162 matches
-
plină de mistere s-au mai perindat multe echipe și multe elicoptere care au filmat și fotografiat, au măsurat și răsmăsurat totul. Dimineața zăceam încă la pat, în camera mea de la cabană, cuprins de febră și sfârșeală, speriat și deznădăjduit. Aiuram cu totul și nu mă mai interesau nici misterele cosmice, nici echipele de cercetători, nimic. În schimb, cu tăria care mi-a mai rămas, îmi aruncam gândurile la frumoasa mea Adelina, pe care o aveam necontenit în fața ochilor, simțindu-i
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (7) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379957_a_381286]
-
negre sunt oameni în culori. în marile povești de dragoste și mutulică e albă ca zăpada. povestea e o fantasmă reală în care sinele cel vast își actualizează stările. Îmi vine să strig ceva. însă atâtea gânduri în devălmășie mă aiurează. să spun cuiva ceva atâtea gânduri mă aiurează. de parcă aici aș fi acolo aș fi. câte un pic din nefericirile toate acum se perindă. și se preschimbă în ceva ca o micuță fericire. gânduri voi gânduri brute nealterate de gândirile
POEME TIMIDE (3) de EMIL IULIAN SUDE în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381440_a_382769]
-
de dragoste și mutulică e albă ca zăpada. povestea e o fantasmă reală în care sinele cel vast își actualizează stările. Îmi vine să strig ceva. însă atâtea gânduri în devălmășie mă aiurează. să spun cuiva ceva atâtea gânduri mă aiurează. de parcă aici aș fi acolo aș fi. câte un pic din nefericirile toate acum se perindă. și se preschimbă în ceva ca o micuță fericire. gânduri voi gânduri brute nealterate de gândirile toate. o aiurea aiurare ce trece dar nu
POEME TIMIDE (3) de EMIL IULIAN SUDE în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381440_a_382769]
-
Chiar așa? Poate chiar te-ai și speriat?... - Da! Am fost azi-noapte până acolo, la fața locului, și am văzut obiectul acela. Pare a fi ca o stâncă mare, luminată cu albastru și verde... - Uite ce-i, Mateescule! Cred că aiurezi! Ce-mi tot spui fantasme dintr-astea!... - Vă rog, domnule director! Nu vă mint!... - Atunci vorbește mai pe îndelete și mai clar! - Vă spuneam că aseară a fost ceva ca o explozie, care a zdruncinat rău de tot munții de pe
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (5C) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1999 din 21 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375376_a_376705]
-
Ce-i cu tine de te-ai fi grăbind!... - Zău!... Așa o fi, dacă spui... Întunericul de smoală, pe care-l tăiai cu cuțitul, a fost străbătut de lumina unui băț de chibrit cu care Leana a aprins lampa. - Doamne, aiurezi!... E unu și câteva minute. Ce bine-mi pare bine că te-ai trezit, și s-a repezit spre bărbatul care se sculase și stătea pe marginea patului cu picioarele atîrnate. L-a prins în brațe cu voluptate și n
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A DOUA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344726_a_346055]
-
Ce-i cu tine de te-ai fi grăbind!... - Zău!... Așa o fi, dacă spui... Întunericul de smoală, pe care-l tăiai cu cuțitul, a fost străbătut de lumina unui băț de chibrit cu care Leana a aprins lampa. - Doamne, aiurezi!... E unu și câteva minute. Ce bine-mi pare bine că te-ai trezit, și s-a repezit spre bărbatul care se sculase și stătea pe marginea patului cu picioarele atîrnate. L-a prins în brațe cu voluptate și n
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Într-o noapte, cândva, aripi mari ne-au crescut Am fumat străzi de frig, anii duși, renăscând un poem îngropat, timpul nostru de lut Într-o noapte, cândva, te-am iubit aiurând. Într-o noapte cu noi te-am prădat vișiniu Îmbrăcând, doar atât, ochii tăi -haine-adânci- Nu mai știu dacă foc ori de rouă pe lunci ne-a fost trupul foșnind în atâta târziu. În felinul alint, sferic vis mă visai
ÎNTR-O NOAPTE, CÂNDVA de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378111_a_379440]
-
trimite scrisori în cer, cerând iertare pentru ereziile lui, încet, dureros, cu câte-un spasm cu câte-o spaimă doarme noaptea în coșmaruri visând metafore din arena gladiatorilor singuratici, are în orbitele goale zădărnicia lumii ca teatru, vede pădurile dormind, aiurând printre fruzele în somn și așteaptă primăvara să rupă din carnea unui trandafir acel roșu care îl transfigurează în lumea dragostei unde se vede ca o rană pe genunchiul iubitei, mâncat de zeul Eros, gustat încet-încet, amușinat, în mirosuri dulci
EREZIILE POETULUI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376057_a_377386]
