223 matches
-
i se păreau întunecimi; își aducea aminte de acele vacanțe depărtate în timp ca de niște povești dragi ale copilăriei. Când o învăluiau aceste gânduri era profesoară la o școală bună, cu elevi care se străduiau să deprindă cele mai alambicate taine ale limbii engleze. Își completase studiile la universitate, pentru a nu mai auzi cum este etichetată peiorativ ca sorbonistă. Dar tot sorbonistă rămase pentru colegii de școală. Poreclele țin adesea loc de nume și se păstrează uneori mai neprăfuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
găsi calea de a face dreptate în acest caz fără precedent. Făcu apel la mai multe articole din Codul civil, spicui fragmente din câteva paragrafe, ca apoi să apeleze la Codul Familiei. Asistența nu pricepu mare lucru din prezentarea destul de alambicată a procurorului. În sală se iscară fel de fel de discuții întreținute de gruparea rromilor, care nu vedea ca justificată târârea lor într-un proces în care nu aveau nici o vină. Auzind vociferările, care făceau imposibilă desfășurarea procesului, președintele completului
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
voie. Ina este o ființă pe care mi-o doresc alături de mine o viață! Nu știu exact cât loc ocup eu în această problemă! Cum dânsa este dotată și în domeniul matematicii, am certitudinea că împreună vom rezolva cele mai alambicate probleme ale vieții, își spuse el, și începu să răsfoiască procesul-verbal de recepție care conținea toate lucrările, munca lui și a oamenilor din subordinea sa de aproape doi ani. Găsi apoi și alte preocupări, încât ziua încărcată până la refuz trecu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
oferea responsabililor cu securitatea o doză suplimentară de consolare. Însă, atunci cînd lucrurile sunt spuse atît de simplu și direct, persistă oarecare insatisfacție care generează numeroase suspiciuni. De aceea raportul trebuia să fie cît mai voluminos, iar explicațiile cît mai alambicate și agrementate cu numeroși termeni de specialitate, accesibili doar inițiaților. În final, s-au adunat aproape două sute de pagini, dacă nu punem la socoteală și desenele cu traiectoria rachetei, poziția vaselor din preajmă și, desigur, a elicopterului, Înainte și după
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
el un pulover. De-a lungul gambelor se Întindeau niște curtezane languroase - una purta o jerbă deasupra capului, cealaltă, o stea. Amândouă aveau mâinile ridicate de parcă ar fi susținut pelvisul bărbatului. Cealaltă imagine arăta un abdomen tatuat cu o inscripție alambicată, gotică: „Nur für Damen“. Se pare că doctorul Karp se Întâlnise cu acești oameni În timpul muncii pe teren În Germania și În străinătate. Mulți dintre ei vizitaseră Fundația; unii deveniseră chiar pacienți. Dar ne lăsase pe noi să hotărâm care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ne așteaptă doar o serie de romane groase, greu de digerat, un soi de substitut pentru penis. Și, dat fiind că nu mai putea să i-o tragă nimănui, Henry a decis să ne-o tragă tuturor cu frazele lui alambicate, care să ne pătrundă mințile ca niște scule în perpetuă erecție. Henry James și Mihail Bakunin, celălalt mare bărbat fără sculă al secolului al nouăsprezecelea care îmi vine în minte. Bakunin pe baricade, la 1848, cu arma în mână. Bakunin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
jucându-se cu figurinele de lut, în timp ce aștepta ca un alt artritic chinuit să intre în cabinet. Alan, în ciuda intelectului său mult lăudat, avea un stil amețitor și plictisitor de a monologa. Să fie cumva vorba despre o altă manifestare alambicată a complexului virginei/prostituatei în psihicul masculin? Nu putem să recunoaștem realitatea vizuală a fofoloancei, pentru că asta ar însemna să recunoaștem și pișatul, ciclul și capetele însângerate și insistente ale copiilor? Evident că Alan nu era într-atât de încuiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
asta. Sigur, drepturile traducătorilor, truditori anonimi neplătiți îndeajuns nici în bani, nici în glorie, sînt de apărat într-o altă discuție. Însă asta nu scuză amestecul - par ignorance - în frazele autorului, chiar dacă ipoteza lui Radu Pavel Gheo cum că frazele alambicate ale traducerii, în locul șirurilor clare ale originalului, pot influența vreun tînăr prozator, care trăiește, așa, cu un model fals, e cam hazardată. Nici furculisioanele, omisiunile, depărtarea nepermisă, prin reformulare, de contururile unei idei. Nici lipsa de cuprindere a întregului, de
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7862_a_9187]
-
