83 matches
-
altă dată, fără să vreau, în holul Mariei Luiza Cristescu, dar și cu niscai daraveri domestice la Laurențiu Ulici. O vizită halucinantă i-am făcut împreună cu Mioara Apolzan „arheologului literar“ Paul Sterian, într-un bloc pe la Obor, care ne-a aiurit cu teoria „carcasierilor“, cum că Poe era carcasa generalului Pomutz, Beethoven era Eftimie Murgu și alte năzdrăvănii delirante. Răsfățați intens am fost în primitorul apartament al lui Savin Bratu din blocul „Casata“ distrus la cutremurul din ’77, acasă la Florin
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
spunem vorba ce Shakespeare o pune uneori în gura persoanelor sale: Mergi de te spânzură, căci ți-ai încheiat socotelele cu lumea! " atunci sentimentul cam friguros al nimicniciei intră în d. C. A. Rosetti, 1 -apucă istericalele și 'ncepe a aiuri. "Nu există partid conservator, pentru că nu vrea să ne scape [de] cordeaua de matasă! Dac' ar exista, ne-ar întinde o propunere și nu ne-am zugruma. Dar nu există, nu există pentru că ne lasă să ne zbatem și nu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
tunete bătrâne pe-a ceriurilor vatră Pocnesc cu-a lor ciocane, moșnegi și falnici fauri, Ei făuresc furtunei coroana ei de aur... Se zvîrcole în valuri marea cea sură-n veci Și în de stânci schelete, bătrâne, slabe, seci, Ea aiurind lovește. Colo și-nalță sur Castelul lung și rece fantasticul lui mur. L-a fulgerelor fugă se văd bolțile sparte, Iluminate găuri pe generații moarte... Ah! în fereasta veche apare-ades, ades Un înger, o femeie cu chip așa ales. Dar
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Agliè lăsă perdeaua În jos. Văzuserăm prea mult. Ne-am depărtat (cu pași de Panteră Roz, cum preciză Diotallevi, din cale afară de informat asupra perversiunii lumii contemporane), și am ajuns din nou În grădină, suflând cam din greu. Garamond era aiurit. „Dar sunt... masoni?” „Ei”, zise Agliè, „ce va să zică masoni? Sunt adepții unui ordin cavaleresc, care se raportează la Rozei-Cruceeni și, indirect, la Templieri”. „Dar toate astea n-au legătură cu masoneria?” mai Întrebă Garamond. „Dacă e ceva În comun cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
acu iera hoit pă bune. În odaie nema. Am văzut bățu, Îmi zburase dân mână; și avea sânge pă bot. Abia atunci m-am prins că chiar io-l mierlisem. Da negreșit, când am auzit râsu și urletu, m-am aiurit o clipă și-am schimbat ordinea zodiilor: pă candriu Îl cosisem dă zăpăcit. Poate iera chiar unu din ăia patru meșteri. M-am pus În prag la galerie și am strigat după iei. N-a răspuns nime. Dă groază, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
vârful degetelor. Era amețit de trăsuri, de pietoni, de tot ce mișuna în jur, printre care se strecura ca prin mijlocul unui carrousel infernal, din cauza unei migrene permanente, ce-i punea sub țeastă o rețea subțire metalică, difuzând lumina și aiurind în sunete. Strângea atunci din maxile, pe care le simțea putrede, dinții ce căpătau între ei tot mai multe spații. Comesenii, prietenii, Ada, toți cei de aproape erau ca niște bolide de care se loveau fibrele lui apte durerii, așa cum
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
iluzia îți amăgea ochii. Un rai aiurit, în care cei doi care se zăreau acolo, o altă pereche, singurii locuitori ai pământului, ai Paradisului, umblau somnambuli, ținîndu-se de mână, uimiți de idealitatea locului și simțirilor lor, neștiind dacă amețeala lor aiurește în jur 130 131 grădinile, sau, în adevăr, raiul a primit pașii lor de creaturi înamorate. Mirați de sufletele lor dumnezeiești, pe când sufletele lor iui burate își descopereau cu mirare făptura trupească. Jocul transparențelor îi arăta lui Mini ea pe
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
înapoi, ca să vezi ce ți-am "vîndut" când am povestit cum s-a întîmplat, că aia era pentru cursivitatea cărții, mai mint și eu, mai reinventez povestea, ce, crezi că în realitate lucrurile s-au petrecut așa cum am scris eu? Aiuream Nai ciudat e că, uite, mi-aduc aminte cum agățăm eu înainte plecarea din România. Odată am întîlnit pe stradă o fată atât de frumoasă, încît n-am rezistat și am intrat în vorbă cu greu, pe lângă ea tot bulevardul
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
