458 matches
-
El încă mai crede” și “Să ne învățăm rănile”. Mențiune Alină Elenă Neagoe din Drăgășani, Vâlcea, cu poeziile “Atât de jos de cer”, “Flori” și “Regele Tăcut”. La secțiunea proza: Premiul I Gabriela Ioniță din Valea Seaca, Iași, cu proza “Alambicul”, Premiul ÎI Angela Dina din București cu proza “Lingură, cană și săcăteul”, Premiul III Elenă Buică din Canada cu eseul “Literatura azi”, Mențiune Mădălina Bărbulescu din Oteșani, Vâlcea, cu proza “Iselin” și tot Mențiune Emanuel Enache din Răducăneni, Iași, cu
REVISTA MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379413_a_380742]
-
Acasa > Impact > Relatare > ALAMBICUL - AUTOR GABRIELA IONIȚĂ - PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR Autor: Ion Nălbitoru Publicat în: Ediția nr. 1681 din 08 august 2015 Toate Articolele Autorului Alambicul Vântul doar ce se ițise. Mergea elegant ca un gentleman cu maniere alese, fără să
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
Acasa > Impact > Relatare > ALAMBICUL - AUTOR GABRIELA IONIȚĂ - PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR Autor: Ion Nălbitoru Publicat în: Ediția nr. 1681 din 08 august 2015 Toate Articolele Autorului Alambicul Vântul doar ce se ițise. Mergea elegant ca un gentleman cu maniere alese, fără să facă prea mult zgomot sau deranj peste câmpurile Todireștilor. Zăpada ședea la locul ei, cumincioară, albind așternuturile înnegrite de arătura tomnatică, pădurile, drumurile și mai
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
de minte și de un car de suflet. Se uită la lupi, se uită la mânz, se uită la calul care fornăie, doar o scăpare, doar o slăbiciune să simtă jivinele și mânzu-i ca și sfârtecat. În sanie bădia are alambicul, un cazan de făcut rachiu; el era pricina drumeției! Desprinde o serpentină și apucă a bate în butoiul de cupru, nu înainte de a-și face o cruce apăsând cu degetele fruntea încrustată de ani, mijlocul puțintel și umerii ușor aduși
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
rămas pe loc, iapa a înaintat așezând sania de-a lungul răspântiei celor trei cărări, cu mânzul în partea stângă iar lupii în partea dreaptă. -Mă nărodule, o venit lupii după tine? a prins a răcni bătrânul tot bătând în alambic, împungând cu privirea întunericul pentru a ține numărătoarea lupilor: unu, doi, trei. Așezați pe labele de dinapoi, lupii așteaptă . Li se deslușesc coamele zburlite și colții. Scrie luna pe colții lor! Mârâie îndârjit. Câte unul îndrăznește să se apropie. Cu
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
doi, trei. Așezați pe labele de dinapoi, lupii așteaptă . Li se deslușesc coamele zburlite și colții. Scrie luna pe colții lor! Mârâie îndârjit. Câte unul îndrăznește să se apropie. Cu toporișca într-o mână, cu cealaltă bătând cu strășnicie în alambic, bătrânul merge pe lângă căruță chiuind, lăsându-se pe baza instinctului iepei. Parcă știind că puiul ei este în pericol, iapa ține pasul cât să bată el toba aceea făcătoare de rachiu. Și-ar fi putut țâșni să-și încerce norocul
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
scăpa și odorul ei! Chiuitura răsună în somnul pădurii ca un semn că nu toți și toate dorm. -Hai cuțât, cuțât, cuțââât Cât în viață am trăit Am iubit ci mi-o plăcut,măăăi! Mai merg o bucată în zornăiala alambicului, se apropi haita prea tare, iar stau: moșul gata să lovească cu toporișca, iapa fornăind încordată ca un arc, lovind amenințător zăpada cu copita, mânzocul mâlc lângă iapă, lupii pe labele de dinapoi, luna scriind pe colții lor și chiuitura
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
-l mai simtă?! Moș Vasile Chițâgoi nicidecum! Are fruntea plină de broboane reci, obrajii aprinși ca jarul și mâinile încleștate: una pe topor, alta pe serpentină. Simte cum îl lasă puterile: nici chiuitura n-a fost strașnică, și bătaia în alambic a fost cam moale, inima-i ajunge în gâtlej făcându-l să chiuie întretăiat, iar picioarele, de atâta mers de-andăratelea, prind a-și aminti de câți ani îl slujesc și-ar vrea un răgaz de odihnă. Se oprește. -Adică sunteți
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
eu, treizeci de ierni în urmă să tot fie, da n-am uitat cum! Hai Steluțo, hai mânzoc, hai cu Dumnezeu-nainte, că nu mor, tăicuță, caii când vor câinii, chiar de-s lupi! îndeamnă bătrânul. Mai merg în zornăiala alambicului, mai poposesc, le mai ține moșul câte-o predică lupilor, scrijelind întunericul cu privirea, doar, doar o da de drumul bun spre casă, dar nici un copac nu-i pare cunoscut și nicio zare nu i se înfățișează, semn că s-
