104 matches
-
la modă: folosite intens, dar imprecis, greu de definit altfel decât printr-o atitudine subiectivă. Cuvîntul haloimăs are, în această atestare a unei folosiri aproximative și stîngaci explicate, un uz adjectival, vag depreciativ, care ar putea fi echivalat contextual prin "aiurit, nebun". Apariția într-un roman important nu i-a asigurat totuși cuvîntului intrarea în dicționarele generale; dacă cel al Academiei (DA/DLR) trecuse deja de litera H, golul de informație ar fi putut să fie umplut de Dicționarul limbii române
Haloimăs by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7957_a_9282]
-
uneori, și în viața de zi cu zi, de regulă nu vedem, nu apreciem, nu înțelegem și trecem mai departe. Sau trăim trufașul sentiment că ni se cuvine, că nu datorăm nimic în schimb și că faptașul este, probabil, un aiurit. Sau, mai curînd, un fraier. Nobilele sentimente ale prezentului pe care îl parcurg... Lumina luminează în întuneric, și întunericul n-a biruit-o". (Ioan, 1,5). Poveștile și farmecul lor străbat secolele cu aceeași prospețime. Pe care nimeni nu o
Pelerinaj spre lumea poveștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12311_a_13636]
-
cu drag nu cu dragoste, ca pe un frate și l-a sărutat, tot așa, frățește, pe obraz. Să ai noroc, i-a urat ea. Apoi, împreună cu Albert s-a suit în rapidul de Timișoara. Cei trei rămăseseră pe peron, aiuriți, credeau că au halucinații. Ana-Cristina și Albert n-au coborât la Orșova, ci au mers la Timișoara. Acolo avea Albert un unchi, căruia la o adică i-ar fi putut cere ajutorul, să-i pună în legătură cu o călăuză, cică sunt
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
de la ușă, cu un fel de impertinentă dezinvoltură, "o chilă de zahar". Negustorul, rubicond și stacojiu de ani și de "comestibile", își pierdu cumpătul, începu să joace pe cele două picioare groase în dosul tejghelei ca un curcan apoplectic, repetând aiurit, cu glasul alterat: "Zahar...fetiță?... zahar?... zahar?" Adela se îneca, "murea" de râs, cu batista pe față. Eu cugetam că pretențiile omului de cincizeci de ani, exagerate față cu cei optsprezece, erau încă și mai exagerate față cu cei douăzeci și cinci
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ca înainte, dimpotrivă, e mai bolnavă, așa că mă întreb justificat cine condamnă pe cine? Nu prea suntem copți să suportăm libertatea, speculăm riscurile ei. Eu n-am scris nimic de care să-mi fie rușine. Eram șeful secției de poezie, aiuritul fără de partid, incapabil să conceapă vreun articol de fond. La Ateneu, textele obligatorii, de serviciu, aparțineau colaboratorilor externi. Grupul nostru de scriitori, în expansiune, era grav bolnav de literatură. V.P.: Cum a fost revoluția la Bacău? O.G.: Am petrecut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
domol cu mânica, de pe buze, sângele năvalnic. Și deodată avu o privire stranie, fixă spre boier. Acu ce să fac? zise el cu glas schimbat, jos, adânc. Acu eu zic așa: mă-nsor... Tăcu, privind stăruitor spre boier. Începu iar, aiurit: —Acu zic: Hai, măi nevastă, la câmp, la Cioara. Acolo muncim o vară-ntreagă și dormim sub căruță... cu cânele legat lângă noi... În casă era tăcere. Chihaia se așezase pe un scăunaș într-un colț. Boierul asculta încremenit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
la ochi sau privind. Alții, cei fără noroc, se trezesc azvârliți în mlaștină și acolo așteaptă îngroziți să le intre noroiul în gură ori să pice glontele care să-i scape de asta. Și de ce să ne mințim? Cine e aiuritul care să se dorească vânat, nu vînător?... Dinu tăcea. Dar, spune-mi, l-am întrebat, de ce mai ții puștile în cătun? ― Împușc ciori, mi-a zis el, ridicîndu-se brusc. Hai să mergem. La întoarcere, am trecut prin dreptul cafenelei fără
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
dacă are curaj? Să-l zărim la față. Spuneți că e atins de boala deșertului? Dar ce boală e asta? Nici un doctor n-a reușit să-mi arate un rând scris despre ea în cărțile lor. Ori voi sînteți niște aiuriți, ori pustnicul vostru e nebun", cârtise omul. Dacă ar fi nebun s-ar sui pe o movilă de nisip și ar răbda de sete. Să stai într-un fotoliu de răchită, bând limonadă și uitîndu-te în oglinzi, ce ăsta-i
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
