6,939 matches
-
provocat eu. - Mă îndoiesc. - Bine, dar e mai crudă decât basmele lui Andersen! m-am intrigat. - Credeți? Totuși nu e o carte pentru copii. Este un roman poate pentru copiii care au crescut cu Andersen. În basmele sale Andersen povestește agresiuni împotriva unor micro-ființe extrem de fragile. Cei care îi agresează pe soldățelul de plumb, pe Degețica sau pe rățușca cea urâtă sunt răi prin structură și caracter. Opoziția e maniheistă, simplă, iar eroii chinuiți sfârșesc în captivitate. Aici, dimpotrivă, ființa chinuită
Orori între copertele Bibliotecii Iad (II) by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12082_a_13407]
-
extrem de fragile. Cei care îi agresează pe soldățelul de plumb, pe Degețica sau pe rățușca cea urâtă sunt răi prin structură și caracter. Opoziția e maniheistă, simplă, iar eroii chinuiți sfârșesc în captivitate. Aici, dimpotrivă, ființa chinuită e un copil, agresiunea nu e la vedere, agresorul e chiar părintele și captivitatea nu e de natură fizică - se vede foarte bine din ce mi-ați citit - și cu atât mai puțin punctul final. Mai degrabă intriga. Nu știu ce va face Alice după naștere
Orori între copertele Bibliotecii Iad (II) by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12082_a_13407]
-
pururi obligat interior a interveni în favoarea celor într-un fel sau altul ultragiați din rîndul breslei sale: "Să-și vadă amicii literari rămînînd cu brațele încrucișate, privind cu filosofie stelele de pe cer în momentele cînd pe pămînt se petrecea brutala agresiune, făcîndu-se că nu văd nimic, a fost una din marile uluiri (repetate) ale lui E. Lovinescu". N-ar fi aceasta și una din "uluirile" noastre, ale celor de azi? Să fim sinceri: cîți dintre "amicii" noștri literari renunță la a
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
Constantin Țoiu Gingașele, sfioasele gudurări ale lui S îndrăgostit de putere... (3 febr. 2004). "în timp ce oamenii caută să nu le fie frică de nimic, le place să se facă temuți de alții, iar agresiunea pe care o țin departe de ei însiși, o exercită asupra celorlalți, ca și cum, neapărat, ar trebui să fie să ofensezi, fie să fii ofensat" Niccolo Machiavelli (11 apr. 1981). Candoare feroce... (subsemnatul, 20 nov. 2004)... Cumintele, ipocritul la maximum, ajuns
Protocolul morții și beciul răcoros by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12182_a_13507]
-
destructive. De multe ori artistul însuși, în ipostaza autoportretului vag, se plasează explicit sub acțiunea agresivă a acestora. Într-un fel sau altul, presiunea istoriei și disfuncțiile vremurilor au acționat asupra conștiinței lui Florin Mitroi ca semnal cert al unei agresiuni ontice, ca sursă a unui rău profund care trebuie, în același timp, identificat și sancționat.