unui rău și mai mare. Clasicele sunt doar prima victimă, cea mai firavă. Priviți ce se întîmplă în general cu literele. Modele - sper defuncte - ale teoriei literare au înlocuit critica de text, esența filologiei, cu critica literară, cu teoretizări absurde, alambicate și pînă la urmă profund irelevante") și pe Eugen Munteanu (profesor la Facultatea de Litere de la Universitatea „Al. I. Cuza" din Iași): „Paseiștilor ca mine le mai rămîne doar regretul nostalgic după un tip de spațiu public în care citatul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6221_a_7546]
-
pe jocul dintre plecăciune și îndrăzneală, frazele care țin de plecăciune fiind citate din belșug în revistă (...). Asemenea volute sînt deja monedă curentă în discursul public al celor ce susțin schimbarea, modernizarea literaturii române în anul 1961. Doar că retorica alambicată, cu ocolișurile reverențioase la adresa conducătorilor politici și a discursurilor și îndrumărilor acestora, pentru a spune, abia în final, adevărul deghizat, bine împachetat al convingerilor adevărate, fac aceste discursuri foarte greu de înțeles. Doar răbdarea analizei minuțioase și obișnuința cu discursul
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5443_a_6768]
-
o ecuație familială diferită. De când a abandonat ficțiunea pură cu valențe alegorice din romanele de dinainte de Nobel, J.M. Coetzee (care a și explicat într-un interviu că, pentru el, autobiografia este autre-biografie, biografia altuia), se dedă la jocuri tot mai alambicate bazate pe permutări ale propriei sale persoane ficționalizate. In Vara, nimic nu este sigur. Unele interviuri sunt pătimaș subiective și, pe deasupra, ajung la cititor distorsionate de „Vincent" care își ia mari libertăți de interpretare, ajungând până la rescrierea totală a unui
Uite Coetzee, nu e Coetzee by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6505_a_7830]
-
câteva observații de făcut. Cuvintele mari, de care autorul cronicii nu se ferește deloc, ne-ar duce cu gândul că este comentată lirica unor poeți de talia lui Rilke, Blaga sau Hölderlin. (În paranteză fie spus, formulările acestea pretențioase și alambicate se potrivesc oricui și nimănui!) Dar nu, surpriză: recenzia este despre placheta Povara răstignirii de Cornel Boteanu. Apoi: când textul critic consacrat poeziei arată astfel, cu prețiozități și clișee care nu spun nimic, nu trebuie să ne mire faptul că
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4723_a_6048]
-
sa? Nici mai mult, nici mai puțin decât absolutul. Absolutul este un gong, care de-atâta izbire începe să sune dogit.” - p.58), deși are, în ce-l privește, dezamăgirile unui iubitor de forme frumoase, mai mult decât de esențe alambicate. E firesc, atunci, să-i placă, mai degrabă, tristețile lui Demostene Botez, traduceri „pentru ziua de azi a melancoliei eminesciene - p.70”. De fapt, în urmă cronicilor lui Boz nu rămân criterii, ci empatii. Un mic zodiac, cum însuși sugerează
Momentul și schițele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5002_a_6327]
-
protestele de stradă și la solicitările opoziției. El l-a acuzat pe Băsescu că "a stat zile în șir și nu a avut nicio reacție, apoi s-a agățat de întâlnirea cu ambasadorii acreditați în România ca să facă o expunere alambicată, peticită, despre problemele Europei și nicio vorbă despre situația cu care se confruntă țara și care e răspunsul lui ca șef al statului".
Ion Iliescu: Traian Băsescu este autist () [Corola-journal/Journalistic/46217_a_47542]
-
Emil, mort pe front și spânzurat pentru dezertare întocmai ca Apostol Bologa. Familia scriitorului, Emil însuși, au trăit cu speranța sau iluzia că Liviu și-ar fi putut salva fratele de la înrolare. Remușcarea s-a distilat într-o disculpare indirectă, alambicată. Dacă salvarea reală de (pe) front nu a putut fi realizată, lui Liviu Rebreanu i-a rămas salvarea simbolică a fratelui său, a dramei sale, într-o operă literară. E simplu spus, dar foarte adevărat - unul dintre adevărurile biografice cel
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
referitoare la fiica sa și Gazprom, președintele și-a început răspunsul arătând că nu are cunoștință de situație, după care a început să-l acuze pe reporter că minte, să atace Antena 3, pe Dan Voiculescu și să spună lucruri alambicate și contradictorii, care au trădat nesiguranța și gravitatea faptelor prezentate de jurnalist. Glasul lui Traian Băsescu s-a schimbat la întrebarea despre fiica sa, iar comportamentul non-verbal al acestuia - prin care a avut extrem de mult de câștigat de-a lungul
Băsescu (își) pierde controlul: „S-a comportat ca un om prins cu minciuna”. Cum a reacționat președintele în 2009, într-o situație asemănătoare celei cu Gazprom by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/32970_a_34295]
-
fost o cedare lașă și depresivă", a declarat Ungureanu, miercuri, la Adevărul Live. "Antonescu este candidatul stângii, punct. Cine mai vorbește că-l vrea pe Antonescu la Cotroceni însemană că vrea stânga la Cotroceni. Aici nu mai putem avea abordări alambicate", a precizat Ungureanu, care a adăugat că revizuirea protocului USL închide posibilitatea unor înțelegeri pe sub masă între PDL și PNL. Elena Udrea, unul dintre democrat-liberalii apropiați lui Traian Băsescu, a spus în mai multe rânduri că președintele își dorește să