-
limpezite, Sunetul din merii risipiți în August Pe-un fior de frunze ușor legănat ... Polei pastelat din văzduh coboară, Cade în livada cu surâs de aur. Ca-n timpurile de odinioară Ramurile cântă pe verde de laur. Blând, mirosul dulce aiurează-n sus, Dorul curge-n vară, ora în ceasornic, Miere e-n lumina lunecând spre-apus ... Peisaju-i vis, pământul e statornic. Mă prind în privirea cerului uimit, În marea risipire de tăcere, Prin firele luminii trec prea repezit Dar clipa-mi
GÂNDUL LUMINEAZÂ de LIA RUSE în ediţia nr. 1322 din 14 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/372182_a_373511]
-
noaptea îți cântă... mii de broaște. Și totuși ce castele, ce cîntece-ndrăznețe De inimă albastră... Ce foc! Of! tinerețe! [(lui Bogdan)] Ascultă-mă, Bogdane,... aflai din oameni siguri Că dânsa te dorește și-i bolnavă de friguri {EminescuOpVIII 95} Ea aiurează poate, chemîndu-te pe nume. Să te mai văd o dată ș-apoi... să mor din lume". Se-ntîmplă tocmai bine că oamenii-mi trimit Cu turme la văratec. 2254 [SCENA I] [VERENA] S-a dus... o clipă numai și rămân singurică, Tare
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lui Maio, angelic, curat ceresc. Are un mare fond de forță în sufletul lui care-i lipsește lui Maio (Păr castaniu, ochii caprii). {EminescuOpVIII 150} ACTUL I SCENA I ARBORE, MAIO MAIO Cum vă spuneam, portare... din ce în ce mai trist, mai bolnav... Aiurează și mereu aiurează. ARB[ORE] Aiurează... MAIO Veghez asupra lui... voi să-i surprind o cugetare care să-mi esplice starea în care se află... nimica. Bea mai mult și vorbește mai puțin... iată tot. Bea el și-nainte, dar
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
curat ceresc. Are un mare fond de forță în sufletul lui care-i lipsește lui Maio (Păr castaniu, ochii caprii). {EminescuOpVIII 150} ACTUL I SCENA I ARBORE, MAIO MAIO Cum vă spuneam, portare... din ce în ce mai trist, mai bolnav... Aiurează și mereu aiurează. ARB[ORE] Aiurează... MAIO Veghez asupra lui... voi să-i surprind o cugetare care să-mi esplice starea în care se află... nimica. Bea mai mult și vorbește mai puțin... iată tot. Bea el și-nainte, dar acuma... Am cercat
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
un mare fond de forță în sufletul lui care-i lipsește lui Maio (Păr castaniu, ochii caprii). {EminescuOpVIII 150} ACTUL I SCENA I ARBORE, MAIO MAIO Cum vă spuneam, portare... din ce în ce mai trist, mai bolnav... Aiurează și mereu aiurează. ARB[ORE] Aiurează... MAIO Veghez asupra lui... voi să-i surprind o cugetare care să-mi esplice starea în care se află... nimica. Bea mai mult și vorbește mai puțin... iată tot. Bea el și-nainte, dar acuma... Am cercat să-i însenin
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
să-și sfarme genunchii de marmură și, apucând crucea cu amândouă mînile, să ațintească ochii săi stinși înspre cer - căci sufletul său e sătul de lume, inima sa de amărăciunile ei. Petru Rareș e ca și mort, M[ăria] Ta. Aiurează. ARB[ORE] Nu zic asta, M[ăria] Ta... n-am voit s-o zic... Ș-apoi e un visător! Picioarelor ce li era dor de covorul tronului astăzi li e dor de pustie; frunții ce visa coroană i-e dor
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Fanar, Cu mintea cea vicleană, cu sufletul avar, M-am fost uitat din lume ca învechita veste Despre o vreme [care] demult, demult nu este, Ci amintirea-mi numa venea, din când în când, Ca sunetul de clopot pribeag și aiurând Ce-n noaptea-ntunecată lin și melodic vine, De unde bate însă nu poți pricepe bine. Trăiam la gura vetrei, la focul cel de jar Unde-un bătrân ca iarna, cu grai încet și rar, Mă spunea la nepoții ce stau
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nu gratis, ci în schimb c-o plată oarecare pentru limba sa de advocat, ne 'ntrebăm cine să-l fi pus să rostească memorabilele sale declamațiuni din Iași? Evident guvernul; acelaș d. Brătianu care la 1867 înarma insurecțiunea bulgară și aiura de luarea Ardealului ca și când ar fi fost vorba de-a se lua un dejun la Florica. Așadar: pus de guvern a vorbit dezinteresatul d. Grădișteanu. De-aci urmează că comunicatul pe care l-am publicat mai sus nu este pus
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Ă). Astfel, În Dușmănie ai sentimentul deslănțuirii mai mult a brutalității instinctive a indivizilor decât a urii conștiente de clasă, determinând activitatea eroilor. Printre roiurile de țânțari și miasmele lacurilor dunărene se mișcă nu atât exploatați și exploatatori, cât malarici aiurând În dezlănțuirea crizei, indivizi abulici, bețivi, brute. Apoi figurile pozitive ale eroilor sunt șterse, În timp ce dușmanii țărănimii muncitoare sunt prezentați În contururi nete, caracteristice. (Ă). După Dușmănie scriitorul a publicat o nuvelă de mari proporții, Bijuterii de familie; apoi alte
