reuși ca prin minune să-și alunge acest oribil gând. ― Ce pot face? ― Să mă omori, zise aceeași voce agonizantă. Își privi deznădăjduită vechiul ei coleg, căpitanul ei. Acesta își coborî pleoapele. Buzele-i tremurară un moment de parcă se pregăteau să slobozească un strigăt de oroare și suferință. Nu ar fi avut curajul să-l suporte. Țeava lansatorului de flăcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
izolat, în așteptare, pur și solitar ca un rege care-și așteaptă încoronarea sau ca victima care-și așteaptă călăul. Aceasta era marea singurătate pe care o intuise Diane în jurul lui și pe care el însuși o resimțea ca o agonizantă, o chinuitoare stare de grație divină. Era ca și cum în acest interimat nu putea păcătui. Își spălă ceașca și farfuria și o porni spre Băi, pe un drum ocolit. Ajuns acolo, se duse întâi, așa cum am văzut, la Baia Interioară. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o groază de vreme, și știa că dacă se bagă în pat o să adoarmă într-o secundă. Își spuse: „O să mă duc la Emma, să-i povestesc“. Când Tom ajunse la ușa dormitorului său, simți cum energia aceea ia forma agonizantă a unei nevoi deosebit de stringente. Zburând pe deasupra pământului, dădu buzna în camera lui Emma. Emma, cu lampa de pe noptieră aprinsă, se reapucase de citit. Îl văzu pe Tom și își scoase ochelarii. Tom spuse: — Emma, ah, Emma! Fără să zică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să-l ierte pe bărbatul cu lista de infidelități jalnice, pe jumătate consumate. Dar bărbatul a cărui imagine de sine nepătată ștersese lista asta atât de total - ce putea să merite un astfel de om, în afară de o demascare lentă și agonizantă în public? Își încovoie umerii și se agăță de podium. Se simțea anemic și ripostă iar cu analiză structurală, iar cu anatomie funcțională. Se pierdu în lobi și leziuni. Bipul scurt al ceasului îl anunță că era momentul să încheie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nu mai puteau visa, pentru că nici măcar în visele lor explozia de culori nu mai putea fi imaginată. A fost odată ca niciodată o țară din care sunetele fuseseră alungate, ca și cum întregul spectacol al vieții s-ar fi desfășurat cu încetinitorul, agonizant de încet. Aceasta era o țară în care totul era ordonat, iar școlarii aveau la dispoziție lista de lecturi obligatorii, lecturi dintre care nu lipseau cărțile ce îi învățau să respecte trecutul glorios, dominat de faptele de arme ale strămoșilor
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
din aprilie se deschide cu un cuprinzător eseu al d-lui Nichifor Crainic despre pacifism, văzut din unghiul viitoarelor raporturi spirituale dintre popoare. Proza, versurile și cronica o semnează colaboratori valoroși ai revistei ce, desigur, a handicapat definitiv Viața românească, agonizantă în oficina Camerelor de Comerț din București”. Prețuirea față de o parte a literaturii promovate în acei ani la Gîndirea va fi subliniată și printr-un semnal elogios al romanului Brațul Andromedei de Gib Mihăescu. Refuzînd linia tradiționalistă, naționalistă și ortodoxistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
roman (ar fi trebuit ca termenul să apară mereu Între ghilimele). Apoi, ne amintim că figura centrală a cărții, „Abe Ravelstein”, precum și numeroși eroi secundari, se pot ușor identifica sub transparenta lor mască ficțională. În fine, „Chick” e rugat de agonizantul „Abe” să-i scrie biografia, iar cel dintâi afirmă către sfârșitul cărții că rămăsese În viață tocmai pentru a se achita de sarcină - confesiune puțin credibilă din partea unui supraviețuitor de vocație, care nu lasă impresia că existența sa atârnă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