Un apel la memorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12651_a_13976]
-
pe fondul unor temperamente profund diferite, Vladimir Streinu fiind un dur cu accente tandre, Șerban Cioculescu un tandru cu accente de duritate, iar Pompiliu Constantinescu un pasional cu mască senină cînd, în tipare fiziologice, primul un longilin mai fragil la agresiunile ambientului decît lăsau să se vadă aparențele, cel de-al doilea, cîștigînd pariul longevității, tipic cerebral, de constituție nervoasă, iar Pompiliu Constantinescu de factură atletică, pe scara kreschmerină". Fraza arborescentă nu face decît să întărească senzația de artă ce apelează
"Sub cortul lucidității (I)" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12675_a_14000]
-
singur într-un oraș deposedat brutal de toate elementele care îi confereau farmecul și specificitatea. Tot ceea ce constituie sistemul de valori al autorului este repudiat violent de o istorie ce pare a o fi luat razna. Atitudinea memorialistului în fața acestei agresiuni a istoriei nu este una de revoltă, ci de acceptare resemnată a prezentului, cu fața întoarsă spre un trecut de ale cărui vestigii (nu doar arhitectonice, ci și comportamentale) nu se poate rupe. Dan Ciachir trece prin Bucureștiul perioadei comuniste
Muzica timpului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12694_a_14019]
-
cu cărți, două viori, scări, vase pentru apă, căluți din lemn " de repetarea gesturilor, drumurilor de pe scenă, ritualurilor, intrărilor, ieșirilor, multiplicarea la infinit a obiectelor și amintirilor, există o mare și enormă singurătate instalată confortabil în suflet, în adîncimile eu-lui. Agresiunea exteriorului asupra interiorului, din text, se poate descifra în spectacolul lui Tompa Gabor ca o traumă pe care trecutul- puzzle, refăcut din mii de elemente, din automatisme de tot felul o exercită asupra prezentului personajului, al fiecăruia dintre noi. Cărăm
Orașul minunilor (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12762_a_14087]
-
și-a sfîrșit zilele "nu oricum", ci "de inaniție" (înfometare)". Acestor cutremurătoare circumstanțe care vădesc în chip indenegabil divorțul dintre oficialitatea "nouă" și conștiința culturală (altă situație transferată fără jenă din dosarul ideologiei în cel al postideologiei!) li se adaugă agresiunile ale căror victime sînt ziariștii onești. în decursul anului 2003, cel puțin 15 ziariști de pe cuprinsul întregii țări au fost bătuți cu sălbăticie de către "persoane necunoscute": "Nici unul dintre aceștia nu lucra la ziarele agreate de Putere. Aceasta ar putea fi
Poetul în cetate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12830_a_14155]
-
vede e adevărat, dar e chemat să se raporteze la ceea ce i se povestește, printr-un atac adresat nu doar gândirii, ci și simțurilor. Nu sunt puțini cei care refuză acest gen de teatru, resimțind procedeele regizorului ca pe o agresiune și un impediment în satisfacerea orizontului de așteptare, al unei plăceri estetice calme. Pentru obișnuiții discotecilor și amatorii de capodopere horror (orice gen are capodoperele lui) spectacolele lui Hausvater se petrec într-un univers familiar. Regizorul a izbutit și acum
Un rege vagabond by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12384_a_13709]
-
montare sau alta, pentru că are o neliniște, creatoare și umană, autentică, netrucată de vreun context sau altul. Pentru că vorbește o limbă română adevărată, fapt ce se vede și în traducerile pe care le face. Pentru că are o sensibilitate nealterată de agresiunea lumii contemporane și se bucură sau se întristează cu o inocență neviciată de prilejurile, suficiente altfel, pe care contemporaneitatea le oferă. Pentru că în puținele dăți în care ne-am întîlnit am vorbit despre teatru. În stagiunea trecută s-a jucat
Un verronica dcronica dnisaj. Metamorfoze by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12455_a_13780]
-