MRU: Antonescu e candidatul stângii. ARD nu trebuia desființată by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/33014_a_34339]
-
zi. Alex @ gruparea aproape voi sunteti printre cei numiți de dan “creștini fascistizati”. ce înseamna “cea mai bună definiție platonica a sofismului pentru a caracteriza textul tău?”? că e prea profund pt mintea mea. îmi plac cum folosiți voi formulări alambicate, sofisticate și aparent cu foarte mare substanță? nu înțeleg ce zici mai departe? dacă și evreii ortodocși șunt homofobi și musulmanii la fel, e asta o scuză pt creștini? adică, dacă e unul mai cretin decat ține, nu înseamnă că
Pictura quasi scriptura by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83009_a_84334]
-
uit la primăvară, la soarele ei ce prinde putere ... Putere transmisă pământului ... Pământul născător de materie ... Materie îmbrăcată în viață ... Viață născută din primul Cuvânt ... Cuvânt din ... Gând rostuit modest dar complex. Eu - Care-i formula fericirii? G - Este una alambicată unde majoritatea termenilor mă au drept constantă a ... Greutății - după cum m-ai prescurtat. Ea Fericirea poate fi văzută, citită doar și numai doar în ochii îndrăgostiților ... Ochi-ferestre în care se oglindesc sufletul și Universul. Îmi place că în loc de scenă m-
PE O PÂNZĂ DE PĂIANJEN de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385008_a_386337]
-
în val. Un asfințit ucide răsăritul. Azi, pe câmpii a mai murit un cal, Vânat de o eclipsă cu chibritul. Mă simt un șir prelung de nimburi. Stau inundată-n gând mirat. S-au deșirat cinci anotimpuri de dorul tău alambicat. Ecouri se mai sparg în turn. Le simt astmaticul sărut. Un cerb aleargă taciturn s-adune caprele în rut. Alerg prin maci să prind culori în poala nopții să le-așez. În ring se bat doi luptători? Sau se întâmplă
SAU SE ÎNTÂMPLĂ? de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382466_a_383795]
-
ceea ce ea nu era, ea era un om obișnuit; îi apăruse în vis Zână Bună, cu chipul profesoarei de română din liceu, de-a lungul anilor de școală mulți oameni mununati îi îndrumaseră pașii pe drumul cunoașterii, drum spinos și alambicat, ea fusese zână blondă, muză lui Eminescu poate, o doamnă calmă, blândă, foarte culta și distinsa că o regină, o doamnă care în vis îi spunea: -Ai grijă ce scrii, ceea e faci în viață trebuie să fie subordonat Binelui
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
la drum spre Sibiu, pe Valea Oltului. Acum soarele e sus, în toate drepturile sale. La TV, în autocar, rulează un film. Ațipesc. Mă trezesc într-o conversație în arabă , a colegei mele de călătorie. Îmi plac acele cuvinte consonantice , alambicate. Bravo ei ! a reușit să învețe arabă, gândesc. Observ că are în mână un curs în engleză, cu formule matematice complicate. 15,08.Se termină filmul, urmează știri și muzica. Caro Emerald, '' A night like this''. Îmi place și-mi
ROUA ȘI ROAA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383493_a_384822]
-
ce numesc femei Ai caracter ”plesnind” de sănătate . Eu umbra ți-o zăresc în depărtare Aș vrea să fii cu mine tot mereu. Visez că va veni o zi cu soare Când noi vom mulțumi lui Dumnezeu. Chiar dacă visele-s alambicate Văd unii care vor să și flirteze ! Iar gânduri de îmi sunt întunecate E pentru că ar vrea să mediteze. Nu te-amăgi cu vorba mea domoală Că nici nu știi ce iute-s la mânie. Am învățat cândva a vieții
IUBIRE PĂCĂTOASĂ de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383289_a_384618]
-
scandinave, fracțiune de geniu necuprinsă, izbucnită, înțeleasă și întrevăzută în clipa unui orgasm, dragoste perenă neuitată și dureros cuprinsă în sertarele și miile de evidențe ale unei cărămizi, pietre ponce și absconse încastrate de o mână pricepută în albele și alambicatele sipete ale unei împărătese de la începutul lumii, albastru de turquoise și malachit, craniu de jad din care bem purtați de o istorie care se tot repetă, cam așa arăta Lumea de Deasupra în dimineața aceea. Vântul purta cu varii viteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nostru. Dr. Weitbrecht-Rotholz a descris biografia nevinovată publicată de reverendul Robert Strickland în termeni de o asemenea natură încât nu-ți poți stăpâni un oarecare sentiment de compătimire pentru nefericitul preot. Reticența lui decentă este stigmatizată ca ipocrizie, frazele lui alambicate sunt etichetate fără cruțare drept minciuni, iar tăcerea lui este insultată cu termenul de înșelăciune. Și pe baza micilor păcate condamnabile la un autor, dar scuzabile la un fiu, istoricul german acuza întreaga rasă anglo-saxonă de pudoare exagerată de mironosiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]