BĂRBATUL CU BASTON: Vin, de ce să nu vin? Dumneata de ce vii? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Eu nu vin! BĂRBATUL CU BASTON: Poftim, el nu vine! Cum nu vii când ai venit deja? Pe cine vrei să prostești? (Câinele începe să urle agonizant.) BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (În culmea excitației.): Poftim! Câinele moare și noi ne certăm. BĂRBATUL CU BASTON: Da’ nu ne certăm deloc. Răspunde la ce te-am întrebat. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Nu m-ai întrebat harnic. Ce m-ai întrebat? BĂRBATUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
către Amanda cu câteva seri înainte. A, da? Cu cine? îi dăduse ea replica. —UAAAAHHHHHH!!! În timp ce Amanda, sigilată auricular împotriva lumii, adormise la loc, Hugo și-a coborât picioarele din pat. Era ca și cum te-ai fi cufundat într-o mare agonizant de rece. Îmbrățișându-și pieptul ca să se încălzească, Hugo s-a prăvălit afară din dormitor și a început să urce scările către etajul al treilea. La ușa camerei copilului, a pus mâna pe clanță, a deschis ușa și a înghețat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
că nu. În realitate, Alice habar nu avea ce voise să spună Jake. Sau ce-ar fi putut să însemne alimente solide. Fusese mult prea obosită ca să se gândească la asta. Dar nu puteau să fie mai rele decât chinul agonizant și fără sfârșit al alăptatului la sân. Mama ei nu părea convinsă. —Ei, să nu uiți că azi se găsesc borcane cu mâncare organică pentru copii. Draga mea, trebuie să faci tot ce se poate ca să-ți ușurezi viața. Arăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Hugo a alergat pe parchetul din hol, alunecând și, din când în când, împiedicându-se, mai-mai să cadă, în timp ce câinele lătra de-ți îngheța sângele în vine. Când câinele l-a prins din urmă, Hugo a simțit pe coapsă atingerea agonizantă a ghearelor ascuțite ale acestuia, apoi colții animalului i s-au înfipt în fund. După care, Hugo a început să bâjbâie înnebunit la ușa de la intrare, pentru ca apoi, în mod miraculos, să reușească s-o trântească în spatele lui. Îndepărtându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Tu ce crezi că vreau să spun? Vocea Amandei căpătase o tonalitate ascuțită și triumfătoare. — Ce vor să spună femeile - sau, ar trebui să zic, mamele - aflate în situația mea? Hugo s-a holbat la ea preț de câteva secunde agonizante. —Theo? — Da, Theo. Sinceră să fiu, acum că e așa de prezentabil, ar cam fi cazul să plece din cocină și să locuiască într-un loc decent. Poate, a declamat Amanda cu hotărâre, să vină la Londra, cu mine. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
centru al Bucureștiului. scriitorii care își avuseseră acolo un cuib cald și confortabil timp de peste 60 de ani fuseseră obligați să-și facă valizele (la figurat) și să plece. Presa bucureșteană încă mai scria, dar destul de anemic, despre lungul și agonizantul proces dintre Uniunea scriitorilor și urmașii familiei monteoru, cea care fusese posesoarea palatului înainte de naționalizările comuniste din 1949. toate piruetele juridice și toate argumentele breslei, care ar fi dorit atît de mult să păstreze acelor loc, capotaseră în fața unei legi
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
senzual al sângelui se înalță un protest melodic și sfâșietor ce nu-l distingem totdeauna, dar e prezent în spațiul unei licăriri, amintindu-ne în treacăt vremelnicia duioasă a voluptății. Cum am culege altcum moartea trandafirie din fiece sărut, învăluiți agonizant de îmbrățișări? Și cum ne-am măsura singurătatea, de nu ne-am privi-o în ochii pierduți ai femeii? Căci prin ei, izolarea își oferă o priveliște de infinit sieși. Echivocul iubirii pleacă din faptul că ești fericit și nefericit
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]