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
clipa următoare simte mușcătura în braț, iar ochii lupului în ochii lui. Din pricina izbiturii alunecă, îngenunchind. Toporișca-i cade. Un fel de bucurie pune stăpânire pe el; parcă aștepta momentul acesta! -Tu ai să mori primul, diavole! și împlântă serpentina alambicului în ochiul lupului. -Hai cuțât, cuțât, cuțââât De trei ori te-am ascuțât... Nu știe ce-a fost prima dată: zăpada însângerată, schelălăitul sau bubuitura! Pădurarul cu pușca la cătare destrămă cântecul plin de Dumnezeu al bătrânului! Se umplu pădurea
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
schelălăitul sau bubuitura! Pădurarul cu pușca la cătare destrămă cântecul plin de Dumnezeu al bătrânului! Se umplu pădurea de schelălăit! * La cârciuma ,, M-o lăsat muierea,, bădia Chițâgoi a venit cu rachiul lui de-acasă. Că doar n-a luat alambicul degeaba și-a chiuit juma de noapte lupilor! -Ia mai zi o strigătură, moșule, de-aia de scoală și morții din morminte, darămite pe mine din somn! îl îndemna pădurarul. Și moșul, numai inimă, striga: -Hai cuțât, cuțât, cuțât... (PREMIUL
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
îl îndemna pădurarul. Și moșul, numai inimă, striga: -Hai cuțât, cuțât, cuțât... (PREMIUL I la Concursul Internațional de poezie și proză scurtă organizat de redacția revistei MEMORIA SLOVELOR, ediția I/ 2015/ Râmnicu Vâlcea - sub egida Ligii Scriitorilor Români) Referință Bibliografică: ALAMBICUL - AUTOR GABRIELA IONIȚĂ - PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR / Ion Nălbitoru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1681, Anul V, 08 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ion Nălbitoru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
-mi dă pace la-ntrebarea ce mi-o pun: Oare cu cine-ai plecat? Ce-ai găsit la el mai bun? Am și lipsuri, nu zic ba, doar om sunt, nu mucenic; Ah, femeia asta, Doamne, mă fierbe ca-n alambic”. Of! tu minte rătăcită, nici acum n-ai înțeles?... Femeia trebui iubită, și mai rar s-o pui în vers. Lumea ei se învârtește în plăceri și mici cancanuri, Bârfe, rochii, giuvaeruri... sindrofii, serate, baluri. Pentru ea viața-i redusă
SCRISOARE UITATĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374040_a_375369]
-
și Botez Forăscu, prin care cel dintâi își lua obligația să construiască pe moșia Preutești din ținutul Suceava „o velniță cu mașină”, se dau unele amănunte interesante privitoare la acest tip de instalație industrială. Velnița-mașină nu poate fi confundată cu alambicul obișnuit. Spre deosebire de alambic, procesul de producție la velniță mecanică este mult mai complicat, iar capacitatea de producție este mult superioară. Deasemenea, velnița nu poate fi socotită, evident, o manufactură, deoarece prelucrarea materiei prime (cartofi, cereale) în scopul obținerii produsului finit
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
prin care cel dintâi își lua obligația să construiască pe moșia Preutești din ținutul Suceava „o velniță cu mașină”, se dau unele amănunte interesante privitoare la acest tip de instalație industrială. Velnița-mașină nu poate fi confundată cu alambicul obișnuit. Spre deosebire de alambic, procesul de producție la velniță mecanică este mult mai complicat, iar capacitatea de producție este mult superioară. Deasemenea, velnița nu poate fi socotită, evident, o manufactură, deoarece prelucrarea materiei prime (cartofi, cereale) în scopul obținerii produsului finit (rachiu, spirt) nu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
așezându-se în jurul focului ca în jurul unei mese”, se îmbată inhalând fumul degajat nu de plante narcotice, ci de broaște psihotrope : „[Seleniții] sorb fumul care se ridică din broaște și petrec”. Mai mult decât atât, Lucian imaginează un fel de alambic avant la lettre, în care „seleniții” distilează o poțiune euforică : „Băutura le este aerul [= aburul degajat de broaștele puse pe foc], pe care-l strâng în cupe transformat în rouă” (Storia vera, I, 23) (289). Este vorba probabil de anumite
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de călugări și de inițiați, fuseseră însă de-a dreptul fabuloase. Încă mergea cu inima strânsă în imensa bibliotecă, locul primelor sale revelații ca Abate. Era ciudat cum toți frații și novicii credeau că esența secretelor Abației se concentra în jurul Alambicului de Dumnezei și a funcționării sale, neglijând istoriile. De-a lungul vremurilor, Abații fuseseră obligați să acționeze cu hotărâre extremă împotriva unor frați prea curioși. Deși pedeapsa spionării clădirii în care se afla Alambicul era moartea, se găsea mereu câte