face, reluă Bărzăunul cu însuflețire. Plecăm, cînd vreți voi, dar cu cît mai repede cu atît mai bine, la Piatra Domniței și, acolo, sus, unde se văd cele două găuri mari în stîncă, vom descoperi ceva fantastic... Pe cuvînt! Ești aiurit total! izbucni Vlad. Cum te mai poate asculta cineva? Păi, mă, Bărzăune, tu ne crezi pe noi cu creier de broască? Oum o să ne cățărăm noi pînă la înălțimea aceea, unde numai vulturii ajung? Ori vrei să cădem cu toții în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
în șir aruncară cu pietre în bulboana de la poalele stîncii, chiuiră și hăuliră pe toate gamele, de răsunară împrejurimile mai ceva ca la un atac al pieilor roșii, spuseră bancuri și chiar îl luară în răspăr pe Bărzăun că-i aiurit și nu visează decît comori, continuînd să fie cu toții foarte bine dispuși. Într-un moment de curaj mai deosebit, după ce mîncase un măr și aruncase cotorul în ceafa lui Virgil, cerîndu-și scuze că n-a vrut, Bărzăunul ceru să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
asigur! ― Dă caietul încoace și lasă sofisticăriile pentru ora de Logică. ― Vă rog, domnule profesor!... ― Nu mă mai ruga, și dă-mi caietul! Și cum eu ezitam, mi-l smulse din mână, îl deschise și: Hă, hă... trebuie să fii aiurit rău, mă băiete, mă, dumneata...! Ești la ora de Psihologie și te crezi la Algebră! Asta e bună! Ia ascultați, băieți! Și-ncepu să citească lipsit de cursivitate și fără intonație, stîlcindu-mi versurile, care și așa lăsau destul de dorit! Dar
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
până la obsesie, zăpăcindu-le și pe ele. Trebuie instituită Ordinea; în parte, am reușit! Pentru asta m-am opus, mereu, Legilor venite de Sus! Mormanelor de hârtii; kilograme, tone, dacă țin seama de nesfârșitele instrucțiuni și dispoziții anexe! Birocrației, care aiurește și mai mult acest popor, și așa destul de năuc! Redactez Ordonanțe scurte și clare. Pe înțelesul ultimului locuitor. Eficiente. Sunt unul din părinții așezării. Stațiunea are mulți tați. Numai tați. Mama ei e țara! O păcăleală a patriotarzilor, care născocesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cerurile-nșiră nori. Și în templele mărețe, colonade-n marmuri albe, Noaptea zeu se preîmblă în vestmintele lor dalbe, Și al preoților cântec sună-n harfe de argint; Și la vântul din pustie, la răcoarea nopții brună, Piramidele din creștet aiurind și jalnic sună Și sălbatec se plâng regii în giganticul mormânt. În zidirea cea antică, sus în frunte-i turnul maur. Magul privea pe gânduri în oglinda lui de aur, Unde-a cerului mii stele ca-ntr-un centru se
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
la școală. Ai rămas cu senzația că ai fost în conflict cu școala? Știi bine că n-am prea strălucit. Mie mi-ai părut mai degrabă... Cum ți-am părut? Mai degrabă... apatică. Apatică! Dumnezeule, Paul, dar tu ești complet aiurit! Apatică, eu! Pe Paul izbucnirea ei îl lăsă perplex. Pe moment, nu-i găsi nicio explicație. Încercă să și-o amintească pe Geta în clasă, răspunzând la întrebări, participând la discuții, dar nu reuși să reconstituie nimic din toate astea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
îmblă cu ciururi mari din *** în *** ca să ciuruiască grâul proprietarilor mari) cimilitură sau cimulitură cinel, cinel (ciumel, ciumel) cepariu (negustor cu ceapa) cep meliță - a melița melițoi cânepă puzderii câlți câlțos a se gudura gudurătură alivenci azimă (pînea dospită) a aiuri aiurea pască cozonac boabă *** acru a se acri acrișor a bolborosi bolboros clei a încleia beseclea chesea *** tablă gunoi glicor * (la ochi) 110 {EminescuOpXV 111} 2261 șoim, cal roib Circumscriere - parafrază 2262 flori albe de cireș - - perseci, meri bob mirosul
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
nori. {EminescuOpIV 114} Și în templele mărețe - colonade-n marmuri albe - Noaptea zeii se preîmblă în vestmintele lor dalbe Ș-ale preoților cântec sună-n arfe de argint - Și la vântul din pustie, la răcoarea nopții brună, Piramidele, din creștet, aiurind și jalnic sună; Și sălbatic se plâng regii în giganticul mormânt. În zidirea cea antică sus în frunte-i turnul maur. Magul privea pe gânduri în oglinda lui de aur, Unde-a cerului mii stele ca-ntr-un centru se
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fire, Stabilă-n a ei mișcare, mută-n cruda ei simțire - O durere-ncremenită printre secolii ce trec. Iar pe piatra prăvălită, lângă marea-ntunecată Stă Orfeu - cotul în razim pe-a lui arfă sfărâmată... Ochiu-ntunecos ș-ntoarce și-l aruncă aiurind Când la stelele eterne, când la jocul blând al mării. Glasu-i, ce-nviase stânca, stins de-aripa disperărei, Asculta cum vîntu-nșală și cum undele îl mint. De-ar fi aruncat în chaos arfa-i de cîntari îmflată, Toată lumea după dânsa
