99 matches
-
recompensă. În cea de-a opta zi, copiii vaccinați ar fi trebuit să vină la mine, astfel Încât să pot recolta substanța necesară pentru a vaccina În continuare. Dar nu apăru nimeni și mi se aduse la cunoștință că părinții lor, alarmați din pricina acestui lucru, Îi duseseră În afara orașului. Auziseră un zvon cum că În a opta zi, când erau așteptați copiii, medicul european 155 avea să taie mumiai-ul de pe brațul lor, operație care le-ar fi pus viața În pericol. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
ca științele respective să fie privite într-o lumină negativă în interiorul acelei comunități, într-o perioadă în care interesul și devotamentul față de religie recîștigă teren aproape în totată lumea?! Nu-i de mirare, așadar, că mulți darwiniști s-au declarat alarmați de această încercare de a eticheta concepția lor drept atee.“ (p. 77) În fine, Dawkins a sporit senzația că între științe și religii există un război total. În realitate, tactica e folosită doar de acei ideologi care, vrînd să distrugă
Cruciatul veninos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5615_a_6940]
-
bubuit de tunet. Ea se întoarce și fuge - umbră de pasăre moartă... Drum bun și cale bătută! Strâng tot ce s-a răsturnat, furculițe, cuțite, polonice, tigăi, cratițe, oale, suporturi, sunt o fotografie alb-negru pe hârtie lucioasă care zâmbește gardianului alarmat, dar în adâncul sufletului sunt un demon rănit. Mă sperii singur de mine cât pot fi de rău și n-aș dori nimănui să treacă prin așa ceva. La casă e coadă, ea n-avea cum să ajungă prea departe. Și
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
brutală ticăloșie - contaminată de la sistem? - pe niște căi hertziano-pirate, au pătruns fraudulos dinspre spațiul timișorean cam în toate rubricile de sport ale jurnalelor tv un strigăt disperat: -,A goal! A goal! My Kingdam for a goal!" -Mă, îmi zice Haralampy alarmat, vezi că ți s-a stricat televizorul... Asta nu e vocea lui Richard al III-lea în lupta de la Boswurth? Doamne-ferește!, mă șochez. Bietul Haralampy, ce harababură e în inteligența lui! Dar îi răspund categoric și liniștitor: -O nu, dragul
"Golden Blitz"! "Golden Blitz"! Nu cam sună a sughitz? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10730_a_12055]
-
Marina Constantinescu Una dintre problemele care ar trebui să macine conștientul și subconștientul nostru este cea identitară. Identitatea are o structură complexă. Discutăm, doar unii dintre noi alarmați, despre degradarea limbii române. Maltratată de-a dreptul, neprețuită, desconsiderată pur și simplu, ea poate fi un martor al degringoladei identitare. Îndepărtarea de valorile autentice și îmbrățișarea pătimașă a nonvalorii - sub toate înfățișările ei monstruoase - vorbește, de la sine, de o
Drama oraşelor româneşti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9886_a_11211]
-
mai bună pentru Golopenția, pentru că stătea ziua toată la Biblioteca Academiei, unde gîndea la realizarea unor mai vechi proiecte științifice ale sale. Dar Comisia de Stat a Planificării "obosește" să-i mai dea de lucru în calitate de colaborator extern, și Golopenția, alarmat, își caută de lucru pentru întreținerea familiei (avea doi copii mici). Dar, deodată, totul se curmă brusc și tragic. În ianuarie 1950 e arestat, ca martor, în procesul Pătrășcanu, fiind pus sub urmărire încă de la 5 octombrie 1949. La urechile
Cazul Anton Golopenția by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15785_a_17110]
-
ana, Elena Badea Prietenii lui Cătălin Botezatu sunt alarmați de faptul că designerul nu le răspunde la telefon de două zile și nu știu unde se află în prezent. Ei speculează că acesta ar fi plecat în străinătate, pentru a se interna într-un sanatoriu, unde ar putea să-și trateze
Cătălin Botezatu, de negăsit. Prietenii sunt îngrijorați by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/72541_a_73866]
-
rând. Încât din douăzeci care fusese Abia doi scăpară în tufe dese. Argineanu ia armele învinsului, îi ia și puterea, îi ia și calul. E ostenit și i s-a făcut și foame. După ce mănâncă, adoarme. Viteaz, însă păgubos. Turcii, alarmați, tabără pe el, adormit cum e. Este legat fedeleș și dus înaintea sultanului Mahomet. Furios, sultanul poruncește să fie omorât în chinuri groaznice. Dar, prinsul, semeț, îl sfidează. - Sunt român, strigă, și Argineanu mă cheamă, Om de credință și fără
Un Hercule valah by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7431_a_8756]
-
