103 matches
-
foarte frumos - e tot pe-atât de înnebunit după Treakil, pe cât este și după Jacqui. Totuși, nu se poate nega că mai este încă un viorrr între ea și Joey Ciufutul, așa că, cine știe... Rachel și Luke sunt neschimbați; doi aiuriți fericiți și mângâietor-delicați. La lucru, totul merge bine, cu excepția faptului că alde Koo/Aroon și celelalte alcoolice de la EarthSource se țin iar de capul meu. Am mers la un bal de binefacere cu Angelo - ca prieteni doar - pentru ajutorarea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
adevărul doare, am avut certitudinea, dincolo de orice îndoială, că în agenda de lucru a Selinei mai erau înscrise și alte sule. Ei, hai, doar e clar că am dreptate. E deșteaptă. E practică. Trebuie să aibă ea vreun investitor, vreun aiurit de puști de bani gata, un înger salvator. Poate că nici nu se regulează cu el deocamdată. Îl ține doar la respect cu straniile sclipiri ale desuurilor ei, cu bizarul spectacol pe care i-l oferă în timp ce face baie - da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
spuneam Ester. — Ester? voi întreba, îngânând-o. De ce tocmai Ester? aproape că mă voi răsti la ea. Îi plăcea ei, așa... Va zâmbi, ridicând din umeri. — De la ea știu chestia aia cu măslinele de care vorbeai. O făcuse unu’, un aiurit, să sufere mult, își bătuse joc de ea. Eram cu serviciul încă la Botoșani, pe-atunci. Venise și ea rănită acasă. Într-o iarnă mi-a spus asta. Am băgat la cap. Trebuie să fii strivit mai întâi, zicea, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
obligații. — Aha, deci cunoști rețeaua, observ. Oi fi lucrat și în branșa asta! Doar ai practicat toate meseriile, până și cea de revoluționar de profesie, nu? Nu-i așa? Spune, ei, spune că nu-i așa. Nu mai fă pe aiuritul. Nimeni n-o să te creadă că ai fost un recepționer care nu știa nimic altceva decât munca și salariul, tura de zi și tura de noapte și chenzina. Recepționer la acest hotel nu e cea mai bună recomandație, înțelegi. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
trupul gol al bărbatului. Fruntea mare, chelia metalică. Dominic, Tolea, el este! Șoferul se trezește de-a binelea, mâinile tremură, crispate pe volan. Privește înapoi, să revadă fantoma. Da, vedenia persistă: un bărbat gol, pe pragul ușii. Chiar domnul Dominic, aiuritul ăla de la hotelul TRANZIT!... cum să nu-l recunoști. Apariția zgomotosului vehicul nu îl tulburase. Șoferul frânează, oprește, stinge farurile, să se dezmeticească. Strada dispare. Tăcerea aceeași, fără sfârșit. Învârte din nou cheia de contact, motorul pornește, lumina pornește. Hodoroaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
învețe tot ce putea invata, până lumea a început să-i spună doamna doctor. Și nu în batjocură, cu toată considerația. Iar domnul și doamna Gafton ce-ar mai fi avut de aflat în plus față de ceea ce știau deja despre aiuritul Anatol Dominic Vancea Voinov atunci când îl găzduiseră în camera disponibila a apartamentului? Nimic. Posedau până în cele mai mici detalii, cu siguranță, existența sa zilnică, își spunea, zâmbind, chiriașul, în fața pupitrului sau de recepționer pe care aruncase, cine știe de când, cosmopolitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
frater. Fără trecut, nici prezentul... suntem prezent, totuși, doar prezent. Trecutul, prezent și el. Nu ne putem sustrage. O arată și acest elegant plic învelit în mărci și ștampile, venind de departe și de demult. Prezent, aici, acum, inevitabil. Panglicarul! Aiuritul! Încerca să hipnotizeze cheile de pe panoul hotelului TRANZIT. Ora 11,51 minute, 13 secunde. Impenetrabil, în fața mesajului elegant, din Argentina. Ca și cum nu l-ar privi, ca și cum nu el fusese cel care lăsase anume plicul la vedere, pe pupitru. Degeaba se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cu atâta nerușinare. Știau toți și se făceau că nu observă mica afacere, ca atâtea altele, că doar era și Vasilica om, trebuia să se descurce. Lua, jenată, bacșișul sfidător de mare pe care, în văzul tuturor, i-l zvârlea aiuritul. Vasilica își lua porția de cafea, câteva lingurițe zilnic, din punga comună, deși nu era printre băutorii de cafea. Aduna, făcea punga săptămânală pentru Tolea, care îi plătea separat pentru asta. Dar s-o spui așa, în gura mare?! Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cumva gândurile, dacă fapte tot nu erau încă în stare să declanșeze, nici de cei cărora li se citea apartenența pe față și pe portofel. Provocările, nepăsarea, obrăznicia se dovedeau ocrotitoare, s-ar zice, când ți-ai cucerit statutul de aiurit, în stare de cele mai năstrușnice bazaconii, cea mai năstrușnică dintre ele fiind chiar ciudatul său statut de tolerat. Toleratul unorforțe din umbră, asta reușise treptat să-i facă să creadă pe cei din jur că ar fi. Încât, încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