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de dunge de lumină umbra văii e tăiată, Cari trec prin întuneric râuri și isvoare-albind; Luminând în ochi de codri, scăpărând pe repezi unde, Vântul c-o suflare plânsă codrii negri îi pătrunde Și vrăjește lin din frunze, și vorbește aiurind. Pe un vârf de munte negru rari în lună stau stejarii, Iar Traian pare că vede răsărind prin ei Cesarii, Salutând a Romei semne cu-a lor mort, adânc surâs; Și încet ei trec prin aer privind lung cetatea Dacă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
icoane-aprinse, O auroră-l împle cu aeru-i rozalb. Din cer cade a lene o dulce stea desprinsă Și se preface-n înger, plâns de iubire, alb, 835Și-n inimă-i aude un dulce glas de-argint Ca sunetu-unui clopot prin noapte aiurind. Magul își răsgîndește-a călugărului soarte! "E-aevea acea ființă, visele-ți nu te mint Dar nu-i aci în lume... E sufletu-unei moarte Pe care-nsă eu însumi pot ca să-l reaprind. Pot s-o topesc în forma de lut care
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
tunete bătrâne pe-a ceriurilor vatră Pocnesc cu-a lor ciocane, moșnegi și falnici fauri, Ei făuresc furtunei coroana ei de aur... Se svîrcole în valuri marea cea sură-n veci Și în de stânci schelete, bătrâne, slabe, seci, Ea aiurind lovește. Colo și-nnalță sur Castelul lung și rece fantasticul lui mur. L-a fulgerelor fugă se văd bolțile sparte, Iluminate găuri pe generații moarte... Ah! în fereasta veche apare-ades, ades, Un înger, o femee cu chip așa ales! Dar cine
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pică o pleașcă ca asta nu mai pui întrebări. Îți dai seama! Bani și un bilet de avion pentru o țară cu fluturași albaștri. Totdeauna mi-au plăcut fluturii albaștri... Începu să dea din mâini behăind. Dincă oftă. ― Te-ai aiurit! N-ai fost niciodată un tip prea deștept... ― Știu, chicoti. Mi-a spus-o și mama. Da' nu-mi prea vine să cred. ― Oriunde te-ai duce, n-ajungi să zici bine "bună ziua, tovarăși capitaliști!" și șmecherii de la Poliție te
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mai bun e ăla care trage primul. ― Tipul e cumva în oastea lui Lucky Luciano? ― Nu, e civil. Vinde limonadă pe stadion. Palierul lung avea șase uși. Inginerul o indică pe ultima. ― Pe acolo se intră în galerie. Așteaptă să aiuresc sistemul de alarmă. Pipăi unul din lambriuri. Apăsă marginile și placa alunecă în jos ca un penar, descoperind instalația. " Orice s-ar spune, individa s-a documentat, nu glumă. Deocamdată, n-a zbîrcit-o o singură dată." Bătu cu buricul degetelor
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se termine povestea asta... Sculptorul simți un fior pe șira spinării. Încleștă dinții: " Fără panică. Ar fi cea mai mare greșeală." Râse nervos: ― Dimpotrivă, papa! Înjurîndu-ne reciproc va conchide că-n orice caz nu e o treabă colectivă... L-am aiurit, ascultă-mă pe mine! Din prag îi trimise o bezea grațioasă și ieși. Grigore Popa se vîrî mai adânc în broboadă. " Ce știe prostul ăsta..." Închise ochii. Imagini rupte, sparte, izbucneau din întunericul amintirii. Legau un caleidoscop fără noimă. Apoi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Nu înțeleg. Despre ce însemnări e vorba? ― Te faci că nu știi?! Bătrânul o privea cu ură. Nici usturoi nici... Avea dreptate maiorul! Melania Lupu zâmbi trist: ― Deci a reușit. Asta a urmărit și iată că a izbutit. ― L-a aiurit ca pe un sugaci, spuse Doru Matei improvizând așternutul în fotoliu. Uite cu cine m-am înhăitat! ― Domnii de la Miliție, constată liniștită Melania Lupu, încearcă să ne dezbine, au simțit că jucăm toți pe aceeași carte și ne ațâța unul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
își masa tâmplele. Nu răspunse. ― Explică-mi! urlă Matei. ― Nu trebuie să strigați. ― Mai există cineva în casă? Ăla auzea pași, eu îi simt răsuflarea. ― Pentru că sînteți obosit. Dacă ați încerca să vă calmați... ― Cum dracu' ai reușit să ne aiurești? Sau o mai fi într-adevăr cineva... Simt o respirație ciudată... ― Copilării! Sîntem singuri. Tot atât de singuri pe cât pot fi doi oameni. Sculptorul se aruncă într-un fotoliu. Dinții îi clănțăneau: ― Valerica avea dreptate. Trebuie anunțată Miliția. Cu ce mă încălzesc
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]