acestor vase era consumat în compania feluriților tovarăși din conducere, drept pentru care Poenescu era bine văzut de aceștia. Până-ntr-o zi, când, terminându-se “benzina”, lucrurile s-au schimbat, prietenul de sprițuri de odinioară devenind “un depravat, un aiurit”, etc; elevii știau prea bine toate aceste lucruri și s-au amuzat copios văzând schimbarea de 180°. N-au putut relata nimic din toate acestea și din multe altele nici familiei, nici prietenilor și, cu atât mai puțin dirigintelui, cu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
făcându-i să se dea la o parte. Când va citi Myrna despre domnișoara O’Hara, de uimire va împroșca scrisoarea cu cafeaua ei espresso. Pe când traversa pe partea cealaltă, unde se afla Bucuria Nopții, îl auzi pe negrul cel aiurit strigând: — Hei! Veniț’năuntru s-o vedeți pe don’șoara Harla O’Horror dan-sân’ cu animalu’ ei. Garantat sută-n sută dans de plantațe. Garantat fiecare băutură, c-are ș-un strop de tărie. Ăău! Garantat că cine bea ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cu doctorul și pentru că bănuia ceva necurat la mijloc. Haideți să nu mai spunem la nimeni despre ce-am pățit la mlaștină... Să analizăm mai întîi totul la rece și pe urmă vedem noi. S-ar putea să fie ceva aiurit în toată chestia asta și... Cum, adică, aiurit? întrebă mirat Răgălie. N-am cum să vă explic acum... Dar mi-i frică să nu fi făcut cineva o glumă proastă, ca să rîdă de noi. Asta i-ar mai trebui satului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
mijloc. Haideți să nu mai spunem la nimeni despre ce-am pățit la mlaștină... Să analizăm mai întîi totul la rece și pe urmă vedem noi. S-ar putea să fie ceva aiurit în toată chestia asta și... Cum, adică, aiurit? întrebă mirat Răgălie. N-am cum să vă explic acum... Dar mi-i frică să nu fi făcut cineva o glumă proastă, ca să rîdă de noi. Asta i-ar mai trebui satului, că pe urmă... he, he! Nu-l știm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
eu nu-l cunosc bine. Da, nu-l cunoști, de ce mă minți? — Dacă îți spun, așa este. L-am văzut în toamnă și v am spus atunci în ce împrejurare și de-abia zilele acestea l am reîntâlnit. —Aaa! Este aiuritul acela de care te-ai împiedicat în parc? —Exact. He!he!he! ce nostimă poveste de dragoste. — Da, văzuși dragoste. Într-o zi, Matei, nerăbdător să o reîntâlnească pe Cecilia, i-a scris, când i-a lăsat trandafirul: „Te aștept
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
începuseră discuțiile în familia Sătmăreanu. —Telefonul tău a sunt, Cecilia? a întrebat-o tată său, ca să se afle în vorbă. Da, tată! — Credeam că al meu. —Nu-ți mai recunoști melodia? N-am fost prea atent. Ce ți-a comunicat aiuritul acela, era curioasă să afle Elena. — Băgăcioaso! — Hai, măi Ceci, spune-mi! —Vrea să ne întâlnim. — Când? Unde? Cum? sărea într-un picior, veselă, Elena. — Stai că dai peste mine, nebuno. —De ce te bucuri? O întrebă mamă-sa care tocmai
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
căă, pentru căă...... — Hai, spune odată! O îndemnă mamă-sa. Îi spun, Ceci? — Doar nu-i secret. —Sora mea cea dragă și fata ta cea iubitoare se întâlnește astăzi cu un băiat. —E adevărat, Ceci? — Da, mamă! — Cine-i băiatul? Aiuritul de astă-toamnă, din parc, se grăbește să răspundă Elena. Trebuie să te faci frumoasă. Eu am să te ajut. Îi aduce un costumaș de vară dintr-un material subțire de culoare albă și o rochiță dintr-o mătase albastră, vaporoasă
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
e rușine. Mă prezint în fața ei, eu fată în toată firea, în halul în care mă aflu, zăpăcită de un băiat romantic, dar aiurit ca toți romanticii, care pretinde că mă iubește, dar nu ține seama de părerile mele. — Romanticul aiurit nu doar pretinde, ci te iubește cu adevărat, cu toată ființa lui, ca un nebun, îi ia degetul de pe buze sărutând-o îndelung pe obraz pentru a o convinge. Să știi că nu pot sta mult. —De ce? Ți-e frig
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
adresează, fiindcă acesta la ultimele cuvinte care nu-i conveneau lăsase o îmbrățișare mai largă. Pe Matei însă îl cunosc. Are un suflet cald, e un bărbat protector lângă care te simți întotdeauna bine, un sentimental, dar și un romantic aiurit, distrat. Matei, strânge-mă tare în brațe că mi-e frig, îi spune din nou, fiindcă el, ca s-o pedepsească pentru „romantic aiurit”, slăbise din nou îmbrățișarea. Pa Cecilia, pa Matei, bunul Dumnezeu să vă binecuvânteze, mama natură să