venit așa, doar să-ți văd sprâncenele. Să descopăr semnul invizibil, codul. Cicatricea aceea nevăzută, la coada sprâncenelor... Doctorul nu va răspunde la provocare, tot nu înțelegea despre ce e vorba. O glumă, o glumă idioată, vreo altă aiureală a aiuritului. Își va retrage doar, intimidat, mâinile durdulii sub masă, în poala halatului. — Eu am visat scrisoare. — Ce scrisoare? — Scrisoarea becherului. Bibicul. Mutulache, știi ’mneata. El o fi fost autorul, musai, el o fi fost... Gușa Dușa Păpușa Spiridușa, cum îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Destinatarul: tata. Care după aceea... știi ’mneata. Doctorul va zâmbi, sleit. Ar scoate o batistă din buzunar, ar renunța la batistă, ar spune că e obosit... dar va renunța să mai spună ceva, n-avea cum evita subiectul, cunoștea insistența aiuritului. Se vor privi îndelung în ochi, căutând o soluție. Soluția: să accepte pălăvrăgeala, să suporte năzbâtia până la capăt. — Viu ori mort, să-l aducem pe becher. Asa vrea conașul din Buenos Aires. Așa vrea el! Crimă, vinovați, răzbunare! Tot, tot, spectacol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
deasupra semnăturii o emblemă. Pe plic, tot o emblemă. Și ce-i cu asta, ce vrei, ce urmărești? Inventezi și încă fără rost... Prea târziu. Degeaba ar regreta doctorul cuvintele, degeaba s-ar întoarce de la ușă, să-l aline pe aiurit. Don Tolea nu va mai avea chef de vorbă, uite că n-avea și gata!... se sleise. Când să-l găsim, poate, în sfârșit, pe tovarășul Octavian, fotograful exemplar al asociației exemplare, când să punem la încercare, în sfârșit, caritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
căruciorul. Văzuse căruciorul paraliticului, naiba îl găsise, porni în transă. Fără țintă, cu țintă precisă, nu mai vedea nimic, vedea totul, traversă strada, nu exista nimeni în jur, doar Robotul Fluieră-Vânt, orb, surd, perfect. Doxa defectă, mecanismul impecabil, mare viteză, aiuritul venea bolid. La un pas de șir, viră, se îndreptă brusc spre coada șirului. Nimeni nu-i dădu atenție, apucase deja căruciorul, pardon, vă rog, dați voie. Lumea se dăduse, intimidată, în lături, Domnul rotea cu mare grijă căruciorul paraliticului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
prinde cu piedica pusă, te aruncă de pe punte. Zilnic trebuia să-i spun aceleași lucruri, dar nu mă deranja. Din cincizeci de clienți nu prinzi decît unul care să știe cum să pescuiască. Și chiar atunci cînd știu, tot sînt aiuriți de cele mai multe ori și vor să folosească gută prea subțire ca să țină ceva mare. — Cum ți se pare c-o să fie ziua asta? — Mai bine de-atît nu se poate, i-am spus. Chiar că era o zi frumoasă. L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
primească neprețuitul calificativ „organic“? Îi trecea vreunuia dintre voi prin cap că pe Lună există apă? Sau că peste cîteva luni Ceaușescu va fi mort și Îngropat și comunismul abolit În România? Iată ce mai spune fluxul memoriei. Erai un aiurit cu capul plin ochi cu Depeche Mode și cu Cabaret Voltaire și cu The Clash și The Stranglers - o listă lungă. Și aveai o dispoziție nepăsătoare și zeflemitoare permanentă față de orice Însemna ziua de mîine. Erai complet imun În fața oricărei
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
acestor vase era consumat în compania feluriților tovarăși din conducere, drept pentru care Poenescu era bine văzut de aceștia. Până-ntr-o zi, când, terminându-se “benzina”, lucrurile s-au schimbat, prietenul de sprițuri de odinioară devenind “un depravat, un aiurit”, etc; elevii știau prea bine toate aceste lucruri și s-au amuzat copios văzând schimbarea de 180°. N-au putut relata nimic din toate acestea și din multe altele nici familiei, nici prietenilor și, cu atât mai puțin dirigintelui, cu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