Susan Bailey, în vârstă de 39 de ani, și-a luat la revedere de la prieteni pe site-ul de socializare după o supradoză de medicamente menită să-i curme viața. Prietenii săi au telefonat alarmați la ambulanță, care a sosit la locuința sa din Londra și a găsit-o zăcând pe pat, fără să respire. Ea a murit câteva zile mai târziu, după ce familia a fost de acord să fie deconectată de la aparate, creierul său
Şi-a anunţat moartea pe Twitter: "Am luat o supradoză, nu ştiu ce să fac" () [Corola-journal/Journalistic/59368_a_60693]
-
bucățică de hârtie din coșul de gunoi al lui Jeschonnek se aflau alături numărul de telefon de acasă al lui Haupthändler și cel de la Adlon Hotel, propriul meu nume și cel al prințesei inventate, făcea dovada unui posibil lanț cauzal: alarmat de vizita mea și totuși nedumerit de povestea mea, Jeschonnek telefonase la Adlon pentru a verifica existența prințesei indiene, iar apoi, când aceasta i se confirmase, Îl sunase pe Haupthändler pentru a-l pune față În față cu niște informații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
înadins mersul, fixându-l, și îi adresă un salut lung, neașteptat, deliberat. Nu era nimeni prin preajmă; nimeni nu-l văzu. După câteva zile, pe coridoare, în încăperi, pe scările nesfârșite ale Villei Jovis, funcționarii și sclavii șopteau că Tiberius, alarmat că nu-l vede pe prietenul său Cocceius Nerva, trimisese după el. Cei care bătuseră la ușă se neliniștiseră, pentru că în seara dinainte Nerva îi spusese împăratului: „Am obosit să trăiesc“. Fraza aceea groaznică fusese auzită - dar nu se știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pretorienii. Ofițerii lor nerăbdători, gata de o lovitură de stat, declarară că nu aveau să mai accepte un imperator impus de alții. Voiau să-l aleagă ei, „din moment ce ne riscăm viața pentru apărarea imperiului“. Și când toți fură suficient de alarmați de acea intervenție - „Roma e în mâinile lor“, șopteau senatorii, la fel de neliniștiți ca și după moartea lui Tiberius -, printr-o mișcare tactică, libertul Callistus rosti numele lui Claudius, bătrânul înspăimântat care purta numele familiei imperiale, dar nu avea și caracterul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nu încercase să aibă asupra sa, cu această ocazie, decât un buchet de flori, nevinovate și pașnice vegetale, utile pentru a-i convinge pe cei cu Ochi-albaștri că are mâinile ocupate. A fost cât se poate de surprins și de alarmat, când băgă de seamă că în jurul său se aflau mereu niște tineri muncitori, în salopete (ajustate, nou-nouțe, scoase cu o zi înainte de la depozitele specifice). Tinerii muncitori, tunși corespunzător, cu perciunii retezați scurt, îl flancau permanent, fără nici o îndoială, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
departe“, a repetat Lotti, clătinând gânditoare din cap. I-a întins fața de pernă lui Hugo. — Începe tu, Yogi! Hugo a luat baierele feței de pernă care era făcută din bumbac și s-a uitat înăuntru. A ridicat însă ochii alarmat, atunci când în cameră s-a auzit un soi de scâncet ascuțit. Zgomotul venea dinspre Lotti, care se legăna de pe un picior pe celălalt, cu capul plecat pe-un umăr și se lamenta fără vreo tonalitate precisă. Tocmai când Hugo începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
către sud... între galioanele de zidărie ale zonei Lipscani, jucîndu-și sau ciocănindu-și între ele provele. Ori, hăt departe, făcîndu-i să apară între rubedeniile lor, spitalicești sau diavolești, înșiruite în întinderea străzii Plantelor... - Unde te duc? întrebă, pentru prima dată, alarmat, conducătorul vehicolului, la o oră și zece minute după ce pasagerul îl fluierase și i se încolăcise între canapele. Has-Satan se înclină înainte și, încercuindu-i celuilalt capul în menghina palmelor, îi vîrî, fulgerător, limba sa lungă, pupăcioasă și scormonitoare, de-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
s-a așezat la masa de joc și nu s-a mai clintit de acolo două ore bune. La jumătate de ceas după ce salonul s-a deșertat aproape complet de muieri (rămăsesem, lângă Benjamin, numai eu și Cocondy) bieții soți, alarmați de valeți plătiți și porniți în explorare către sere, au învățat destule despre postura în care merită admirat un portocal. O anumită perioadă, lumea a continuat să petreacă încîntată. Fiecare bărbat nimerind, în general, peste fundul dezgolit al altei doamne
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