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
atâta vreme singură și o să amuțească iar... Ce-o fi făcând acum ? Poate că doarme sau poate că îmi vorbește în limba ei gândită și eu n-o mai aud. Sau poate și-a dat seama că eu sunt un aiurit, un biet orgolios care se crede ales numai pentru că, din întâmplare, s-a pomenit și el de câteva ori printre paraginile Celeilalte Părți... Oricum, Zenobia e foarte mică, în noaptea asta ar fi trebuit să stau lângă ea, s-o
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ei, Eremitul! Dacă nu cumva o va păți și el... Cu Filozoful sunt mai îngăduitori; chinuie, de ani de zile, nu se știe câți iepuri, îndopându-i cu carne, dar exemplul său nu molipsește pe nimeni. Căutătorul de aur, alt aiurit, le este chiar simpatic. Se numără printre puținii localnici ce părăsesc din când în când Stațiunea. Este liber să plece oricine, însă rar se avântă cineva mai departe de câteva zeci de kilometri, de-a lungul văii, la un descântător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
îi va povesti totul. Nu va spune nimănui că se pomenise în corpul lui Ashargin - deși era neândoios că Discipolul care-l introdusese aici... Se opri și se întinse. Se gândi, aproape fără reacție: "Dar asta înseamnă..." Clătină din cap, aiurit, și rămase în picioare stupefiat. Pentru că... pentru că dacă Discipolul pierduse controlul asupra lui, aceasta implica prezența unei alte ființe de o putere încă și mai mare. Nu ar fi fost imposibil. Nu trebuia uitată teoria. Undeva se găseau jucătorii acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
au aplaudat Încântați. Voi driblați cu talent cât mai multe beri, iar eu Înscriu direct În vinclu lovind dopul de la tămâioasă cu șpițul. Dacă ajungem cumva În patru labe acasă, trebuie să fim doar atenți să nu ne calce vreun aiurit pe mâini! Bere rece, atmosferă de vacanță, tămâioasa brumărie, premise favorabile pentru lăsarea grijilor deoparte. La un moment dat, se trezesc cu o florăreasă pe cap. Are trandafiri roșii și albi Într-o găleată de plastic În care a pus
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Da` așa n-are farmec... 07.07.2010 Cum și-a renegat Sandu Șpriț trecutul politic A zis Boc că se retrage! Și asta o spui tocmai tu? De-aia ne-ai chemat la cârciumă, ca să ne freci ridichea cu aiuriții tăi? Sandu Șpriț Își ia o expresie de om care le știe pe toate, apoi duce paharul la gură. Soarbe... Soarbe... Îl termină și Îl umple din nou. Iar soarbe... Gore și Gicu uită să mai bea din halbe și
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
obligații. — Aha, deci cunoști rețeaua, observ. Oi fi lucrat și în branșa asta! Doar ai practicat toate meseriile, până și cea de revoluționar de profesie, nu? Nu-i așa? Spune, ei, spune că nu-i așa. Nu mai fă pe aiuritul. Nimeni n-o să te creadă că ai fost un recepționer care nu știa nimic altceva decât munca și salariul, tura de zi și tura de noapte și chenzina. Recepționer la acest hotel nu e cea mai bună recomandație, înțelegi. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
trupul gol al bărbatului. Fruntea mare, chelia metalică. Dominic, Tolea, el este! Șoferul se trezește de-a binelea, mâinile tremură, crispate pe volan. Privește înapoi, să revadă fantoma. Da, vedenia persistă: un bărbat gol, pe pragul ușii. Chiar domnul Dominic, aiuritul ăla de la hotelul TRANZIT!... cum să nu-l recunoști. Apariția zgomotosului vehicul nu îl tulburase. Șoferul frânează, oprește, stinge farurile, să se dezmeticească. Strada dispare. Tăcerea aceeași, fără sfârșit. Învârte din nou cheia de contact, motorul pornește, lumina pornește. Hodoroaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
învețe tot ce putea invata, până lumea a început să-i spună doamna doctor. Și nu în batjocură, cu toată considerația. Iar domnul și doamna Gafton ce-ar mai fi avut de aflat în plus față de ceea ce știau deja despre aiuritul Anatol Dominic Vancea Voinov atunci când îl găzduiseră în camera disponibila a apartamentului? Nimic. Posedau până în cele mai mici detalii, cu siguranță, existența sa zilnică, își spunea, zâmbind, chiriașul, în fața pupitrului sau de recepționer pe care aruncase, cine știe de când, cosmopolitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]