îi va povesti totul. Nu va spune nimănui că se pomenise în corpul lui Ashargin - deși era neândoios că Discipolul care-l introdusese aici... Se opri și se întinse. Se gândi, aproape fără reacție: "Dar asta înseamnă..." Clătină din cap, aiurit, și rămase în picioare stupefiat. Pentru că... pentru că dacă Discipolul pierduse controlul asupra lui, aceasta implica prezența unei alte ființe de o putere încă și mai mare. Nu ar fi fost imposibil. Nu trebuia uitată teoria. Undeva se găseau jucătorii acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
atâta vreme singură și o să amuțească iar... Ce-o fi făcând acum ? Poate că doarme sau poate că îmi vorbește în limba ei gândită și eu n-o mai aud. Sau poate și-a dat seama că eu sunt un aiurit, un biet orgolios care se crede ales numai pentru că, din întâmplare, s-a pomenit și el de câteva ori printre paraginile Celeilalte Părți... Oricum, Zenobia e foarte mică, în noaptea asta ar fi trebuit să stau lângă ea, s-o
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
îi va povesti totul. Nu va spune nimănui că se pomenise în corpul lui Ashargin - deși era neândoios că Discipolul care-l introdusese aici... Se opri și se întinse. Se gândi, aproape fără reacție: "Dar asta înseamnă..." Clătină din cap, aiurit, și rămase în picioare stupefiat. Pentru că... pentru că dacă Discipolul pierduse controlul asupra lui, aceasta implica prezența unei alte ființe de o putere încă și mai mare. Nu ar fi fost imposibil. Nu trebuia uitată teoria. Undeva se găseau jucătorii acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
la ochi sau privind. Alții, cei fără noroc, se trezesc azvârliți în mlaștină și acolo așteaptă îngroziți să le intre noroiul în gură ori să pice glontele care să-i scape de asta. Și de ce să ne mințim? Cine e aiuritul care să se dorească vânat, nu vînător?... Dinu tăcea. Dar, spune-mi, l-am întrebat, de ce mai ții puștile în cătun? ― Împușc ciori, mi-a zis el, ridicîndu-se brusc. Hai să mergem. La întoarcere, am trecut prin dreptul cafenelei fără
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
dacă are curaj? Să-l zărim la față. Spuneți că e atins de boala deșertului? Dar ce boală e asta? Nici un doctor n-a reușit să-mi arate un rând scris despre ea în cărțile lor. Ori voi sînteți niște aiuriți, ori pustnicul vostru e nebun", cârtise omul. Dacă ar fi nebun s-ar sui pe o movilă de nisip și ar răbda de sete. Să stai într-un fotoliu de răchită, bând limonadă și uitîndu-te în oglinzi, ce ăsta-i
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
făcându-i să se dea la o parte. Când va citi Myrna despre domnișoara O’Hara, de uimire va împroșca scrisoarea cu cafeaua ei espresso. Pe când traversa pe partea cealaltă, unde se afla Bucuria Nopții, îl auzi pe negrul cel aiurit strigând: — Hei! Veniț’năuntru s-o vedeți pe don’șoara Harla O’Horror dan-sân’ cu animalu’ ei. Garantat sută-n sută dans de plantațe. Garantat fiecare băutură, c-are ș-un strop de tărie. Ăău! Garantat că cine bea ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
la ochi sau privind. Alții, cei fără noroc, se trezesc azvârliți în mlaștină și acolo așteaptă îngroziți să le intre noroiul în gură ori să pice glontele care să-i scape de asta. Și de ce să ne mințim? Cine e aiuritul care să se dorească vânat, nu vânător? Dinu tăcea. Dar, spune-mi, l-am întrebat, de ce mai ții puștile în cătun? — Împușc ciori, mi-a zis el, ridicându-se brusc. Hai să mergem. La întoarcere, am trecut prin dreptul cafenelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dacă are curaj? Să-l zărim la față. Spuneți că e atins de boala deșertului? Dar ce boală e asta? Nici un doctor n-a reușit să-mi arate un rând scris despre ea în cărțile lor. Ori voi sunteți niște aiuriți, ori pustnicul vostru e nebun”, cârtise omul. ( „Dacă ar fi nebun s-ar sui pe o movilă de nisip și ar răbda de sete. Să stai într-un fotoliu de răchită, bând limonadă și uitându-te în oglinzi, ce ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mare plăcere. Ajunsă sus pe faleză, se așeză și, clocotind de mînie, Își scoase cizmulițele pline de apă. Veni să stea lîngă ea. - CÎnd ai ajuns pe faleză, m-ai strigat, nu e așa? Îi aruncă o privire suspicioasă. Dacă aiuritul ăsta se apuca iar să facă glume proaste, avea să capete un perdaf. Dar el stărui: - Ciudat, ți-am auzit glasul care venea din fundul grotei, de aia m-am vîrÎt pînă acolo. - Acum o să spui că e din vina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]