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
esența secretelor Abației se concentra în jurul Alambicului de Dumnezei și a funcționării sale, neglijând istoriile. De-a lungul vremurilor, Abații fuseseră obligați să acționeze cu hotărâre extremă împotriva unor frați prea curioși. Deși pedeapsa spionării clădirii în care se afla Alambicul era moartea, se găsea mereu câte un grup de frați care să încerce să afle mai mult decât ar fi trebuit să știe. Biblioteca însă nu era niciodată atacată. În urma ultimului asemenea incident, Abatele căutase în arhive și văzuse că
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
iubiri nefericite, Bogumil o ucisese pe Maria din Satul de Clone și își introdusese în loc cealaltă fiică, împărtășindu-i toate secretele Abației. Virtuțile celei de-a doua Marii nu au întîrziat să-și facă efectul și, în numai opt luni, Alambicul de Dumnezei a rodit din plin. Frații-savanți au descoperit curând ce armă redutabilă creaseră și au început să o perfecționeze. De atunci se specializaseră și aveau la dispoziție în permanență cel puțin un cuplu de Marii. Una era o târfa
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de a folosi loviturile sale cel mai puternice. Femeia pe care o salvase Rim de la moarte avea să se întoarcă în Satul de Clone, pentru că Stin era într-o perioadă în care trebuia culpabilizat. Schimbul se făcea nu prin Biserica Alambicului, ci printr-o cabană pe sub care era săpat un tunel. Ultima generație de Marii avea însă ceva schimbat. Pentru a preveni o inexplicabilă tendință spre temperarea exceselor și a uniformizării caracterelor celor două clone, frații-savanți creaseră o dependență genetică de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
oare? Plutim în necunoscut. Vremurile se schimbă. Scripturile nu vorbesc de vreo clonă care să se fi maturat atât de repede. Iar noi suntem parte a acestei transformări. Dacă lucrurile se vor desfășura conform planurilor, în cel mult șase luni, Alambicul de Dumnezei va rodi și misiunea ei se va fi terminat. Și știa că partea cea mai grea trecuse. Întotdeauna găsise de-a dreptul injurios la adresa Dumnezeului ei faptul că etapele practice ale manipulării politice erau cu mult mai ușor
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
oameni nu evoluase în civilizația teocratică de care aveau nevoie oamenii, pe când Satul de clone constmit după preceptele și cu resursele Sfântului Augustin cel Nou nu greșea niciodată. Misterul provenienței materialului genetic al clonelor augustiniene deopotrivă cu acela al funcționării Alambicului de Dumnezei erau, fără îndoială, și motivul pentru care Abația își menținea monopolul în domeniul producerii de locuitori pentru Lumile Agricole. Iar dacă despre Alambic se știa tot ce se putea ști încă de acum mai bine de patru sute de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
nu greșea niciodată. Misterul provenienței materialului genetic al clonelor augustiniene deopotrivă cu acela al funcționării Alambicului de Dumnezei erau, fără îndoială, și motivul pentru care Abația își menținea monopolul în domeniul producerii de locuitori pentru Lumile Agricole. Iar dacă despre Alambic se știa tot ce se putea ști încă de acum mai bine de patru sute de ani, misterul identității clonelor rămăsese un fel de provocare a Abaților. Radoslav avea senzația că el va fi ultimul conducător al Abației, deși era încă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
clipe la cele spuse de sora sa, care fusese salvată de spionul imperial de la un viol pe care chiar ea îl implorase. Nu îi plăcea cum se precipitau lucrurile. Pe de o parte, Stin părea mai aproape de a atinge stadiul Alambicului mai devreme decât orice altă clonă dinaintea lui, în timp ce ochii lui Rim nu prevesteau nimic bun. Nu știa de ce, dar presimțea că prezența spionului imperial într-un moment atât de delicat precum rodirea de Dumnezeu nu avea să aducă nimic
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
violului, cea pe care o scăpase Rim. Și asta nu pentru că o trimisese cu o seară în ajun pe cealaltă Marie să ducă niște prune în Satul de Clone, unde Stin părea să fi pornit pe drumul fără întoarcere al Alambicului, ci pentru că știa că din cele două femei numai aceea care dăduse buzna în biroul lui ar fi avut curajul să urce până acolo. Cu toate astea, amândouă îl iubeau la fel de mult. Era pur și simplu una dintre diferențele acelea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]