L.G.: în Franța aveați posibilitatea să rămîneți, să trăiți în continuare... Al. P.: În Franța am trăit numai cîțiva ani. Există încă în Franța o majoritate de oameni inteligenți, care nu se manifestă decît particular. Și există un fel de agresiune infamă și resentimentară contra elitelor și contra valorilor fine umane, pe care o întrețin intelectualii francezi de stînga vehement. Pe care îi urăsc din răsputeri ! Mai mult decît comuniștii din România, sunt simple lichele, simpli criminali. Detest intelectualul francez de
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
în cel de Yom Kipur. Nu e o contradicție? A.O.: Nu e nici un fel de contradicție. Dacă în Europa oamenii spun: "Faceți dragoste, nu război", eu unul socotesc că cel mai mare rău din lume nu e războiul, ci agresiunea. Am luptat și aș lupta în orice moment dacă cineva ar încerca să mă ucidă pe mine sau pe cel de lîngă mine. Niciodată n-aș lupta pentru interese naționale, niciodată n-aș lupta pentru lărgirea teritoriului, dacă țara mea
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
plăcea ca cineva să ne arunce în mare pe mine, pe soția și pe copiii mei, pentru că nu sînt un bun înotător și nu mă atrage ideea de a trebui să înot pînă în Cipru. Cred că, în unele cazuri, agresiunea nu poate fi respinsă decît prin forță. Dacă în 1939 întreaga omenire i-ar fi spus lui Hitler: "Urîm războiul, nu vrem violență, dacă vrei să cucerești lumea, asta e problema ta", azi am fi cu toții sclavii lui Hitler. Singurul
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
decît prin forță. Dacă în 1939 întreaga omenire i-ar fi spus lui Hitler: "Urîm războiul, nu vrem violență, dacă vrei să cucerești lumea, asta e problema ta", azi am fi cu toții sclavii lui Hitler. Singurul mijloc de a stăvili agresiunea e violența. Nu cred că în fața unui ucigaș sau a unui violator trebuie să întoarcem și celălalt obraz. Dacă văd pe cineva violînd o femeie sînt îndreptățit să lupt ca să o salvez. Dar dacă guvernul țării mele are pretenții teritoriale
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
Nimic care să poată fi construit pe el. Vom suporta cheltuielile viitorului război, bineînțeles. Vom astupa gropile Spiritului lui Hegel. Ale dialecticii lui Marx. Și nu vorbesc de caterincile lui Mussolini, ale lui Hitler" (p. 80). În ciuda tuturor constrângerilor și agresiunilor, în pofida acceselor de mizantropie care revin destul de frecvent, B. Fondane apără libertatea spiritului creator, ca supremă justificare a existenței umane în univers. Benjamin Fondane, Scriitorul în fața Revoluției. Alegerea textelor, studiu introductiv și notă asupra ediției de Mircea Martin. Traducere din
Libertatea spiritului creator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11497_a_12822]
-
revoltele în forul lor interior sau, cel mult, într-un cerc foarte strâmt, bine verificat. Cu cât nebunia lui Ceaușescu crește, cu atât simpla normalitate, individuală, familială și colectivă, se apreciază, căpătând luciul și valoarea metalului nobil. Și cu cât agresiunile exterioare se întețesc (penuria totală, halucinantă de alimente, întreruperea curentului, căldurii, apei, demolările tot mai ,sistematice"), cu atât solidaritatea microgrupului se întărește, pe deasupra inerentelor diferențe dintre generații. ,Cititori" grăbiți și neatenți ai acestei cărți au speculat grațios pe marginea unui
Decrețeii (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11518_a_12843]
-
trist, de sec, de artificial. Pilduitoare, populînd tărîmuri în care proiecțiile noastre, ale subconștientului, înfloresc și zburdă în voie, basmele și poveștile de toate felurile ne însoțesc traiectul cotidian, diurn și nocturn. Ne pun la adăpost, într-un fel, de agresiuni. Ne învață, chiar și în cod, cum să căutăm soluții, cum să zărim dincolo de obstacole năucitoare că viața este un dar divin, că nu te poți opri din aventura căutării frumosului. Indiferent cît ar părea de greu, de istovitor, de
Rîzi tu, rîzi, Harap-Alb by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11545_a_12870]
-