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
bălaiu... Vieața, tinereța mi-ai prefăcut-o-n raiu - Las-să mă uit în ochi-ți ucizător de dulci! " Miroase-adormitoare văzduhul îl îngreun- Căci vântul adunat-a de flori de teiu troiene Și le așterne-n calea reginei dunărene. Prin frunze aiurează șoptirile-i a lene, Când gurile-nsetate în sărutări se-mpreun-. Cum ei mergând alături se ceartă și se-ntreabă, Nu văd în fundul nopții o umbră de roșeață, Dar simt că-n al lor suflet trecu fior de ghiață, De-a
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
negri... nu privi cu ei în laturi, Căci de noaptea lor cea dulce vecinic n-o să mă mai saturi, Aș orbi privind într-înșii... O, ascultă numa-ncoace, Cum la vorbă mii de valuri stau cu stelele proroace! Codrii negri aiurează și izvoarele-i albastre Povestesc ele-n de ele numai dragostele noastre Și luceferii ce tremur-așa reci prin negre cetini, Tot pământul, lacul, cerul... toate, toate ni-s prietini... Ai putea să lepezi cârma și lopețile să lepezi, După
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
și alte popoare la cei strînși acum din el." 9. "Veniți toate fiarele de pe cîmp, veniți de mîncați, toate fiarele din pădure! 10. Toți păzitorii lui sunt orbi, fără pricepere, toți sunt niște cîini muți, care nu pot să latre; aiurează, stau tolăniți, și le place să doarmă. 11. Totuși sunt niște cîini lacomi, care nu se mai satură. Sunt niște păstori care nu pot pricepe nimic, toți își văd de calea lor, fiecare umblă după folosul lui, fără abatere: 12
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
Departe, în singurătăți adânci, munții cei din urmă - aproape nori, albitranslucizi - încremeniți în gloria infinitului, impresionând mai mult sufletul decât ochiul, înfiorînd "voința", ca și muzica, răscolind în adâncurile ancestrale spaime, nostalgii, mitologii defuncte... Și-n fundul prăpastiei, la utrenie, aiurând, sunetul clopotului de la schitul invizibil... Încă și mai din adâncul vremii, Borca, cu diminețile care sunau cristalin, cu zilele înalte și luminoase, cu nopțile care veneau din pădure ude, cu miros de ferigă... Și imagini răzlețe dintr-o vără sau
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cătră deal și iese acuma lângă cei doi brăduți. În aceeași clipă doctorul Popa văzuse și pusese pumnul în greabănul lui Culi, apăsându-l în culcuș. Își pregăti arma și căută prin lunetă. Parcă n-ar fi Șargu, domnule doctor, aiura Ursake. Ba e Șargu. Da-l-aș dracului! vi-l vând pe cât l-am cumpărat. Doctorului Popa îi venea să râdă de asemenea vânătoare. El văzuse urs; iar acuma se afla încredințat că e Șargu. —Eu zic să trageți, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
al vostru?... 3. Credeți că ziua nenorocirii este departe, și faceți să se apropie domnia silniciei. 4. Ei se culcă pe paturi de fildeș, stau întinși alene pe așternuturile lor, mănîncă miei din turmă, și viței puși la îngrășat. 5. Aiurează în sunetul alăutei, se cred iscusiți ca David în instrumentele de muzică. 6. Beau vin cu pahare largi, se ung cu cel mai bun untdelemn, și nu se întristează de prăpădul lui Iosif. 7. De aceea, vor merge în robie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
miroase a nimic, ți se pare. — Cum să nu miroasă, miroase de te trăsnește. A pus și suc de roșii, rapandula. I-am spus să nu pună suc de roșii la musaca! Să nu mai pună niciodată suc de roșii! — Aiurezi. Nu e nici o musaca. Jeny nu e aici.Atrebuit s-o internez. Primăvara, e inevitabil. O apucă,totdeauna, primăvara. Ieri am reinternat-o. Aha, vasăzică ai internat-o. Buun. Da’ Bazil de ce n-a apărut? — Bazil face baie. L-a durut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Am auzit câte ceva despre legenda Ianuli, dar nu mă interesează. Eu mă ocup de realitate, domnule. Realitatea cea mai urgentă, asta e meseria mea. Păi și vecinul meu Toma, tot cu realitatea se ocupă. Un expert al realității, cum spuneam. — Aiurezi și eu pierd concertul, copile. Doamna avizitat un tânăr student, asta a fost. Un student eminent, de altfel. Un băiat superb, de care s-a interesat cu o gingășie infinită, angelică. Domnul doctor Anton Marga își descheie, iritat, gulerul cămășii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]