gât și cât de greu e el. Descuie șopronul și deschise ușa. în penumbră Vultur-în-Zbor reuși să distingă doi bărbați, amândoi maturi, ce jucau dame cu niște piese de șah. Unul din ei era domnul Page. El sări în picioare alarmat și se proțăpi între ei și celălalt om până când o recunoscu pe Irina. — E-n regulă, domnule Page, îi spuse ea. Acesta este domnul Page, Vultur-în-Zbor. El ne ajută în problema noastră. Cred că termenul medical este alopatie: tratarea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mult farmec aveau pe vremuri, aruncate la-ntîmplare, unele peste altele, dîndu-ne prilejul să ne cățăram în vârful lor, ca pe niște piramide, și să sărim, întocmai unor Tarzani în miniatură, pe crengile pomilor, spre spaima și indignarea gardienilor care fluierau alarmați! De la "morminte", o potecă îngustă duce spre aleea mare, care, la rândul ei, te scoate în spatele Liceului Lazăr. Este timpul să mă-ndrept spre liceu. N-aș vrea să-mi stric tocmai acum, la întîlnirea noastră după douăzeci de ani
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
dovadă de o măiestrie În aruncarea proiectilelor pe care le-ar fi invidiat-o și cei mai buni țintași ai corpurilor noastre de infanterie los tercios, numite așa („treimi“) pentru că erau formate din sulițași, archebuzieri și muschetari. M-am ridicat alarmat. De soarta vizitiului puțin Îmi păsa, Însă vehiculul acela purta În el ceva care, În etapa aceea a tinerei mele vieți, era cea mai prețioasă Încărcătură din câte se puteau Închipui. Pe deasupra, eram fiul lui Lope Balboa, mort eroic În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
e un verde portocal; la mijloc e un copil dormind. Apoi îl surprinde cu altul, acesta: Chundala, ce bună ești; chundala, ce rea ești, a mâncat plantă, a băut apă, și pentru asta are burta umflată. Când Carrascal, de tot alarmat, povestește asta lui don Fulgencio, încruntă maestrul fruntea, înclinând capul gânditor, contrariat pentru că Avito, aplecându-se peste masă, îi mișcă lucrurile care îi umplu biroul. Le pune în ordine filosoful, pentru că fiecare obiect, călimara, creioanele, ceasul, chibriturile, tocurile au locul
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Dar... credeți că e posibil... Într-un timp atât de scurt? ― Orice o posibil când știi să vrei. N-au decât să lucreze zi și noapte cincizeci sau o sută de lucrători... Plătesc oricât... Secretarul meu se uita la mine alarmat, aproape în panică. ― Vino cu mine... Unde găsim un telefon public? Era unul chiar la spatele nostru, în incinta unui magazin. ― Cheamă pe Goiceanu, arhitectul ministerului. Vreau să vorbesc cu el. Secretarul făcu numărul și ceru direcția arhitecturii. Din fericire
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și-a plutit încet pe deasupra copacilor, până într-un loc în care s-a crezut în siguranță. Se simțea amenințat și prin cap îi treceau ace încinse, unul câte unul. În timp ce servitoarea schimba două vorbe cu vardistul care cine știe ce îndruga, alarmat că a uitat pentru ce venise, Zogru văzuse în cerdacul casei un bărbat negricos și atletic, cu sprâncenele împreunate și părul vâlvoiat. Era o apariție mai curând comică, mai ales văzută acum, ca imagine topită de timp, însă pentru Zogru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
fantastic! Nu v-am spus? E un tren gigantic, un tren unic... IOANA: Mi-e frică...De unde vine? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Către ȘEFUL GĂRII.): Domnule, ce-i asta? (Un adevărat urlet apropiindu-se, sunetul puternic alroților pe șinele întrerupte.) CASIERUL (Alarmat.): Domnule, dar... trebuia să... Nu? (Prinzându-l pe ȘEFUL GĂRII de piept și scuturându-l violent.) Nu trebuia să facem ceva...? N-am uitat să...? IOANA: Mi-e sete... Mi-e foarte sete... (Înfricoșată, se agită.) HAMALUL: Ăsta e trenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
minți pe venerabilul nostru pădurar Ivan, scrijelind cuvinte obscene pe bănci și porți. Procesul de dezintegrare continuă Încă, Într-un sens diferit, căci atunci când Încerc În prezent să urmez În memorie potecile șerpuitoare de la un anumit punct la altul, observ alarmat că există multe goluri, datorate uitării sau ignoranței, asemănătoare acelor zone de terra-incognita pe care cartografii de odinioară le numeau „frumoasele din pădurea adormită“. Dincolo de parcuri erau câmpuri pe care sclipeau permanent superbe aripi de fluturi pe deasupra florilor sclipitoare - margarete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
privindu-mă cu un zâmbet în ochi, îmi spuse: — Fiți foarte atent, don Miguel..., nu cumva să vă înșelați și să se-ntâmple exact pe dos de cum credeți dumneavoastră și-mi spuneți mie. — Cum adică pe dos? - l-am întrebat, alarmat că-l văd recuperându-și viața proprie. Nu cumva, iubite don Miguel - adăugă el -, să fiți tocmai dumneavoastră, și nu eu, ființa fictivă, cel care nu există în realitate, nici viu, nici mort... Nu cumva să fiți dumneavoastră un simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]