nimeni nu iese basma curată din această odisee spitalicească, dar nici unul nu deține vreo vină clar delimitată. Și aici e de găsit toată arta scenariului: personajele sunt palpabil-convingătoare în același timp în care se comportă determinist. Cu alte cuvinte, propagă agresiunea pentru că sunt astfel condiționate de mediu, se prăbușesc unele peste altele ca într-un joc de domino. Acesta nu este singurul strat al filmului. Există și unul simbolic, la nivelul numelor (Dante, Anghel, Virgil pe de o parte, Lazăr, Eva
Extaz și agonie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11546_a_12871]
-
piață goală făcând un zgomot imens cu bâtele și răngile din dotare. Apoi au urmat scene de groază: cine trecea pe acolo era imediat luat la ochi și, dacă avea un aspect mai intelectual, dacă era o femeie mai îngrijită, agresiunea fizică se declanșa automat; de multe ori urma arestarea. La ora opt m-a sunat la telefon Radio France și am fost întrebat dacă accept un interviu în direct; am fost de acord și n-am făcut altceva decât să
Trecut-au cincisprezece ani by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11574_a_12899]
-
dar le tratează critic. Voi lua drept prim exemplu lungmetrajul lui Mike Nichols din 1970, tradus Alineatul 22. De menționat că volumul apărut la Polirom se numește Catch 22/ Clenciul 22. Studiul CNA conține o remarcă privind plasarea spațială a agresiunii: "Divina Frau-Meigs și Sophie Jehel subliniază că acest model de reprezentare a violenței în film și la tv este concordant modelului cultural-valoric american și codului cultural încetățenit și dezvoltat de Hollywood, inclusiv prin utilizarea preferențială a tehnicii Ťplanului mediuť și
Violența de la ordinea zilei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11637_a_12962]
-
încetățenit și dezvoltat de Hollywood, inclusiv prin utilizarea preferențială a tehnicii Ťplanului mediuť și a Ťplanului apropiatť de filmare a acțiunii. Consecința acestor tehnici de filmare care constă în plasarea violenței Ťîn zona interpersonalăť, înseamnă, de fapt, apropierea zonei de agresiune de Ťzona intimitățiiť până la punctul confundării lor". Exact ceea ce Mike Nichols nu face, preferând să transforme violența într-un spectacol în sine, vezi scena când unul dintre personaje este tăiat în două de un avion. Agresiunea e cotidiană - doar acțiunea
Violența de la ordinea zilei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11637_a_12962]
-
fapt, apropierea zonei de agresiune de Ťzona intimitățiiť până la punctul confundării lor". Exact ceea ce Mike Nichols nu face, preferând să transforme violența într-un spectacol în sine, vezi scena când unul dintre personaje este tăiat în două de un avion. Agresiunea e cotidiană - doar acțiunea filmului are loc pe fondul unui război - dar ea e ținută la distanță de personaje, pentru a se sugera că nu e un dat natural, ci un atribut dobândit aproape mecanic: odată victimă, pasul către stadiul
Violența de la ordinea zilei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11637_a_12962]
-
parabolă căznită (Îngerul de la benzinărie), o istorie extravagant-încâlcită cu un personaj mediumnic (Sponsorul) sau o proză realistă cu un frapant deficit de realism (Regele). Un dar neașteptat pare mai degrabă o cutie a Pandorei, din care ies tot felul de agresiuni prozastice la adresa cititorului: un profesor de Conservator pe care îl cheamă Zorel, câinele său, Bartolo, datorită căruia devine președinte de onoare în diverse asociații chinologice, un cuplu de tineri muzicieni pe care el (Zorel) încearcă să-i ajute - și altele
Timpuri noi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11651_a_12976]
-
povești, îl conduc în transă, îi agită propria relație cu ghetoul, cu cei de acolo, cu supraviețuirea însăși, cu trădările crunte, cu spaimele, cu un traseu istovitor prin repetițiile angoasante. Mereu de la capăt. Ca Sisif. Interviul este o formă de agresiune, de rememorare forțată, indusă, care se produce pe alte drumuri decît pe cele care circulă propriile amintiri. Interviul aici este o dislocare din sine. Monocordă, astfel este și interpretarea lui Marian Râlea din acest plan, albă. Toată relația asta este
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]